1ra-1350/2021 — Art. 201/1 alin. 4 CP

Prin sentința Judecătoriei Orhei (sediul Central) din 18 iunie 2020, Bahna Vladimir a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 13 ani 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. S-a încasat din contul inculpatului în beneficiul statului suma de 6 428 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. A fost soluționată soarta corpurilor delicte. 1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Bahna Vladimir, la 19 iunie 2019, pe la orele 17:00 min, aflându-se în gospodăria părintească situată în XXXXX, în urma unui conflict izbucnit cu tatăl său, Bahna Mihail, intenționat l- a intimidat cu scopul de a-și impune voința și controlul personal asupra victimei și l-a lovit cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, inclusiv în regiunea abdomenului, prin ce i-a cauzat traumă contuză a abdomenului; ruptura parenchimului pancreasului, cu lezarea arterei pancreatice, lezarea parenchimului ficatului, lezarea vaselor mezenterice, hematom retroperitoneal pe dreapta (700ml). Hemoragie internă abundentă: hemoperitoneu (cca. 1100 ml). Șoc hemoragic. Plagă contuză și echimoze pe față care au putut fi produse ca rezultat al acțiunii traumatice cu obiect cotondent, dur, care putea fi pumnul sau piciorul, care, în comun, au legătură cauzală directă cu pricina morții și care conform raportului de constatare nr. 201926C0113 din 18.07.2019 se califică ca vătămare gravă, în rezultatul cărora 1 victima Bahnă Mihail a decedat la 24.06.2019, în IMSP Spitalul raional Șoldănești. Astfel, acțiunile inculpatului Bahna Vladimir au fost încadrate în baza art. 2011 alin. (4) Cod penal – „acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin acțiuni violente, care au cauzat vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății soldată cu decesul victimei”.

Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către avocatul Goncear Ion în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii. În argumentarea apelului, apelantul a invocat că: - inculpatul vina în comiterea infracțiunii nu a recunoscut-o, nu i-a aplicat lovituri tatălui său, el doar l-a ajutat să aducă fânul, între ei nu au mai fost cazuri de conflict; - din analiza conținutului învinuirii formulate denotă caracterul formal al acesteia, învinuirea este una abstractă, ceea ce înseamnă că organul de urmărire penală și acuzatorul de stat au încălcat mai multe drepturi și chiar principii generale, care au menirea să asigure dreptul la un proces echitabil în sensul art.6 par. l din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale; - actul de învinuire se caracterizează prin imprecizii cu privire la detaliile esențiale ale situației de fapt, întrucît nici un martor audiat în cadrul cercetării judecătorești nu a confirmat, nu a văzut ca inculpatul să fi aplicat careva lovituri față de tatăl său; - la prezenta cauză nu a fost înaintată acțiune cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare, iar succesorul victimei, Bahna Maria, nu a înaintat acțiune civilă față de inculpatul Bahna Vladimir.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 februarie 2021, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat, cu menținerea sentinței. 3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt, just a aplicat în speță normele de procedură penală și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat, aceste împrejurări fiind constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. La fel, instanța de apel a menționat că, declarațiile inculpatului, precum că dânsul nu i-a aplicat lovituri tatălui, el doar l-a ajutat să aducă fânul, sunt drept o metodă de autoapărare întru evitarea pedepsei penale, mai mult, pe parcursul judecării cauzei nu au fost stabilite motive de a supune îndoielilor declarațiile succesorului victimei, a martorilor și expertului. Totodată, instanța de apel a subliniat că față de lucrul judecat de prima instanță, a constatat o motivare amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu fapta incriminată prin rechizitoriu inculpatului Bahna Vladimir, astfel, fiind în corespundere cu exigențele articolului 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor 2 Omului și a Libertăților Fundamentale. În continuare, instanța de apel a statuat că, existența conflictului dintre inculpatul Bahna Vladimir Mihail și tatăl său Bahna Mihail a fost cu certitudine dovedit prin însăși declarațiile succesorului victimei, Bahna Maria, precum și a martorilor audiați în cadrul ședinței de judecată a instanței de fond: Rudii Oxana, Furdui Tamara, Gorgos Maria, precum și a expertului Railean Sergiu, or, din declarațiile martorului Gorgos Mariana, reiese că „pacientul Bahna Mihail aflându- se în reanimare a fost conștient o oră jumătate-două și a spus că feciorașul său l-a bătut”; potrivit declarațiilor martorului Furdui Tamara, aceasta a menționat că ”Împreună cu pacientul era soția acestuia și la întrebarea ei despre cele întâmplate, i-a răspuns că a fost bătut de feciorul său. A mai relatat că tot în aceiași seară, peste o oră, a fost adus și feciorul Bahna Vladimir care avea coatele traumate învelite cu niște cârpe, de la acesta mirosea puternic a alcool”. Subsecvent, instanța de apel a ținut cont și de concluziile expertului Railean Sergiu, care în ședința de judecată a instanței de fond a comunicat că, „decesul lui Bahna Mihail are legătură cauzală directă cu leziunile corporale constatate. Vechimea rupturilor poate fi stabilită în baza șocului hemoragic. Aceste 2 rupturi nu puteau fi cauzate 1 an în urmă, înaintea survenirii decesului, omul nu poate să trăiască cu asemenea leziuni”. Astfel, instanța de apel a apreciat critic versiunea inculpatului precum că acesta nu i-a aplicat lovituri victimei Bahna Mihail, or, inculpatul a menționat că Bahna Mihail, fiind în stare de ebrietate avansată, a căzut din pod sau cu un an în urmă dintr-un copac, însă, conform concluziei Raportului de expertiză judiciară nr. 201926D0106 din 16 iulie 2019 - la Bahna Vladimir s-au constatat: plăgi tăiate pe ambele coate, care au putut fi provocate ca rezultat al acțiunii traumatice cu obiect tăietor sau la lovire cu acesta, posibil de la căderea de la propria înălțime, determină dereglarea sănătății de scurtă durată și se califică ca vătămare ușoară (Vol. 1, f. d. 57-58). Subsidiar, legătura cauzală dintre acțiunile infracționale ale inculpatului Bahna Vladimir și urmările prejudiciabile survenite – decesul cet. Bahna Mihail, se confirmă prin Raportul de expertiză judiciară nr. 201926C0113 din 18 iulie 2019, fiind luată în considerație localizarea anatomică și aspectul morfologic al leziunilor corporale depistate, procesul-verbal de cercetare la fața locului din 25.06.2019, precum și legătura cauzală a leziunilor cu decesul și anume proveniența acestora în circumstanțele indicate în speță, care exclud că acestea au survenit în urma unei căzături libere din pod, sau cu atât mai mult, în urma unei căzături din copac cu un an în urmă. Totodată, potrivit Raportului de constatare nr. 201926C0113 din 18.07.2019, instanța de apel a atestat că a fost dovedit cu certitudine și fără echivoc că anume inculpatul Bahna Vladimir a fost acela care a aplicat lui Bahna Mihail loviturile cu pumnii și picioarele, în regiunea atât a abdomenului cât și a altor părți ale corpului.

Hotărârile judecătorești sunt atacate cu recurs ordinar de către inculpat, prin care, fără a indica vreun temei pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, cu dispunerea rejudecării cauzei, din următoarele considerente: - declarațiilor martorului Bahna Maria, instanțele de fond le-au dat o interpretare eronată, fără a ține cont de faptul că, din cauza vederii scăzute, a semnat foile date de către polițistul de sector, Babcinețchii Petru, fără a le citi și a intra în 3 esența celor scrise; - consideră că neîntemeiat instanța de apel a refuzat solicitarea sa de a fi efectuată o nouă expertiză, or, efectuarea unei noi expertize ar elucida circumstanțele cauzei; - este nevinovat de comiterea infracțiunii incriminate, iar leziunile stabilite pe corpul victimei au survenit în urma căderii, întrucît Buhna Mihail consuma des alcool; - au fost admise încălcări la administrarea probelor.

La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat. În acest sens, a argumentat că instanța de apel, judecând cauza, și-a motivat corect soluția, bazîndu-se pe cumulul de probe administrate la cauza penală, ceea ce denotă faptul că instanța de apel just a constatat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei penale, și, corespunzător, corect a stabilit vinovăția inculpatului Buhna Vladimir de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (4) Cod penal. Totodată, notează că recurentul își motivează contestația prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele de reapreciere a materialului probator, nu se conțin în temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente. În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Din conținutul recursului declarat, deși nu este indicat în mod expres, se atestă că recurentul invocă temeiul pentru casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond în cazurile când nu au fost întrunite elementele infracțiunii. La acest capitol, Colegiul penal menționează că, sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea). 4 Față de considerentele expuse supra, Colegiul penal constată că, instanța de apel, judecând cauza, a verificat, sub toate aspectele probele prezentate de părți, și anume, declarațiile inculpatului Bahna Vladimir, declarațiile martorilor Budescu Ivan, Babcinețchii Petru, Gorgos Mariana, Furdui Tamara, Rudii Oxana, Bahna Maria, a cercetat materialele administrate de organul de urmărire penală, pe care le- a apreciat în mod obiectiv, ce au format convingerea instanței de recurs că vinovăția inculpatului Bahna Vladimir în săvîrșirea infracțiunii de violență în familie a fost dovedită integral, or, instanța de apel, respectând prevederile art.414 Cod de procedură penală, a supus unei verificări minuțioase toate probele administrate în cauză, le-a dat o apreciere justă, din punct de vedere al pertinenței și concludenții, adoptînd o decizie legală și întemeiată. Totodată, ce ține de critica recurentului privind nevinovăția sa de comiterea infracțiunii incriminate, iar leziunile stabilite pe corpul victimei au survenit în urma căderii, întrucît consuma des alcool, instanța de recurs ordinar subliniază că potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 201926C0113 din 18 iulie 2019, s-a stabilit că „moartea victimei Bahna Mihail a survenit în rezultatul: traumei contuze a abdomenului: ruptura parenchimului pancreasului, cu lezarea arterei pancreatice, lezarea parenchimului ficatului, lezarea vaselor mezenterice, hematom retroperitoneal pe dreapta (700ml). Hemoragie internă abundentă: hemoperitoneu (cca. 1100 ml). Șoc hemoragic. Plagă contuză și echimoze pe față care au putut fi produse ca rezultat al acțiunii traumatice cu obiect contondent, dur care putea fi pumnul sau piciorul, în comun, au legătură cauzală directă cu pricina morții și se califică ca vătămare gravă” (f. d. 50-52, Vol. I). Astfel, fiind interogat expertul Railean Sergiu pe marginea raportului de expertiză judiciară sus-indicat, a reiterat că „pentru producerea unor asemenea leziuni este necesară lovitura cu obiect contondent dur, impactul cu o putere suficientă pentru dereglarea integrității parenchimului organului respectiv, poți să lovești de mai multe ori, dar pentru producerea leziunii este suficientă și o lovitură; decesul lui Bahna Mihail are legătură cauzală directă cu leziunile corporale constatate. Vechimea rupturilor poate fi stabilită în baza șocului hemoragic. Aceste 2 rupturi nu puteau fi cauzate 1 an în urmă, înaintea survenirii decesului, omul nu poate să trăiască cu asemenea leziuni”(f.d. 130, Vol. II) – concluzii ce exceptă definitiv poziția inculpatului, precum că leziunile au fost cauzate în urma căderii libere a victimei Bahna Mihail de pe scară. În aserțiunea dată, obiecțiile recurentului privind nevinovăția sa de comiterea infracțiunii incriminate, reprezintă doar opinia subiectivă și deluzorie a acestuia, or instanța de recurs ordinar nu a identificat vreun temei de a interveni în decizia instanței de apel prin prisma aspectelor invocate. Într-o altă ordine de idei, ce ține de argumentele recurentului descrise la pct. 4. al prezentei decizii, se conchide că acesta primordial își manifestă dezacordul cu aprecierea probelor de către prima instanță și instanța de apel, și în special: "declarațiile martorului Bahna Maria, cărora instanțele de fond le-au dat o interpretare eronată, și nu au ținut cont de faptul că, din cauza vederii scăzute, a semnat foile date de către polițistul de sector, Babcinețchii Petru, fără a le citi și a intra în esența celor scrise”, însă instanța de recurs ordinar, în acest sens, atestă că nu poate fi acceptată versiunea expusă, or, declarațiile martorului Bahna Maria poartă un caracter consecutiv și constructiv, fiind confirmate prin declarațiile 5 martorului Gorgos Maria, din care rezultă că „pacientul Bahna Mihail, aflându-se în reanimare, a fost conștient o oră jumătate-două, și a spus că feciorașul l-a bătut” (f.d. 36, Vol. I), prin declarațiile martorului Furdui Tamara, care a relatat că „împreună cu pacientul era soția acestuia și la întrebarea ei despre cele întâmplate, i-a răspuns că a fost bătut de feciorul său” (f.d. 35, Vol. I), inclusiv, prin declarațiile martorului Rudii Oxana, care a menționat că „…Bahna Mihail era plin de sânge, anume mâinile….i-a comunicat că l-a bătut pe tatăl său și a stricat geamurile casei acestuia…”(f.d. 40-41, Vol. I). Concomitent, ce ține de critica recurentului, că „neîntemeiat instanța de apel a refuzat solicitarea sa de a fi efectuată o nouă expertiză, or, efectuarea unei noi expertize ar elucida circumstanțele cauzei”, Colegiul penal menționează că potrivit apelului declarat de către avocatul Goncear Ion în numele inculpatului Bahna Vladimir (f.d.184-187, Vol. II), precum și procesului-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel (f.d. 215-219, Vol. II), atît inculpatul, cît și avocatul în numele său, nu au solicitat efectuarea unei expertize judiciare repetate, mai mult, fiind interogat expertul Railean Sergiu, recurentul nu i-a acordat întrebări pentru constatarea circumstanțelor, care, în opinia sa, vor fi utilizate în apărarea intereselor sale. Subsidiar, Colegiul penal indică și asupra netemeiniciei alegației recurentului precum că „au fost admise încălcări la administrarea probelor”, din motiv că sunt lipsite de substrat factologic și nu derogă de la prevederile art. 100 Cod de procedură penală. În prelungirea dezvoltării argumentelor recursului, Colegiul penal reține că nu pot fi acceptate criticile recurentului ce țin de aprecierea probelor în prezenta speță, din considerentul că din decizia instanței de apel rezultă cert că toate probele administrate în prezenta cauză penală au fost apreciate de instanța de apel prin coroborare între ele, conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, fiind reținut just ca demonstrată, pe deplin, vinovăția inculpatului Bahna Vladimir în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (4) Cod penal, și astfel nu se confirmă nici incidența temeiului de recurs indicat de recurent, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, iar obiecțiile recurentului în acest sens reprezintă doar opinia subiectivă greșită a acestuia, or instanța de recurs ordinar nu identifică vreun temei de a interveni în decizia instanței de apel prin prisma aspectelor invocate, aceasta fiind legală și întemeiată. Subsecvent, raportând motivele invocate în cererea de recurs la materialele cauzei penale, Colegiul penal conchide că acestea sunt parțial similare celor invocate în apel, descrise și în pct. 2 al prezentei decizii, în privința cărora instanța de apel, în decizia sa, s-a expus motivat și temeinic (f.d. 224-244, vol. II), motivare pe care instanța de recurs o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară, deoarece motivarea și soluția instanței de apel sunt pe deplin conforme circumstanțelor de fapt și de drept stabilite, precum și practicii judiciare constante. Potrivit jurisprudenței CtEDO, în cazul în care instanțele de fond și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (a se vedea, în special, cauzele Garcia Ruiz v. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999; Helle v. Finlanda, hotărârea din 19 decembrie 6 1997). Totodată, în concepția Curții Europene, art. 6 § 1 nu impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs, care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (cauza Van de Hurk v. Olanda, nr. 16034/90 din 19 aprilie 1994, Immeubles Groupe Kosser v. Franța, nr. 38748/97 din 9 martie 1999).

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorii de drept invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, urmând a fi menținută, iar recursul declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Conducându-se de prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Bahna Vladimir, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 februarie 2021, în cauza penală privindu-l pe Bahna Vladimir XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 25 august 2021. Președinte Toma Nadejda Judecători Timofti Vladimir Cobzac Elena 7