1ra-673/22 — art. 320 alin. 1 CP

1ra-673/22 — art. 320 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-673/22

1-19161268-01-1ra-06052022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion, Boico Victor,

a judecat fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie

2022, în cauza penală în privința lui

Vasilache Mihail xxxxx, născut la xxxxx,

originar din xxxxx și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare:

Prima instanță: 05.03.2020 – 10.08.2021;

Instanța de apel: 06.09.2021 – 26.01.2022;

Instanța de recurs: 06.05.2022 – 07.11.2022.

A C O N S T A T A T

2021, Vasilache Mihail a fost recunoscut vinovat în baza:

- art. 2641 alin. (1) Cod penal, la 240 (două sute patruzeci) ore de muncă

neremunerată în folosul comunității, cu anularea dreptului de a conduce

mijloace de transport;

- art. 320 alin. (1) Cod penal, la 9 (nouă) luni închisoare.

Potrivit art. 87 alin. (1) Cod penal, pedeapsa aplicată lui Vasilache Mihail

sub formă de 240 (două sute patruzeci) ore de muncă neremunerată în folosul

comunității, a fost transferată în 60 (șaizeci) zile închisoare, adică 2 (două) luni

închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, a fost stabilită lui Vasilache Mihail,

pedeapsa definitivă de 9 (nouă) luni închisoare, cu anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

În conformitate cu art. 85 alin. (1) Cod penal, pentru cumul de sentințe,

prin cumul total al pedepselor aplicate, a fost stabilită lui Vasilache Mihail

1

pedeapsa definitivă de 9 (nouă) luni închisoare, cu anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis și amendă în mărime de 640 (șase sute patruzeci)

unități convenționale, echivalentul a 32 000 (treizeci și două mii) lei.

Vasilache Mihail la data de 08 septembrie 2019, având scopul conducerii

mijlocului de transport în stare de ebrietate, posedând permis de conducere a

mijloacelor de transport cu nr. 109400664, categoria A, B, C, eliberat la

09 martie 2010, acționând în mod intenționat, contrar prevederilor

Regulamentului circulației rutiere prevăzute de pct. 14 lit. a) din Regulamentul

Circulației Rutiere, care interzice conducătorului de vehicul să conducă

vehicolul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe

contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă

reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de

oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de conducere, după ce a consumat

băuturi alcoolice, a urcat la volanul automobilului de model „Skoda Superb” cu

n/î xxxxx, deplasându-se în mun. Chișinău, com. Dobrogea, str. Luceafărul, 5,

unde a fost stopat de către echipajul INP. Fiind suspectat de conducerea

mijlocului de transport în stare de ebrietate, acesta a fost supus testării

alcooltestului de model „Drager” la 08 septembrie 2019, ora 04:58,

stabilindu-se concentrația vaporilor de alcool etilic în aerul expirat de

0,58 mg/l, iar concentrația alcoolului în sânge de 1,09 g/l, fapt confirmat prin

conținutul procesului-verbal al examinării medicale de constatare a faptului de

consumare a alcoolului, stării de ebrietate cu grad avansat.

Acțiunile lui Vasilache Mihail, au fost încadrate în baza art. 2641 alin. (1)

Cod penal, conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu

grad avansat.

Tot el, în perioada 11 octombrie 2019, până în prezent, având scopul

neexecutării intenționate a hotărârii instanței de judecată, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, cunoscând cu certitudine că în

privința sa a fost emisă de către Judecătoria Chișinău (sediul Central),

ordonanța din 08 noiembrie 2018, prin care a fost dispusă încasarea de la

debitorul Vasilache Mihai în beneficiul creditorului Harea Victor, suma de

8 500 (opt mii cinci sute) euro, cu titlu de datorie, ceea ce constituie 166 153,75

lei, conform cursului Oficial al Băncii Naționale a Moldovei la momentul

executării, intenționat nu a executat hotărârea instanței de judecată.

Ulterior, prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din

11 octombrie 2019, Vasilache Mihail a fost recunoscut vinovat de săvârșirea

contravențiilor prevăzute de art. 318 alin. (1) și art. 319 alin. (1)

Cod contravențional și anume pentru neexecutarea hotărârii instanței de

judecată.

Astfel, acțiunile lui Vasilache Mihail, au fost încadrate în baza art. 320

alin. (1) Cod penal, neexecutarea intenționată sau eschivarea de la executare a

hotărârii instanței de judecată, dacă aceasta a fost comisă după aplicarea

2

sancțiunii contravenționale.

acesteia, în partea pedepsei stabilite lui Vasilache Mihail, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care lui Vasilache Mihail, pentru infracțiunea prevăzută de

art. 2641 alin. (1) Cod penal, să-i fie aplicată pedeapsa sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității în mărime de 240 ore, cu anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport, și pentru infracțiunea prevăzută

de art. 320 alin. (1) Cod penal, să-i fie aplicată pedeapsa de 1 an 6 luni

închisoare.

Potrivit art. 87 alin. (1) Cod penal, pedeapsa sub formă de 240 ore de

muncă neremunerată în folosul comunității, să fie transformată în 60 zile

închisoare, adică 2 luni închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul total al pedepselor aplicate, să-i fie stabilită lui Vasilache Mihail

pedeapsa definitivă de 1 an 8 luni închisoare, cu anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport.

În conformitate cu art. 85 alin. (1) Cod penal, pentru cumul de sentințe,

să fie adăugată în întregime pedeapsa aplicată lui Vasilache Mihail prin sentința

din 05 decembrie 2018, și să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de 1 an 8 luni

închisoare, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, și amendă în mărime de

640 unități convenționale, echivalentul a 32 000 lei. Pedeapsa stabilită lui

Vasilache Mihail, sub formă de amendă în mărime de 640 unități convenționale,

urmând a fi executată de sine stătător.

În motivarea apelului a indicat, că deși prima instanță a apreciat just

probele administrate la materialele cauzei și a încadrat corect acțiunile

inculpatului Vasilache Mihail, totuși consideră că inculpatului i-a fost aplicată o

pedeapsă prea blândă, or, instanța de judecată nu a ținut cont de gravitatea

infracțiunilor săvârșite, de faptul că inculpatul s-a eschivat și nu s-a prezentat

la ședințele de judecată, precum și faptul că acesta are antecedente penale

nestinse, care prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Central) din

05 decembrie 2018, a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 291 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă

de amendă în mărime de 640 unități convenționale, echivalentul a 32 000 lei,

care potrivit informației eliberată de executorul judecătoresc, până în prezent

nu este executată.

De asemenea, partea acuzării a precizat că prima instanță a comis o

eroare la cumularea pedepselor aplicate inculpatului Vasilache Mihail, în

contextul în care inculpatului i s-a stabilit pedeapsa definitivă de 9 luni

închisoare, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, însă în descriptivul

sentinței, instanța a reflectat despre absorbția pedepselor.

3

apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Vasilache Mihail să fie achitat de învinuirea înaintată în baza art. 2641 alin. (1),

320 alin. (1) Cod penal, din motiv că faptele nu au fost săvârșite de inculpat.

În motivarea apelului a indicat, că la materialele cauzei nu au fost

administrate probe pertinente, concludente și utile care să demonstreze

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1)

Cod penal, or, declarațiile martorilor Storceac Timofei și Gheorghiță Alexandru,

urmează a fi apreciate critic, deoarece acestea nu coroborează cu alte probe și

nu confirmă vinovăția lui Vasilache Mihail.

Astfel, a precizat partea apărării că acuzarea nu a demonstrat acțiunea de

conducere a mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de

substanțe stupefiante și/sau de alte substanțe cu efecte similar.

Referitor la învinuirea înaintată lui Vasilache Mihail în baza art. 320

alin. (1) Cod penal, a menționat că procesul penal a fost intentat la demersul

executorului judecătoresc, însă din lista probelor prezentate de acuzare și

examinate în ședința de judecată, nici o probă nu confirmă vinovăția lui

Vasilache Mihail în săvârșirea infracțiunii de neexecutare a hotărârii instanței

de judecată, dacă aceasta a fost comisă după aplicarea sancțiunii

contravenționale.

În acest context, partea apărării a invocat că prima instanță nu a luat în

considerație prevederile pct. 87 din Hotărârea Curții Constituționale nr. 13 din

11 iunie 2013 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi ale

art. 320 Cod penal din 18 aprilie 2002 în redacția Legii nr. 173 din 09 iulie 2010,

potrivit cărora după aplicarea primei sancțiuni contravenționale, este necesar

a întreprinde din nou măsuri în vederea executării, astfel încât, la expirarea

acestui nou termen, persoana să poată fi din nou trasă la răspundere pentru

neexecutarea intenționată sau eschivarea de la executarea hotărârii care era

obligat s-o execute.

Prin urmare, partea apărării a indicat că instanța de judecată urma să țină

cont de faptul că începând cu data de 11 octombrie 2019, când a fost adoptată

hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana), de sancționare

contravențională în privința lui Vasilache Mihail și până la 28 februarie 2020,

când acesta a fost pus sub învinuire, de către executorul judecătoresc nu a fost

întreprinsă nici o măsură nouă pentru punerea în executare silită a actului

judecătoresc. Inculpatul nu a fost citat repetat la biroul executorului

judecătoresc, în vederea executării ordonanței Judecătoriei Chișinău

(sediul Central) din 08 noiembrie 2018.

Or, la caz nu au fost demonstrate acțiunile de rea-credință sau inacțiunile

inculpatului, de eschivare de la plata sumei de 8 500 euro, în perioada

11 octombrie 2019 – 16 ianuarie 2020.

De asemenea, partea apărării a menționat că instanța de judecată nu a

luat în considerație faptul că Vasilache Mihail a fost sancționat contravențional

4

în baza art. 318 alin. (1), 319 alin. (1) Cod contravențional, prin hotărârea

Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 11 octombrie 2019.

2022, a fost respins ca fiind nefondat apelul procurorului, admis apelul părții

apărării, casată parțial sentința primei instanțe, cu rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Vasilache Mihail a fost achitat de învinuirea înaintată în baza art. 320

alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

Potrivit art. 85 alin. (1) Cod penal, pentru cumul de sentințe, a fost

adăugat în întregime la pedeapsa stabilită inculpatului Vasilache Mihail în baza

art. 2641 alin. (1) Cod penal, sub formă de 240 de ore muncă neremunerată în

folosul comunității, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport,

pedeapsa neexecutată sub formă de amendă în mărime de 640

unități convenționale, aplicată prin sentința Judecătoriei Chișinău

(sediul Centru) din 05 decembrie 2018, fiindu-i stabilită lui Vasilache Mihail

pedeapsa definitivă de 240 ore muncă neremunerată în folosul comunității, cu

anularea dreptului de a conduce mijloace de transport și amendă în mărime de

640 unități convenționale, pedepsele urmând a fi executate de sine stătător în

temeiul art. 87 alin. (2) Cod penal.

În rest, au fost menținute prevederile sentinței primei instanțe.

5.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, că

referitor la infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (1) Cod penal, prima

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, și just a ajuns la

concluzia că vinovăția inculpatului Vasilache Mihail în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal, a fost demonstrată din totalitatea de

probe administrate la materialele cauzei penale, fiind corect apreciate, cu

respectarea prevederilor art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludentei, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu

- din punct de vedere al coroborării lor.

În acest context, instanța de apel a indicat că pentru a nu repeta

argumentele expuse de prima instanță în sentință, acestea urmează a fi însușite,

fapt ce este în corespundere cu jurisprudența CEDO, reținând pct. 37, cauza

Albert vs. România din 16 februarie 2010.

Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 320 alin. (1) Cod penal,

instanța de apel a conchis că la examinarea cauzei, prima instanță nu a ținut

cont de prevederile art. 101 alin. (1), 384 alin. (3), 385 alin. (1) Cod de

procedură penală, or, fapta incriminată lui Vasilache Mihail nu întrunește

elementele infracțiunii prevăzute art. 320 alin. (1) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a reținut că potrivit rechizitoriului,

Vasilache Mihail se învinuiește în aceea că la 11 octombrie 2019, până în

prezent, având scopul neexecutării intenționate a hotărârii instanței de

judecată, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

cunoscând cu certitudine că în privința sa a fost emisă de către

5

Judecătoria Chișinău (sediul Central), ordonanța din 08 noiembrie 2018, prin

care a fost dispusă încasarea de la debitorul Vasilache Mihai în beneficiul

creditorului Harea Victor, suma de 8 500 (opt mii cinci sute) euro, cu titlu de

datorie, ceea ce constituie 166 153,75 lei, conform cursului Oficial al Băncii

Naționale a Moldovei la momentul executării, intenționat nu a executat

hotărârea instanței de judecată. Ulterior, prin hotărârea Judecătoriei Chișinău

(sediul Ciocana) din 11 octombrie 2019, Vasilache Mihail a fost recunoscut

vinovat în săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 318 alin. (1) și art. 319

alin. (1) Cod contravențional și anume pentru neexecutarea hotărârii instanței

de judecată.

Acțiunile lui Vasilache Mihail au fost încadrate de către organul de

urmărire penală în baza art. 320 alin. (1) Cod penal, adică neexecutarea

intenționată sau eschivarea de la executare a hotărârii instanței de judecată,

dacă aceasta a fost comisă după aplicarea sancțiunii contravenționale.

Totodată, instanța de apel a menționat că la ședințele de judecată,

inculpatul Vasilache Mihail nu s-a prezentat, deși a fost citat legal la adresa de

corespondență indicată de acesta, în mod intenționat s-a eschivat de la

judecarea cauzei, din care motiv a fost dispusă aducerea silită. În acest sens,

instanța a întreprins alte măsuri privind asigurarea prezenței inculpatului în

ședințele de judecată, și anume, a dispus anunțarea în căutare a ultimului prin

încheierea din 02 martie 2021.

De asemenea, examinând probatoriul administrat, instanța de apel a

conchis că vinovăția inculpatului Vasilache Mihail, pentru episodul privind

învinuirea înaintată în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, a fost dovedită prin

următoarele probe, și anume: declarațiile martorului Storceac Timofei;

declarațiile martorului Gheorghiță Alexandr; procesul-verbal privind

constatarea faptei de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate

alcoolică din 08 septembrie 2019 (f.d.13); procesul-verbal de examinare a

documentelor din 19 septembrie 2019 (f.d.21); procesul-verbal nr. 6420 din

08 septembrie 2019, al examinării medicale de constatare a faptului de

consumare a alcoolului, stării de ebrietate și natura ei (f.d.23); mijlocul material

de probă – tichetul de tip „DRAGER” cu nr. 8510 din 08 septembrie 2019 (f.d.19).

Prin urmare, instanța de apel a precizat că vina inculpatului pe capătul de

învinuire prevăzut de art. 2641 alin. (1) Cod penal, a fost demonstrată prin

întreaga sistemă de probe, or, atât inculpatul, precum și martorii acuzării

Storceac Timofei și Gheorghiță Alexdandr, au confirmat faptul că acesta

conducea mijlocul de transport când a fost stopat de către agenții de patrulare,

care fiind suspectat de faptul că conduce mijlocul de transport în stare de

ebrietate, fiind supus testării alcoolscopice, iar în rezultatul testului ,,Drager”,

s-a stabilit că se afla în stare de ebrietate cu grad avansat, fapt confirmat și prin

procesul-verbal privind constatarea faptei de conducere a mijlocului de

transport în stare de ebrietate alcoolică din 08 septembrie 2019,

procesul-verbal de examinare a documentelor din 19 septembrie 2019;

procesul-verbal nr. 6420 din 08 septembrie 2019, al examinării medicale de

6

constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și natura ei,

și mijlocul material de probă, tichetul de tip „DRAGER” cu nr. 8510 din

08 septembrie 2019.

Subsidiar, analizând probatoriul administrat, care în opinia părții

acuzării și primei instanțe, demonstrează vina inculpatului Vasilache Mihail, pe

capătul de învinuire înaintat în baza art. 320 alin. (1) Cod penal, instanța de apel

a stabilit că acesta nu dovedește faptul că inculpatul Vasilache Mihail a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 320 alin. (1) Cod penal, or, prima instanță eronat

a apreciat probatoriul administrat la materialele cauzei penale, ajungând pripit

la concluzia că Vasilache Mihail este vinovat de săvârșirea infracțiunii de

neexecutare a hotărârii instanței de judecată, astfel că în opinia instanței de

apel, fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii incriminate.

Așadar, instanța de apel a reiterat faptul că prima instanță eronat și pripit

a ajuns la concluzia că Vasilache Mihail este vinovat de săvârșirea infracțiunii

de neexecutare a hotărârii instanței de judecată, în contextul în care, în cadrul

cercetării judecătorești în ședința instanței de apel, s-a stabilit cu certitudine că

în acțiunile lui Vasilache Mihail, lipsește latura obiectivă a infracțiunii

prevăzute de art. 320 alin. (1) Cod penal.

Reținând prevederile art. 467 alin. (1) Cod de procedură penală, art. 16

alin. (1), (2) Cod de procedură civilă, art. 464 Cod contravențional, art. 8 Cod de

executare și art. 120 din Constituție, instanța de apel a menționat că în vederea

asigurării unui suport durabil pentru realizarea tuturor acestor reglementări

legale, la art. 320 Cod penal, se stabilește răspunderea pentru faptele reunite

sub denumirea marginală de neexecutare a hotărârii instanței de judecată. Or,

acest text de incriminare este justificat de rațiunea de a se asigura efectivitatea

dobândirii unui drept câștigat în mod formal în justiție. Etapa punerii în

executare a unei hotărâri judecătorești este ultimul pas spre înfăptuirea actului

de justiție.

În acest context s-a expus și Curtea Constituțională în Hotărârea nr. 13

din 11 iunie 2013, privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi

ale art. 320 Cod penal, cu referire la aplicarea eficientă a sancțiunilor pentru

neexecutarea unei hotărâri judecătorești definitive, precum și

Curtea Europeană în decizia Smolickis vs. Letonia din 27 ianuarie 2005.

Astfel, instanța de apel a stabilit că prin ordonanța Judecătoriei Chișinău

(sediul Central) din 08 noiembrie 2018 a fost dispusă încasarea de la debitorul

Vasilache Mihail în beneficiul creditorului Harea Victor, suma în mărime de

8 500 euro, cu titlu de datorie, însă hotărârea instanței de judecată nu a fost

executată.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 11 octombrie

2019 Vasilache Mihail a fost recunoscut vinovat de săvârșirea contravențiilor

prevăzute de art. 318 alin. (1), 319 alin. (1) Cod contravențional, pentru

neexecutarea hotărârii judecătorești.

Instanța de apel a precizat că art. 320 alin. (1) Cod penal, se referă la

noțiunea de neexecutare intenționată, ceea ce în opinia instanței de apel nu

7

reprezintă o simplă neexecutare, dar o neexecutare voită, adică o neexecutare

admisă de un debitor, care avea posibilitatea de a executa și în pofida acestui

fapt nu a făcut-o. Această concluzie rezultă din necesitatea stabilirii celor două

elemente distinctive ale intenției, elementul intelectiv (înțelegerea faptului că

poate executa și perceperea caracterului prejudiciabil al neexecutării) și

elementul volitiv (dorința de a nu executa în pofida posibilității de a o face).

Mai mult, este lipsit de logică să i se incrimineze unei persoane că nu a

făcut ceva, ce aceasta nici nu era în stare să facă. Or, pentru a reține intenția de

a nu executa la inculpat, trebuie verificat mai întâi, dacă acesta dispune de

posibilitatea de a alege, între a face ceva ce-i stă în putință (a executa hotărârea)

și a nu face (a nu executa hotărârea). Doar astfel poate fi constatată acea

reînnoire a intervenției voluntare de care se vorbește în practica CtEDO.

La caz, instanța de apel a stabilit că începând cu data de 11 octombrie

2019, data din care hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) de

sancționare contravențională, a devenit definitivă și până la data de

28 februarie 2020, când inculpatul a fost pus sub învinuire și cauza penală

expediată cu rechizitoriu în instanța de judecată, de către executorul

judecătoresc nu au fost întreprinse careva măsuri pentru punerea în executare

silită a documentului executoriu, cu excepția înaintării demersului către

Procuratură la 30 decembrie 2019 privind tragerea la răspundere penală a

inculpatului Vasilache Mihail în baza art. 320 Cod penal.

Or, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 320 Cod penal, nu a fost

întrunită, în contextul în care după aplicarea sancțiunii contravenționale

inculpatului în baza art. 318, 319 Cod contravențional prin hotărâre

judecătorească din 11 octombrie 2019, nu s-a confirmat faptul că inculpatul

s-a eschivat de la executarea hotărârii judecătorești din 08 noiembrie 2018.

Pentru a fi tras la răspundere penală în baza art. 320 Cod penal, trebuie să fie

constatată neglijarea inculpatului în calitatea sa de debitor a solicitărilor

executorului judecătoresc de a se conforma dispozițiilor acestuia în cadrul

procedurii executării unui document executoriu în procesul executării unei

hotărâri judecătorești, ceea ce în speță nu s-a demonstrat.

În opinia instanței de apel, neexecutarea tacită a hotărârii judecătorești

trebuie să fie precedată de anumite acțiuni pozitive întreprinse de către

persoana în sarcina căreia este pusă executarea silită a hotărârii (executorul

judecătoresc), precum și neglijarea acestor acțiuni de către inculpat în calitatea

sa de debitor al unei proceduri de executare, ceea ce nu s-a constatat atât prin

fapta incriminată în rechizitoriu inculpatului, precum și prin acțiunile

inculpatului de fapt, deoarece executorul judecătoresc începând cu data de

11 octombrie 2019, de când hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana)

de sancționare contravențională a devenit definitivă și până la data de

28 februarie 2020, când inculpatul a fost pus sub învinuire cu expedierea cauzei

penale și rechizitoriu în instanța de judecată, nu a întreprins careva măsuri

pentru punerea în executare silită a documentului executoriu, cu excepția

înaintării demersului în adresa procuraturii la 30 decembrie 2019 privind

8

tragerea la răspundere penală a inculpatului în baza art. 320 Cod penal.

Așadar, instanța de apel a conchis că Vasilache Mihail urmează a fi achitat

de învinuirea înaintată în baza art. 320 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, și anume latura obiectivă a

infracțiunii.

Totodată, reținând prevederile art. 85 alin. (1) Cod penal, instanța de apel

a stabilit că inculpatul Vasilache Mihail, anterior prin sentința Judecătoriei

Chișinău (sediul Centru) din 05 decembrie 2018 a fost condamnat în baza

art. 291 Cod penal, la pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 240

unități convenționale, iar în acest context instanța de apel a precizat că la

pedeapsa stabilită inculpatului Vasilache Mihail în baza art. 2641 alin. (1)

Cod penal sub formă de 240 ore muncă neremunerată în folosul comunității, cu

anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, urmează a fi adăugată

total pedeapsa neexecutată sub formă de amendă în mărime de 640

unități convenționale, aplicată lui Vasilache Mihail prin sentința Judecătoriei

(sediul Centru) din 05 februarie 2018, stabilindu-i pedeapsa definitivă de

240 ore muncă neremunerată în folosul comunității, cu anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport și amendă în mărime de 640

unități convenționale.

contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia

și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

În argumentarea recursului menționează, că instanța de apel greșit a

concluzionat asupra ilegalității sentinței de condamnare în privința lui

Vasilache Mihail pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 320 alin. (1)

Cod penal, și astfel eronat a dispus achitarea inculpatului.

În acest context, susține că hotărârea atacată, în partea achitării

inculpatului de învinuirea înaintată în baza art. 320 alin. (1) Cod penal, nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii.

Consideră partea acuzării că probatoriul administrat la materialele

cauzei penale, confirmă existența infracțiunii prevăzute de art. 320 alin. (1)

Cod penal, identificarea subiectului infracțiunii, precum și vinovăția

inculpatului în săvârșirea acesteia.

În opinia acuzării, prima instanță corect a ajuns la concluzia că

probatoriul administrat și cercetat în ședința de judecată, demonstrează fapta

incriminată lui Vasilache Mihail, care la 11 octombrie 2019, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, cunoscând cu certitudine că în

privința sa a fost emisă de către Judecătoria Chișinău (sediul Central),

ordonanța din 08 noiembrie 2018, prin care a fost dispusă încasarea de la

debitorul Vasilache Mihai în beneficiul creditorului Harea Victor a sumei de

8 500 euro cu titlu de datorie, ceea ce constituie suma de 166 153,75 lei,

conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei la momentul executării,

9

intenționat nu a executat hotărârea instanței de judecată.

Ulterior, prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediu Ciocana) din

11 octombrie 2019, Vasilache Mihai a fost recunoscut vinovat de săvârșirea

contravențiilor prevăzute de art. 318, 319 Cod contravențional, și anume

pentru neexecutarea hotărârii instanței de judecată.

Prin urmare, partea acuzării precizează că instanța de apel nu a luat în

considerație faptul că la organul de urmărire penală, Vasilache Mihail a

comunicat că recunoaște vinovăția în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Potrivit declarațiilor martorului Guțu Vitalie, rezultă că Vasilache Mihail

s-a prezentat la sediul executorului judecătoresc, unde a comunicat că datoria

o va achita în termen de 6 luni, însă din februarie 2019 nu a depus sumele

bănești, deși a fost citat de mai multe ori de a se prezenta la biroul executorului

judecătoresc, întru executarea documentului executoriu, din care motiv a fost

întocmit un proces-verbal cu privire la contravenție și anume cu privire la

încălcarea prevederilor art. 318 alin. (1), 319 alin. (1) Cod contravențional.

La 11 octombrie 2019, prin hotărârea Judecătoriei Chișinău

(sediul Ciocana), Vasilache Mihail a fost recunoscut vinovat de săvârșirea

contravențiilor prevăzute de art. 318 alin. (1), 319 alin. (1)

Cod contravențional, iar din motiv că debitorul Vasilache Mihail s-a eschivat de

la executarea hotărârii judecătorești, la 30 decembrie 2019 a fost expediat un

demers procuraturii sect. Botanica privind tragerea la răspundere penală a

debitorului Vasilache Mihail conform prevederilor art. 320 alin. (1) Cod penal.

Faptul că Vasilache Mihail s-a eschivat de la executarea hotărârii instanței

de judecată, a fost confirmat în ședința de judecată și de către martorul

Harea Victor, care a comunicat că până la moment nu a primit suma datoriei de

la Vasilache Mihail, declarații care coroborează și cu alte probe administrate la

materialele cauzei, și anume cu hotărârea Judecătoriei Chișinău

(sediul Ciocana) din 11 octombrie 2019, prin care Vasilache Mihail a fost

recunoscut vinovat de săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 318, 319

Cod contravențional, precum și cu ordonanța emisă de Judecătoria Chișinău

(sediul Central) din 08 noiembrie 2018 prin care s-a dispus încasarea din

contul debitorului Vasilache Mihail în beneficiul lui Harea Victor, suma de

8 500 euro.

Astfel, partea acuzării consideră că instanța de apel neîntemeiat a conchis

asupra faptului că după aplicarea sancțiunii contravenționale inculpatului, nu

s-a confirmat că Vasilache Mihail s-a eschivat de la executarea hotărârii

judecătorești din 08 noiembrie 2018, or, instanța a ignorat declarațiile

martorului Harea Victor, care a comunicat că inculpatul nu a restituit datoria

până la moment, adică nici după aplicarea sancțiunii contravenționale.

În acest context, precizează că urmau a fi luate în considerație și

declarațiile martorului Guțu Vitalie, care a descris acțiunile sale ce au fost

întreprinse după aplicarea sancțiunii contravenționale în privința lui

Vasilache Mihail, și anume că inculpatului i-a fost remisă solicitarea de a fi

executată hotărârea și achitată datoria, precum și cheltuielile de executare, iar

10

recepționarea solicitării fiind confirmată. La fel, a fost purtată și o discuție

telefonică cu debitorul Vasilache Mihail, acțiuni însă care nu s-au soldat cu

executarea hotărârii judecătorești.

Or, concluzia instanței de apel cu privire la lipsa acțiunilor din partea

organelor competente în vederea executării hotărârii este una neîntemeiată și

contrară probelor administrate de către partea acuzării.

Mai mult, partea acuzării indică că inculpatul Vasilache Mihail, prin lipsa

unor acțiuni întreprinse în vederea executării hotărârii judecătorești, a

manifestat un refuz tacit de a executa această hotărâre judecătorească, în

contextul în care după aplicarea sancțiunii contravenționale, acesta cunoscând

despre obligația de a executa hotărârea judecătorească, nu a întreprins nici o

măsură în acest sens.

Așadar, conchide acuzarea că în urma cercetării judecătorești, a fost

dovedită dincolo de orice dubiu rezonabil vinovăția inculpatului

Vasilache Mihail în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 320 alin. (1)

Cod penal, invocând în acest sens prevederile Hotărârii Curții Constituționale

nr. 13 din 11 iunie 2013 privind excepția de neconstituționalitate a unor

prevederi ale art. 320 din Codul penal, precum și jurisprudența Curții

Europene, cauza Smolickis vs. Letonia din 27 ianuarie 2005.

recursul declarat de partea acuzării, pledând pentru respingerea acestuia, ca

fiind inadmisibil.

În opinia părții apărării, instanța de apel corect a concluzionat referitor

la episodul incriminat inculpatului în baza art. 320 alin. (1) Cod penal, că

neexecutarea tacită a hotărârii judecătorești trebuie să fie precedată de

anumite acțiuni pozitive întreprinse de persoana în sarcina căreia este pusă

executarea silită a hotărârii judecătorești, or, executorul judecătoresc începând

cu data de 11 octombrie 2019, când hotărârea judecătorească de sancționare

contravențională a devenit definitivă, și până la data de 28 februarie 2020, când

inculpatul a fost pus sub învinuire, nu a întreprins careva măsuri pentru

punerea în executare silită a documentului executoriu, cu excepția înaintării

demersului privind tragerea la răspundere penală a inculpatului în baza

art. 320 Cod penal.

În acest context, susține că în speță, nu a fost întrunită latura obiectivă a

infracțiunii prevăzute de art. 320 Cod penal.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi

respins, ca inadmisibil, din considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs

judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de

recurs și numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate,

fără a agrava situația condamnaților.

11

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate, adoptând soluția respectivă în cazul în care se constată că recursul nu

a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori

nu este întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală,

întemeiată și motivată.

Reieșind din conținutul cererii de recurs declarate, Colegiul penal lărgit

atestă, că procurorul invocă temeiurile pentru casarea deciziei instanței de apel

prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stabilesc, că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii.

Având în vedere argumentele invocate în recursul acuzatorului de stat,

Colegiul penal lărgit atestă, că de fapt, acesta invocă dezacordul cu soluția de

achitare pronunțată de către instanța de apel în privința inculpatului

Vasilache Mihail de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 320 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

Analizând argumentele recursului prin prisma temeiurilor de casare

prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal

lărgit constată, că erorile invocate nu se confirmă la examinarea recursului

declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. 414 alin. (1) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, iar

hotărârea adoptată cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția

pronunțată.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Totodată, conform prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept

care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date.

După cum rezultă din materialele cauzei, prin sentința primei instanțe,

Vasilache Mihail a fost recunoscut vinovat în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal,

la 240 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, cu anularea dreptului

de a conduce mijloace de transport și în baza art. 320 alin. (1) Cod penal, la

9 luni închisoare. Potrivit art. 87 alin. (1) Cod penal, pedeapsa aplicată lui

Vasilache Mihail sub formă de 240 ore de muncă neremunerată în folosul

12

comunității, a fost transferată în 60 zile închisoare, adică 2 luni închisoare, iar

conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită lui Vasilache Mihail, pedeapsa

definitivă de 9 luni închisoare, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de

transport, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu art. 85 alin. (1) Cod penal, pentru cumul de sentințe, prin

cumul total al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită lui Vasilache Mihail

pedeapsa definitivă de 9 luni închisoare, cu anularea dreptului de a conduce

mijloace de transport, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis

și amendă în mărime de 640 unități convenționale, echivalentul a 32 000 lei.

La rândul său, fiind învestită cu judecarea apelurilor declarate de către

procuror cât și de către partea apărării, instanța de apel a ajuns la concluzia

respingerii apelului procurorului, admiterii apelului apărării și achitării lui

Vasilache Mihail de învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 320

alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, cu

menținerea în rest a sentinței.

Așadar, Colegiul penal lărgit reiterează că în speță, titularul cererii de

recurs invocă dezacordul cu soluția de achitare pronunțată de către instanța de

apel, în privința lui Vasilache Mihail, de învinuirea înaintată în baza art. 320

alin. (1) Cod penal, criticând modul în care această instanță a apreciat

probatoriul administrat la dosar.

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi

invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs menționează, că

motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca

motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece

instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor

respective.

În acest sens, Colegiul penal lărgit atestă, că la soluționarea cauzei

instanța de apel a ținut cont de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de

procedură penală, a cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și

apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor,

iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând

la concluzia privind achitarea inculpatului Vasilache Mihail de sub învinuirea

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 320 alin. (1) Cod penal, din motiv că

fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Instanța de recurs constată că instanța de apel corect a ajuns la concluzia,

că începând cu data de 11 octombrie 2019, data din care hotărârea Judecătoriei

Chișinău (sediul Ciocana) de sancționare contravențională, a devenit definitivă

și până la data de 28 februarie 2020, când inculpatul a fost pus sub învinuire și

cauza penală expediată cu rechizitoriu în instanța de judecată, de către

executorul judecătoresc nu au fost întreprinse careva măsuri pentru punerea

13

în executare silită a documentului executoriu, cu excepția înaintării demersului

către Procuratură la 30 decembrie 2019 privind tragerea la răspundere penală

a inculpatului Vasilache Mihail în baza art. 320 Cod penal.

Or, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 320 Cod penal, nu a

fost întrunită, în contextul în care după aplicarea sancțiunii contravenționale

inculpatului în baza art. 318, 319 Cod contravențional prin hotărârea

judecătorească din 11 octombrie 2019, nu s-a confirmat faptul că inculpatul

s-a eschivat de la executarea hotărârii judecătorești din 08 noiembrie 2018.

Pentru a fi tras la răspundere penală în baza art. 320 Cod penal, trebuie să fie

constatată neglijarea inculpatului în calitatea sa de debitor a solicitărilor

executorului judecătoresc de a se conforma dispozițiilor acestuia în cadrul

procedurii executării unui document executoriu în procesul executării unei

hotărâri judecătorești.

Mai mult, Colegiul penal lărgit consideră necesar să menționeze

prevederile deciziei Curții Constituționale de inadmisibilitate a sesizării

nr. 65g/2018 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din

articolul 320 alin. (2) din Codul penal, din 31 mai 2018, în care Curtea a

constatat că „pct. 24) …după aplicarea sancțiunii contravenționale pentru

neexecutarea hotărârii instanței judecătorești, executorul judecătoresc are

obligația de a acorda un nou termen pentru executarea hotărârii. pct. 25)

…executorul judecătoresc trebuie să stabilească un nou termen de

executare a hotărârii instanței, după ce persoanei i-a fost aplicată o

sancțiune contravențională în baza art. 318 din Codul contravențional

pentru neexecutarea hotărârii. pct. 26) Așadar, Curtea a reținut că articolul

320 alin. (2) din Codul penal nu poate fi incident dacă, după aplicarea sancțiunii

contravenționale: (I) persoanei nu i se oferă un nou termen pentru

executarea hotărârii instanței și (II) persoana nu refuză, nu se eschivează

sau nu împiedică repetat executarea hotărârii instanței. Pct. 28) …atunci

când persoana este învinuită de neexecutarea unei hotărâri judecătorești, trebuie

probată posibilitatea reală a persoanei de a executa hotărârea în discuție”.

Având în vedere că soluția instanței de apel a fost argumentată detaliat în

pct. 5, 5.1. al prezentei decizii, instanța de recurs și-o însușește și consideră că

reiterarea acesteia nu este necesară, situație ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în acest sens a indicat, că în cazul în care instanțele

de fond și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care

confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze

eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să

se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (a se vedea

cauzele Garcia Ruiz v. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999; Helle v. Finlanda,

hotărârea din 19 decembrie 1997).

Totodată, în concepția Curții Europene, art. 6 § 1 nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții

legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (cauza

Van de Hurk v. Olanda, nr. 16034/90 din 19 aprilie 1994, Immeubles Groupe

14

Kosser v. Franța, nr. 38748/97 din 9 martie 1999).

Față de cele ce preced, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel la

judecarea cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar genera

casarea deciziei adoptate, fapt ce impune dispunerea inadmisibilității

recursului ordinar declarat de către procuror, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, cu menținerea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2022, în

cauza penală în privința lui Vasilache Mihail xxxxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 16 decembrie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

Boico Victor

15