1ra-807/22 — Art. 349 al. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Hâncești, sediul Ialoveni din 26 octombrie 2021, Todirașco Ștefan a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (1) Cod penal, și în baza acestei Legi, cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală a fost condamnat la pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 14.08.2020, s-a stabilit lui Todirașco Ștefan pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 1 (un) an și 4 (patru) luni, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 2 (doi) ani, de natura celeia de care s-a folosit la săvârșirea infracțiunii, și anume în domeniul ,,circulației drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora, legate de primirea, păstrarea, prelucrarea, depozitarea, transportarea, vânzarea drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora".

În sentință, prima instanță a constatat în fapt că: 1 Todirașco Ștefan, la 01.08.2020, aproximativ la ora 20:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, prin înțelegere prealabilă și de comun acord cu Bivol Andrei aflându-se pe o stradă din s. Costești, raionul Ialoveni, având scopul sistării activității de serviciu a angajaților de poliție din cadrul IP Ialoveni, Luca Natalia numită în funcție prin ordinul IGP nr. 7 of. din 13.01.2020 în calitate de ofițer al serviciului supraveghere tehnică și accidente rutiere din cadrul IP Ialoveni și Bîrca Gheorghe numit în funcție prin ordinul IGP nr. 477 of. din 20.09.2019 în calitate de ofițer superior al sectorului de poliție nr.3 Costești din cadrul IP Ialoveni, care se aflau în exercițiul funcției de serviciu în aceiași localitate, fiind îmbrăcați în uniformă de polițiști, care conform prevederilor art. 123 alin. (2) Cod penal, sunt persoane publice, manifestând un comportament agresiv față de colaboratorii de poliție, cunoscând cu certitudine că aceștia se aflau în exercițiul funcției privind asigurarea ordinii publice, dorind să împiedice documentarea cazului de conducere în stare de ebrietate alcoolică a automobilului de model „Renault” cu n/î XXXXX de către Bivol Andrei, intenționând de a schimba caracterului faptei în folosul său, având asupra sa o rangă de metal i-a amenințat pe ultimii cu vătămarea integrității corporale și a sănătății, concomitent numindu-i cu cuvinte necenzurate. Astfel, acțiunile inculpatului Todirașco Ștefan au fost încadrate juridic în baza art. 349 alin. (1) Cod penal, după semnele calificative – ”amenințarea cu vătămarea integrității corporale și a sănătății față de persoane cu funcție de răspundere în scopul sistării activității ei de serviciu și a schimbării caracterului ei în interesul celui care amenință”.

Sentința nominalizată a fost atacată cu cerere de apel de către apărătorul Serghei Postica în numele inculpatului Todirașco Ștefan, prin care a solicitat, admiterea apelului, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care ai stabili inculpatului o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității. În motivarea cererii de apel, apărătorul a invocat că, consideră incorectă poziția primei instanțe și că aceasta nu a ținut cont de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării, reeducării vinovatului și de persoana celui vinovat. A susținut că, chiar dacă art. 349 alin. (1) Cod penal, prevede și alte pedepse mai blânde, muncă neremunerată și amenda, prima instanță a aplicat cea mai aspră pedeapsă și anume închisoare. Astfel, a considerat că prima instanță nemotivat și neîntemeiat a concluzionat că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea celei mai aspre pedepse cu închisoare. Totodată, a susținut că, infracțiunea prevăzută la art.349 alin. (1) Cod penal, a fost comisă de Todirașco Ștefan înainte ca să fie condamnat de către Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, mai mult, în privința ultimului nu au fost depistate careva circumstanțe agravante, a recunoscut vina și s-a căit sincer în cele comise, a cooperat activ cu organul de urmărire penală, are loc permanent de trai.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2022, a fost respins apelul apărătorului Serghei Postica înaintat în numele inculpatului Todirașco Ștefan, împotriva sentinței Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 26 octombrie 2021, ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări. 2 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, la pronunțarea sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just a tras concluzia că inculpatul Todirașco Ștefan a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat, fiindu-i stabilită o pedeapsă echitabilă, bazată pe totalitatea de probe acumulate la cauza penală, corect fiind apreciate, fiind respectate prevederile art. 101 din Codul procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. La stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă inculpatului Todirașco Ștefan, a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei, aplicându-i o pedeapsă corectă, echitabilă și legală. Instanța de apel a reținut că, inculpatul în cadrul ședinței preliminare în prima instanță a declarat personal că recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală probe care îi sunt cunoscute, le înțelege conținutul, nu are obiecții asupra lor și nu solicită administrarea de noi probe, înaintând instanței un înscris autentic în acest sens, făcând declarații conform prevederilor art. 108 Cod procedură penală. Totodată, a constatat că culpa acestuia în comiterea infracțiunii se probează și prin sistemul de probe indicat infra și anume, declarațiile părții vătămate Luca Natalia (f. d. 11); declarațiile părții vătămate Bîrcă Gheorghe (f. d. 18); declarațiile martorului Postică Vasile, (f. d. 29); - declarațiile martorului Bortă Ion (f. d. 32); declarațiile martorului Garabajiu Veaceslav, (f. d. 30); declarațiile martorului Marandici Maria, (f. d. 34); procesul-verbal de ridicare din 01.08.2021, (f. d. 25); procesul-verbal de examinare a înregistrării video din 01.08.2021, (f. d. 26); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 01.08.2021, (f. d. 20);- procesul-verbal de examinare a obiectului din 02.09.2021 (f. d. 22); precum și alte materiale anexate la cauza penală și cercetate la judecarea cauzei. Cu privire la aplicării unei pedepse mai blânde, instanța de apel a reținut că prima instanță la individualizarea, categoriei și termenului pedepsei inculpatului stabilit, a ținut cont de prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Limitele termenelor de pedeapsă, prevăzute în partea specială, sunt determinate de încadrarea juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite. Gravitatea acesteia constă în modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmările produse sau care s-ar fi putut produce. Cuantumul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se stabilește având în vedere persoana celui vinovat, care include date privind gradul de dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială, prezența sau lipsa antecedentelor penale, comportamentul inculpatului până sau după săvârșirea infracțiunii, deci este vorba de personalitatea infractorului. Pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. În acest sens, Colegiul stabilește că interacțiunea incriminată, în 3 conformitate cu art. 16 Cod penal, se referă la categoria infracțiunilor ușoare. La stabilirea pedepsei instanța a ținut cont de gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite. La caz, conform prevederile art. 76 Cod penal, careva circumstanțe atenuante nu a stabilit. Conform prevederilor art. 77 Cod penal, drept circumstanță agravantă, s-a reținut comiterea infracțiunii în stare de ebrietate. Conform art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul a beneficiat de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoarea, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. S-a luat în considerație faptul că inculpatul anterior a mai comis infracțiuni, fiind condamnat prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 14.08.2020, în baza art. 217 alin. (4) Cod penal - 1 (un) an închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 2 (doi) ani, de natura celeia de care s-a folosit la săvârșirea infracțiunii, și anume în domeniul circulației drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora, legate de primirea, păstrarea, prelucrarea, depozitarea, transportarea, vânzarea drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora, iar în baza art. 90 din Codul penal, executarea pedepsei sub formă de închisoare fiindu-i suspendă condiționat pe un termen de 2 (doi) ani, nu este angajat în câmpul muncii, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, de comportamentul inculpatului înainte și după comiterea infracțiunii, de lipsa circumstanțelor atenuante și prezența circumstanțelor agravante. Potrivit revendicării, dar și cazierului contravențional anexate la materialele cauzei penale, s-a reținut că anterior inculpatul a săvârșit infracțiunea de furt, răpirea mijlocului de transport și conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate fără a deține permis de conducere. Subsidiar, instanța de apel a constatat că pe rolul instanțelor se află spre examinare două cauze penale în care Todirașco Ștefan este învinuit de săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art. art. 186 alin. (2), 1921, 2641 alin. (4) Cod penal. Prin urmare, aceste circumstanțe au determinat instanța că corectarea și reeducarea inculpatului nu poate avea loc prin aplicarea unei pedepse mai blânde, și că anume pedeapsa închisorii va executa scopul propus de legiuitor la art. 61 din Codul penal. În concluzie, instanța de apel a constatat că pedeapsa stabilită lui Todirașco Ștefan este legală și întemeiată, proporțională faptelor comise, cât și circumstanțelor reale și personale, corect constatate de către prima instanță, sentința fiind legală și întemeiată.

Nefiind de acord cu soluția pronunțată de instanța de apel, avocatul Plămădeală Roman în numele inculpatului Todirașco Ștefan a declarat recurs ordinar, invocând prevederile art.427 alin.(1), pct.6) și 10) Cod de procedură penală, solicitând casarea sentinței și deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Todirașco Ștefan Constantin în baza art. 349 alin. (1) Cod penal să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității. 5.1. În argumentarea recursului ordinar, recurentul susține că, prima instanță la stabilirea categoriei de pedeapsă urma să țină cont de faptul că, Todirașco Ștefan, a recunoscut integral vina, a contribuit activ la faza de urmărire penală, cât și în cadrul cercetării judecătorești prin expunerea 4 factologică și în detaliu a tuturor circumstanțelor la caz, este o persoană tânără, s-a căit sincer de fapta comisă, pe parcursul desfășurării prezentului proces s-a manifestat ca o persoană sinceră și a apreciat consecința faptei săvârșite constituie ca o greșeală, iar pe viitor dânsul va depune tot efortul pentru a înlătura rezultatul acesteia, fiind de acord să execute pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității. Astfel, consideră că pedeapsa sub formă de închisoare aplicată prin sentinței și menținută prin decizia instanței de apel este una prea aspră. Susține că instanțele inferioare nu au motivat și argumentat în hotărârile pronunțate cât și faptul imposibilității aplicării în privința inculpatului Todirașco Ștefan a pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității și că această pedeapsă nu ar permite atingerea scopului de reeducare a persoanei.

La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1), pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul Crijanovschi Sergiu, care pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece atât prima instanță, cât și instanța de apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, iar decizia contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția.

Totodată, de către partea vătămată Pelivan Natalia (anterior Luca Natalia), a fost înaintată o referință în numele lui prin care a solicitat a fi menținute hotărârile instanțelor inferioare, privind aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare cu executare, respingerea recursului înaintat de către avocatul Plămădeală Roman în numele lui Todirașco Ștefan, anexând în acest sens material caracteristic în privința lui Todirașco Ștefan de inspectorul de sector al Sectorului de poliție nr. 3, a Inspectoratului de Poliție Ialoveni, prin care Todirașco Ștefan se caracterizează ca o persoană care face abuz de alcool, nu are un loc de muncă, este predispus de comiterea unor noi infracțiune, deoarece permanent este în contact cu persoane cu antecedente penale, ultimul se află la evidență ca persoană anterior condamnat, și în privința căruia au fost înregistrate mai multe plângeri. Totodată, a fost anexat și cazierul contravențional în privința acestuia, prin care se constată comiterea a cinci contravenții.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat în baza materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Lecturând conținutul recursului, Colegiul penal reține că de către avocatul inculpatului a fost indicat în calitate de temei pentru recurs prevederile art.427 alin.(1), pct. 6) și 10) Cod de procedură penală. Însă, din conținutul argumentelor expuse, Colegiul penal atestă că partea apărării apreciază ca fiind prea aspră pedeapsa aplicată de prima instanță și menținută de instanța de apel, invocând de fapt că instanța eronat 5 a stabilit circumstanțele cauzei care individualizează pedeapsa aplicată, solicitând aplicarea unei pedepsei mai blânde cu munca neremunerată. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal atestă că motivele și temeiurile de recurs invocate de către partea acuzării, nu și-au găsit confirmarea în speță, nefiind constatate erorile de drept invocate. Într-un prim aspect, este relevant de a specifica că, invocând eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, recurentul menționează despre faptul că, prima instanță cât și instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, Colegiul penal constată că aceste alegații sunt vădit neîntemeiate întrucât, instanța de apel, a dat răspuns la toate argumentele esențiale formulate de partea acuzării în cererea de apel, soluția de respingere a apelului declarat de avocat fiind complet motivată și argumentată. Cu privire la poziția ce se circumscrie temeiului de casare prevăzut de art.427 alin.(1), pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Totodată, Colegiu penal reține că în speță nu contestă starea de fapt stabilită de instanțele de fond și nici încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite, în esență criticile recurentului rezumându-se asupra aprecierii instanțelor a circumstanțelor cauzei care au determinat concluzii neîntemeiate privind individualizarea pedepsei. Analizând decizia instanței de apel prin prisma argumentelor invocate de recurent, Colegiul penal menționează, că alin. (1), art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal, totodată la caz ținându-se cont și de prevederile alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia. Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală, un mijloc de corectare, și reeducare a condamnatului, și se aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și din partea altor persoane. Respectiv, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze dacă scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse mai blânde, sau a unei mai aspre prevăzute în normă. În formarea acestei convingeri, instanța de judecată urmează să țină cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de Lege, ceea ce la caz s-a realizat. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia. 6 Reieșind din materialele cauze se atestă că, în urma solicitării și înscrisului autentic al inculpatului (f.d.126), prezenta cauză a fost judecată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală. Potrivit alin. (8), art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, beneficiază de reducere cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de Lege în cazul pedepsei cu închisoare, ori cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducere cu 1/4 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Colegiu penal reține că, potrivit alin. (2), art. 16 Cod penal, infracțiunea comisă de către inculpatul Todirașco Ștefan este calificată ca una ușoară, sancțiunea art. 349 alin. (1) Cod penal, pentru care a fost recunoscut vinovat inculpatul, prevede pedeapsa cu amendă în mărime de la 650 la 1350 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de până la 180 de ore, sau cu închisoare de până la 2 ani, iar cu aplicarea prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, limita minimă pentru pedeapsa cu închisoare constituie - 3 luni, iar limita maximă - 1 an și 4 luni închisoare. În acest context, Colegiul penal, apreciază ca fiind neîntemeiate argumentele recurentului precum că, atât instanța de apel cât și prima instanță i-au aplicat cea mai aspră pedeapsă, la caz corectarea inculpatului fiind posibilă cu aplicarea pedepsei sub formă de muncă neremunerată, or, atât prima instanță, cât și instanța de apel corect a aplicat și menținut forma pedepsei – închisoarea, pe un termen de 6 luni, mărimea acesteia încadrându- se în limitele noi stabilite prin aplicarea art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală, care va atinge scopul pedepsei penale de corectare și reeducare. Mai mult ca atât, lui Todirașco Ștefan i-a fost aplicată pedeapsa aproape de limita minimă prevăzută de Lege. Cu referire la alegațiile avocatului inculpatului privind necesitatea aplicării unei pedepse mai blânde cu muncă neremunerată, Colegiul penal constată că această solicitare este vădit neîntemeiată, or, aplicarea acestor prevederi are la originea sa personalitatea inculpatului, modalitatea și gravitatea infracțiunii săvârșite, comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă, încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului, stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului. Colegiul penal reiterează că, potrivit Revendicării nr. 246 (f.d.57), inculpatul nu este la prima abatere de la Legea penală, or, anterior a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 14.08.2020, în baza art. 217 alin. (4) Cod penal - 1 (un) an închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, fiindu-i suspendă executarea pedepsei pe un termen de 2 (doi) ani, cu aplicarea pedepsei complementare cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate de natura celeia de care s-a folosit la săvârșirea infracțiunii, și anume în domeniul circulației drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora, legate de primirea, păstrarea, prelucrarea, depozitarea, transportarea, vânzarea drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora, pe un termen de 2 (doi) ani. 7 Instanțele inferioare au luat în considerație faptul că, Todirașco Ștefan, nu este angajat în câmpul muncii, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, comportamentul inculpatului înainte și după comiterea infracțiunii, de lipsa circumstanțelor atenuante și prezența circumstanțelor agravante. Potrivit Revendicării, Cazierului contravențional și Caracteristicii din 09.06.2022 anexate la materialele cauzei penale, inculpatul se caracterizează în plan nesatisfăcător. Ca circumstanțe agravante prevăzute de art. 77 Cod penal au fost reținute – săvârșirea infracțiunii asupra unei persoane în legătură cu îndeplinirea de către ea a obligațiunilor de serviciu și de către o persoană în stare de ebrietate. Circumstanțele respective denotă clar că, aplicarea pedepsei sub formă de muncă neremunerată, sau o altă pedeapsă mai blindă, nu va duce la corectarea și reeducarea inculpatului Todirașco Ștefan. Mai mult ca atât, Colegiul penal reține că, inculpatul a comis o infracțiune stipulată în Capitolul XVII din Codul penal – contra autorităților publice și a securității de Stat, având un grad de pericol sporit. Totodată, Colegiul penal menționează că circumstanțele invocate de către apelant și anume: recunoașterea vinei, examinarea cauzei în conformitate cu prevederile art.3641 Cod de procedură penală, vârsta tânără, săvârșirea infracțiunii în stare de ebrietate, au fost luate în considerație de către instanțele de fond la individualizarea pedepsei penale, stabilindu-i inculpatului o pedeapsă cu închisoare spre limita minimă prevăzută de Lege de – 6 luni și cu aplicarea art.84 alin.4 Cod penal – 1 an și 4 luni, astfel, cele invocate nu pot constitui temei de aplicare a unei pedepse mai blânde, cum a solicitat apărarea, precum munca neremunerată în folosul comunității. Or, potrivit prevederilor art. 78 alin. (3) Cod procedură penală, prevede că, în cazul în care există circumstanțe agravante se poate aplica pedeapsa maximă prevăzută la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod. La caz, instanțele inferioare a luat în considerație toate circumstanțele invocate de recurent cu stabilirea unei pedepse proporționale. Prin urmare, se constată, că instanța de apel a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 7, 61, 75 Cod penal și art.3641 Cod de procedură penală, ținând cont de scopul pedepsei, caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, care prin acțiunile sale inculpatul a atentat la securitatea și ordinea publică, amenințarea cu vătămarea integrității corporale și a sănătății față de persoane cu funcție de răspundere în scopul sistării activității ei de serviciu și a schimbării caracterului ei în interesul celui care amenință, că pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului în scopul restabilirii echității sociale, corectării condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane, iar pedeapsa stabilită fiind motivată, echitabilă, legală, individualizată și aplicată în limitele prevăzute de Lege. Instanța de recurs mai notează și faptul că, din analiza deciziei recurate a stabilit că erorile de drept invocate în recursul părții apărării nu și-au găsit confirmare, dat fiind faptul că, argumentele indicate, în esență au fost abordare în decizia instanței de apel, care la examinarea cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor ce țin de individualizarea pedepsei. Hotărârea emisă cuprinzând motivele pe care se 8 întemeiază soluția, motivare pe care instanța de recurs ordinar o însușește integral reieșind din temeinicia acesteia, acțiune ce este conformă practicii CtEDO, expuse inclusiv în pct.37 a hotărârii Albert c. România din 16.02.2010. În acest context, Colegiul penal atestă că, instanța de apel la judecarea cauzei în ordine de apel, nu a comis erori de drept, care ar genera casarea deciziei adoptate, fapt ce impune inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Plămădeală Roman în numele inculpatului Todirașco Ștefan, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Plămădeală Roman în numele inculpatului Todirașco Ștefan, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2022, în cauza penală în privința lui Todirașco Ștefan XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 09 decembrie 2022. Președinte Timofti Vladimir Judecători Plămădeală Ghenadie Țurcan Anatolie 9