1ra-1253/22 — art. 264-1 alin. 4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264-1 alin. 4 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-1253/22 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-1253/2022
1-21097682-01-1ra-16082022
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
26 octombrie 2022 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Timofti Vladimir
Judecători – Cobzac Elena și Plămădeală Ghenadie
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul
Tampei Tatiana în numele inculpatului Ursul Ion prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2022, în cauza penală
privindu-l pe
Ursul Ion xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 30.06.2021-11.08.2021;
Instanța de apel: 01.09.2021-16.05.2022;
Instanța de recurs: 16.08.2022-26.10.2022.
Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții
Supreme de Justiție,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Criuleni, sediul Central din 11 august 2021, cauza
fiind examinată în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, Ursul
Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin.(4) Cod penal la o
pedeapsă de 160 (una sută șaizeci) ore muncă neremunerată în folosul comunității.
Cererea acuzatorului de stat privind încasarea de la Ursul Ion în beneficiul
statului a cheltuielilor de judecată legate de investigarea cauzei penale la etapa
urmăririi penale în sumă totală de 20,52 lei a fost respinsă ca neîntemeiată.
Prin încheierea Judecătoriei Criuleni, sediul Central din 12.08.2021 a fost
corectată eroarea materială strecurată în sentința și anume sintagma „Ursu” a fost
înlocuită cu sintagma „Ursul”.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Ursul Ion, la data
de 09 mai 2021, aproximativ la ora 10 și 50 minute, fără a deține permis de conducere,
a condus mijlocul de transport de model „Volkswagen Touran” fără numere de
înmatriculare, pe traseul central din satul xxxxx, unde fiind somat de către
colaboratorii de poliție să stopeze mijlocul de transport, acesta a accelerat și a încercat
să fugă de la fața locului, însă nu s-a isprăvit cu conducerea mijlocului de transport și
s-a tamponat într-un gard. În urma accidentului rutier, Ursul Ion, a fost preluat de
ambulanță și transportat la Spitalul raional Criuleni, pentru acordarea ajutorului
medical. Totodată, la Spitalul raional Criuleni, au venit și colaboratorii de poliție din
1
cadrul Inspectoratului de poliție Dubăsari, care i-au propus lui Ursul Ion să fie testat
alcoolscopic cu ajutorul aparatului „Drager”, precum și să fie supus examinării
medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și
naturii ei.
Astfel, Ursul Ion, fiind în incinta Spitalului raional Criuleni, situat în or. Criuleni,
a refuzat categoric să fie testat alcoolscopic și să fie supus examinării medicale de
constatare a stării de ebrietate și a naturii ei, fapt confirmat în procesul-verbal nr. 42
al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de
ebrietate și a naturii ei, emis pe numele lui Ursul Ion la data de 09.05.2021.
Astfel instanța de fond a constatat că, prin acțiunile sale intenționate, Ursul Ion
a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin.(4) Cod penal, după indicii
„refuzului conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, de la
examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei sau de la
recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical, săvârșit de către o
persoană care nu deține permis de conducere”.
Sentința menționată a fost atacată cu apel, de către procurorul în Procuratura
raionului Criuleni, Botnari Alexandru, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea
sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit
pentru prima instanța prin care, Ursul Ion să fie recunoscut vinovat de săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.(4) Cod penal cu stabilirea unei pedepse sub
forma de 5 luni închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În
baza art. 90 Cod penal, a suspenda executarea pedepsei cu închisoare pe un termen de
probațiune 2 ani. În baza art. 90 alin.(6) Cod penal, a-l obliga pe Ursul Ion să presteze
80 de ore munca neremunerată în folosul comunității.
2.1 În motivarea cerințelor sale procurorul a invocat că:
- instanța de judecată greșit a apreciat totalitatea semnelor obiective și subiective
ale faptelor social periculoase, comise de către Ursul Ion și i-a aplicat inculpatului o
pedeapsă prea blândă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în
mărime de 160 ore;
- instanța de judecată la stabilirea pedepsei în privința inculpatului Ursul Ion, nu
a luat în considerație faptul că ultimul nu se află la prima abatere penală. De către
acuzare a fost prezentată informația privind antecedentele penale ale inculpatului
Ursul Ion, conform căruia s-a stabilit că: prin ordonanța emisă la data de 28.06.2010
în cauza penală de învinuire a lui Ursul Ion în comiterea infracțiunii prevăzute de art.
186 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod penal a fost încetat din motivul împăcării părților. Prin
sentința Judecătoriei Dubăsari din 04.07.2012 a fost recunoscut vinovat de comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod penal, procesul penal
fiind încetat din motivul împăcării părților;
- prin sentința Judecătoriei Dubăsari din 11.11.2013, a fost recunoscut vinovat
de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal fiindu-i stabilită
pedeapsa sub formă de 140 ore muncă neremunerată în folosul comunității. Astfel, în
circumstanțele date, se constată faptul că Ursul Ion nu este la prima abatere penală,
iar anterior în privința acestuia au fost încetate două cauze penale din motivul
2
împăcării părților, iar pentru comiterea la fel a unei infracțiuni prevăzute de art. 2641
alin. (4) Cod penal, în privința acestuia a fost aplicată ca și prin sentința contestată
pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității. În aceste
circumstanțe, cu toate că antecedentele penale în privința cet. Ursul Ion sunt stinse,
este de notat că faptul că ultimul nu se află la prima abatere penală, urma să fie luat
în considerație de către instanța de judecată la stabilirea pedepsei în privința
inculpatului Ursul Ion, fapt care nu a fost luat de instanța de judecată, iar în sentința
de condamnare nici nu este făcută o mențiune cu privire la motivele din care reiese că
este mai rezonabilă aplicarea doar a pedepsei cu muncă neremunerată în folosul
comunității;
- doar prin aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 8
luni, iar conform prevederilor art.90 Cod penal executarea pedepsei să fie suspendată
pe un termen de probațiune de 2 ani, iar în conformitate cu prevederile art. 90 alin.
(6) Cod penal, a-l obliga pe condamnatul Ursul Ion: să nu-și schimbe domiciliul și/sau
reședință fără consimțământul organului competent; să participe la programe
probațiunile și să presteze 80 ore muncă neremunerată în folosul comunității - legea
penală își va atinge scopul de reeducare a inculpatului, iar în perioada termenului de
probațiune de 2 ani inculpatul va avea posibilitatea să se corecteze, iar prin
comportamentul său în cadrul perioadei date va putea demonstra instanței de judecată
și societății că ultimul s-a corectat și a înțeles gravitatea infracțiunii comise de acesta.
- aplicarea în cazul inculpatului Ursul Ion a unei pedepse prea blânde, va favoriza
comiterea pe viitor de către acesta a unor asemenea infracțiunii, fiind convins că fapta
comisă de el este o normalitate, din care motive sentința din 11.08.2021 urmează a fi
casată, iar în privința lui Ursul Ion urmează a fi pronunțată o nouă sentință prin care
acestuia să-i fie stabilită o pedeapsă echitabilă.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2022 a
fost admis apelul, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre prin care a fost
aplicată inculpatului Ursul Ion, recunoscut vinovat pe art. 2641 alin.(4) Cod penal, o
pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 8 (opt) luni, cu ispășirea pedepsei
în penitenciar de tip semiînchis.
În baza art.90 alin.(1) Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a
executării pedepsei pe un termen de probațiune de 1 an.
În baza art.90 alin.(6) Cod penal, s-a obligat inculpatul să presteze 80 de ore de
munca neremunerată în folosul comunității în perioada termenului de probațiune
stabilit.
În rest, sentința a fost menținută.
3.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel, aanalizând materialele
cauzei, în raport cu normele relevante la caz, a constatat că, instanța de fond a
îndeplinit strict cerințele dispozițiilor art.3641 alin. (1) Cod de procedură penală,
opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, n-a fost
viciată, în cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate normele imperative din Codul
de procedură penală, fapt ce condiționează concluzia că instanța de apel nu este în
3
drept a reține o altă situație de fapt decât cea reținută în rechizitoriu și de către prima
instanță.
Astfel, la caz s-a constatat că, instanța de fond a respectat normele procesuale, a
verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat
probelor administrate în faza de urmărire penală, acceptate de inculpat, o apreciere
legală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar
toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia
privind vinovăția inculpatului Ursul Ion în baza art. 2641 alin.(4) Cod penal, după
indici calificativi – „refuzului conducătorului mijlocului de transport de la testarea
alcoolscopică, de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a
naturii ei sau de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical,
săvârșit de către o persoană care nu deține permis de conducere”.
Cu referire la individualizarea și stabilirii pedepsei inculpatului, instanța de apel
a constatat că, instanța de fond a aplicat inculpatului Ursul Ion, pentru comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.(4) Cod penal, pedeapsa sub formă de 160 ore
muncă neremunerată în folosul comunității. Or, în opinia instanței de apel, instanța
de fond eronat a conchis că o pedeapsă sub forma de amendă este echitabilă la caz,
care va atinge scopul legii penale de restabilire a echității sociale, corectare a
condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea
condamnatului, cât și a altor persoane, or, inculpatul urmează să conștientizeze fapta
comisă, refuzului de la testarea alcoolscopică, de la examenul medical în vederea
stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei sau de la recoltarea probelor biologice în
cadrul acestui examen medical, săvârșit de către o persoană care nu deține permis
de conducere .
Acestea fiind constatate, instanța de apel a conchis că, infracțiunea comisă de
către inculpatul Ursul Ion are un grad sporit de pericol social, care nu poate fi neglijat
la stabilirea modului de executare a pedepsei, fiind absolut necesară izolarea acestuia
de societate.
În această ordine de idei, instanța de apel a notat că, acțiunile inculpatului Ursul
Ion cuprind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.(4) Cod
penal, infracțiune care se califică ca infracțiune ușoară, instanța de fond nu a reținut
careva circumstanțe atenuante, agravante.
Totodată, la caz, instanța de apel a reținut că, prin sentința Judecătoriei Dubăsari
din 11.11.2013, Ursul Ion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de 140
ore muncă neremunerată în folosul comunității. Prin sentința Judecătoriei Dubăsari
din 04.07.2012 a fost încetat procesul penal pornit în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c)
și d) Cod penal, din motivul împăcării părților, antecedentele penale stinse.
Având în vedere toate împrejurările cauzei, instanța de apel a considerat că,
pedeapsa aplicată de instanța de judecată în formă de amenda în privința inculpatului
Ursul Ion, este una neîntemeiată și nejustificată, or, acestuia urmează a fi stabilită o
pedeapsă mai aspră, sub formă de închisoare pe un termen de 8 luni, cu suspendarea
executării pedepse pe un termen de 1 ani, de vreme ce anume acesta categorie de
4
pedeapsa îl va convinge de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a
săvârșirii unor fapte similare.
Decizia instanței de apel este atacată, cu recurs ordinar de către avocatul
Tampei Tatiana în numele inculpatului Ursul Ion care invocând temeiul prevăzut la
art. 427 alin.(1) pct.10) Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea
deciziei, în partea aplicării pedepsei.
4.1 În motivarea recursului apărarea invocă că:
- Colegiul penal a depășit solicitările cererii de apel declarate de procuror, a
manifestat o poziție mai aspră decât a avut-o procurorul, prin urmare instanța de apel
a avut mai mult un rol de acuzator în procesul penal. Procurorul a solicitat o pedeapsă
sub formă de închisoare pe un termen de 5 luni, iar instanța a aplicat închisoare pe un
termen de 8 luni.
- prin pedeapsa numită sub formă de închisoare și sub formă de muncă
neremunerată, inculpatul este pedepsit de două ori, au fost interpretate extensiv și
defavorabil prevederile art.2641 alin.(4) Cod penal. Numărul orelor muncii
neremunerate nu sunt reglementate de prevederile art.90 alin (6) Cod penal. Nu se
cunoaștem conform cărei legi a fost calculat numărul de ore de muncă neremunerată
în folosul comunității. Astfel, instanța de apel a aplicat 80 ore muncă neremunerată
în folosul comunității, din nou depășind limitele prevederile art.90 alin.(6) Cod penal,
extensiv și în defavoarea condamnatului.
- pedeapsa nu este clară. Dacă în termenul de suspendare de 1 an de zile Ursul
Ion va comite o nouă infracțiune, la 8 luni de închisoare se va adăuga și orele de
muncă neremunerată, sau nu. Da că da, atunci depășesc limitele prevederilor art.3641
alin.(8) Cod de procedură penală.
La recursul ordinar declarat de către avocatul Tampei Tatiana în numele
inculpatului Ursul Ion în conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.11 Cod
procedură penală, procurorul a depus referință, pledând pentru inadmisibilitatea
acestuia invocând că, instanța de apel just a ajuns la concluzia condamnării lui Ursul
Ion în baza art.2641 alin.(4) Cod penal, la pedeapsa sub formă de 8 luni închisoare cu
suspendare și muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 80 ore. Or,
această soluție a fost reținută în strictă conformitate cu prevederile art. 7, 61, 75-77
Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală.
Astfel instanța de apel condamnîndu-l pe Ursul Ion la pedeapsa cu închisoare cu
suspendare și muncă neremunerată în folosul comunității și-a argumentat suficient
soluția în sensul pedepsei aplicate fiind una echitabilă.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului respectiv pe baza
materialului din dosar și a motivelor invocate, ținând cont de opinia procurorului
expusă în referință, care a solicitat declararea recursului ca inadmisibil, Colegiul
penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.
În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat
recurs ordinar în termen în conformitate cu art.422 Cod de procedură penală.
Conform art. 424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar
examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de
5
procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de
recurent.
Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot
fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de
apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.
Potrivit textului recursului, Colegiul penal atestă că, autorul critică decizia, prin
prisma art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, care stabilește, că hotărârile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel, în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar
prevederilor legale.
Din textul recursului, Colegiul reține că, autorul nu contestă starea de fapt
stabilită de către instanțele de fond și nici încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului,
din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte, însă recurentul își
exprimă dezacordul cu hotărârea instanței de apel în partea stabilirii pedepsei
inculpatului, considerând de fapt că nu a fost individualizată corect și aceasta este
prea aspră.
Așa cum rezultă din lucrările dosarului, cauza a fost examinată în procedura
judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu
prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, astfel în acest caz, la stabilirea
pedepsei au fost luate în vedere, în egală măsură persoana inculpatului și respectiv,
reeducarea și reintegrarea acestuia socială, cât și dimensiunea fenomenului
infracțional, și așteptările societății față de mecanismul justiției penale, pentru a
realiza o proporționalitate reală între aceste aspecte.
În cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură în măsură să
înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care
a comis această infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării
operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul
penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.
Astfel, verificând hotărârea atacată sub aspectul individualizării corecte a
pedepsei, temei prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală,
Colegiul penal constată lipsa cărorva temeiuri de casare, deoarece instanța de apel și-
a motivat întemeiat soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 6, 7,
61, 75-77 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei
inculpatului, stabilind acestuia pedeapsa conform sancțiunii articolului imputat.
Complementar, la numirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut cont de
prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală cât și de prevederile art.90 Cod
penal stabilindu-i inculpatului o pedeapsă echitabilă și în limitele legii penale.
Argumentul recurentului precum că, Colegiul penal a depășit solicitările cererii
de apel declarate de procuror, care a solicitat o pedeapsă sub formă de închisoare
pe un termen de 5 luni, iar instanța a aplicat închisoare pe un termen de 8 luni
urmează a fi respins deoarece, potrivit solicitării din cererea de apel (f.d.106),
acuzatorului de stat a solicitat stabilirea în privința inculpatului a unei pedepse sub
formă de închisoare pe un termen de 8 (opt) luni.
6
Nu poate fi reținut și urmează a fi respins argumentul recurentului precum că,
prin pedeapsa numită sub formă de închisoare și sub formă de muncă neremunerată,
inculpatul este pedepsit de două ori și că numărul orelor de muncă calculate nu este
prevăzut de art. 90 Cod penal, deoarece Colegiul penal constată că, în prezenta cauză
penală, instanța de apel întemeiat a aplicat inculpatului pedeapsa sub formă de
închisoare pe un termen de 8 (opt) luni, cu suspendarea condiționată a executării
pedepsei pe un termen de probațiune de 1 an cu obligarea acestuia să presteze 80 de
ore de munca neremunerată în folosul comunității ținând cont de prevederile art. 90
alin.(6) lit. g) Cod penal potrivit cărora aplicând condamnarea cu suspendarea
condiționată a executării pedepsei, instanța de judecată îl poate obliga pe condamnat:
să presteze muncă neremunerată în folosul comunității, iar în conformitate cu
prevederile art. 67 alin. 2 Cod penal munca neremunerată în folosul comunității se
stabilește pe un termen de la 60 la 240 de ore.
Totodată, Colegiul penal este solidar cu concluzia instanței de apel precum că,
pedeapsa aplicară de prima instanță sub formă de amendă nu este echitabilă, întrucât
nu este capabilă de a contribui la realizarea scopurilor ale pedepsei penale, cum ar fi
restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi
infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte persoane.
Astfel, raportând cele menționate la cazul supus judecării, instanța de recurs
consideră că, instanța de apel, la stabilirea pedepsei inculpatului, just a ținut cont de
gradul sporit de pericol social al infracțiunii comise de către inculpat, care nu poate fi
neglijat și de faptul că, inculpatul a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, la
locul de trai se caracterizează pozitiv, anterior a fost în conflict cu legea, fapt ce
demonstrează că anume acestă categorie de pedeapsă îl va convinge de necesitatea
respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.
Ținând cont de toate împrejurările cauzei, având în vedere atât principiul
umanismului, prevăzut de art. 4 Cod penal, cât și prevederile art. 61 alin. (2) Cod
penal, instanța de recurs consideră că o pedeapsă mai blândă nu este echitabilă în
raport cu fapta comisă și nu va contribui la realizarea scopurilor pedepsei penale, iar
pedeapsa stabilită de instanța de apel cu suspendarea condiționată a executării
pedepsei și cu obligarea inculpatului în perioada termenului de probațiune stabilit de
1 an să presteze 80 de ore de munca neremunerată în folosul comunității conform art.
90 alin.(1), (6) lit. g) Cod penal va fi echitabilă faptei infracționale comise, ce
corespunde normelor legale și va atinge scopul de corectare și reeducare a
inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Din considerentele menționate, Colegiul penal conchide că, în cauza dată nu și-
a găsit confirmare temeiul de recurs la care face referire recurentul și nu sânt motive
de a interveni în soluția adoptată, fiindcă hotărârea instanței de apel cuprinde motivele
pe care se întemeiază soluția, iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost individualizată
potrivit legii.
Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în
7
care se constată că este vădit neîntemeiat.
Având ca reper cele menționate supra, Colegiul penal concluzionează asupra
inadmisibilității recursului declarat de către avocatul Tampei Tatiana în numele
inculpatului Ursul Ion, ca fiind neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Tampei Tatiana în
numele inculpatului Ursul Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 16 mai 2022, în cauza penală privindu-l pe Ursul Ion xxxxx, ca fiind
vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată integral la 08 decembrie 2022.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Cobzac Elena
Plămădeală Ghenadie
8