1ra-452/22 — art.201-1 alin.1 lit. a Cp

1ra-452/22 — art.201-1 alin.1 lit. a Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-452/22

1-21022841-01-1ra-23032022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Barcaru Marin în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2021, în cauza penală în privința

lui

Daranuța Ion xxx, născut la xxx, originar și

domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 12.02.2021 – 25.06.2021;

Instanță de apel: 05.08.2021 – 14.12.2021;

Instanță de recurs: 23.03.2022– 11.05.2022.

A C O N S T A T A T :

probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de procedură

penală, Daranuța Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2011 alin.(1)

lit. a) Cod penal, la 100 ore de muncă neremunerată în folosul comunității.

S-a dispus de a încasa de la Daranuța Ion în beneficiul statului cheltuielile

judiciare suportate la întocmirea rapoartelor de expertiză judiciară nr.202002D1408

din 15 august 2020 și nr.202002D2120 din 27.11.2020, în mărime de 1 398 lei.

Prin sentință, prima instanță s-a expus asupra corpurilor delicte.

data de 21 iunie 2020, aproximativ la orele 15:30, aflându-se în ograda domiciliului

său situat în xxx, pe parcursul unui conflict iscat cu soția sa Daranuța Domnica,

a.n.1965, cu care conlocuiesc împreună pe aceeași adresă, astfel fiind, potrivit

art.1331 lit. a) Cod penal, membri de familie, având în mână o unealtă de săpat în

grădină, a aplicat cu această unealtă soției sale o lovitură în regiunea feței cauzându-i,

conform raportului de expertiză judiciară nr.202002D1408 din 15.08.2020, plagă cu

lipsă de țesut la nivelul nasului, care a fost cauzată în rezultatul acțiunii traumatice a

unui obiect contondent dur cu suprafața de interacțiune limitată, posibil în timpul și

circumstanțele indicate, condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și în baza

acestui criteriu, se califică ca vătămare corporală ușoară.

1

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanță a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele

constitutive a infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(1) lit. a) Cod penal, cu indicii

calificativi: violența în familie, acțiunea intenționată comisă de un membru al

familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin acțiuni violente, soldate

cu vătămare ușoară a integrității corporale sau a sănătății.

sentința, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea încasării cheltuielilor de

judecată, rejudecarea cauzei în această parte, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care să fie dispusă excluderea încasării din contul inculpatului Daranuța Ion a

cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizelor judiciare în sumă de 1 398 lei.

În motivarea cerințelor sale, apărarea a invocat că concluziile primei instanțe

sunt neîntemeiate, în partea ce se referă la încasarea cheltuielilor judiciare pentru

efectuarea expertizelor în cauza dată, din contul inculpatului Daranuța Ion în valoare

de 1 398 lei, deoarece acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în

vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului

în comiterea infracțiunii imputate, or această sumă urma a fi trecută în contul statului,

reieșind din obligația în sensul art.6 CEDO, prin intermediul agenților din cadrul

OUP de a dovedi potrivit art.art.24 și 56 Cod de procedură penală, vinovăția

persoanei atrasă la răspunderea penală, având conform art.art.96-97 Cod de procedură

penală sarcina probațiunii, atât timp, cât legea penală îi garantează acuzatului dreptul

la „prezumția nevinovăției", stipulată la art.8 Codul de procedură penală, liberându-l

de obligația de a-și demonstra nevinovăția.

Totodată, avocatul afirmă că, potrivit art.142 alin.(1) Cod de procedură penală,

expertiza se dispune în cazurile în care pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea

circumstanțelor ce pot avea importantă probatorie pentru cauza penală, sunt necesare

cunoștințe specializate în domeniul științei (...), de către OUP, procuror (...). Or,

potrivit art.75 alin.(3) al Legii nr.68 din 14.04.2016 cu privire la expertiza judiciară și

statutul expertului judiciar, expres se stabilește că „în cauzele penale, cheltuielile

pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare

din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art.142 alin.(2) Cod de

procedură penală", la caz, ordonatorul expertizei fiind organul de urmărire penală.

Costul pentru efectuarea expertizei nu se include în cheltuielile judiciare din

categoria celor stipulate la art.227 alin.(2) Cod de procedură penală la care face

referire instanța, inclusiv ce urmează a fi achitate experților pentru serviciile

efectuate, care potrivit alin.(3) ale aceleiași norme, se plătesc din sumele alocate de

stat, în modul prevăzut de legea procesual penală după cum se menționează în

conținutul art.228 Cod de procedură penală, ele urmând a fi suportate în sensul

alin.(1) art.229 Codul de procedură penală, de către inculpat sau trecute în contul

statului, soluționarea respectivei chestiuni fiind lăsată potrivit alin.(2) la discreția

instanței de judecată, ce va purcede la încasarea lor prin aplicarea dispozițiilor

art.art.385 alin.(1) pct. 14) și 397 pct. 5) Codul de procedură penală.

În final, ținând cont de faptul, că rapoartele de expertiză judiciară efectuate pe

marginea cauzei date, au fost utilizate în sensul art.93 alin.(2) pct. 2) Cod de

procedură penală în calitate de probe, fiind pus la baza învinuirii și condamnării lui

Daranuța Ion, apărarea a considerat ca fiind neîntemeiată admiterea de către prima

2

instanță privind încasarea de la inculpat a costului expertizei, urmând ca costul

evaluat la 1 398 lei să fie suportat de către ordonatorul expertizei judiciare din

mijloacele alocate pentru efectuarea expertizelor din bugetul alocat.

2021, a fost respins apelul ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a reținut că, la pronunțarea

sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just a

concluzionat că inculpatul a comis infracțiunea imputată. Aceste împrejurări au fost

constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate,

respectându-se prevederile art.101 Codul de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor. Instanța de apel a constatat cu certitudine că

Daranuța Ion a comis infracțiunea prevăzută de art.2011 alin.(1) lit. a) Cod penal.

Instanța de apel a reținut că, sentința se contestă doar în partea încasării

cheltuielilor judiciare, temeiuri pentru a interveni în sentința din oficiu, conform

art.409 alin.(2) Cod de procedură penală, lipsesc.

La data de 15 august 2020, de către Centrul de medicină legală a fost efectuat

raportul de expertiză judiciară nr.202002D1408, fiind indicate cheltuielile suportate

în sumă de 320 lei și la data de 22 ianuarie 2021, a fost efectuat raportul de expertiză

judiciară nr.202035A0480, suportând-u-se cheltuieli în mărime de 1 078 lei. Adică,

cheltuielile suportate pentru efectuarea examinărilor efectuate în cadrul constatărilor

tehnic-științifice, sunt identice cu tarifele la serviciile de efectuare a expertizei

judiciare indicate în anexa nr.1 din Hotărârea Guvernului nr.194 din 24.03.2017

"Pentru aprobarea tarifelor la serviciile de expertiză judiciară și extrajudiciară" și

constituie în total suma de 1 398 lei.

Prin prisma normelor invocate, instanța de apel contrar argumentelor invocate

de către partea apărării privind aplicarea eronată a legii materiale de către prima

instanță, a atras atenția la faptul că, norma juridică respectivă urmează a fi

interpretată ținând cont de modificări operate prin Legea nr.316 din 22 decembrie

2017, în vigoare 09 februarie 2018. Astfel încât, prin Legea respectivă a fost exclus

art.143 alin.(2) Cod de procedură penală, care prevedea că, plata expertizelor

judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) se face din contul bugetului de

stat. Voința legiuitorului a fost îndreptată spre obligarea condamnatului de a achita

cheltuielile de efectuare a expertizei. Astfel, scutirea condamnatului de la plata

acestor sume urmează să reprezinte excepția, dar nu regula.

Raportând prevederile legale enunțate, instanța de apel, a conchis că, plata

cheltuielilor judiciare urmează a fi puse în sarcina inculpatului atâta timp cât vina

acestuia a fost dovedită indubitabil, or, efectuarea expertizelor, rezultă din geneza

comportamentului infracțional al inculpatului.

alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, contestă cu recurs ordinar hotărârile și

solicită casarea parțială a acestora, în latura încasării cheltuielilor de judecată, cu

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care inculpatul Daranuța Ion să fie eliberat de plata cheltuielilor

judiciare în cuantum de 1 398 lei.

În motivarea cerințelor sale, avocatul susține că, hotărârile instanțelor

3

inferioare sunt neîntemeiate, nu a fost motivat de ce instanțele au ajuns la concluzia

că inculpatul trebuie să achite costurile pentru efectuarea expertizei.

De asemenea, avocatul notează că, decizia instanței de apel este una

incompletă, deoarece nu oferă răspuns la toate motivele importante invocate în

sprijinul apărării, iar nemotivarea unei hotărâri judecătorești încalcă dreptul părților la

un proces echitabil. Instanțele de fond nu au motivat de ce au ajuns la concluzia că

sumele achitate din contul statului urmează a fi încasate din contul inculpatului.

În final, apărarea consideră oportun ca instanța de recurs să-l elibereze pe

inculpatul Daranuța Ion de cheltuielile judiciare.

pronunțat pentru inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece

instanța de apel a adoptat soluția în conformitate cu modificările operate la art.143

Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal reține că, recurentul invocă temeiul pentru recurs prevăzut la

art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, care statuează că hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Analizând alegațiile recurentului, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal

conchide că, acestea nu coroborează cu materialele cauzei și sunt invocate

neîntemeiat de titular.

În esență, recurentul critică decizia doar din considerentul că, în viziunea sa,

instanțele de fond greșit au dispus încasarea din contul inculpatului a sumei de 1 398

lei, cu titlu de cheltuieli suportate la efectuarea rapoartelor de expertiză judiciară.

Cu referire la aceste argumente ale recurentului, Colegiul penal conchide că,

judecând cauza, instanțele de fond au cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele

prezentate de părți, pe care le-au apreciat în mod obiectiv, ajungând corect la

concluzia de a admite solicitarea procurorului cu privire la încasarea din contul

inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 1 398 lei,

suportate pentru efectuarea rapoartelor de expertiză judiciară.

Astfel, art.227 alin.(2) Cod de procedură penală stipulează, că cheltuielile

judiciare cuprind sumele: 1) plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții

vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților, traducătorilor și

asistenților procedurali; 2) cheltuite pentru păstrarea, transportarea și cercetarea

corpurilor delicte; 3) care urmează a fi plătite pentru acordarea asistenței juridice

garantate de stat; 4) cheltuite pentru restituirea contravalorii obiectelor deteriorate sau

nimicite în procesul de efectuare a expertizei sau de reconstituire a faptei; 5) cheltuite

în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

Totodată, potrivit dispoziției art.229 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța

4

de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare... Prin

urmare, se atestă că norma dată poartă un caracter facultativ, lăsând la discreția

instanței de a hotărî asupra chestiunii plății cheltuielilor judiciare, ținând cont de

împrejurările cauzei și suportării acestor cheltuieli.

În plus, nu poate fi reținut argumentul recurentului precum că, cheltuielile de

efectuare a expertizei urmează să fie achitate din bugetul de stat. Prin legea nr.316

din 22 noiembrie 2017 (în vigoare din 09 februarie 2018), a fost exclus alin.(2) din

art.143 Cod procedură penală, iar rapoartele de expertiză judiciară au fost efectuate

după aceste modificări. Astfel, Colegiul penal reține că, voința legiuitorului a fost

îndreptată spre obligarea condamnaților de a achita cheltuielile judiciare.

Având în vedere prevederile legale, Colegiul penal constată că, suma de 1 398

lei a fost necesară pentru efectuarea expertizelor judiciare nr.202002D1408 din 15

august 2020 și nr.202035A0480 din 22 ianuarie 2021 (f.d.42-43; 53-57).

În această ordine de idei, instanța de recurs ordinar susține poziția instanțelor

de fond care corect au admis solicitarea procurorului cu privire la încasarea din contul

inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în suma de 1 398 lei.

De asemenea, Colegiul penal ține să remarce că, pornind de la relevanțele

art.art.229 alin.(1) și (3), 6 pct.111), 27, 414 alin.(1) și (2) Cod de procedură penală,

instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare,

instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial condamnatul,

eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor, iar judecătorul

apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma

cercetării tuturor probelor administrate.

Mai mult, recurentul nu a formulat argumente indubitabile care să ateste că nu

este acceptabilă soluția de a lăsa plata cheltuielilor judiciare pe seama inculpatului și

că, în speță, urmează a fi pusă plata acestor cheltuieli în sarcina statului.

În plus, Colegiul penal apreciază drept întemeiat argumentul instanței de apel

precum că, scutirea condamnaților de la plata cheltuielilor de judecată urmează să

reprezinte excepția, dar nu regula. Pe de altă parte, avocatul doar declarativ reține că

achitarea de către inculpat a cheltuielilor judiciare va influența substanțial situația

materială a acestuia, fără a prezenta în acest sens careva înscrisuri.

Astfel, solicitarea apărării privind eliberarea inculpatului Daranuța Ion de plata

cheltuielilor judiciare urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

Suplimentar, analizând textul deciziei atacate (f.d.141-145) în coraport cu

motivele invocate de recurent, Colegiul penal atestă că, instanța de apel s-a expus

argumentat și motivat, bazându-și just soluția din decizie, iar instanța de recurs

ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o

acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în

pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6

înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct.61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În contextul celor menționate, Colegiul penal conchide că, la examinarea

cauzei de către instanța de apel, au fost respectate prevederile legale prescrise de

5

art.art.414-419 Cod de procedură penală, iar eroarea de drept invocată de către

recurent prescrisă la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, nu a fost

constatată la examinarea recursului, prin urmare, hotărârea atacată este legală și

întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Barcaru Marin în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 14 decembrie 2021, în cauza penală în privința lui Daranuța Ion xxx, deoarece

este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată motivat la 06 iulie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

6