1ra-1159/ 2020 — art.264/1 alin.4 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 18 septembrie 2019, Mihai Iurii a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.(4) Codul penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de 150 ore; a fost respinsă cererea acuzatorului de stat privind compensarea cheltuielilor judiciare de către inculpat, ca fiind neîntemeiată; permisul de conducere nr. XXXXXX din 02.07.2007, categoria „XX” și „XX”, eliberat pe numele lui Mihai Iurii, care prin ordonanța organului de urmărire penală din 04 iunie 2019 a fost anexat la materialele cauzei penale în calitate de mijloc material de probă, la definitivarea sentinței să fie remis Agenției Servicii Publice. 1.1. Pentru a se pronunța în cauza dată, prima instanță a constatat că, la 24 mai 2019, aproximativ la ora 13 și 30 min., Mihai Iurii, după ce a consumat alcool și se afla în stare de ebrietate, fiind privat prin sentința Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, din 10.04.2017, de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, conștientizând că a servit băuturi alcoolice și respectiv, se află în stare de ebrietate alcoolică, acționând în mod intenționat, încâlcind prevederile pct. 14 lit. a) al 1 Regulamentului Circulației Rutiere, potrivit cărora „Conducătorului de vehicul îi este interzis: să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influenta drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub influenta preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de conducere”, a urcat la volanul automobilului de model „XXX” cu numărul de înmatriculare XXX, pe care l-a condus pe drum public din mun. Chișinău, până pe bd. XXXXX, unde a fost stopat de către angajații Inspectoratului Național de Patrulare al IGP al MAI. Fiind supus testării alcoolscopice cu aparatul „Drager alcotest 6810” s-a stabilit concentrația de alcool etilic în aerul expirat de Mihai Iurii de 0,92 mg/1, care, conform prevederilor art. 13412 alin. (3) Cod penal și Hotărârii Guvernului nr.296 din 16.04.2009 cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de testare alcooscopică și examinarea medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, constituie stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat. Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Mihai Iurii, a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin.(4) Codul penal, adică conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, săvârșită de către o persoană care nu deține permis de conducere.

Sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 18 septembrie 2019, a fost atacată cu apel de către procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Oficiul Ciocana, Balan Ecaterina, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei conform ordinii stabilite pentru prima instanță și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Mihai Iurii să fie recunoscut culpabil de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Codul penal și stabilită o pedeapsă de 3 luni închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis 2.1. În argumentarea apelului declarat, procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Oficiul Ciocana, Balan Ecaterina a invocat următoarele: - instanța de judecată la stabilirea unei pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității nu în deplină măsură a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, de motivul infracțiunii, a ignorat scopul direct a pedepsei și astfel, prin aplicarea unei pedepse prea blânde pentru săvârșirea infracțiunii, inculpatul nu se va corecta și nu va fi restabilită echitatea socială; - pedeapsa penală non privativă de libertate cu amenda și pedeapsa complementară cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, care au fost aplicate prin sentința Judecătoriei Hîncesti (sediul Ialoveni) din 10.04.2017, nu au atins scopul legii penale și nu și-au produs efectul de reeducare asupra lui Mihai Iurii, acesta continuând cu desăvârșire să 2 ignore prevederile Regulamentului Circulației Rutiere, Codului Contravențional și penal, prezentând risc sporit atât pentru sine, cît și pentru societate, or, potrivit punctului 4 din Regulamentul Circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.357 din 13.05.2009, „Orice participant la trafic care respectă prezentul Regulament este în drept să conteze pe faptul că și ceilalți participanți la trafic execută cerințele acestuia; - sancțiunea nonprivativă de liberate aplicată prin sentința Judecătoriei Hâncești, sediul Ialoveni din 10 aprilie 2017, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(1) Cod penal, nu a atins scopul legii penale, iar încrederea acordată de către stat nu a fost îndreptățită de către inculpat.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2019, a fost admis apelul procurorului în Procuratura mun.Chișinău, Oficiul Ciocana, declarat împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 18 septembrie 2019, casată sentința în partea stabilirii pedepsei, și pronunță în această parte o nouă hotărâre conform modului stabilit pentru prima instanță: Lui Mihai Iurii, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin. (4) Codul penal, a fost stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) luni cu executare în penitenciar de tip semiînchis, termenul pedepsei urmând fi calculat din data reținerii. 3.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a constatat că, la pronunțarea sentinței, prima instanța corect, a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat că inculpatul a comis anume infracțiunea imputată. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art.101 Codul de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de apel a constatat că Mihai Iurii a comis infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal, conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, săvârșită de către o persoană care nu deține permis de conducere. Instanța de apel la individualizarea și stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului, a ținut cont de prevederile art.art.7,61,75 Codul penal și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei 3 acestuia precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului. Instanța de apel a constatat că, instanța de fond greșit și-a motivat soluția de individualizare a pedepsei în privința inculpatului și nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, iar discordanța între cele reținute de instanța și conținutul real al circumstanțelor cauzei, precum și ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature și greșit motivate în privința aplicării unei pedepse prea blânde sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității de 150 ore. Totodată, instanța de apel a notat că instanța de fond nu a ținut cont de scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art. 61 și 75 Cod penal, nu au ținut seama de circumstanțele reale ale cauzei, de urmările prejudiciabile, circumstanțe care fiind analizate, per ansamblu, nu permit instanței stabilirea unei pedepse prea blânde în privința inculpatului. Instanța de apel la stabilirea pedepsei a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75, 76-78 Codul Penal, de gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, că inculpatul a comis o infracțiune din intenție care face parte din categoria celor ușoare conform art. 16 Cod penal, de persoana celui vinovat - anterior a comis infracțiuni, fapt confirmat prin sentința Judecătoriei Hâncești, sediul Ialoveni din 10.04.2017, în baza art.2641 alin.(1) Codul penal la amendă în mărime de 350 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, este angajat în câmpul muncii, are la întreținere doi copii minori, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, de comportamentul inculpatului înainte și după comiterea infracțiunii, de lipsa circumstanțelor atenuante și prezența circumstanțelor agravante, de faptul că în perioada 06.12.2010- 06.06.2019 a comis mai multe contravenții din domeniul circulației rutiere, prin urmare pentru inculpat a devenit o îndeletnicire de a încălca prevederile Regulamentului circulației rutiere și a Legii privind siguranța traficului rutier, prin ce a pune în pericol nu doar viața sa, dar și a altor participanți la trafic. Instanța de apel a stabilit lui Mihai Iurii Victor recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Codul penal, în coroborare cu prevederile art.70 Codul penal și art.3641 alin.(8) Codul de procedură penală, pedeapsa sub formă de 3 luni închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, care având în vedere particularitățile cauzei va fi una echitabilă și va asigura atingerea scopului pedepsei, de reeducare și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni. Instanța de apel a menționat că pedeapsa sub formă de 3 luni închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, în vedere 4 particularitățile cauzei va fi una echitabilă și va asigura atingerea scopului pedepsei, de reeducare și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni. Instanța de apel la individualizarea executării pedepsei a ținut cont de scopurile pedepsei stipulate în art.61 Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cît și a altor persoane. Instanța de apel a notat că, corectarea condamnatului, ca scop al pedepsei penale, presupune conștientizarea de către infractor a celor săvârșite și reîntoarcerea, reîncadrarea lui în activitatea societății. El trebuie convins că respectarea legii penale este o necesitate și că numai prin respectarea legii el va putea evita aplicarea și executarea altor pedepse. Însăși modalitatea de comitere a faptei indică la o caracteristică antisocială a inculpatului. Instanța de apel a constatat că numirea unei sancțiuni neprivative de libertate (sub forma suspendării condiționate a executării pedepsei) nu va fi capabilă să realizeze scopul legii penale și anume restabilirea echității sociale, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cît și a altor persoane.

Decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2019, a fost atacată cu recurs ordinar de către: 5.1. avocatul Malanciuc Radu în numele inculpatului Mihai Iurii, prin care a solicitat Casarea Deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel din 18 decembrie 2019 și menținerea sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 18 septembrie 2019. 5.2. În susținerea recursului avocatul Malanciuc Radu în numele inculpatului a invocat următoarele circumstanțe: - instanța de apel nu a luat în considerație că inculpatul a recunoscut vina și astfel a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, nu a ținut cont de condițiile de viață ale inculpatului, inclusiv de toate circumstanțele atenuante, pedeapsa nu este echitabilă fiind capabilă de a contribui la realizarea scopurilor pedepsei penale, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat și de alte persoane.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva deciziei instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. 5 Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Din analiza recursului ordinar declarat de către avocatul Malanciuc Radu în numele inculpatului Mihai Iurii, Colegiul penal nu a stabilit că recurentul ar fi indicat în mod expres în text vreun temei din cele prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicitările recurentului fiind motivate sub aspectul că pedeapsa aplicată este prea aspră, astfel că acestea se încadrează, de fapt, în temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală și anume: au fost aplicate pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Analizând decizia instanței de apel, în raport cu argumentele recursului, Colegiul penal constată, că astfel de eroare de drept nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, deși aceleași argumente au fost invocate și în cererea de apel și asupra căruia instanța de apel s-a expus în mod argumentat, motivare pe care instanța de recurs ordinar o susține și repetarea căreia nu o consideră necesară. În acest sens Colegiul penal reiterează, că potrivit prevederilor art. 7 Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele atenuante și agravante Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și, respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane. În conformitate cu art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Conform deciziei instanței de apel, inculpatul a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, adică conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate 6 alcoolică cu grad avansat, care nu deține permis de conducere, a cărui sancțiune prevede pedeapsă cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de până la 1 an. Colegiul penal constată că instanța de apel și-a motivat concluzia la aplicarea pedepsei cu închisoarea inculpatului, argumentând de ce prima instanță nu a ținut cont de scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art. 61 și 75 Cod penal, menționând și faptul că, prima instanță nu a ținut seama de circumstanțele reale ale cauzei, de urmările prejudiciabile, circumstanțe care fiind analizate, per ansamblu, care fiind analizate nu ar fi permis instanței stabilirea unei pedepse prea blânde în privința inculpatului. Instanța de apel a ținut cont de persoana inculpatului, care anterior a fost judecat prin sentința Judecătoriei Hâncești, sediul Ialoveni din 10.04.2017, în baza art.2641 alin.(1) Codul penal la amendă în mărime de 350 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, este angajat în câmpul muncii, are la întreținere doi copii minori, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, de comportamentul inculpatului înainte și după comiterea infracțiunii, de lipsa circumstanțelor atenuante și prezența circumstanțelor agravante, de faptul că în perioada 06.12.2010 - 06.06.2019 a comis mai multe contravenții din domeniul circulației rutiere. Inculpatul a comis din nou o infracțiune, cu intenție, fapt care denotă că Mihai Iurii nu s-a corectat și reeducat și din nou a pășit pe cale infracționalității și în astfel de împrejurări instanța de apel corect a concluzionat oportunitatea aplicării pedepsei cu închisoare. Colegiul atestă că instanța de apel a ținut cont de faptul că examinarea cauzei a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală conform procedurii prevăzute de art. 3641 Codul de procedura penală, prin urmare, inculpatul a beneficiat de reducerea pedepsei cu o treime a limitelor de pedeapsă. Astfel că recunoașterea vinovăției prin acceptarea probatoriului administrat pe caz și manifestarea unei căințe sincere prin contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, au constituit temei pentru aplicarea dispozițiilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul beneficiind de reducerea cu o treime a limitelor pedepsei penale. Colegiul penal consideră corecte concluziile instanței de apel privind aplicarea pedepsei cu închisoare, iar solicitările recurentului privind aplicarea unei pedepse mai blânde, nu sunt pe măsură să determine necesitatea aplicării unei alte pedepse întrucât însăși acțiunile intenționate a inculpatului demonstrează lipsa conștientizării gravității faptelor sale și consecințelor survenite. 7 Prin urmare, Colegiul penal consideră că instanța de apel în mod întemeiat a considerat că în speță nu este posibilă aplicarea unei pedepse sub forma de munca neremunerată în folosul comunității, deoarece nu va duce la corectarea și reeducarea inculpatului Mihai Iurii, or, pedeapsa penală are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Astfel, Colegiul penal consideră, că instanța de apel, individualizând pedeapsa inculpatului a ținut cont de prevederile legale relevante și a motivat aplicarea față de inculpat a pedepsei închisorii în baza tuturor circumstanțelor constatate în speță determinante pentru stabilirea pedepsei. În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal reține că, la stabilirea pedepsei inculpatului Mihai Iurii pentru infracțiunea comisă instanța de apel nu a comis erori de drept, pedeapsa aplicată inculpatului este una corectă, deoarece la stabilirea acesteia au fost respectate exigențele legii, iar argumentele recursului în acest sens sunt neîntemeiate. Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Malanciuc Radu în numele inculpatului împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2019, în cauza penală în privința lui Mihai Iurii XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 09 iulie 2020. Președinte Timofti Vladimir Judecători Boico Victor Toma Nadejda 8