1ra-1264/20 — art. 287 alin. 1 CP

1ra-1264/20 — art. 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1264/20

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

28 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte: Timofti Vladimir

Judecătorii: Toma Nadejda și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Bogos Alexandru în numele inculpatului Aculicev Dmitri, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

24 septembrie 2019 și a sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din

10 aprilie 2019, în cauza penală în privința lui

Aculicev Dmitri xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 18.08.2017 – 10.04.2019;

Instanța de apel: 22.05.2019 – 24.09.2019;

Instanța de recurs: 05.05.2020 – 28.10.2020.

A C O N S T A T A T

10 aprilie 2019, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (1)

Cod penal, fiindu-i aplicată o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de

600 (șase sute) unități convenționale, echivalentul a 30 000 (treizeci mii) lei.

A fost încasat din contul lui Aculicev Dmitri în beneficiul statului,

cheltuielile judiciare în sumă de 389 (trei sute optzeci și nouă) lei.

Aculicev Dmitri, la 08 martie 2017, aproximativ ora 16:10 – 16:25, în timp ce se

afla pe str. Vasile Lupu, 30, mun. Chișinău, acționând cu intenție directă,

încălcând grosolan ordinea publică și exprimând o vădită lipsă de respect față

de societate, fără careva temei întemeiat, a acționat agresiv asupra lui

Șargarovschi Nicoleta, numind-o pe aceasta cu cuvinte ofensatoare, după care,

manifestând cu cinism și obrăznicie deosebită, ignorând vădit faptul că pătimita

Șargarovschi Nicoleta este după gen și construcție corporală, o persoană

evident mai vulnerabil fizic, a agresat-o, lovind-o în regiunea capului, prin ce

1

i-a cauzat părții vătămate dureri fizice și vătămări corporale.

Astfel, potrivit Raportului de expertiză judiciară nr. 843/D din

13 martie 2017, s-au exteriorizat prin: traumă cranio-cerebrală închisă

manifestată prin comoție cerebrală, echimoze la nivelul antebrațului drept,

hemoragie în patul unghial drept IV mâna dreaptă, ce au fost cauzate în

rezultatul acțiunii traumatice a unui corp contodent dur, care condiționează o

dereglare a sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu se califică ca

vătămare ușoară.

Acțiunile lui Aculicev Dmitri, au fost încadrate în baza art. 287 alin. (1)

Cod penal, huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, precum și

acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism și obrăznicie

deosebită.

cu apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care procesul

penal intentat în privința lui Aculicev Dmitri, în baza art. 287 alin. (1) Cod penal,

să fie încetat, din motiv că fapta constituie o contravenție, conform art. 275, 284

alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, și dispunerea pornirii procesului

contravențional în privința lui Aculicev Dmitri, în baza art. 78 alin. (2)

Cod contravențional.

3.1. În motivarea apelului a indicat, că martorii Patron Nicoleta,

Goliș Cristina și Arman Nicoleta au dat declarații contradictorii cu referire la

modul și desfășurarea evenimentelor care au avut loc în fața automobilului,

între Aculicev Dmitri și Șargarovschi Nicoleta, menționând diferite perioade de

timp.

A susținut, că nu a fost elucidat faptul dacă Șargarovschi Nicoleta a fost

lovită intenționat sau a fost împinsă de către inculpat. Totodată martorii au

indicat că nu au văzut nemijlocit dacă Șargarovschi Nicoleta a fost lovită s-au

îmbrâncită cu forța, iar în acest sens urmează a fi apreciate doar declarațiile

martorului Patron Nicoleta, care a indicat că partea vătămată a fost cea care a

inițiat conflictul.

Consideră că martorul Arman Nicoleta a dat declarații subiective,

deoarece aceasta era șoferul care a încălcat Regulamentul Circulației Rutiere

prin parcarea neregulamentară și crearea obstacolelor pentru pietoni.

A subliniat, că fapta care a avut loc la 08 martie 2017, a durat aproximativ

5-10 minute și prin urmare, evenimentele nu au avut o intensitate și grad sporit

social și nu au dus la deranjarea ordinii publice, iar elemente de cinism și

obrăznicie deosebite nu s-au întrunit în acțiunile lui Aculicev Dmitri.

Astfel, a menționat că în acțiunile lui Aculicev Dmitri nu se întrunește

elementulul principal al laturii obiective al infracțiunii de huliganism, și anume

încălcarea grosolană a ordinii publice, exprimată printr-o lipsă de respect față

de societate în prezența mai multor persoane, indicând prevederile

2

Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la practica judiciară în

cauzele penale despre huliganism nr. 4 din 19 iunie 2006.

Din acțiunile lui Aculicev Dmitri, nu rezultă careva elemente de cinism

deosebit, obrăznicie, în contextul în care dintre trecătorii sau persoanele aflate

la fața locului, nu s-au plâns că ar fi fost deranjați cumva de fapta care a avut

loc, or, cei care au generat situația, au fost martorii Patron Nicoleta,

Goliș Cristina, Arman Nicoleta și partea vătămată Șargarovschi Nicoleta, care

au desconsiderat opinia publică prin parcarea neregulamentară a

automobilului.

Potrivit declarațiilor martorului Bînza Elena care la 08 martie 2017,

comercializa flori la un chioșc din apropiere unde a avut loc fapta, a declarat că

nu a observat incidentul, iar intensitatea celor întâmplate nu a creat un

disconfort celor din jur deoarece a durat puțin timp.

Martorii și partea vătămată nu au conștientizat faptul că acțiunile

șoferului automobilului erau ilegale și au creat pericol pentru pietonii care se

deplasau pe stradă și bordură, circumstanță care demonstrează calitățile

morale și comportamentul acestora în societate în raport cu alte persoane.

Faptul că inculpatul nu are calitate oficială de a constata și fixa încălcarea

dreptului său în calitate de pieton, nu poate fi reținută în defavoarea acestuia,

or, într-o societate de drept oricine își poate apăra drepturile și libertățile,

legislatorul reținând obligația cetățeanului de a întreprinde acțiuni în vederea

stabilirii ilegalităților, astfel că Aculicev Dmitri având doar intenția de a

înregistra acțiunile, în opinia acestuia, ilegale ale șoferului automobilului, ca

ulterior să expedieze materialele Poliției de Patrulare, fapt ce denotă că

Aculicev Dmitri nu a acționat în mod huliganic.

A mai indicat apărarea, că prima instanță a analizat vag încadrarea

juridică a faptei și nu a stabilit rolul, vinovăția și consecințele în acțiunile

fiecărui cetățean care a fost implicat, fapt care atestă o interpretare și încadrare

juridică greșită a faptei din 08 martie 2017.

În opinia apărării, raportul de expertiză juridică nr. 843/D din

13 aprilie 2017, nu poate fi admis în calitate de probă, deoarece a fost efectuat

de către un expert care anterior a participat în cadrul cauzei penale în calitate

de specialist, fapt confirmat prin raportul de constatare nr. 983 din

10 martie 2017.

A menționat, că procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după

fotografie din 14 aprilie 2017, urmează a fi exclus ca probă, deoarece acest act

procesual a fost efectuat cu încălcarea art. 116 alin. (1)-(5) Cod de procedură

penală, în contextul în care prezentarea după fotografie se face atunci când

persoana care urmează a fi recunoscută, nu poate fi prezentată. Prin urmare, la

09 martie 2017, Aculicev Dmitri a dat explicații cu referire la fapta din

08 martie 2017, cu indicarea datelor de contact (f.d. 12). Astfel că, organul de

urmărire penală nu avea un careva impediment pentru a efectua recunoașterea

după persoană, din care motiv acest act procesual, este nul.

3

De asemenea, nu poate fi reținut ca probă, CD-ul cu înregistrarea video

din 08 martie 2017, deoarece din această înregistrare nu rezultă cu care suport

a fost efectuată, nu este indicată data înregistrăririi și nefiind examinat suportul

în original, iar ordonanța privind atorizarea efectuării acțiunii procesuale de

ridicare a înregistrării video, lipsește.

Consideră, că plângerea depusă de către Șargarovschi Nicoleta împotriva

lui Aculicev Dmitri, a fost cu scop de răzbunare și de a-și motiva acțiunile de

provocare a situației de conflict din 08 martie 2017.

Astfel, a mai precizat că Aculicev Dmitri este o persoană integră, se

caracterizează pozitiv, anterior nu a fost sancționat penal sau contravențional,

este căsătorit, are la întreținere un copil minor și soția, și este angajat oficial în

câmpul muncii.

24 septembrie 2019, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută

sentința primei instanțe fără modificări.

4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, că prima

instanță a stabilit corect starea de fapt și circumstanțele de drept, și corect a

încadrat juridic acțiunile inculpatului Aculicev Dmitri în baza art. 287 alin. (1)

Cod penal, huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, precum și

acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism și obrăznicie

deosebită, constatând că restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din

partea condamnatului, precum și a altor persoane, vor fi realizate prin

pedeapsa cu amendă în mărime de 600 unități convenționale.

Instanța de apel a menționat, că cercetarea judecătorească a fost

efectuată cu respectarea prevederilor procesual penale, astfel concluzionând că

lipsesc careva dubii sau bănuieli care ar putea pune la îndoială vinovăția lui

Aculicev Dmitri, în săvârșirea faptei incriminate, apreciind ca fiind declarative

argumentele apărării cu referire la faptul că învinuirea nu este confirmată prin

probe.

Cu referire la alegațiile apărării privind excluderea în calitate de probe a

raportului de expertiză juridică nr. 843/D din 13 aprilie 2017,

procesului-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din

14 aprilie 2017 și CD-ului cu înregistrarea video din 08 martie 2017, reținând

prevederile art. 93 alin. (3), 94 și 158 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală,

instanța de apel a menționat că temeiuri de a exclude mijlocul de probă –

raportul de expertiză juridică nr. 843/D din 13 aprilie 2017, nu au fost stabilite,

și astfel nu poate fi reținută nulitatea actului procedural prin prisma

prevederilor art. 251 Cod de procedură penală, or, inculpatul Aculicev Dmitri și

apărătorul acestuia, Roșioru Nadejda, nu au înaintat recuzare expertului, în

momentul comunicării raportului de expertiză, ori la terminarea urmăririi

penale.

4

De asemenea, referitor la modalitatea de dobândire a probei –

înregistrarea video din 08 martie 2017, instanța de apel a constatat că nu există

careva încălcări ale prevederilor legale în acest sens, care să influențeze

autenticitatea informației obținute.

Instanța de apel a precizat, că nu este afectată veridicitatea, utilitatea,

concludența și admisibilitatea probei video, prin faptul că din aceasta nu rezultă

cu care suport a fost efectuată înregistrarea video, că nu este indicată data în

înregistrarea video, și că nu a fost examinat suportul în original.

Totodată, nu poate fi reținută nulitatea actului procedural, prin prisma

prevederilor art. 251 Cod de procedură penală, întrucât Aculicev Dmitri și

apărătorul acestuia, Roșioru Nadejda, la terminarea urmăririi penale nu au

invocat un asemenea temei (f.d. 118-119), iar apărătorul Bogos Alexandru, în

prima instanță și în instanța de apel, nu au probat necesitatea înlăturării

nulității relative prin anularea actelor procedurale întocmite de către ofițerul

de urmărire penală în cazul dobândirii probei – înregistrarea din

08 martie 2017, prin mijlocul de probă – corpul delict, și anume CD-ul, cu

neadmiterea probei în procesul penal.

Instanța de apel a reținut, că nu vor fi excluse nici datele obținute prin

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din

14 aprilie 2017, deoarece nu a fost invocată și probată de către apărare,

necesitatea înlăturării nulității relative prin anularea actelor procedurale

întocmite de către ofițerul de urmărire penală, iar efectuarea acțiunii

procesuale – recunoașterea după fotografie și nu după persoană, nu a încălcat

drepturile și libertățile fundamentale ale inculpatului Aculicev Dmitri, care să

influențeze autenticitatea informației obținute, a documentului sau a

obiectului.

În opinia instanței de apel, sunt neîntemeiate alegațiile apărării precum

că partea vătămată și martorii au făcut declarații contradictorii și neveridice,

deoarece procedura de audiere a martorilor și a părții vătămate a avut loc în

conformitate cu legislația în vigoare. Mai mult ca atât, în speță nu s-a constatat

că aceștia au fost în relații ostile.

Instanța de apel a menționat, că comportamentul părții vătămate, care a

fost apreciat de către inculpat ca fiind „ilegal”, nu îi oferă dreptul ultimului de a

acționa în afara normelor stabilite, or, acesta urma să acționeze corect, să

solicite intervenția organelor de drept.

Cu referire la alegațiile părții apărării, potrivit cărora prima instanță a

adoptat o soluție greșită de condamnare a inculpatului Aculicev Dmitri în baza

art. 287 alin. (1) Cod penal, întrucât acțiunile inculpatului urmau să fie

reîncadrate în baza art. 78 alin. (1) Cod contravențional, instanța de apel a

stabilit că prima instanță nu a comis careva erori care ar impune casarea

sentinței adoptate, în partea recunoașterii vinovăției inculpatului

Aculicev Dmitri în săvârșirea infracțiunii.

În opinia instanței de apel, afirmațiile apelantului reprezintă opinia

5

subiectivă a acestuia, or, prima instanță corect a motivat soluția sub aspectul

recunoașterii vinovăției inculpatului Aculicev Dmitri în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, luând în considerație probele

administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate în ședința

de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură

penală, cărora le-a dat o apreciere corectă potrivit art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității

și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de

drept, și ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii și prezența în acțiunile inculpatului a elementelor

constitutive ale infracțiunii incriminate.

Instanța de apel a conchis, că acțiunile lui Aculicev Dmitri se încadrează

în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, huliganismul, adică acțiunile intenționate

care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra

persoanelor, acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism și

obrăznicie deosebită.

Latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 287 Cod penal, se

exprimă prin încălcarea grosolană a ordinii publice, însoțită de aplicarea

violenței asupra persoanelor, acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc

printr-un cinism și obrăznicie deosebită.

Acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism,

obrăznicie deosebită, trebuie de înțeles violarea demonstrativă a normelor

general acceptate.

Latura subiectivă a infracțiunii de huliganism se caracterizează, din punct

de vedere al sensului și orientării intenției făptuitorilor, de motivele, scopurile

și circumstanțele acțiunilor săvârșite de ei.

Astfel, instanța de apel a precizat, că acțiunile lui Aculicev Dmitri nu pot

fi calificate ca un delict contracențional cauzarea vătămării integrității

corporale, prevăzută de art. 78 Cod contravențional, deoarece acțiunile au fost

săvârșite cu încălcarea ordinii publice, însoțită cu aplicarea violenței asupra

persoanei, într-un loc public, în urma cărui fapt a fost tulburată ordinea publică,

în prezența martorilor oculari, a trecătorilor, vânzătorilor și cumpărătorilor,

fapte ce în mod evident depășesc limitele unei contravenții prevăzute de art. 78

Cod contravențional.

Prin urmare, instanța de apel a reținut declarațiile părții vătămate

Șargarovschi Nicoleta și a martorilor oculari Arman Nicoleta, Patron Nicoleta,

Cristina Goliș și Brînza Elena care atât la urmărirea penală, precum și în cadrul

ședinței de judecată, fiind avertizați de răspundere penală conform

art. 312-313 Cod penal, au declarat că inculpatul Aculicev Dmitri, cu obrăznicie

deosebită și indicații grosolane, a folosit cuvinte necenzurate, inițiind un

conflict, în urma căruia a aplicat lui Șargarovschi Nicoleta o lovitură în

rezultatul căreia ultima a căzut la pământ, iar după aplicarea loviturii,

inculpatul a conștientizat ilegalitatea acțiunilor sale.

6

Instanța de apel a conchis, că vinovăția lui Aculicev Dmitri a fost dovedită

pe deplin prin probele administrate, învinuirea fiind confirmată în cadrul

cercetării judecătorești, iar acțiunile acestuia se încadrează în baza art. 287

alin. (1) Cod penal.

De asemenea instanța de apel a conchis că prima instanță a dat deplină

eficiență prevederilor art. 7, 61, 75-78 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu

privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului Aculicev Dmitri, și

anume fiindu-i stabilită amendă în mărime de 600 unități convenționale,

conform sancțiunii prevăzute la art. 287 alin. (1) Cod penal, în contextul în care

Aculicev Dmitri a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă, antecedente penale nu

are, este angajat în câmpul muncii și are la întreținere un copil minor, se

caracterizează pozitiv, iar la evidența medicului narcolog sau psihiatru nu se

află. De asemenea, la aprecierea categoriei și cuantumului pedepsei aplicate lui

Aculicev Dmitri, prima instanță a ținut cont de comportamentul acestuia în

timpul săvârșirii infracțiuni (comportament antisocial manifestat prin

încălcarea ordinii publice și aplicarea violenței) și imediat după consumarea

acesteia (părăsirea locului faptei).

Astfel, prima instanță a efectuat o analiză complexă a gravității faptei care

a fost săvârșită, a circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului,

urmărind în acest sens comportamentul acestuia în viața socială, de la locul de

trai și muncă, precum și cel de înaintea, și după săvârșirii infracțiunii

incriminate, astfel corect concluzionând că în privința inculpatului

Aculicev Dmitri, scopul reeducării, corectării și prevenirii, precum și scopul

restabilirii echității sociale, vor fi atinse prin aplicarea sancțiunii echitabile cu

amendă în mărime de 600 unități convenționale.

De asemenea, instanța de apel a concluzionat că prima instanță, în baza

art. 229 și 385 alin. (1) pct. 14) Cod de procedură penală, corect a dispus

încasarea din contul inculpatului Aculicev Dmitri în beneficiul statului a

cheltuielilor judiciare în sumă de 389 lei, suportate pentru efectuarea

raportului de constatare nr. 983 din 10 martie 2017 – 69 lei și raportul de

expertiză judiciară nr. 843/D din 13 aprilie 2017 – 320 lei.

alin. (1) pct. 6), 8), 10) și 12) Cod de procedură penală, contestă hotărârile

instanțelor de fond cu recurs ordinar, solicitând casarea acestora, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care procesul penal intentat în privința lui Aculicev Dmitri,

învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, să

fie încetat conform art. 275, 284 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, din

motiv că fapta constituie o contravenție, și dispunerea intentării procesului

contravențional în privința lui Aculicev Dmitri, în baza art. 78 alin. (2), 354

Cod contravențional.

5.1. În argumentarea recursului menționează, că instanțele de fond au

pus la baza adoptării soluției, declarațiile părții vătămate Șargarovschi

7

Nicoleta, care a comunicat despre faptul că a fost agresată în stradă de către

Aculicev Dmitri, precum și declarațiile martorilor Patron Nicoleta,

Goliș Cristina și Arman Nicoleta, confruntările dintre participanții la proces și

CD-ul cu înregistrările video.

Susține, că nu s-a elucidat faptul dacă Șargarovschi Nicoleta a fost lovită

intenționat sau a fost împinsă de către inculpat. Totodată martorii au indicat că

nu au văzut nemijlocit dacă Șargarovschi Nicoleta a fost lovită s-au îmbrâncită

cu forța, iar în acest sens urmează a fi apreciate doar declarațiile martorului

Patron Nicoleta, care a indicat că partea vătămată a fost cea care a inițiat

conflictul.

Consideră că martorul Arman Nicoleta a dat declarații subiective,

deoarece aceasta era șoferul care a încălcat Regulamentul Circulației Rutiere

prin parcarea neregulamentară și crearea obstacolelor pentru pietoni.

Indică apărarea, că fapta care a avut loc la 08 martie 2017, a durat

aproximativ 5-10 minute și prin urmare, evenimentele nu au fost de o

intensitate și grad sporit social și nu au dus la deranjarea ordinii publice, iar

elementele de cinism și obrăznicie deosebite, nu s-au stabilit în acțiunile lui

Aculicev Dmitri.

Astfel, menționează că în acțiunile lui Aculicev Dmitri nu se întrunește

elementulul principal al laturii obiective al infracțiunii de huliganism, și anume,

încălcarea grosolană a ordinii publice, exprimată printr-o lipsă de respect față

de societate în prezența mai multor persoane, indicând prevederile

Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la practica judiciară în

cauzele penale despre huliganism nr. 4 din 19 iunie 2006.

Din acțiunile lui Aculicev Dmitri, nu rezultă careva elemente de cinism

deosebit, obrăznicie, în contextul în care dintre trecătorii sau persoanele aflate

la fața locului, nu s-au plâns că ar fi fost deranjați cumva de fapta care a avut

loc, or, cei care au generat situația, au fost martorii Patron Nicoleta,

Goliș Cristina, Arman Nicoleta și partea vătămată Șargarovschi Nicoleta, care

au desconsiderat opinia publică prin parcarea neregulamentară a

automobilului.

Potrivit declarațiilor martorului Bînza Elena care la 08 martie 2017,

comercializa flori la un butic din apropiere, unde a avut loc fapta, a declarat că

nu a observat incidentul, iar intensitatea celor întâmplate nu a creat un

disconfort celor din jur deoarece a durat puțin timp.

Subliniază apărarea, că expertul Buga Marin, a participat în cadrul cauzei

penale în calitate de specialist, precum și în calitate de expert, și în conformitate

cu art. 89 alin. (4), (5) Cod penal, susține în continuare și solicită recuzarea

acestuia. Astfel, susține că urmează a fi exclus ca probă raportul de expertiză

juridică nr. 843/D din 13 aprilie 2017.

De asemenea, indică că urmează a fi exclus ca probă și procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie din 14 aprilie 2017, deoarece acest

act a fost efectuat cu încălcarea prevederilor art. 116 alin. (1)-(5) Cod de

8

procedură penală, în contextul în care prezentarea după fotografie se face

atunci când persoana care urmează a fi recunoscută, nu poate fi prezentată.

Prin urmare, la 09 martie 2017, Aculicev Dmitri a dat explicații cu referire la

fapta din 08 martie 2017, cu indicarea datelor de contact (f.d. 12). Astfel că,

organul de urmărire penală nu avea un careva impediment pentru a efectua

recunoașterea după persoană, din care motiv acest act procesual, este nul.

Totodată, mai indică că nu poate fi reținut ca probă, nici CD-ul cu

înregistrarea video din 08 martie 2017, deoarece din această înregistrare nu

rezultă cu care suport a fost efectuată, nu este indicată data înregistrăririi și

nefiind examinat suportul în original, iar ordonanța privind atorizarea

efectuării acțiunii procesuale de ridicare a înregistrării video, lipsește.

Conchide că în acțiunile lui Aculicev Dmitri nu sunt stabilite elementele

onstitutive ale infracțiunii de huliganism, din care motiv, urmează a fi

reîncadrate în contravenție.

Consideră, că plângerea depusă de către Șargarovschi Nicoleta împotriva

lui Aculicev Dmitri, a fost cu scop de răzbunare și de a-și motiva acțiunile de

provocare a situației de conflict din 08 martie 2017. Or, Aculicev Dmitri este o

persoană integră, se caracterizează pozitiv, anterior nu a fost sancționat penal

sau contravențional, este căsătorit, are la întreținere un copil minor și soția,

precum și este angajat oficial în câmpul muncii.

Astfel, apărarea, în principiu, invocă în recurs aceleași argumente care

le-a indicat și în apel.

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă, că

titularul acestuia invocă în calitate de temeiuri pentru casarea hotărârilor

instanțelor de fond art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10) și 12) Cod de procedură

penală, care stabilesc, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazurile, când: 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau

acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

9

afectat soluția instanței, 8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii, 10) s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, precum și 12) faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal

constată, că astfel de erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea

recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a

respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul părții apărării, aceasta cuprinzând motivele pe care se

întemeiază soluția pronunțată, iar motivarea soluției fiind în corespundere cu

dispozitivul hotărârii, acesta fiind clar.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că

instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Așadar, cu referire la criticile invocate de apărare precum că instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, Colegiul penal

le apreciază ca fiind neîntemeiate, aceasta deoarece, verificând minuțios decizia

recurată în raport cu argumentele invocate în apel, se atestă că apărarea a

primit răspuns la argumentele înaintate, iar simplul dezacord al titularului

cererii de recurs cu soluția pronunțată în speță, nu constituie temei de admitere

a recursului în sensul formulat. Mai mult, în conținutul recursului nu au fost

descrise care anume din motivele apelului nu au fost luate în considerație la

judecarea cauzei.

Colegiul penal menționează, că motivarea hotărârii este un proces de

analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod

necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt

valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt

menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa

cum s-a procedat în speță.

De asemenea, reieșind din esența criticilor invocate de către apărare,

Colegiul penal reține că acestea se referă în mare parte doar la chestiunea de

apreciere a probelor. Or, acesta face o proprie evaluare a materialului probator,

prezentând versiunea potrivit căreia probele administrate de către instanțele

de fond nu confirmă vinovăția inculpatului Aculicev Dmitri în săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal, din motiv că acțiunile

10

inculpatului constituie o contravenție, și acestea urmând a fi recalificate în baza

art. 78 alin. (2), 354 Cod contravențional.

Sub acest aspect, însă, se impune precizarea că aprecierea probelor este

unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul

volum de muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele

judecătorești, cât și de părțile în proces, se concentrează pe soluția ce va fi dată

în urma acestei activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se

bazeze pe prevederile legale, precum și pe examinarea tuturor probelor în

ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblul lor

sunt apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi

invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează, că

motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca

motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece

instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor

respective.

Din aceste considerente, Colegiul penal nu examinează criticile

referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în

cauză, a anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt

stabilită de instanțele de fond, corectitudinea dispunerii condamnării

inculpatului conform învinuirii incriminate, astfel că reaprecierea probelor, în

modul propus de către partea apărării, nu se încadrează în prevederile art. 427

Cod de procedură penală, iar o altă opinie asupra probelor, care au fost puse la

baza hotărârii primei instanțe, apoi verificate de instanța de apel, prin

continuarea judecării cauzei în fond, nu poate servi temei pentru reexaminarea

cauzei.

În acest sens Colegiul penal atestă, că la soluționarea cauzei instanța de

apel a ținut cont de prevederile art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a

cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct

de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia privind

menținerea sentinței primei instanțe.

Contrar argumentelor apărării prin care se invocă faptul, că instanțele de

fond și-au fundamentat soluția în baza declarațiilor părții vătămate

Șargarovschi Nicoleta, a martorilor Patron Nicoleta, Goliș Cristina și

Arman Nicoleta, precum și în baza confruntărilor efectuate dintre participanții

la proces și CD-ul cu înregistrările video, Colegiul penal conchide, că instanța de

11

apel a examinat toate probele din dosar și nu a dat prioritate celor în favoarea

condamnării inculpatului Aculicev Dmitri, așa cum susține apărarea, însă le-a

analizat în ansamblul lor prin coroborare, corect ajungând la concluzia că ele

sunt suficiente pentru a fundamenta o acuzație penală în privința inculpatului.

În acest sens, instanța de recurs nu va reține nici argumentele apărării cu

privire la excluderea probelor, și anume, a raportului de expertiză juridică

nr. 843/D din 13 aprilie 2017, procesului-verbal de recunoaștere a persoanei

după fotografie din 14 aprilie 2017 și CD-ului cu înregistrarea video.

Totodată, apărarea consideră că instanța de apel, a adoptat o soluție

insuficient motivată, însă Colegiul penal relevă că nu s-a stabilit presupusa

eroare de drept invocată de către recurent, or, din conținutul deciziei recurate

rezultă în mod clar raționamentele care au fundamentat soluția instanței de

apel prin care a fost menținută sentința primei instanțe potrivit căreia

Aculicev Dmitri a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (1)

Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de amendă în mărime de

600 unități convenționale, echivalentul a 30 000 lei, cu dispunerea încasării din

contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de

389 lei.

La fel, Colegiul penal stabilește, că în speță, nu a fost comisă nici o eroare

de drept, așa precum se susține de către apărare, or, pentru a constitui caz de

casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat

asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, dar

discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei

soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către

instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs consideră că dispozitivul deciziei

instanței de apel a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 415 alin. (1)

pct. 1) lit. c) Cod de procedură penală, din care rezultă că instanța de apel,

judecând cauza în ordine de apel, respinge apelul, menținând hotărârea atacată,

dacă apelul este nefondat, iar acesta fiind expus clar.

Astfel, instanța de recurs nu a stabilit în speță existența erorilor de drept

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Cu referire la argumentele recurentului cu privire la existența în cauza

examinată a erorii de drept prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, instanța de recurs menționează, că potrivit art. 113 alin. (1)

Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea

juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și

semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost

stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

12

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele

constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele

atenuante și agravante ale infracțiunii.

Potrivit materialelor cauzei, de către prima instanță, inculpatul

Aculicev Dmitri a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 287 alin. (1) Cod penal, huliganismul, adică acțiunile intenționate care

încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei,

precum și acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism și

obrăznicie deosebită, soluție care a fost menținută și de către instanța de apel.

La examinarea cauzei, instanța de apel a conchis, că prima instanță corect

a stabilit situația de fapt și a încadrat acțiunile reținute în privința inculpatului

Aculicev Dmitri în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, or, prima instanță a dat o

apreciere corectă probatoriului administrat în conformitate cu prevederile

art. 101 Cod de procedură penală, prin prisma admisibilității, pertinenței și

concludenței, utilității și veridicității.

Colegiul penal, analizând materialele cauzei în raport cu argumentele

invocate de către recurent, conchide că instanța de apel, menținând soluția

primei instanțe, la judecarea apelului a respectat prevederile art. 414 Cod de

procedură penală, în mod întemeiat a ajuns la concluzia corectitudinii

încadrării juridice a acțiunilor inculpatului Aculicev Dmitri, astfel corect

concluzionând că în acțiunile inculpatului sunt prezente toate elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal,

motivându-și temeinic soluția în acest sens, așa cum este indicat în pct. 4, 4.1.

al prezentei decizii, soluție pe care instanța de recurs o însușeșe și reiterarea

căreia nu o consideră necesară, deoarece soluția instanței de apel este pe deplin

conformă circumstanțelor de fapt și de drept stabilite, precum și practicii

judiciare constante.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în cazul în care instanțele de fond și-au

motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă

sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient

orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se

mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (a se vedea, în

special, cauzele Garcia Ruiz v. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999;

Helle v. Finlanda, hotărârea din 19 decembrie 1997).

Totodată, în concepția Curții Europene, art. 6 § 1 nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții

legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (cauza Van

de Hurk v. Olanda, nr. 16034/90 din 19 aprilie 1994, Immeubles Groupe Kosser v.

Franța, nr. 38748/97 din 9 martie 1999).

Prin urmare, Colegiul penal conchide că în speță nu a fost constatată

existența erorii de drept prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, deoarece asemenea eroare în speță nu a fost comisă.

Sub aspectul temeiului de casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10)

13

Cod de procedură penală, invocat de către partea apărării, instanța de recurs

reține că la menținerea soluției primei instanțe de aplicare a pedeapsei sub

formă de amendă în mărime de 600 unități convenționale, instanța de apel a

stabilit că prima instanță a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75, 78 Cod penal,

precum și de faptul că inculpatul Aculicev Dmitri a săvârșit o infracțiune mai

puțin gravă, anterior nu a fost condamnat, este angajat în câmpul muncii, are la

întreținere un copil minor, se caraterizează pozitiv de la locul de trai, nu se află

la evidența medicului narcolog sau psihiatru. De asemenea, prima instanță a

ținut cont și de comportamentul inculpatului în timpul săvârșirii infracțiunii,

care a manifestat un comportament antisocial, încălcând ordinea publică cu

aplicarea violenței, iar după consumarea infracțiunii, acesta a părăsit locul

faptei. La caz, corect s-a concluzionat că scopul reeducării, corectării, prevenirii

și restabilirii echității sociale, va fi atins prin aplicarea în privința inculpatului

Aculicev Dmitri a sancțiunii echitabile sub formă de amendă în mărime de

600 unități convenționale.

Referitor la eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 12)

Cod de procedură penală, invocată de recurent, care susține că acțiunile lui

Aculicev Dmitri nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de

huliganism, susținând că acestea urmează a fi reîncadrate în baza art. 78

alin. (2) ori 354 Cod contravențional, Colegiul penal constată că alegațiile

apărării în această parte sunt vădit neîntemeiate, deoarece apărarea a invocat

supra și eroarea de drept prevăzută de p.8), astfel că invocarea erorii de drept

prevăzute la p.12) este una contradictorie, mai mult, asupra argumentelor

expuse în susținerea prezenței erorii indicate instanțele s-au expus în mod

temeinic și deplin, considerând corectă încadrarea acțiunilor inculpatului în

baza prevederilor art. 287 alin.(1) Cod penal.

Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la

judecarea cauzei în ordine de apel, nu a comis erori de drept, care ar genera

casarea deciziei adoptate, urmând a fi dispusă inadmisibilitatea recursului

declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Bogos Alexandru în numele inculpatului Aculicev Dmitri, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 septembrie 2019, în cauza

penală în privința lui Aculicev Dmitri xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată, pronunțată la 11 decembrie 2020.

14

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

15