1ra-992/2022 — art. 201-1 alin. 4 CP

1ra-992/2022 — art. 201-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-992/2022

(1-21167863-01-1ra-08072022)

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

27 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Ion GUZUN

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocata

Gîrneț Zinaida în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 23 martie 2022, în cauza penală privindu-l pe

SOROCHIN Dumitru XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 12.11.2021 – 04.01.2022;

Instanța de apel: 24.01.2022 – 23.03.2022;

Instanța de recurs: 08.07.2022 – 27.10.2022.

c o n s t a t ă:

Sorochin Dumitru a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 2011 alin. (4) lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare

pe termen de 14 (paisprezece) ani, cu executare în penitenciar de tip închis.

S-a admis cererea procurorului cu privire la încasarea din contul lui Sorochin

Dumitru în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizelor

judiciare în mărime de 3558 (trei mii cinci sute cincizeci și opt) lei.

septembrie 2021, în intervalul de timp aproximativ orele 15:00- 19:30, fiind în stare

de ebrietate alcoolică, în timp ce se afla la domiciliul comun situat în XXXXX, în

care locuia cu soția sa, Sorochin Nina, care conform art. 1331 lit. a) Cod penal, este

membru de familie, ca urmare a unui conflict izbucnit între acesta și soția sa, având

scopul comiterii violenței în familie în privința unui membru al familiei,

conștientizând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, i-a aplicat soției sale

Sorochin Nina multiple lovituri pe diferite părți ale corpului în rezultatul cărora a

survenit decesul acesteia. Potrivit concluziei raportului de expertiză judiciară nr.

202111C0112 din 28 octombrie 2021 decesul defunctei Sorochin Nina a survenit în

rezultatul șocului traumatic, ca rezultat al traumei toraco-abdominale închise cu

fractura coastei IX din stânga și ruptura splinei. La examinarea medico-legală a

1

cadavrului s-a depistat traumă contuză toraco-abdominală închisă, cu fractura directă

completă a coastei IX din stânga, soldată cu hemoragii în țesuturile moi adiacente și

echimoză pe torace din stânga, ruptura splinei cu hemoragie intraabdominală (1,8

litri). Traumă cranio-cerebrală închisă cu echimoză pe frunte și față din stânga,

echimoză și plagă contuză superficială a buzei superioare din stânga, hemoragii în

țesuturile moi pericraniene fronto-pariental din stânga. Echimoze multiple în regiunea

lombară dreaptă, ambele antebrațe și ambii genunchi, excoriații pe spate din stânga.

Leziunile au fost cauzate la acțiunea traumatică cu obiect contondent dur, au legătură

directă cauzală cu decesul, prezintă pericol pentru viață și se califică ca vătămare

gravă.

Prin acțiunile sale intenționate Sorochin Dumitru a comis infracțiunea prevăzută

de art. 2011 alin. (4) Cod penal, conform indicilor: „Violența în familie, acțiunea

intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei,

manifestată prin maltratare și alte acțiuni violente, care au cauzat vătămarea gravă a

integrității corporale sau a sănătății soldată cu decesul victimei”.

și inculpatul au depus apel privind casarea sentinței Judecătoriei Cahul.

3.1 Avocata Gîrneț Zinaida în interesele inculpatului a solicitat casarea integrală

a sentinței contestate, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care

Sorochin Dumitru să fie achitat.

În motivarea apelului, apărarea a invocat că instanța de fond eronat a apreciat

probele și a pus la baza sentinței de condamnare probe care nu au demonstrat

vinovăția lui Sorochin Dumitru în comiterea infracțiunii imputate, argumentările

instanței fiind rezultatul aprecierii unilaterale a probelor din cauza penală.

Apelanta a menționat că, instanța a pus la baza sentinței de condamnare

declarațiile martorilor care presupun că Sorochin Dumitru ar fi bătut-o pe Sorochin

Nina, dar careva probe directe și pertinente pentru confirmarea faptului că anume

Sorochin Dumitru ar fi aplicat lovituri care au cauzat leziunile corporale constate prin

raportul de expertiză lipsesc.

Concluzia instanței de fond asupra vinovăției inculpatului în mare parte se

bazează pe interpretarea sub aspect acuzator a semnificației unor circumstanțe fără a

avea acoperire în probele cercetate și fără a oferi o explicație logică întemeiată pe

probele puse la baza sentinței.

Atât de către organul de urmărire penală în cadrul urmăririi penale, cât și către

procuror în cadrul cercetării judecătorești, n-au fost probate toate patru elemente

constitutive obligatorii ale infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (4) Cod penal, care

i se incriminează lui Sorochin Dumitru.

Învinuirea adusă lui Sorochin Dumitru urmează a fi apreciată drept neconcretă și

bazată pe presupuneri. Simpla mențiune privind săvârșirea infracțiunii sau simpla

reproducere a unui mijloc de probă, prin care se face o anumită descriere privind o

pretinsă faptă penală, care se evidențiază la cea mai superficială analiză a conținutului

rechizitorului în privința inculpatului, și nu răspunde criteriilor legii privind sesizarea

2

instanței de judecată și, pe cale de consecință, asemenea fapte n-ar trebui să formeze

obiectul judecății.

Referitor la admiterea cerinței procurorului și încasarea cheltuielilor judecată de

la inculpat pentru efectuarea rapoartelor de expertiză judiciară este neîntemeiată, dat

fiind că, în dispoziția art. 143 alin. ( l ) Cod de procedură penală, este stipulat expres

că expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea

circumstanțelor enumerate în alin. (1) nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte

probe nu poate fi stabilit adevărul.

În situația când efectuarea expertizei a fost dispusă de către organul de urmărire

penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat plățile

necesare pentru efectuarea acesteia urmau a fi achitate din cont mijloacelor bănești

ale bugetului de stat, nu din contul inculpatului, după cum a pretins procurorul în nota

privind cheltuielile judiciare.

Prin urmare, atât normele procesual-penale relevante cauzei, cuprinse în art. 227

- 229, precum și cele din Legea specială nr. 68/2016, stabilesc că responsabilul pentru

achitarea plăților încasate de la stat în folosul organelor îndrituite cu efectuarea

expertizelor judiciare, sunt ordonatorii unor atare acțiuni procesuale.

3.2 Inculpatul a înaintat cerere de apel prin care a solicitat casarea sentinței

deoarece nu a comis fapta incriminată.

În susținerea apelului invoca că acuzarea nu a clarificat toate circumstanțele,

menționând că s-a trezit și a găsit-o pe soție decedată. Invocă ineficiența anchetei

penale, or soția sa era infidelă și unde și cu cine a fost în ziua respectivă nu cunoștea.

Potrivit raportului de expertiză în sângele soției s-a constatat o concentrație mare de

alcool.

apelurile declarate de avocata Gîrneț Zinaida în interesele inculpatului și de către

inculpat au fost respinse ca nefondate, sentința s-a menținut fără modificări.

sentința prin prisma prevederilor articolelor 100 alin. (4) și 101 Cod de procedură

penală, verificându-le sub toate aspectele, complet și obiectiv, iar fiecare probă fiind

apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității ei, și

toate probele în ansamblu- din punct de vedere al coroborării lor, a constatat că,

instanța de fond corect a ajuns la concluzia de a încadra acțiunile inculpatului în baza

prevederilor art. 2011 alin. (4) Cod penal, aplicându-i inculpatului pentru comiterea

infracțiunii respective, o pedeapsă legală și echitabilă.

Instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului

care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite de acesta

încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat. Mai mult

faptul aplicării violenței fizice de către inculpat față de soția sa s-a confirmat și prin

declarațiile martorilor Țarălungă Stelian, Țarălungă Iosif care au relatat că Nina

deseori era agresată fizic de către Sorochin Dumitru, martorul Andronic Ion a indicat

că anterior Nina î-i mai povestea că uneori Sorochin Dumitru aplica violența fizică,

3

iar anterior ea a dormit la ei acasă așa cum î-i era frică să meargă acasă să nu fie

agresată de inculpat din motiv că acesta nu avea țigări, martora Nichita Mariana a

relatat că victima la 22 septembrie 2021 a fost la ea după cartofi și când pleca s-a

ridicat de pe scaun și a mers la poartă că se grăbea, a observat că era umflată la buză

și a întrebat-o ce s-a întâmplat dacă a fost bătută, Sorochin Nina a spus că „da”, dar

cine nu i-a spus, apoi a întrebat-o pentru ce a bătut-o și Sorochin Nina i-a răspuns că

„nu am terminat borșul”, totodată martora Nichita Nadejda a declarat că inculpatul i-a

spus că lui Nina i s-a făcut rău, acesta a mers și s-a culcat și a găsit-o decedată.

În sensul vizat pertinente sunt declarațiile martorului Vancea Dumitru care a

declarat că, însăși Sorochin Dumitru a comunicat că în seara anterioară i-a aplicat

soției sale, Sorochin Nina mai multe lovituri peste corp, preponderent peste față. La

finisarea acțiunilor procesuale la fața locului și reieșind din acest temei Sorochin

Dumitru a fost reținut în baza art. 166 Cod de procedură penală, indicând că, motivul

loviturilor era că o bănuia pe soția sa de infidelitate, fără a indica nume concrete.

În această ordine de idei instanța de apel nu a reținut poziția apărării precum că

probele puse la baza sentinței de condamnare nu demonstrează vinovăția inculpatului

de comiterea faptei imputate, or la caz acțiunile inculpatului au întrunit întrutotul

elementele constitutive ale faptei de violență în familie.

Privitor la numirea pedepsei, instanța de fond a ținut cont în deplină măsură de

principiul individualizării pedepsei penale, reieșind din caracterul și gradul

prejudiciabil al faptei comise și pericolul social al acesteia în raport cu persoana

vinovată și circumstanțele cauzei ce-i atenuează (nu au fost stabilite) sau agravează

răspunderea penală (comiterea infracțiunii în stare de ebrietate), fapt pentru care,

instanța de apel a acceptat, ca fiind întemeiată, motivată și bazată pe prevederile art.

61 și 75 Cod penal.

Prin urmare, analizând sentința în raport cu circumstanțele de fapt și de drept ale

cauzei, instanța de apel a constatat că instanța de fond corect a dispus aplicarea în

privința inculpatului a unei pedepse sub formă de 14 ani închisoare cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis.

La individualizarea pedepsei instanța de fond a ținut cont de faptul că inculpatul

chiar dacă nu avea antecedente penale, anterior în privința acestuia a fost intentată

cauză penală pe faptul violenței în familie (art. 2011 alin. (1) Cod penal care a fost

încetată în contextul unor circumstanțe care excludeau urmărirea penală și atragerea

la răspundere penală (f.d.45-46, vol. I)), nu a conștientizat pericolul social al faptelor

sale, la locul de trai se caracteriza negativ ca persoană violentă și care făcea abuz de

alcool, nu se afla la evidența medicului narcolog și psihiatru.

În opinia instanței de apel, pedeapsa stabilită inculpatului a fost echitabilă faptei

infracționale săvârșite, este în corespundere cu împrejurările cauzei, normelor legale,

considerând că-și va atinge scopul de corectare și reeducare, careva temeiuri de

casare a sentinței nefiind stabilite.

În acest sens, instanța de apel a constatat că, apreciind cumulul circumstanțelor

constatate în prezenta cauză, precum și ținând cont de faptul că inculpatul a comis

4

intenționat o infracțiune deosebit de gravă, de lipsa circumstanțelor atenuante și

prezența circumstanțelor agravante, de personalitatea inculpatului, de statutul social

al acestuia, de rezonanța, caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii comise, s-a

conchis că inculpatul pentru a se corecta și reeduca, este necesar ca acesta să execute

în mod real pedeapsa închisorii stabilite, or, în situația descrisă în speță reprezintă

unica măsură proporțională ce poate fi aplicată în raport cu gravitatea celor comise.

La fel, instanța de apel a considerat întemeiată și concluzia instanței de fond

privitor la cheltuielile de judecată.

Or, procurorul a solicitat de a fi încasate de la inculpat în beneficiul statului,

cheltuielile care au fost suportate de către OUP pentru efectuarea rapoartelor de

expertiză judiciară, în vederea acumulării probelor necesare, ce demonstrează

vinovăția și identifică persoana vinovată în comiterea unei infracțiuni, având în

vedere că, acestea constituie prin prisma art. 227, 228, 229 Cod de procedură penală,

cheltuieli judiciare care urmează a fi încasate de la inculpat, motive din care întemeiat

s-a admis solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea din contul inculpatului în

beneficiul statului, a cheltuielilor de judecată în mărime de 3558 lei.

Dat fiind că, la caz nu au fost constatate temeiuri rezonabile de eliberare a

inculpatului de la plata cheltuielilor judiciare ultimul nu are persoane la întreținere,

nu dispune de grade de dizabilitate, mai mult ca atât, interpretând prin coroborare

prevederile art. 227– 229 Cod de procedură penală, instanța de apel a conchis că

lipsesc interdicții legale privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare

suportate pentru efectuarea Raportului de expertiză judiciară cu nr. 202111C0112 din

28.10.2021 și Raportului de expertiză judiciară cu nr. 202111D0394 din 05.11.2021.

interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei și pronunțarea

în această parte a unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat din motiv că nu a

comis infracțiunea care i s-a imputat. La fel, solicită respingerea cererii procurorului

privind încasarea din contului inculpatului a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea

expertizelor judiciare.

În motivare recurenta a invocat că:

- instanțele judiciare au dat o apreciere eronată a probelor anexate la materialele

cauzei și cercetate în ședința de judecată, incorect fiind stabilite circumstanțele faptei

care au dus la învinuirea neîntemeiată a lui Sorochin Dumitru de comiterea

infracțiunii;

- nici un martor nu a declarat că a văzut că Sorochin Dumitru a comis

infracțiunea imputată;

- raportul de expertiză judiciară nr. 202111C0112 din 28.10.2021 nu conține

constatările certe privind decesul victimei din cauza lovirii, totodată potrivit

raportului de expertiză judiciară nr. 202111D0394 din 05.11.2021 s-au constatat

vătămări neînsemnate, fără ca ulterior partea acuzării să probeze precum că aceste

5

leziuni au fost aplicate victimei de către inculpat și fără demonstrarea legăturii

cauzale între aceste leziuni neînsemnate și decesul victimei;

- lipsesc careva probe directe care demonstrează legătura între acțiunile

inculpatului și decesul victimei Sorochin Nina;

- rapoartele de expertiză judiciară au fost dispuse în vederea acumulării

probatoriului pentru a-1 incrimina pe inculpat în baza art. 2011 alin. (4) Cod penal,

prin urmare, incorect s-a solicitat plata pentru efectuarea acestor acțiuni procesuale,

ca să fie încasată din contul inculpatului. Or, normele prevăzute de art. 227-229 Cod

de procedură penală și Legea specială nr. 68/2016, stabilesc că responsabilul pentru

achitarea plaților încasate de la stat în folosul organelor îndrituite cu efectuarea

expertizelor judiciare, sunt ordonatorii unor axare acțiuni procesuale. Astfel, rezultă

că cheltuielile judiciare suportate pentru instrumentarea acestei cauze urmează a fi

acoperite din bugetul de stat, acestea neputând face obiectul unei rambursări din

partea inculpatului, în cazul în care ultimul nu le-a ordonat.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel.

Din textul recursului declarat de avocata Gîrneț Zinaida se constată că s-au

invocat temeiurile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură

penală și critică soluția instanței de apel, din motiv că, în opinia sa, instanța eronat a

calificat acțiunile inculpatului.

În același timp, recurenta nu a concretizat care din temeiurile pct. 6) le-a pus la

baza cererii de recurs și prin ce se confirmă aceste temeiuri, iar alegerea din oficiu de

către instanța de recurs a temeiului din cele 5 menționate de legislator este

inadmisibilă și prin urmare, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, nu-și găsesc confirmare la examinarea cauzei în ordine de recurs ordinar.

Suplimentar, recurenta critică modalitatea de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și apel ce ar dovedi că inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de

2011 alin. (4) Cod penal. În acest context, Colegiul penal menționează că art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală prevede o listă exhaustivă de temeiuri pentru

recurs, a cărei analiză denotă faptul că chestiunile privind aprecierea probelor nu sunt

reflectate în conținutul acestui articol, astfel neconstituind temei pentru recurs

separat.

Critica aprecierii probelor, care la caz comportă o solicitare de reapreciere a

acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa examinării cauzei în ordine de recurs

6

ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată de a se pronunța asupra chestiunilor

de drept, care constituie erori cu caracter procedural sau material, iar aprecierea

probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de judecarea fondului cauzei, judecare

care nu se înfăptuiește de către instanța de recurs.

Referitor la temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, invocat de recurentă, Colegiul penal menționează că, sub aspectul situației de

„neîntrunire a elementelor infracțiunii” se înțeleg acele cazuri când s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește

latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea). În speță, instanța

de apel, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat

complet și obiectiv probele administrate, verificându-le sub aspectul pertinenții,

concludenții, utilității și veridicității, atât cele ale apărării, cât și cele ale acuzării, ce

demonstrează vinovăția lui Sorochin Dumitru în săvârșirea infracțiunii imputate, iar

pedeapsa aplicată în limita sancțiunilor prevăzute de legea penală.

În concluzie, Colegiul penal constată că recursul este insuficient motivat, or

textul acestuia trebuie să conțină argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu

indicarea temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală (unul sau mai

multe din acestea) și cu invocarea problemei de drept ce persistă în cauză, indicând

care este eroarea comisă de instanță, pe când în speță doar au fost redate soluțiile

instanțelor precedente și mențiunea că, partea apărării nu este de acord cu soluția, de

fapt s-au invocat repetat cerințele din apel.

Față de lucrul judecat de către instanța de apel, Colegiul consideră că o atare

modalitate de individualizare a pedepsei corespunde exigențelor legii penale, iar

pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 14 ani în penitenciar de tip închis,

este echitabilă, raportată la scopul urmărit de legislator în art. 61 Cod penal, care î-l

va descuraja pe inculpat de a comite pe viitor alte fapte infracționale.

Totodată, nu există dubii în ce privește existența elementelor constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (4) Cod penal, în acțiunile inculpatului, iar

faptul că el nu recunoaște în totalitate vinovăția în comiterea respectivei infracțiuni a

fost considerat de instanță drept o metodă de apărare, dar care se combate prin

cumulul de probe administrat.

Referitor la solicitarea recurentei privind respingerea cererii procurorului

referiror la încasarea cheltuielilor de judecată pentru efectuarea rapoartelor de

expertiză juridică, Colegiul penal consideră concluziile instanțelor de judecată juste și

corespunzătoare, argumentate în decizia contestată, soluție pe care instanța de recurs

și-o însușește pe deplin, or materialul probator al cauzei penale dovedește

incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care au dus la pronunțarea

hotărârii recurate (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus

Moldova).

Motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în instanța de

apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în prezenta decizie la pct. 5, iar o altă

7

opinie asupra circumstanțelor cauzei nu poate servi temei pentru examinarea ei,

soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, or materialul probator al

cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care

au dus la pronunțarea hotărârii recurate.

În acest punct de analiză, Colegiul consideră necesar de a face trimitere și la

jurisprudența constantă a Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu

că, în cazul în care instanța supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt

întrunite temeiurile legale pentru aceasta, o motivare foarte succintă poate satisface

cerințele art. 6 din Convenție (cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010).

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal concluzionează că instanța de apel a

pronunțat o decizie legală, întemeiată și motivată.

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând

situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală,

Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a

respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură

penală, iar criticele din recursul înaintat nu și-au găsit confirmare din care motiv se

respinge ca inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Gîrneț Zinaida în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 23

martie 2022, în cauza penală privindu-l pe SOROCHIN Dumitru XXXXX, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 decembrie 2022.

Președinte Nadejda TOMA

Judecător Liliana CATAN

Judecător Ion GUZUN

8