1ra-864/2022 — art. 186 alin. 2 lit. d CP

1ra-864/2022 — art. 186 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-864/2022

1-20097990-01-1ra-07062022

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

26 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Cecan Mihaela în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2021, în cauza penală în

privința lui

Surdu Ion Xxxx, xxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Surdu Ion a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.

(2) lit. d) Cod penal, și i s-a stabilit pedeapsa sub formă de 1 (unu) an închisoare, cu

executarea pedepsei într-un penitenciar de tip semiînchis.

S-a dispus încasarea de la Surdu Ion în beneficiul lui Bunescu Igor compensație

pentru prejudiciul material cauzat în mărime de 6 740 (șase mii șapte sute patruzeci) lei.

februarie 2020, în intervalul de timp de la ora 00:00 până la 07:00, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod

conștient survenirea acestora, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei

1

persoane, aflându-se în ospeție la domiciliul părții vătămate Bunescu Igor în ap. xx, bd.

xxxx, mun. xxxx, profitând de faptul că nu este observat de nimeni, prin acces liber,

inculpatul Surdu Ion intenționat a sustras un laptop de model „ASUS X502 ca-rb01” în

valoare de 6 740 lei, care aparținea ultimului, după ce cu bunul sustras a părăsit locul

faptei, cauzându-i acestuia din urmă un prejudiciu material în proporții considerabile.

inculpatului, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, cu pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatului

Surdu Ion, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit.

lit. d) Cod penal, a-i stabili pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității.

3.1. În motivarea cerințelor sale s-au invocat următoarele aspecte:

- instanța de fond a aplicat o pedeapsă prea dură în raport cu circumstanțele speței,

cu personalitatea inculpatului, cu comportamentul acestuia în timpul săvârșirii

infracțiunii, cât și după comiterea faptei;

- aplicarea în privința inculpatului Surdu Ion a unei pedepse sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității sau a unei pedepse condiționate va asigura

aplicarea unei pedepsei echitabile, condiționând gradul influenței pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării inculpatului.

a fost respins, ca nefondat, apelul declarat cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, la faza urmăririi

penale, fiind audiat în calitate de bănuit la 11 martie 2020, precum și în calitate de

învinuit la 30 iulie 2020, inculpatul Surdu Ion și-a recunoscut vina integral și a descris

circumstanțele comiterii faptei descrise, menționând că se căiește sincer de cele comise

și făcând asigurări că nu va mai comite asemenea fapte.

În pofida faptului că inculpatul Surdu Ion, la faza urmăririi penale și pe parcursul

cercetării judecătorești a recunoscut vina, vinovăția lui în comiterea infracțiunii s-a

confirmat prin totalitatea probelor cercetate în ședința de judecată, și anume: declarațiile

părții vătămate Bunescu Igor; plângerea părții vătămate Bunescu Igor din 24.02.2020;

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 24.02.2020; procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie din 16.03.2020.

Instanța de apel a constatat că, instanța de fond, cercetând în cumul probele

administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței, concludenței,

2

utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința de judecată și probele

administrate, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina

inculpatului Surdu Ion încadrarea juridică corespunzătoare, și anume art. 186 alin. (2)

lit. d) Cod penal - furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit cu

cauzarea de daune în proporții considerabile.

Instanța de apel a reținut că legalitatea și temeinicia sentinței este contestată cu apel

de către avocatul Mihaela Cecan în numele inculpatului în partea individualizării

pedepsei penale, în acest sens, s-a solicitat aplicarea inculpatului Surdu Ion a pedepsei

penale sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

Cu referire la chestiunea individualizării pedepsei penale în privința inculpatului

Surdu Ion, instanța de apel a constatat că, instanța de fond a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În susținerea poziției sale, instanța de apel a notat că, după caracterul și gradul

prejudiciabil al faptei, infracțiunile prevăzute de art. 186 alin. (2) Cod penal, se califică

ca infracțiune „mai puțin gravă”, pentru care legea penală prevede pedeapsa sub formă

de amendă în mărime de la 650 la 1350 unități convenționale sau cu muncă neremunerată

în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 4 ani.

Din materialele cauzei penale a rezultat că, inculpatul Surdu Ion fiind audiat la faza

urmăririi penale a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate.

În conformitate cu art. 76 Cod penal, instanța de fond a reținut ca circumstanță

atenuantă - recunoașterea vinovăției.

În conformitate cu art. 77 Cod penal, instanța de fond a reținut cu titlu de

circumstanță agravantă - săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost

condamnată pentru infracțiuni similare.

În contextul circumstanțelor relevate supra, instanța de apel a respins solicitarea

părții apărării de a stabili inculpatului Surdu Ion a unei pedepse mai blânde, fie sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității, fie prin aplicarea prevederilor art.

90 Cod penal, deoarece această măsură de pedeapsă nu poate fi aplicată anume reieșind

din caracterul și gradul prejudiciabil al faptei comise și din personalitatea inculpatului,

totodată, o pedeapsă sub formă de închisoare, cu aplicarea instituției suspendării

condiționate a executării pedepsei ar avea un caracter iluzoriu, iar pedeapsa penală nu

3

și-ar realiza scopul de restabilire a echității sociale, corectarea inculpatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea inculpatului, cât și a altor

persoane.

Instanța de apel a apreciat critic argumentele invocate de avocatul Mihaela Cecan

potrivit căreia, instanța de fond a aplicat o pedeapsă prea dură în raport cu

circumstanțele speței, cu personalitatea inculpatului, cu comportamentul acestuia în

timpul săvârșirii infracțiunii, cât și după comiterea faptei, or, instanța de apel nu a stabilit

nici un temei de a stabili inculpatului o pedeapsă non-privativă de libertate, așa cum în

privința acestuia a fost reținută circumstanța agravantă - săvârșirea infracțiunii de către

o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiuni similare, iar acest fapt

demonstrează că, inculpatul nu s-a corectat, dar a continuat să manifeste un

comportament infracțional în societate.

Mihaela în numele inculpatului, care, semnalând temeiurile pentru recurs prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei

instanței de apel, cu pronunțarea unei hotărâri prin care inculpatului Surdu Ion,

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod

penal, să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității, invocând argumente similare celor indicate în cererea de apel (f.d. 163-165).

procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului ordinar declarat de

către avocatul Cecan Mihaela în numele inculpatului, menționând că acesta urmează a

fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat. Or, termenul și categoria de pedeapsă

au fost stabilite în dependență de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de

art. 76, 77 Cod penal, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu

dispozițiile legii.

Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

4

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate

cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept formal sau

procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Reieșind din conținutul cererii de recurs declarate în speță, Colegiul penal atestă că

avocatul inculpatului a invocat în calitate de temeiuri pentru casarea deciziei instanței

de apel prevederile art. 427 alin. (1), pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, însă invocarea

acestor temeiuri, nu a fost completată cu argumente și motive corespunzătoare

temeiurilor respective.

În asemenea circumstanțe, Colegiul penal apreciază că recursul în respectiva parte

este declarativ și nu va examina cauza prin prisma pretinselor erori întrucât instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele Legii. Astfel, instanța nu are

competența de a completa din oficiu un recurs nemotivat.

În continuare, instanța de recurs, analizând cele invocate în cererea de recurs, a

constatat că recurentul invocă dezacordul cu pedeapsa stabilită inculpatului,

considerând că instanța de apel i-a aplicat acestuia o pedeapsă prea aspră, fără a ține

cont de principiul individualizării pedepsei, alegații care cad sub incidența temeiurilor

prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală.

Verificând legalitatea hotărârii atacate, în raport cu argumentele invocate, Colegiul

penal atestă că motivele invocate de recurent în argumentarea recursului nu s-au

confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, iar soluția adoptată pe marginea acestei

spețe de către instanța de apel este legală, întemeiată și urmează a fi menținută integral.

Cu referire la criticele avansate în privința modalității de individualizare a

pedepsei, Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod penal, persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții generale a acestuia.

5

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie săi fie aplicată

o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară

vinovată.

Totodată, instanța de recurs reține, că categoriile pedepselor aplicate persoanelor

fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blândă -

amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă mai

aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se

stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate,

nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina

libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile

și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului

pedepsei.

Colegiul penal reține că, sancțiunea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d)

Cod penal, pentru care a fost recunoscut vinovat inculpatul, se pedepsește cu amendă în

mărime de la 650 la 1350 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul

comunității de la 180 la 240 ore, sau cu închisoare de până la 4 ani, iar cu aplicarea

prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, noile limite pentru pedeapsa cu

închisoare sunt: de la 3 luni până la 2 ani și 8 luni.

Astfel, se constată că în privința inculpatului Surdu Ion, instanța de apel a stabilit

corect limitele noi de pedeapsă, indicate inclusiv în pct. 4.1. al prezentei decizii,

stabilindu-i o pedeapsă echitabilă sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu ) an,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, analizând gravitatea infracțiunii săvârșite, care potrivit art. 16 alin. (3)

Cod penal se atribuie la categoria infracțiunilor mai puțin grave, motivul acesteia,

prezența circumstanțelor atenuante - recunoașterea vinei, precum și persoana

inculpatului Surdu, care potrivit materialelor cauzei (f.d. 25-29, vol. I), anterior a fost

condamnat, prin sentința Judecătoriei Soroca din 30.06.2017, în baza art. 186 alin. (2) lit.

6

b), c), d) Cod penal - 3 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis și prin sentința Judecătoriei Soroca din 13.12.2018, în baza art. 186 alin. (2) lit.

d) Cod penal - 8 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Respectiv, Colegiul penal consideră că instanța de apel corect a stabilit forma

pedepsei – închisoare, pe un termen de 1 an, mărimea acesteia încadrându-se în limitele

Legii, fiind echitabilă și proporțională faptei comise.

Învederând existența unor precedente infracționale a personalității inculpatului

Surdu Ion, instanța de apel corect a statuat că, realizarea scopului sancționator și

educativ al pedepsei penale, cât și a scopului de prevenire a săvârșirii altor infracțiuni,

este posibil doar prin stabilirea inculpatului a unei pedepsei sub formă de închisoare.

În această ordine de idei, Colegiul penal respinge ca fiind neîntemeiate

argumentele recurentului, cu privire la stabilirea unei pedepse mai blânde sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității și reiterează că, instanța de apel la stabilirea

formei și termenului de pedeapsă în privința inculpatului Surdu Ion a respectat cu

strictețe prevederile art. 75 alin. (1) și (2) Cod penal.

Prin urmare, Colegiul penal atestă că alegațiile recurentului privind asprimea

pedepsei aplicate de către instanța de apel, sunt vădit neîntemeiate, or acesta executând

pedeapsa anterior stabilită cu închisoare nu a făcut concluzii necesare că, faptele social

periculoase sunt supuse răspunderii penale și a continuat activitatea infracțională, fapt

care just a fost apreciat de către instanța de apel la stabilirea formei și a termenului de

pedeapsă.

Generalizând cele expuse, instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată

prezența în speța examinată a unor erori ce ar servi drept temei de implicare în sensul

casării deciziei contestate în partea stabilirii pedepsei.

Instanța de recurs mai notează și faptul că, din analiza deciziei recurate a stabilit că

argumentele indicate, în esență au fost abordare în decizia instanței de apel, care la

examinarea cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de

procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor problemelor

esențiale invocate în speță, cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția, motivare

pe care instanța de recurs ordinar o însușește integral reieșind din temeinicia acesteia,

acțiune ce este conformă practicii CtEDO, expuse inclusiv în pct. 37 a hotărârii Albert c.

România din 16.02.2010.

În acest context, Colegiul penal consideră că, în prezenta speță nu s-au reținut

careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul

7

casării deciziei contestate, motiv din care se impune soluția inadmisibilității recursului

ordinar declarat de către avocatul Cecan Mihaela în numele inculpatului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Cecan Mihaela în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

13 decembrie 2021, în cauza penală în privința lui Surdu Ion Xxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 06 decembrie 2022.

Președinte: Toma Nadejda

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

8