1ra-596/22 — art.192/1 al.1 Cp

1ra-596/22 — art.192/1 al.1 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-596/2022

1-21023898-01-1ra-18042022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Bodareu Octavian, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15 februarie

2022, în cauza penală în privința lui

Cebotari Gheorghe xxx, născut la xxx,

originar și domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 15.02.2021 – 21.12.2021;

Instanța de apel: 17.01.2022 – 15.02.2022;

Instanța de recurs: 18.04.2022 – 21.09.2022.

A C O N S T A T A T :

Gheorghe a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.1921 alin.(1) Cod

penal, la 1 an închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

S-a dispus de a încasa de la Cebotari Gheorghe în beneficiul lui Fedorovici

Liviu prejudiciul material cauzat prin infracțiune în sumă de 47 772 lei.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Gheorghe, conștientizând caracterul social periculos al acțiunilor sale acționând în

mod intenționat la 30.09.2013 în timpul nopții cu scopul răpirii mijlocului de

transport, sustrăgând cheile de la mijlocul de transport de model „Dacia Sandero",

cu n/î BL DQ 481, din buzunarul pantalonilor părții vătămate Fedorovici Liviu,

care dormea în apartamentul nr.4 de pe str. xxx, s-a apropiat de automobilul de

model „Dacia Sandero", cu n/î xxx, care era parcat în nemijlocita apropiere a

blocului locativ nr.21 de pe str. xxx din mun. Bălți, a deschis ușa a/m cu cheile de

la automobilul dat pe care anterior le-a sustras de la cet. Fedorovici Liviu a pornit

a/m, iar ulterior l-a răpit fără scop de însușire, iar în continuare din propria vină și

1

neatenție a comis un accident rutier, prin acțiunile sale cauzându-i cet. Fedorovici

Liviu o pagubă materială în suma de 50 000 lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanță a reținut că, în drept, fapta inculpatului Cebotari Gheorghe

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.1921 alin.(1) Cod

penal, după indicii calificativi: răpirea mijlocului de transport fără scop de însușire.

sentința, solicitând casarea parțială a sentinței, în latura stabilirii pedepsei, cu

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, aplicând inculpatului Cebotari

Gheorghe o pedeapsă neprivativă de libertate.

În motivarea apelului declarat, a invocat faptul că prima instanță la

determinarea aplicării unei pedepse juste, corecte, atât sub aspectul restabilirii de

drept încălcate, cât și prin punctul de vedere al nevoii de reeducare a făptuitorului,

nu s-a ținut cont de prevederile art.art.7, 61, 75-88 ale Codului penal al RM.

Astfel, apărarea a considerat că este prezentă căința sinceră a inculpatului,

care a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, iar la caz prevederile art.90

Cod penal trebuie să fie aplicate, deoarece numai o așa pedeapsă își va atinge

scopul pedepsei penale - restabilirea echității sociale, corectarea și corijarea

inculpatului.

apelul declarat de avocat a fost admis din alte motive, cu casarea parțială a

sentinței în latura pedepsei penale, cu emiterea unei noi hotărâri în această parte

potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

Cebotari Gheorghe recunoscut vinovat și condamnat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.1921 alin.(1) Cod penal, prin care i s-a stabilit

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, a fost liberat de executarea

pedepsei date în temeiul art.2 al Legii nr.243 din 24.12.2021 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute fără modificări.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a apreciat obiectiv aspectele

de fapt și de drept ale cauzei prin prisma bazei probante administrate de către

organul de urmărire penală, apoi de prima instanță, astfel a ajuns la concluzia

privind legalitatea sentinței adoptate în partea încadrării juridice a acțiunilor

inculpatului Cebotari Gheorghe în baza art.1921 alin.(1) Cod penal, după indicii

calificativi: răpirea mijlocului de transport fără scop de însușire.

Prima instanță a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și în baza art.101 Cod de procedură penală a dat probelor

administrate pe caz o apreciere legală din punct de vedere a pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor.

Astfel, instanța de apel a menționat că, prima instanță a constatat ca fiind

dovedită fapta penală comisă de către inculpat, ținând cont de prevederile legale a

art.art.61 și 75 Cod penal, i-a stabilit inculpatului Cebotari Gheorghe pedeapsa în

limitele sancțiunii art.1921 alin.(1) Cod penal.

2

În circumstanțele menționate, luând în considerație cererea avocatului

Aliona Rusnac în interesele inculpatului Cebotari Gheorghe, care a pledat pentru

admiterea apelului și aplicarea Legii nr.243 din 24.12.2021 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, instanța de apel a considerat că cererea dată urmează a fi admisă din

considerentele următoare.

Concluzionând asupra vinovăției inculpatului Cebotari Gheorghe în

săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art.1921 alin.(1) Cod penal, aplicând

prevederile art.389 alin.(4) pct.2) Cod de procedură penală, instanța de apel a

considerat că, la caz, sunt aplicabile prevederile Legii nr.243 din 24.12.2021

privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova.

Conform art.389 alin.(4) pct.2) Cod de procedură penală, (4) Sentința de

condamnare se adoptă: 2) cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în

cazul amnistiei conform art.107 din Codul penal.....

Conform art.1 a Legii nr.243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova -

prezenta lege se aplică condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și

inculpate, precum și persoanelor condamnate, care sunt caracterizate pozitiv pe

parcursul executării pedepsei, al perioadei de probațiune sau al termenului de

probă și sunt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu sau redus,

dacă persoanele respective cad sub incidența prevederilor art.2-5, 7, 8.

Conform art.1 pct.5) a Legii date, persoana bănuită, învinuită poate înainta

personal sau prin intermediul unui avocat un demers către instanța de judecată

privind examinarea posibilității aplicării amnistiei doar dacă a fost refuzată de

procuror.

Reieșind din faptul că infracțiunea de care este condamnat inculpatul

Cebotari Gheorghe cade sub incidența actului de amnistie, instanța de apel a admis

cererea avocatei Aliona Rusnac ce apără interesele inculpatului și a liberat de

executarea pedepsei penale inculpatul Cebotari Gheorghe recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.1921 alin.(1) Cod penal, prin care i s-a

stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, în temeiul art.2 a

Legii nr.243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a

de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

pct.6) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de apel și solicită casarea

acesteia, cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului declarat, acuzarea invocă că decizia instanței de apel

o consideră neîntemeiată, contrară prevederilor art.417 alin.(1) pct.8) Cod de

procedură penală. În acest sens reține că, conform art.2, pct.3 al Legii privind

amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova, nr.243 din 24.12.2021, încetarea procesului penal conform

alin.(1) și (2) are loc cu acordul scris al persoanei bănuite, învinuite sau inculpate,

or în lipsa inculpatului și în lipsa acordului lui Cebolari Gheorghe, ultimul, nu

poate fi liberat de la executarea pedepsei.

3

În final, consideră că decizia instanței de apel nu poate fi menținută și

urmează a fi casată pe motivele și temeiurile prevăzute la at.427 alin.(l) pct.6) Cod

de procedură penală, analizate mai sus, în scopul reparării erorilor de drept, cu

menținerea hotărârii primei instanțe.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art.424 alin.(2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres

de art.427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate

de recurent, or, art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursului declarat, se retine că, recurentul invocă temeiurile

de casare prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, potrivit

cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Colegiul penal reține că, în esență, criticele acuzării se axează pe ideea că

instanța de apel neîntemeiat a aplicat amnistia în privința inculpatului Cebotari

Gheorghe, cu liberarea de pedeapsă.

Însă, verificând alegațiile recurentului, în raport cu actele cauzei, Colegiul

conchide că acestea sunt neîntemeiate.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, relevă în mod concludent că instanța de apel, corect a constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată și încadrarea

juridică justă a acțiunilor infracționale ale inculpatului Cebotarui Gheorghe, în

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, fiind apreciate în

conformitate cu prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor.

Astfel, Colegiul penal ține să menționeze că, împrejurările menționate în

partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct.4. din

prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel a constatat și

apreciat corect circumstanțele de fapt și de drept privind vinovăția inculpatului,

probele administrate pe caz demonstrând concludent prezența în acțiunile

inculpatului a elementelor infracțiunii și încadrând just acțiunile inculpatului

Cebotari Gheorghe în baza dispozițiilor art.1921 alin.(1) Cod penal.

4

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct.5. din prezenta decizie, sunt întemeiate și pe critica modului în

care instanța de apel a aplicat legea privind amnistia.

Cu referire la critica adusa privind aplicarea amnistiei, Colegiul penal reține

că instanța de apel concluzionând asupra vinovăției inculpatului Cebotari

Gheorghe în săvârșirea infracțiunii imputate, aplicând prevederile art.389 alin.(4)

pct.2) Cod de procedură penală, corect a considerat că la caz sunt aplicabile

prevederile Legii nr.243 din 24.12.2021 privind amnistia, cu liberarea de pedeapsă

a inculpatului. Or, ținând cont de faptul că solicitarea de aplicare a actului de

amnistie a intervenit la faza de judecare a apelului, instanța de apel a pronunțat o

hotărâre în conformitate cu prevederile art.389 alin.(4) pct.2) Cod de procedură

penală, potrivit cărora se adoptă o sentință de condamnare cu stabilirea pedepsei și

cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei conform art.107 Cod penal.

Respectiv, recurentul nu a formulat careva argumente indubitabile care să

ateste că nu este acceptabilă aplicarea amnistiei la caz.

Pe de altă parte, Colegiul penal respinge alegațiile invocate de către recurent

precum că, instanța de apel a omis să se pronunțe detaliat și amănunțit asupra

tuturor argumentelor invocate în apel. Or, ultimul avea obligația să concretizeze

care anume argumente nu au fost apreciate de către instanța de apel.

Astfel, instanța de recurs evidențiază că, argumentele acuzării sunt lipsite de

suport probatoriu, nefiind în stare să răstoarne decizia instanței de apel. Or, poziția

instanței de recurs de a suplini din oficiu recursul recurentului prin constatări

subiective constituie o derogare de la principiul contradictorialității în condițiile

egalității armelor.

Așadar, cu referire la temeiul de recurs invocat de recurent - art.427 alin.(1)

pct.6) Cod de procedură penală, Colegiul penal reține că, nu a stabilit nici o

argumentare corespunzătoare în susținerea acestui temei, criticarea deciziei

instanței de apel în sensul temeiului invocat purtând un caracter formal și respectiv,

fiind neîntemeiată.

Mai mult, analizând textul deciziei atacate în coraport cu motivele invocate

de recurent, Colegiul penal atestă că, instanțele de fond s-a expus argumentat și

motivat, bazându-și just soluția din hotărâri, iar instanța de recurs ordinar, în

virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o acceptă și-o

însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a

hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din

CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles

ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda,

19 aprilie 1994, pct.61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Reieșind din concepția Curții Europene, art.6 § 1 nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (cauza Van de

Hurk v. Olanda, nr. 16034/90 din 19 aprilie 1994, Immeubles Groupe Kosser v.

Franța, nr.38748/97 din 9 martie 1999).

5

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea

contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția.

În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432

alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor

de drept ce ar genera casarea hotărârii atacate, și, prin urmare, se impune soluția

inadmisibilității recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Bodareu Octavian, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 15 februarie 2022, în cauza penală în privința lui Cebotari

Gheorghe xxx, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată motivat la 24 noiembrie 2022.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Plămădeală Ghenadie

6