1ra-1582/2017 — art.264 alin.3 lit. b CP

Dosarul nr. 1ra-1582/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

06 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Ursache Petru

judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul-șef-interimar al Procuraturii de Circumscripție Chișinău, Bolduratu

Vasile, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 13 iunie 2017, în cauza penală în privința lui

Cebotari Tudor Gheorghe, născut la

XXXXX, originar și domiciliat XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de

art. 364/1 Cod de procedură penală, Cebotari Tudor Gheorghe a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal la 3 (trei) ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 3 (trei) ani.

Conform art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe o perioadă de probațiune de 3 (trei) ani.

A fost admisă cererea procurorului, dispunându-se încasarea din contul lui

Cebotari Tudor Gheorghe în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare pentru

instrumentarea cauzei penale la etapa urmăririi penale în mărime de 97 (nouăzeci și

șapte) lei 33 bani.

la data de 20 august 2016, aproximativ ora 22.00, fiind treaz și conducând

automobilul model „Renault Clio”, cu numărul de înmatriculare XXXXX, în care pe

bancheta din față a pasagerului se afla Bratuțel Natalia, anul nașterii XXXXX, pe

traseul R-20, în direcția raionul Călărași, în apropierea satului Lucășeuca raionul

1

Orhei, manifestând imprudență în traficul rutier, încălcând prevederile pct. 45.1) al

Regulamentului circulației rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din

13 mai 2009, care îl obliga să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză

stabilită, ținând permanent seama de starea psihofiziologică ce influențează atenția

și reacția; dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase; situația rutieră; pct. 40. 1) al RCR, care prevede că, înaintea virării la

stânga conducătorul de vehicul trebuie să cedeze trecerea vehiculelor care vin din

sens opus, nu a adaptat viteza de deplasare a vehiculului la starea psihofiziologică

proprie, la dexteritatea în conducere și virând la stânga, a fost tamponat cu partea

din față a automobilului de model „Renault Laguna” cu numărul de înmatriculare

XXXXX condus de Guțu Nicolae, în partea laterală a automobilului condus de către

Cebotari Tudor, unde pasagerului Brătuțel Natalia, fiindu-i cauzate vătămări

corporale, a decedat în Spitalul Raional Orhei.

Acțiunile inculpatului Cebotari Tudor Gheorghe au fost încadrate în baza

art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal – încălcarea regulilor de securitate a circulației de

către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a provocat din

imprudență decesul unei persoane.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru

prima instanță, prin care Cebotari Tudor Gheorghe să fie declarat culpabil în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal și stabilită

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu executarea în

penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 3 ani, invocând blândețea pedepsei în raport cu cele

comise.

fost admis apelul declarat de procuror, casată parțial, inclusiv din oficiu, conform

art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, hotărârea atacată privind cheltuielile de

judecată și pronunțată o nouă hotărâre în această parte, prin care s-a respins

cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în mărime de

97 (nouăzeci și șapte) lei 33 bani în beneficiul statului din contul inculpatului

Cebotari Tudor.

În rest dispozițiile hotărârii atacate au fost menținute.

cauzei în instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, în corespundere cu prevederile art. 364/1 Cod de procedură

penală, probele fiind apreciate corect prin prisma art. 101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor,

prima instanță corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului Cebotari Tudor

Gheorghe de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Instanța de apel a menționat că, cercetarea judecătorească s-a efectuat în

procedură simplificată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

astfel legalitatea sentinței atacate a fost verificată sub aspectele de drept: dacă

există erori procesuale și dacă măsura de pedeapsă este stabilită în limitele legii.

2

În această ordine de idei, instanța de apel a subliniat că, până la începerea

cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut în totalitate faptele indicate în

rechizitoriu, recunoscându-și vina, fără a solicita administrarea de noi probe, a

solicitat prin înscris autentic examinarea cauzei penale în baza probelor

administrate la faza urmăririi penale, pe care le cunoaște și asupra cărora nu are

obiecții, iar instanța de fond prin încheierea protocolară din 13 martie 2017 a

dispus examinarea cauzei în procedură simplificată, în baza art. 364/1 Cod de

procedură penală.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel, verificând

legalitatea acesteia, a constatat că, prima instanță a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 61, 75 Cod penal și respectând dispozițiile art. 364/1 alin. (8) Cod

de procedură penală, i-a stabilit o pedeapsă echitabilă, legală și proporțională

pentru infracțiunea săvârșită, ajungând la concluzia corectă de a suspenda

condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de probațiune, luând în considerație

recuperarea benevolă a prejudiciul cauzat de către inculpat, de părerea succesorului

părții vătămate Bratuțel Grigore, care a declarat în ședința instanței de fond, că nu

are pretenții și nu dorește să fie închis inculpatul, deoarece a achitat tot prejudiciul

(f.d.137 verso).

La fel, a fost reținut de instanța de apel și personalitatea inculpatului, care

anterior nu a comis infracțiuni, vârsta înaintată a acestuia - 63 ani, căința sinceră și

recuperarea integrală a pagubei.

Astfel că, argumentele procurorului privind aplicarea unei pedepse mai aspre

cu izolarea de societate a inculpatului, au fost respinse de către instanța de apel, ca

fiind considerate declarative, generale, fără confirmarea prin probe, că aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal nu va atinge scopul pedepsei, iar prezența

circumstanțelor stabilite de instanța de fond au fost corect apreciate în vederea

stabilirii unei pedepse condiționate.

Totodată, instanța de apel a considerat necesar de a interveni în sentință,

inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, doar în partea

cheltuielilor de judecată solicitate de procuror și admise de prima instanță, or,

încasarea cheltuielilor judiciare în mărime 97 (nouăzeci și șapte) lei 33 bani

suportate de către stat din contul inculpatului, în cazul dat, sunt contrare

prevederilor legale, acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în

vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției

inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul

statului.

În acest sens, instanța de apel a notificat prevederile art. 143 alin. (1), (2) Cod

de procedură penală și a relevat că, prevederile legale la care face trimitere

acuzatorul de stat, nu prevăd astfel de cheltuieli, ce pot fi încasate din contul

inculpatului. Astfel, aceste norme procedurale invocate de acuzatorul de stat și

menținute de prima instanță în conținutul sentinței atacate nu reglementează

încasarea din contul inculpatului a mijloacelor bănești, cu titlu de cheltuieli pentru

efectuarea expertizei, care sunt achitate din bugetul de stat.

3

atacată, la 05 iulie 2017, cu recurs ordinar de procuror, care, invocând temeiul de

drept prevăzut de art.427 alin. (1) pct.10) Cod de procedură penală – s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale, solicită casarea acesteia, cu

rejudecarea cauzei în instanța de apel.

În opinia acuzatorului de stat, pedeapsa stabilită inculpatului cu aplicarea

prevederilor art.90 Cod penal este prea blândă în raport cu circumstanțele cauzei.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal, analizând conținutul recursului declarat, consideră că alegațiile

acuzatorului de stat sunt nefondate și în acest sens reiterează că, judecarea cauzei

penale vizate în recursul ordinar a avut loc pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, și la judecarea apelului declarat de procuror, instanța de apel a

verificat îndeplinirea de către prima instanță a cerințelor dispozițiilor art. 364/1

alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, constatând că opțiunea primei instanțe

privind judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate nu a fost viciată și

respectând prevederile pct. (8) al acestui articol, ținând cont de criteriile generale

de individualizare a pedepsei, inculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă echitabilă

pentru infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Astfel, analizând decizia atacată, instanța de recurs conchide, că instanța de

apel legal și întemeiat a menținut hotărârea primei instanțe în ce privește stabilirea

pedepsei cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece la judecarea apelului,

a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală, respectând prevederile

art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea

adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta

cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat

în pct. 5 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și

reiterarea căreia nu o consideră necesară.

Mai mult ca atât, instanța de recurs reține faptul, că argumentele invocate de

recurent privind blândețea pedepsei, au constituit obiect al examinării la judecarea

cauzei în instanța de apel, și asupra acestora instanța judecătorească s-a expus

argumentat în hotărârea pronunțată.

Subsidiar, Colegiul penal menționează că pedeapsa este echitabilă când impune

infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin

infracțiune.

4

Astfel, instanța de recurs relevă că, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal –

suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de

pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea

comisă de ea este un incident în viața acesteia, or, instituția suspendării

condiționate a pedepsei nu trebuie privită ca un avantaj acordat de lege

infractorilor, ci trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială care

derivă din organizarea unei politici penale adaptate la realitatea socială concretă.

La fel, se subliniază că, sintagma suspendarea condiționată înseamnă liberarea

condiționată de la executarea reală a pedepsei sub formă de închisoare cu anumite

condiții puse de instanța de judecată.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal consideră că instanțele de fond

și-au argumentat hotărârile, bazându-se pe materialele cauzei și pe datele despre

persoana vinovatului, ținând cont, totodată, și de poziția succesorului părții

vătămate, care a declarat că nu dorește ca inculpatul să execute o măsură de

pedeapsă reală.

În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența

în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar, declarat de

procuror se declară inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul-șef-interimar al

Procuraturii de Circumscripție Chișinău, Bolduratu Vasile împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2017, în cauza penală în

privința lui Cebotari Tudor Gheorghe, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 05 ianuarie 2018.

Președinte Ursache Petru

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

5