1ra-1266/2016 — art. 264 alin. 4 CP

1ra-1266/2016 — art. 264 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-1266/16

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

08 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Petru

Moraru

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul

Grosu Aurel în numele inculpatului Cebotari Igor, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 martie 2016, în cauza

penală în privința lui

Cebotari Igor Ion,

născut la 03 octombrie 1972, originar și domiciliat până la

reținere în or. Soroca, str. D. Cantemir, nr. 20 ap. 45

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

de fond);

(instanța de apel);

de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

baza probelor administrate la faza de urmărire penală, Cebotari Igor a fost

condamnat în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, la 4 ani 4 luni închisoare, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani.

În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită a

fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă în principiu urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

la 06 iunie 2014 aproximativ la orele 1930, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, conducând automobilul de model „Volvo S80” cu n/î SR BM 926,

1

deplasându-se pe șoseaua M-2 din direcția cantinei nr. 9, care este amplasată în

str. Ocolirii din or. Soroca, încălcând prevederile art. 14 pct. a), 45 al

Regulamentului Circulației Rutiere, nu s-a isprăvit cu conducerea, în rezultatul

cărui fapt a început să vireze și să se deplaseze cu partea dreaptă a

automobilului pe acostamentul acoperit cu pietriș, unde l-a tamponat pe

minorul Gorcea Cristi a.n.20.08.2000, cauzându-i conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 111 „A” din 08.07.2014, vătămări corporale grave,

în rezultatul cărora victima a decedat.

blândețea pedepsei a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, cu condamnarea lui Cebotari

Ig. conform învinuirii formulate la 5 ani 4 luni închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 5 ani și admiterea integrală a acțiunii civile.

În argumentarea cererii de apel procurorul a invocat că instanța de fond

la stabilirea pedepsei nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii comise și

circumstanțele cauzei, menționând că scopul pedepsei penale poate fi atins

doar prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, or necesitatea numirii

unei astfel de categorii de pedeapsă rezultă din comportamentul inculpatului,

care parțial a recunoscut vina, nu a achitat prejudiciul succesorului părții

vătămate prin ce a dat dovadă de o indiferență față de urmările survenite.

3.1 Cu apel sentința a fost contestată și de avocatul Grosu A. în numele

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei sentințe de

achitare pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii incriminate.

În motivarea soluției solicitate apelantul a indicat următoarele:

- prin refuzul de a judeca cauza în procedură generală instanța a încălcat

grav dreptul inculpatului la un proces echitabil;

- în speță nu a fost stabilită legătura cauzală între starea de ebrietate în

care se afla inculpatul și urmările prejudiciabile survenite;

- inculpatul nu este vinovat de comiterea accidentului, deoarece victima a

fost îmbrâncită spre automobilul său pe partea carosabilă a drumului, iar el nu

a putut evita impactul, fapt confirmat și prin raportul de expertiză medico-

legală, din care rezultă că în momentul tamponării victima se afla cu partea

2

dreaptă laterală față de automobil;

2016, apelul avocatului Grosu A. în numele inculpatului a fost respins ca

nefondat și admis apelul procurorului, casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Cebotari Igor

a fost condamnat în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 5 ani.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul succesorului

părții vătămate suma de 200 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, iar acțiunea

civilă în partea încasării prejudiciului material a fost lăsată pentru soluționare

în ordinea procedurii civile.

de fond just a apreciat circumstanțele de fapt și de drept, iar acțiunile

inculpatului corect au fost încadrate în baza art. 264 alin. (4) Cod penal,

pedeapsa numită inculpatului cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, este

nejustificată, la stabilirea căreia instanța de fond nu a ținut cont de prevederile

art. 61 și 75 Cod penal precum și de circumstanțele de fapt ale cauzei, de

persoana inculpatului, de consecințele survenite, în speță lipsind careva motive

pentru a suspenda executarea pedepsei stabilite.

Totodată, instanța de apel a menționat că solicitările acuzatorului de stat

privind admiterea acțiunii civile sunt întemeiate din care considerent a ajuns la

concluzia că succesorului legal al părții vătămate i-a fost cauzat un prejudiciu

moral astfel, s-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul lui

Gorcea Irina suma de 200 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Grosu A. în numele inculpatului, care, invocând prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia în partea

numirii pedepsei cu pronunțarea unei noi hotărâri și aplicarea unei pedepse

mai blânde cu suspendarea executării acesteia, argumentând că instanța de

apel neîntemeiat a susținut poziția acuzării și incorect a indicat în decizie că

inculpatul nu și-a recunoscut vina și nu a recuperat prejudiciul material, or

Cibotaru Ig. de la început a recunoscut vina, dar a declarat că victima a fost

3

îmbrâncită în fața automobilului care se deplasa pe carosabil, fapt care se

confirmă și prin raportul de expertiză medico-legală. Cât privește prejudiciul

cauzat acesta nu a fost recuperat deoarece succesorul legal al victimei nu a dorit

să discute cu inculpatul, ulterior au numit o sumă exagerată, astfel că a hotărt

că va achita atât cât va decide instanța.

procedură penală, acuzatorul de stat, a depus referință privind opinia sa asupra

recursului declarat de avocatul Grosu A. în numele inculpatului, argumentând

că motivele invocate de recurent, nu sunt aplicabile din punct de vedere al

prezenței erorii de drept prevăzute la art. 427 Cod de procedură penală, iar

pedeapsa a fost stabilită în dependență de circumstanțele atenuante și

agravante prevăzute la art. 76-77 Cod penal, precum și efectele acestora

prescrise în art. 78 Cod penal.

recurent, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

că recursul ordinar declarat urmează a fi respins din următoarele considerente.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în

raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în

baza temeiurilor neinvocate, fără însă a i se agrava situația.

Recurentul, în recursul declarat invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct.

6), 10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile comise de instanțele de fond și

de apel când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția

instanței și când a fost aplicată o pedeapsă individualizată contrar prevederilor

legale.

Totodată, instanța de recurs atestă, că autorul recursului nu contestă

starea de fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului, din care considerente nu se va pronunța referitor la

aceste aspecte, dar critică decizia instanței de apel numai referitor la

excluderea prevederilor art. 90 Cod penal - condamnarea cu suspendare

4

condiționată a executării pedepsei.

Colegiul, consideră că temeiurile pentru recurs semnalate de recurent

nu sunt aplicabile în prezenta speță, iar instanța de apel la soluționarea

chestiunii cu privire la individualizarea executării pedepsei stabilite

inculpatului și-a argumentat soluția adoptată, acordând deplină eficientă

prevederilor art. 61, 75 Cod penal.

Prin urmare, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată

este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare

a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina

libertate de acțiune în vederea realizării acestei operațiuni, ținând seama de

regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea categoriei,

duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de individualizare

a acesteia.

Potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de

alin. (1) art. 75 Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsa luând în

considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea

daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează

răspunderea, ținându-se cont de influența pedepsei aplicate asupra

corectării vinovatului.

Astfel, după ce a stabilit pedeapsa, continuând operațiunea de

individualizare cu privire la executarea acesteia, ținînd cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de judecată

poate dispune neexecutarea pedepsei aplicate vinovatului.

Totodată, Colegiul remarcă că, textul art. 90 alin.(1) Cod penal, prin

sintagma „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a

aplica prevederile acestei norme.

Îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, poate fi aplicată sau exclusă la

orice etapă a procesului penal, întru înlăturarea erorii admise la etapa

anterioară.

În cazul infracțiunilor săvârșite din imprudență, aprecierea conduitei

persoanei vinovate depinde de atitudinea sa față de fapta comisă, față de

victimă ori de partea vătămată, de compasiunea ce o manifestă în privința

5

ultimilor, cărora, deși neintenționat, însă li s-au produs daune materiale și în

special, morale, care, în speță, nu mai pot fi recuperate. În cazul când vinovatul

nu manifestă părerea de rău față de nenorocirile, suferințele aduse prin

acțiunile sale ilegale, convingerea că acesta nu trebuie să execute real pedeapsa

închisorii, nu are temei.

În speță, instanța de recurs, conchide că este justă concluzia instanței de

apel prin care s-a invocat că ținând cont de comportamentul manifestat de

inculpat atât față de fapta comisă și urmările care au survenit cât și de ne

dorința de a recupera despăgubirile materiale și morale de care a dat dovadă,

inclusiv în perioada examinării cauzei în ordine de apel, corijarea inculpatului

este imposibilă prin aplicarea prevederii art. 90 Cod penal - suspendarea

condiționată a pedepsei.

În susținerea legalității acestei concluzii se rețin și circumstanțele în care

a fost comisă infracțiunea de care a fost recunoscut vinovat inculpatul, fapt

care o dată în plus determină Colegiul lărgit să conchidă asupra corectitudinii

aplicării pedepsei privative de libertate în privința lui Cebotari Ig.

Aceasta se statuează având în vedere că inculpatul a comis o infracțiune

gravă, care atentează la valoarea primordială protejată de legea penală – viața

și sănătatea persoanei, or dreptul la viață al oricărei persoane prevăzut de

art. 2 CEDO prevalează asupra altor drepturi, iar Curtea Europeană acordă

dreptului la viață o semnificație cu totul aparte situânu-l printre articolele

primordiale ale Convenției.

Tot aici instanța de recurs reține că infracțiunea a fost săvârșită în

prezența altor factori declanșatori cum sunt, prezența stării de ebrietate a

inculpatului - circumstanță care nu a putut fi neglijată de instanța de apel la

constatarea oportunității suspendării executării pedepsei, precum și

consecințele care au survenit, dar nu în ultimul rând și comportamentul

inculpatului după săvârșirea infracțiunii.

Subsidiar la cele ce preced, Colegiul penal lărgit consideră că în speța

discutată, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel just a

concluzionat că prima instanță dispunând suspendarea condiționată a

executării pedepsei stabilite, n-a reținut suficiente temeiuri de aplicare a

prevederilor art. 90 Cod penal, nu a pătruns în esența problemei de fapt și de

6

drept, pripit ajungând la concluzia că scopul pedepsei penale poate fi atins prin

aplicarea față de Cebotari Ig. a dispoziției normei sus menționate.

Astfel, Colegiul consideră că, discordanța între cele reținute de instanța

de fond și conținutul real al circumstanțelor cauzei, precum și ignorarea unor

aspecte evidente (starea de ebrietate a inculpatului și decesul unui copil), au

avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature în privința

aplicării pedepsei cu dispunerea suspendării executării acesteia, or aplicarea

unei pedepse inechitabile poate avea consecință violarea drepturilor omului

protejate de Convenția Europeană.

Ținînd cont de toate circumstanțele prezente în speță, Colegiul

consideră, întemeiată concluzia instanței de apel, referitor la faptul că prima

instanță nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, și

nejustificat a aplicat prevederile art. 90 Cod penal, iar corectarea

inculpatului este imposibilă fără izolarea de societate, cu dispunerea

executării pedepsei în penitenciar de tip deschis.

Totodată, luînd în considerație, după cum a fost specificat mai sus,

prezența circumstanțelor atenuante, la care face referire avocatul Grosu A.

în numele inculpatului în recursul declarat, (recunoașterea vinei), instanța

de recurs consideră că aceste împrejurări au determinat corect instanța de

apel, de a-i stabili inculpatului pedeapsa închisorii la limita minimă

prevăzută de sancțiunea normei penale în baza căreia a fost condamnat, or

în cazul în care instanțele de judecată au constatat circumstanțe atenuante și au

redus pedeapsa, după caz până la minim, aceste circumstanțe nu mai pot servi

temei de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal.

Așa dar, Colegiului penal, statuează că pedeapsa cu închisoare și

modalitatea de executare a acesteia aplicată inculpatului, a fost stabilită și

individualizată corect, în așa fel încât acesta să se convingă de necesitatea

respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare,

iar aplicarea unei pedepse mai blânde, poate încuraja pe viitor săvârșirea

altor infracțiuni.

Din considerentele enunțate, Colegiul, constată că pedeapsa stabilită

de instanța de apel, răspunde atît principiului proporționalității, cît și

scopului prevăzut de art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale,

7

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atît din partea acestuia, cît și a altor persoane.

Rezumând cele expuse, instanța de recurs nu constată prezența erorii

de drept ce ar afecta hotărârea atacată sub aspectele invocate, astfel ajunge

la concluzia că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil, cu menținerea

hotărîrii contestate.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocatul Grosu

Aurel în numele inculpatului Cebotari Igor, împotriva deciziei Colegiul

penal al Curții de Apel Bălți din 30 martie 2016, în cauza penală în privința lui

Cebotari Igor Ion, cu menținerea hotărârii contestate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 08 decembrie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Petru Moraru

8