1ra-331/2014 — art. 264 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-331/2014

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

19 februarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

judecători – Nicolae Gordilă, Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva

sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 07 mai 2013 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 01 octombrie 2013, de către inculpatul

Cebotari Igor Anatoli, născut la 09 aprilie 1963,

originar din Federația Rusă și domiciliat în mun.

Chișinău, str. D. Cantemir 5, ap.84.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

I.A. a fost condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an. În temeiul art. 90

Cod penal, i-a fost suspendată executarea pedepsei și stabilit un termen de probă de 1

an.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, încasîndu-se de la Cebotari I.A. în beneficiul

lui Bica Andrei Victor, prejudiciul material în mărime de 159 lei, precum și prejudiciul

moral în mărime de 500 lei.

conducînd automobilul de model „Volkswaghen Transporter" cu n/î TL AE 511, pe str.

Alba-Iulia, mun. Chișinău, nu a manifestat prudență sporită la trafic, nu a ținut cont de

totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere la determinarea vitezei, benzii

de circulație și a modalităților de conducere a vehiculului. Pct. 45 al Regulamentului

Circulației Rutiere (RCR) prevede că: „1) Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori:

a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; h) dexteritatea în conducere,

care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și

particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră. 2) In cazul în care în limita vizibilității

apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar

să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului" și ca rezultat a tamponat

pietonul Bica A.V., care traversa regulamentar carosabilul la trecerea pentru pietoni, de

la dreapta spre stânga relativ deplasării autoturismului în cauză, cauzîndu-i ultimului,

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2868/D din 22.10.2012, vătămare

corporală medie.

1

Acțiunile inculpatului Cebotari I.A. au fost calificate în baza art. 264 alin. (1) Cod

penal – încălcarea regulilor de securitate a circulației, comisă de către persoana care conduce

mijlocul de transport, încălcare care a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității

corporale sau a sănătății.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare, invocînd aprecierea

unilaterală a probelor de către instanța de fond, respingerea neîntemeiată a demersului

avocatului cu privire la nulitatea probelor, toată învinuirea este bazată numai pe

presupuneri.

a fost respins, ca nefondat apelul declarat și menținută sentința fără modificări.

În argumentarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că, la pronunțarea

sentinței instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a

ajuns la concluzia că Cebotari I.A. a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (1)

Cod penal.

Fiind audiat în cadrul instanței de apel inculpatul a susținut declarațiile sale date

anterior, prin care nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii.

Instanța de apel a considerat nefondate argumentele inculpatului, prin care dânsul

nega categoric faptul producerii accidentului rutier cu Bica Andrei, apreciindu-le ca o

metodă de apărare, prin care acesta încearcă să evite răspunderea penală.

Necătând la faptul că inculpatul Cebotari I.A. nu a recunoscut vina în comiterea

infracțiunii imputate lui, instanța de apel a conchis că, vinovăția acestuia a fost

dovedită prin probele administrate în cadrul cercetării judecătorești și verificate în

cadrul instanței de apel.

Astfel, circumstanțele cauzei invocate de partea vătămată și de martorul Gălușcă

M., precum și examinarea medico-legală a părții vătămate, în viziunea instanței de apel

au confirmat cu certitudine că accidentul rutier într-adevăr a avut loc cu cauzarea

leziunilor corporale medii părții vătămate. Declarațiile concludente ale martorului

Gălușcă M. asupra faptului că automobilul condus de inculpat nici măcar nu a oprit la

trecerea de pietoni, indicând direct asupra faptului că, trecând prin spatele părții

vătămate, l-a atins cu automobilul și acesta a căzut jos.

inculpat, în care se solicită casarea acestora, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărîri de achitare, invocînd aprecierea eronată a probelor administrate pe caz.

Recurentul consideră că instanța de apel neîntemeiat a ignorat lipsa ordonanței

organului de urmărire penală din 03.10.2012, că învinuirea este bazată doar pe

presupuneri, iar vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii incriminate nu este

dovedită.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

2

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel la judecarea cauzei, a ținut

cont în deplină măsură de prevederile art. 26, 27, 99 - 101 Cod de procedură penală, a

cercetat sub toate aspectele probele administrate de părți, le-a verificat minuțios,

dându-le o apreciere justă, prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității

lor, care în ansamblul au confirmat vinovăția inculpatului Cebotari I.A. în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal.

Necătând la faptul, că inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii

imputate, vina lui se dovedește integral de următorul probatoriu, care combate și

argumentele apelului înaintat, cum ar fi: declarațiile părții vătămate, martorului

Gălușcă M., precum și probele acumulate pe parcursul urmăririi penale și cercetate atît

în cadrul ședinței instanței de fond, cît și a celei de apel: procesul-verbal de cercetare la

fața locului accidentului rutier din 26.09.2012 și schița accidentului rutier; procesul-

verbal de examinare și verificare a stării tehnice a unității de transport din 09.10.2012;

raportul de verificare tehnică a vehiculului din 12.09.2012; raportul de expertiză

medico-legală nr. nr.2868/D din 22.10.2012, procesul-verbal de confruntare din data de

29.11.2012.

Colegiul apreciază că situația de fapt a fost stabilită de instanțele de fond și de

apel, în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator administrat și cercetat

în ședințele de judecată, încadrarea juridică dată faptelor este justă și corespunde

situației de fapt reținute, în mod corect apreciind că sunt îndeplinite în cauză condițiile

tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul infracțiunii ce i se reține în

sarcină.

Astfel, în acord cu instanța de apel, Colegiul consideră justificată aprecierea critică

a afirmației inculpatului, precum: „Careva tangențe cu pietonul Bica Andrei nu a avut, nu a

depășit viteza de deplasare și s-a oprit când a văzut pietonul", și a constatat că ele nu sunt

veridice, deoarece sunt în contradicție cu celelalte probe care demonstrează cu

certitudine vinovăția lui în comiterea infracțiunii imputate lui, prevăzută de art. 264

alin. (l) Cod Penal, adică, încălcarea regulilor de securitate a circulației comise de către

persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență

vătămarea medie a integrității corporale sau a sănătății.

Colegiul apreciază, așa cum, de altfel, în mod corect, au reținut și cele două

instanțe, că circumstanțele cauzei invocate de partea vătămată și de martorul Gălușcă

M., precum și examinarea medico-legală a părții vătămate, au confirmat cu certitudine

că accidentul rutier într-adevăr a avut loc, cu cauzarea leziunilor corporale medii părții

vătămate. Declarațiile concludente ale martorului Gălușcă M. indică asupra faptului că

automobilul condus de inculpat nici măcar nu a oprit la trecerea de pietoni, precizînd

că, în momentul trecerii pe la spatele părții vătămate, l-a atins cu automobilul și acesta

a căzut jos. Mai mult, acesta a declarat că inculpatul a continuat deplasarea peste

trecerea de pietoni neasigurându-se că în fața vehiculului nu erau pietoni, fapt interzis

de pct. 11 (f) Regulamentul Circulației Rutiere.

3

În privința argumentului inculpatului referitor la unele încălcări de procedură

admise la urmărirea penală și anume cu privire la nulitatea probelor, indicând că

raportul de expertiză medico - legală nr.2868/D din 22.10.2012 (f.d. 22) a fost întocmit în

baza ordonanței organului de urmărire penală din 03.10.12, care lipsește la materialele

cauzei penale, Colegiul în acord cu instanța de apel îl consideră nefondat, deoarece

inculpatul, avînd posibilitatea legal-procesuală de a înainta o contestație în acest sens

până la trimiterea cauzei în instanța de judecată, nu a utilizat-o. Astfel, Colegiul

remarcă, reieșind din procesul-verbal de prezentare a materialelor de urmărire penală

din 20.02.2013 (f.d. 75), că inculpatul împreună cu apărătorul său Arabadji Constantin,

luînd cunoștință cu materialele cauzei, la rubrica „cereri și demersuri” nu au menționat

încălcarea dată, fapt ce determină imposibilitatea invocării acestui argument inițial la

etapa examinării apelului, învederînd prevederile art. 251 Cod de procedură penală.

Cu referire la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel a

considerat întemeiat că, instanța de fond în conformitate cu prevederile art. 7, 61, 75

Cod Penal, a ținut cont de gradul prejudiciabil și de pericolul social al faptei imputate,

infracțiunea comisă de inculpat face parte din categoria celor mai puțin grave, de

scopul pedepsei penale, de personalitatea lui, de opinia acuzatorului de stat, de lipsa

circumstanțelor agravante, de prezența circumstanțelor atenuante - lipsa

antecedentelor penale, și ca urmare justificat i-a stabilit lui Cebotari I.A. pedeapsa cu

închisoare, și aplicînd prevederile art. 90 Cod penal, a considerat ca fiind posibilă

corectarea și reeducarea lui fără izolarea reală de societate.

Raportînd argumentele invocate de către recurent la speța supusă judecări

Colegiul constată că, acestea au fost invocate și în apel, asupra cărora instanța de apel

s-a expus detailat. Astfel, Colegiul menționează că argumentele invocate în recurs au

constituit deja obiectul de examinare în instanța de apel, care, respectînd prevederile

art. 414 alin. (3), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apelul inculpatului și a adoptat o hotărîre legală,

întemeiată și motivată, argumente fundamentate în fapt și în drept, amplu prezentate

în hotărîrea atacată, și apreciază că nu este necesară reluarea acestora, constatîndu-se

că la administrarea probelor nu au fost încălcate drepturile și libertățile constituționale

ale participanților la proces și probele puse la baza hotărîrilor nu conțin erori

procesuale ce ar putea influența autenticitatea concluziilor.

Lecturînd textului recursului, recurentul, invocă ca temei pentru recurs

prevederile pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și anume: „lipsa în

acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii”.

Însă, Colegiul constată, că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunii incriminate inculpatului și ca urmare, temeiul stipulat în pct. 8) alin. (1) ale

art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului,

nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de către recurent.

În urma celor supra indicate, Colegiul conchide că temeiul invocat de recurent nu

este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrilor adoptate pe caz și potrivit

legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

4

penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva sentinței Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 07 mai 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 01 octombrie 2013, de către inculpatul Cebotari Igor Anatoli, în propria

cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 05 martie 2014.

Președinte: Petru Ursache

Judecători: Nicolae Gordilă

Vladimir Timofti

5