1ra-1233/2014 — art. 264 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 8 CPP
1ra-1233/2014 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr.1ra-1233/14
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
17 septembrie 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal în componență:
președinte – Ghenadie Nicolaev,
judecătorii – Vladimir Timofti și Nadejda Toma,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
avocatul Ailoi Ion în numele inculpatului prin care s-a solicitat casarea sentinței
Judecătoriei Drochia din 18 decembrie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Bălți din 19 martie 2014, în cauza penală în privința lui
Iurco Sergiu Ion, născut la 24 iulie 1983, originar
și domiciliat în s. Țarigrad, r-nul Drochia;
Datele referitoare la termenul de examinare a
cauzei:
02.12.2010 – 18.12.2012 (prima instanță)
15.01.2013 – 19.03.2014 (instanța de apel)
17.06.2014 – 17.09.2014 (instanța de recurs
ordinar)
Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul
penal al Curții Supreme de Justiție
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Drochia din 18 decembrie 2012 Iurco Sergiu
Ion a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 264 alin.
(1) Cod penal, fiindu-i numită o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în
folosul comunității pe un termen de 240 (două sute patru zeci) ore fără privarea de
dreptul de a conduce mijloace de transport.
Au fost admise parțial acțiunile civile ale părții vătămate Babără Mariana și
ale părții civile Cebotari Sergiu cu dispunerea încasării:
- din contului lui Iurco Sergiu în beneficiul lui Babără Mariana a
prejudiciului moral în mărime de 10 000 (zece mii) lei;
- din contul lui ÎI „Adelina Postovan” și Iurco Sergiu în beneficiul lui
Cebotari Sergiu a cheltuielilor de judecată în mărime de 6 000 (șase mii) lei;
1
- din contul lui ÎI „Adelina Postovan” și Iurco Sergiu în beneficiul lui Babără
Mariana a cheltuielilor de judecată în mărime de 2 000 (două mii) lei.
În fapt, pe baza probelor administrate instanța de fond a constatat că,
Iurco Sergiu, la 01.09.2008, aproximativ la orele 1730, conducînd automobilul de
serviciu de model „Renault-Clio”, n/î C LW 530, la str. Gh. Vodă, or. Drochia, din
neatenție, încălcînd prevederile art. 45 alin. (1) lit. a), b), d) ale Regulamentului
circulației rutiere, nu s-a isprăvit cu conducerea automobilului, a ieșit pe
contrasens, unde a săvîrșit tamponarea cu automobilul de model „Renault-
Laguna”, n/î DR AO 015 condus de către cet. Cecoi Serghei, locuitor al or.
Drochia, str. Sfatul Țării nr. 24/78. În rezultatul accidentului rutier pasagerului
automobilul de model „Renault-Laguna”, n/î DR AO 015 cet. Babără Mariana i-au
fost cauzate vătămări corporale medii sub formă de fractura coastei a șasea pe
dreapta, comoție cerebrală, traumă închisă cranio-cerebrală, contuzia toracelui,
plagă contuză a părții păroase a capului.
Nefiind de acord cu sentința pronunțată împotriva acesteia a declarat apel
inculpatul, care a solicitat casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărîri prin
care să fie dispusă achitarea sa de sub învinuirea în comitere a infracțiunii
incriminate precum și respingerea acțiunilor civile înaintate.
În motivarea apelului declarat, inculpatul a invocat faptul că declarațiile
părții vătămate Babără Mariana și ale martorului acuzării Sobolev Vladimir sunt în
contradicție.
De asemenea, conform raportului de expertiză auto-tehnică nr. 640 din
16.01.2009 s-a constatat cu certitudine că vinovat de comiterea accidentului este
șoferul automobilului „Renault-Laguna”, n/î DR AO 015, care a intrat pe
contrasens și s-a tamponat cu automobilul de model „Renault-Clio”, n/î C LW 530,
care se deplasa regulamentar.
A mai indicat apelantul că instanța de fond nu a ținut cont de declarațiile
martorilor Moscalu Mihail și Micșanschi Vitalie care au menționat că fiind chemați
la poliție au semnat două scheme ale accidentului rutier, însă la dosar este anexată
doar o singură schemă.
În concluzie, apelantul a menționat că partea acuzării nu a prezentat
suficiente probe care ar confirma că dînsul a comis infracțiunea prevăzută la art.
264 Cod penal.
Prin decizia Curții de Apel Bălți din 19 martie 2014 a fost admis apelul
declarat de inculpat, casată parțial sentința din oficiu, în baza art. 409 alin. (2) Cod
de procedură penală, cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit
pentru prima instanță, prin care s-a dispus încetarea procesului penal în privința lui
Iurco Sergiu în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 264 alin. (1) Cod penal pe
motivul intervenirii termenului prescripției în temeiul art. 275 pct. 4) și art. 332
alin. (2) Cod de procedură penală.
În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.
4.1. În motivarea hotărîrii adoptate instanța de apel a constatat că pe cauză
sunt suficiente probe directe, utile și veridice, care în ansamblu coroborează între
ele și care confirmă pe deplin vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii
prevăzute la art. 264 alin. (1) Cod penal.
2
La argumentul formulat de către inculpat privind faptul că automobilul de
model „Renault-Laguna”, n/î DR AO 015 se deplasa pe contrasens și s-a tamponat
cu automobilul de model „Renault-Clio”, n/î C LW 530 instanța de apel l-a
considerat neîntemeiat, deoarece atît din procesul verbal de cercetare la fața locului
din 01.009.2008, cît și din schița accidentului rutier din 01.09.2008 (f.d. 7, vol. I)
rezultă că, locul tamponării a avut loc pe banda de deplasare a automobilului de
model „Renault-Laguna”, n/î DR AO 015, care se deplasa regulamentar la o
distanță de 2,3 m de la acostament, pe cînd automobilul de model „Renault-Clio”,
n/î C LW 530 condus de Iurco Sergiu se deplasa la o distanță de 3,8 m de la
acostament, lățimea totală a carosabilului fiind de 6,10 m, din care rezultă că
anume inculpatul a ieșit pe contrasens, pe banda de deplasare a automobilului de
model „Renault-Laguna”, n/î DR AO 015, iar acest fapt a fost confirmat și de
martorul Luncaru V., audiat în ședința instanța de apel.
A mai constatat instanța de apel că infracțiunea imputată inculpatului Iurco
Sergiu este clasificată ca fiind una ușoară în baza art. 16 Cod penal, iar de la
comiterea acesteia au trecut mai mult de 2 ani,ceea ce rezultă că în baza art. 60
alin. (1) lit. a) Cod penal a expirat termenul prescripției tragerii la răspundere
penală de 2 ani prevăzut pentru comiterea infracțiunilor ușoare.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar avocatul
Ailoi Ion în numele inculpatului, care invocînd temei pentru recurs pct. 6), 8) alin.
(1) art. 427 Cod de procedură penală, solicită casarea hotărîrilor judecătorești cu
pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatul Iurco Sergiu să fie achitat de sub
învinuirea de comitere a infracțiunii incriminate, pe motiv că fapta sa nu întrunește
elementele infracțiunii.
În susținerea recursului declarat recurentul menționează că din probele
administrate pe cauză nu rezultă vinovăția inculpatului Iurco Sergiu în comiterea
infracțiunii prevăzute la art. 264 alin. (1) Cod penal, deoarece în speță sunt
constatate elemente caracteristice ale erorii grave de fapt, întrucît din examinarea
coroborată a materialului cauzei, rezultă un viciu juridic la stabilirea temeiurilor de
fapt și de drept care au dus la respingerea apelului părții apărării.
Mai indică autorul recursului asupra faptului că martorul Luncaru Vasile a
recunoscut că au fost întocmite două scheme ale locului accidentului rutier, iar prin
raportul de expertiză auto-tehnică nr. 640 din 16.01.2009 s-a constatat cu
certitudine că vinovat de comiterea accidentului rutier din 01.09.2008 se face
șoferul automobilului de model „Renault-Laguna”, n/î DR AO 015, care a intrat pe
contrasens și a lovit automobilul de model „Renault-Clio”, n/î C LW 530, care se
deplasa regulamentar, astfel, încălcînd pct. 3) din Regulamentul circulației rutiere.
Verificînd argumentele invocate în recursul ordinar în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din
următoarele considerente.
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs
decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că
recursul este vădit neîntemeiat.
Instanța de recurs ordinar verifică legalitatea hotărîrilor atacate în limitele
motivelor invocate de recurent în baza temeiurilor prevăzute la art. 427 Cod de
procedură penală.
3
Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, o hotărîre a
instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul
cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, conform
pct. 8) alin. (1) al aceluiași articol, în cazul cînd – nu au fost întrunite elementele
infracțiunii, iar dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor nu constituie o
eroare de drept și nu poate servi temei pentru casarea hotărîrii legal adoptate de
către instanțele judecătorești.
Din analiza minuțioasă a textului deciziei contestate, Colegiul penal ajunge
la concluzia că starea de fapt reținută și de drept apreciată de către prima instanță și
menținută de instanța de apel concordă cu circumstanțele stabilite și probele
administrate, relatate și examinate în cuprinsul hotărîrilor atacate.
Instanțele de judecată au examinat cauza sub toate aspectele complet și
obiectiv, făcînd o apreciere probelor în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de
procedură penală, just încadrînd acțiunile lui Iurco Sergiu în baza art. 264 alin. (1)
Cod penal.
Astfel, criticile formulate de către recurent care vin în sprijinul argumentului
precum că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii – sunt
neîntemeiate, întrucît acestea se fundamentează, în mare parte, pe circumstanțele
de fapt și modul de apreciere a probatoriului, care constituie o prerogativă
exclusivă a instanțelor de fond, delegate cu examinarea fondului cauzei. Mai mult
de atît, în recursul vizat au fost invocate aceleași argumente care au constituit
subiect de discuție și în instanța de apel.
În speța de referință, instanța de recurs consideră plauzibilă sesizarea
instanței de apel cu privire la intervenirea prescripției tragerii la răspundere penală.
Așadar, este de menționat că, în baza rechizitoriului, fapta inculpatului a fost
încadrată conform prevederilor art. 264 alin. (1) Cod penal, pentru care legiuitorul
a prevăzut o pedeapsă maximă sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei)
ani, iar prin prisma prevederilor art. 16 alin. (3) Cod penal, infracțiunea incriminată
se încadrează în categoria infracțiunilor mai puțin grave.
În continuare, din materialele dosarului, Colegiul penal reține că din
momentul comiterii faptei incriminate – 01 septembrie 2008 și pînă în momentul
pronunțării deciziei – 19 martie 2014 s-a scurs un termen mai mare de 5 (cinci) ani,
iar în raport cu prevederile art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal prescripția tragerii la
răspundere penală expiră după 5 ani de la săvîrșirea unei infracțiuni mai puțin
grave.
Totodată, la alin. (2) din dispoziția aceleiași norme, legiuitorul determină
nemijlocit momentul scurgerii prescripției, dar și a încetării scurgerii acesteia, care
sunt marcate de ziua săvîrșirii infracțiunii și respectiv – rămînerea definitivă a
hotărîrii instanței de judecată.
În practică, scurgerea prescripției în sensul vizat, se materializează prin data
comiterii faptei, constatată în actul de învinuire a organului de urmărire penală, iar
cît privește statutul definitiv al hotărîrii instanței de judecată, Codul de procedură
penală la art. 466 reglementează modalitățile și momentul cînd o hotărîre a
instanțelor de fond devine definitivă.
4
În cauza penală adnotată, relevantă este prevederea consemnată în alin. (3)
art. 466 Cod de procedură penală unde „Hotărîrile instanței de apel rămîn
definitive la data pronunțării deciziei în apel”.
Astfel, din circumstanțele indicate mai sus rezultă că fapta inculpatului Iurco
Sergiu cade sub incidența prevederilor art. 60 Cod penal, cu întrunirea elementului
cronologic și al celui juridic – factori care just și legal au fost reținuți de către
instanța de apel la pronunțarea deciziei contestate.
În consecință, raportînd situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin.
(2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal concluzionează că la judecarea
cauzei în ordine de apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante,
prescrise la art. 414-419 Cod de procedură penală și, avînd în vedere că recursul
declarat se combate prin cele expuse mai sus, se impune soluția de a declara
inadmisibil recursul avocatului Ailoi Ion, ca fiind vădit neîntemeiat.
În temeiul art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Ailoi Ion în numele
inculpatului împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 19
martie 2014 în cauza penală în privința lui Iurco Sergiu Ion, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 septembrie 2014.
Președinte Judecător Judecător
Ghenadie Nicolaev Vladimir Timofti Nadejda Toma
5