1re-233/2014 — Art. 264/1 alin. 3 CP

Prin sentința Judecătoriei Taraclia din 19 septembrie 2013 Cebotari Nicolai Ion a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 2641 alin. (3) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 550 (cinci sute cincizeci) de unități convenționale cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 (trei) ani.

În fapt, pe baza probelor administrate instanța de fond a constatat că, la 14.02.2013, aproximativ la ora 1700 , Cebotari Nicolai Ivan, conducînd automobilul de model „Volkswagen Caddy” cu nr. de înregistrare S MN 218, se deplasa pe str. Lenin, în or. Taraclia. La semnalul colaboratorilor poliției rutiere de a se opri nu a reacționat, a continuat deplasarea și a schimbat direcția de mers pe str. N. Pazarscaia, unde s-a oprit lîngă casa nr. 1 E și în urma bănuielilor apărute la colaboratorii de poliție privind starea lui de ebrietate în baza Hotărîrii Guvernului cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei nr. 296 din 16.04.2009, i s-a propus să treacă testarea alcoolscopică, dar Cebotari Nicolai, fiind avertizat că poartă răspundere 1 penală pentru refuzul de la efectuarea testării alcoolscopice și examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate, a refuzat efectuarea testării alcoolscopice și examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, nemotivînd refuzul său.

Nefiind de acord cu sentința pronunțată, inculpatul Cebotari Nicolai a declarat recurs, prin care a solicitat casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie dispusă achitarea sa de sub învinuirea de comiterea a faptei incriminate. În viziunea inculpatului, probele administrate pe cauză la judecarea cauzei în instanța de fond trebuiau declarate inadmisibile, deoarece una și aceeași persoană a întocmit procesul-verbal de cercetare la fața locului și a reprezentat învinuirea la judecarea cauzei. La fel, pe parcursul derulării urmăririi penale, inculpatului i s-a încălcat dreptul la apărare, întrucît Oficiul Teritorial Cahul pentru Asistență Juridică Garantată de Stat nu a emis decizia privind împuternicirea avocatului său, care urma să participe inclusiv și la faza de urmărire penală.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 28 ianuarie 2014 a fost respins ca nefondat recursul declarat, cu menținerea sentinței contestate. 4.1. Pentru a se pronunța asupra deciziei adoptate instanța de recurs a reținut că, la adoptarea sentinței, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că Cebotari Nicolai a săvîrșit infracțiunea prevăzută la art. 2641 alin. (3) Cod penal. Prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, s-a constatat că instanța de fond corect a cercetat și apreciat probele administrate pe cauză, care din punct de vedere al coroborării lor au dovedit vinovăția incontestabilă a inculpatului în comiterea faptei incriminate. La fel, instanța de apel a reiterat că, potrivit prevederilor art. 67 alin. (2) Cod de procedură penală, avocații capătă calitatea de apărător din momentul în care și-au asumat angajamentul de a apăra interesele persoanei în cauză cu consimțămîntul acesteia. Apărătorul, după ce și-a asumat angajamentul de a apăra, trebuie să anunțe despre aceasta organul de urmărire penală sau instanța. Prin urmare, din momentul cînd avocatul Caraseni G. a eliberat mandat, iar Cebotari N. a acceptat asistența juridică a acestui apărător, dreptul la apărare al lui Cebotari N. nu a fost încălcat.

Împotriva deciziei instanței de recurs a declarat recurs în anulare condamnatul Cebotari Nicolai, care solicită casarea hotărîrilor judecătorești cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute la art. 2641 alin. (3) Cod penal. În susținerea recursului declarat, recurentul invocă faptul că, instanțele de fond la judecarea cauzei, au luat în vedere doar poziția acuzării, fără a da o apreciere și poziției apărării. De asemenea, autorul recursului susține că la faza de urmărire penală probele au fost falsificate, iar vinovăția sa nu a fost dovedită, întrucît în ședința de judecată au fost audiați trei martori ai acuzării, care sunt colaboratori de poliție și au participat la cercetarea la fața locului, fiind interesați să dea declarații în defavoarea sa.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. 2 Potrivit art. 6 pct. 44) și 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată. Viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărîrea pronunțată, se consideră încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale. Însă, conform art. 453 alin. (2), 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în articolul 453 Cod de procedură penală, nu cuprinde menționarea acestor cazuri și argumentarea ilegalității hotărîrilor atacate. Totodată, în conformitate cu aceste prevederi legale, în recursul condamnatului nu sunt invocate care circumstanțe sunt considerate a fi un viciu fundamental, cu indicarea normelor legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial încălcate, denumirea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective raportată la normele procesual-penale și la alte legi naționale, convenții și tratate internaționale, modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat hotărîrea atacată, omițîndu-se și argumentarea ilegalității hotărîrii contestate, cu indicarea unor erori de drept concrete. Din aceste considerente, rezultă că recursul în anulare nu întrunește condițiile de conținut prevăzute în articolele nominalizate, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul în anulare al condamnatei cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica din motiv că conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii. Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului în anulare, dacă se constată că acesta nu îndeplinește cerințele legale de conținut, din aceste motive recursul condamnatului Cebotari Nicolai urmează a fi declarat inadmisibil.

În corespundere cu prevederile art. 431 alin. (2), art. 432 alin. (2) pct. 1), art. 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Cebotari Nicolai Ion împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 28 ianuarie 2014 în propria cauză penală, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și conținut. Decizia este irevocabilă, publicată integral la 26 noiembrie 2014. Președinte Judecător Judecător Petru Ursache Ghenadie Nicolaev Vladimir Timofti 3