1ra-829/2017 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-829/2017 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-829/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

14 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte - Petru Ursache,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Cahul, Cebotari Vitali

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul

din 19 ianuarie 2017, în cauza penală în privința lui

Iovciu Nicolai

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de fond: 23.03.2015 - 30.06.2015;

instanța de apel: 03.11.2016 - 19.01.2017;

instanța de recurs: 04.04.2017 - 14.06.2017.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare, cu executare în

penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe termen de 1 an, iar în temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei

închisorii a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an.

jurul orei 2200, Iovciu N. conducând automobilul de marca/model ”Volkswagen

Jetta”, cu n/î GE AN 059, în partea de nord a mun. Comrat, pe str. Lenin, a ieșit

de pe un teritoriu adiacent a drumului în direcția sud, încălcând prevederile pct.

39 alin. (1) și (2) a Regulamentului circulației rutiere, a ieșit pe banda de

deplasare contrasens, unde s-a produs tamponarea cu scuterul de model

”Honda”, condus de Petcov O., care se deplasa în direcția sud a mun. Comrat.

În urma accidentului, lui Petcov O. i-au fost cauzate vătămări corporale

medii.

Vl. în numele inculpatului, care au solicitat casarea acestei și pronunțarea unei

hotărâri de achitare, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii imputate.

În motivarea apelurilor declarate avocații au invocat că, prima instanță a

constatat că partea vătămată, până la tamponare cu automobilul de marca/model

1

”Volkswagen Jetta” se deplasa cu scuterul de model ”Honda”, cu lumina

aprinsă, astfel, instanța de fond a concluzionat că inculpatul urma să cedeze

trecerea vehiculelor care circulă pe acest drum și a încălcat prevederile pct. 39

RCR, fapt dedus din declarațiile părții vătămate și martorului Cara I.

Divergențele din declarațiile martorului Cara I. au fost apreciate de

instanță ca fiind nesemnificative, care nu influențează asupra veridicității

acestora. Astfel, în cadrul ședinței de judecată în instanței de fond Cara I. a

declarat că „(...) nu poate spune cu certitudine în ce anume s-a tamponat scuterul, el

doar a auzit zgomotul de tamponare, el nu a văzut dacă din contrasens pe banda sa a ieșit

vre-un automobil”, respectiv, momentul tamponării martorul în cauză nu l-a

văzut, iar în cadrul urmăririi penale la 20.05.2013, a declarat că, „(...) ulterior

depășirii motocicleta a mers 100 metri și s-a tamponat cu automobilul care a ieșit de pe

un drum adiacent pe partea dreaptă a benzii de circulație, el foarte bine a văzut

momentul tamponării scuterului și automobilului. Până la tamponare el a văzut 2

lanterne de gabarit a automobilului care a ieșit pe banda de circulație din partea dreaptă

și în acel moment a avut loc tamponarea”.

De asemenea, nu au fost înlăturate divergențele apărute între declarațiile

inculpatului și martorului Cara I., deoarece ultimul nu a văzut momentul

tamponării, precum și divergențele dinte declarațiile inculpatului și părții

vătămate, privind existența luminii la scuter în momentul deplasării. Totalitatea

divergențelor existente trezesc dubii cu privire la veridicitatea declarațiilor lui

Petcov O. și Cara I.

Prima instanță a acționat contrar prevederilor art. 389 alin. (2) Cod de

procedură penală.

Petcov O. are un stagiu de conducere a automobilului de 8 ani, la

momentul accidentului la 06.05.2013 a atins vârsta de 20 ani, conduce scuterul de

la vârsta de 12 ani, necătând la aceasta, ultimul nu a fost în imposibilitate de a

numi aproximativ distanța razei de lumină a mijlocului de transport pe care-l

conducea. Din cele menționate rezultă, că mijlocul de transport nu dispunea de

lumină, în acest sens fiind reținute declarațiile inculpatului precum că

automobilul său, pe timp de noapte, în lipsa iluminării stradale artificiale, a fost

tamponat de Petcov O., care se deplasa cu scuterul fără iluminare. Declarațiile

martorilor Xenofontova V., Iovciu O., Furtuna D. și a inculpatului au fost

apreciate critic de către instanță, necătând la faptul că acestea coroborează între

ele și nu contravin proceselor-verbale de cercetare la fața locului și de examinare

a scuterului, în partea lipsei cioburilor de la faruri.

Prima instanță neîntemeiat a reținut în calitate de probă experimentul din

23.05.2014, or, acesta a fost efectuat în alte condiții decât a avut loc accidentul în

cauză.

Partea vătămată a încălcat prevederile pct. 9, 10 lit. a), 11 lit. c), 45 lit. b), c)

a RCR.

2

3.1. În cadrul ședinței de judecată în instanța de apel inculpatul a înaintat

în scris cerere prin care a solicitat aplicarea actului de amnistie și încetarea

procesului penal în privința sa.

2017, au fost admise apelurile declarate, fiind dispusă casarea totală a sentinței,

cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit căreia, procesul penal în privința lui

Iovciu N. a fost încetat în baza art. 1, 2 a Legii privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 210

din 29.07.2016.

prevederile Legii nr. 210 din 29.06.2016 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

La 19.01.2017, inculpatul a depus cerere cu privire la aplicarea amnistiei,

solicitând încetarea în faza de judecare a procesului penal pornit în privința lui în

baza art. 264 alin. (1) Cod penal, în legătură cu adoptarea legii sus menționate.

Din materialele cauzei penale, instanța de apel a constatat că inculpatul

întrunește condițiile instituite de Legea nr. 210 din 29.07.2016 și în privința lui

pot fi aplicate dispozițiile legale, iar procesul penal urmează a fi încetat în

legătură cu intervenirea amnistiei.

Totodată, instanța de apel a constatat că, pe prezenta cauză penală partea

vătămată nu a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva pârâtului, pe

parcursul procesului penal nu a declarat despre un eventual prejudiciu cauzat pe

care l-ar pretinde a fi despăgubit.

Prin urmare, instanța de apel a menționat că există circumstanțe care

instituie încetarea urmăririi penale conform prevederilor art. 275 pct. 4) Cod de

procedură penală.

Din sensul prevederi legale, instanța de apel a conchis asupra necesității

liberării inculpatului de răspundere penală pentru fapta prevăzută de art. 264

alin. (1) Cod penal, cu încetarea procesului penal în temeiul Legii privind

amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova nr. 201 din 29.07.2016.

În situația în care inculpatul a solicitat aplicarea legii cu privire la amnistie,

și instanța de apel nu a reținut nici un impediment legal pentru aplicarea legii cu

privire la amnistie din cele stipulate la art. 10 din Legea nr. 210 din 29.07.2016,

instanța a considerat că efectele actului de amnistie urmează a fi aplicate în mod

obligatoriu față de inculpat, circumstanță care instituie respectarea dreptului la

un proces echitabil prevăzut de art. 6 CoEDO.

care, invocând temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, solicită casarea parțială a acesteia, cu menținerea pedepsei

penale complementare stabilite lui Ionvciu N. sub formă de privare de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 1 an, aplicată prin sentință.

3

În motivarea recursului declarat, recurentul menționează că, instanța de

apel întemeiat a ajuns la concluzia despre vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate, însă greșit a precizat că nu s-au constatat careva

impedimente pentru aplicarea Legii privind amnistia, din cele stipulate la art. 10,

fără a fi luat în considerație prevederile art. 14 a legii menționate, potrivit căruia

persoana, în privința căreia se aplică prevederile art. 2-9 și 11, nu poate fi

absolvită de pedeapsa complementară - privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate.

Pedeapsa sub formă de - privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport este o pedeapsă complementară și face parte din categoria pedepselor

sub forma de privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate.

Astfel, Iovciu N. nu poate fi absolvit de pedeapsa penală sub formă de -

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport stabilită pe un termen de

1 an.

6.1. Inculpatul Iovciu N. a depus referință privind opinia sa asupra

recursului ordinar declarat, solicitând dispunerea inadmisibilității acestuia, ca

fiind vădit neîntemeiat și menținerea în vigoare a hotărârii contestate.

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Precum a fost menționat supra, acuzatorul de stat își întemeiază recursul

său în baza pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Analizând acest temei în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul

penal constată că acesta nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului

declarat, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării

hotărârii contestate.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, fiind legală și întemeiată.

Potrivit conținutului recursului, se atestă că procurorul manifestă

dezacordul cu soluția instanței de apel privind încetarea procesului penal

intentat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, în privința lui Iovciu N., în legătură

cu aplicarea Legii nr. 210 din 29 iulie 2016, privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței RM, considerând că

inculpatul nu întrunește condițiile acestei legi, deoarece conform art. 14 al Legii

4

sus menționate, persoana, în privința căreia se aplică prevederile art. 2-9 și 11, nu

poate fi absolvită de pedeapsă complementară - privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal

reține că temeiul invocat de recurent nu s-a confirmat în urma cercetării

materialelor cauzei, invocând în acest context următoarele.

Astfel, hotărârea adoptată de către instanța de apel cuprinde temeiurile de

fapt și de drept care au dus la caz, la încetarea procesului penal în privința

inculpatului, din motivul aplicării Legii nr. 210 din 29 iulie 2016, just ajungând la

concluzia privind aplicarea legii date în privința acestuia.

Așadar, conform art. 1 alin. (1) al Legii nr. 210 din 29 iulie 2016, prezenta

lege se aplică condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și inculpate

care manifestă căință activă în cadrul procesului penal și celor condamnate care

sânt caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei, perioadei de

probațiune sau termenului de probă și sunt evaluate psihologic ca prezentând

risc mediu sau redus, dacă aceste persoane cad sub incidența prevederilor art. 2-

9, 11 și 12. Deci, reieșind din textul normei juridice menționate se constată, că

aceasta este aplicabilă condiționat persoanelor: 1) care au statut de bănuit,

învinuit și inculpat și 2) care au statut de condamnat, urmând a fi întrunite

condițiile stipulate în textul acestei legi.

Luând în considerare cele menționate, instanța de recurs relevă, că

procesul penal în privința lui Iovciu N. învinuit de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, la etapa examinării cauzei în ordine de

apel, se afla la faza de judecare, respectiv ultimul avea statut de inculpat,

deoarece în privința acestuia nu era pronunțată o hotărâre definitivă de

condamnare, până la data intrării în vigoare a prezentei legi (adică până la data

de 09 septembrie 2016). Prin urmare, Colegiul penal apreciază ca fiind juste

concluziile instanței de apel privind aplicarea în privința inculpatului a

prevederilor art. 2 alin. (1) al Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia,

unde este stipulat că, procesul penal încetează la faza de urmărire penală sau la

cea de judecare referitor la infracțiunea săvârșită până la adoptarea prezentei legi

pentru care Codul penal nr. 985-XV din 18 aprilie 2002 sau Codul penal aprobat

prin Legea R.S.S. Moldovenești din 24 martie 1961 prevede în calitate de

pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu

închisoare pe un termen de 7 ani.

Relevant pentru cauza dată este faptul că, sancțiunea infracțiunii imputate

inculpatului și prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, prevede ca pedeapsă

principală, amendă în mărime de până la 650 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de

până la 3 ani, precum și acel fapt că vinovăția inculpatului este confirmată pe

deplin de probele administrate la dosar, care nici nu a fost contestată de către

5

participanții la proces, totodată, în privința inculpatului nefiind incidente

restricțiile stipulate la art. 10 al Legii nr. 210 din 29 iulie 2016.

Astfel, în opinia Colegiului penal sunt întemeiate concluziile instanței de

apel de încetare a procesului penal în legătură cu intervenirea amnistiei, care

potrivit art. 107 alin. (1) Cod penal, are ca efect înlăturarea răspunderii penale

sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei și care conform

art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală este o circumstanță care exclude

urmărirea penală și generează încetarea cazului.

Totodată, conform art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală, în cazul în

care pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute

în art. 275 pct. 2) - 9), 285 alin. (1) pct. 1), 2), 4), 5), precum și în cazurile prevăzute

în art. 53 - 60 din Codul penal, instanța, prin sentință motivată, încetează

procesul penal în cauza respectivă.

În ce privește aplicarea față de inculpat a pedepsei complementare sub

formă de privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport stabilită pe un

termen de 1 an, Colegiul penal menționează că, în virtutea faptului că legiuitorul,

instituind sancțiunea pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1)

Cod penal, a prevăzut pedeapsa complementară sub formă de ”privare de dreptul

de a conduce mijloace de transport”, Colegiul penal va respinge argumentele

recurentului, privind existența interdicției aplicării amnistiei față de inculpat,

prin prisma prevederilor art. 14 al Legii nr. 210 din 29.07.2016.

În susținerea acestei concluzii, Colegiul penal constată că art. 14 al Legii

menționate instituie absolvirea inculpatului de pedeapsă complementară, cu

excepția pedepsei cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita o anumită activitate. La caz, după cum s-a menționat, art. 264 alin. (1)

Cod penal prevede privarea persoanei de ”dreptul de a conduce mijloace de

transport” și, respectiv, această pedeapsă complementară nu face obiectul

excepției prevăzute de art. 14 al Legii nr. 210 din 29.07.2016.

În contextul dat, Colegiul penal cu atât mai mult va respinge argumentul

recurentului, precum că ”(...) pedeapsa complementară sub formă de privare de dreptul

de a conduce mijloace de transport face parte din categoria pedepselor sub forma de

privare de dreptul de a ocupa anumite funcții și de a exercita o anumită activitate”, or, o

astfel de interpretare este evident eronată, deoarece pedeapsa sub formă de

privare de dreptul de a conduce mijloace de transport este absolut distinctă de

celelalte forme de privări de drept, menționate de recurent și, nu reprezintă o

subcategorie a lor.

Ținând seama de aceste prevederi, Colegiul penal constată că instanța de

apel a fost în drept și, de fapt, întemeiat a dispus casarea sentinței, expunându-se

argumentat din care motiv urmează a fi casată soluția primei instanțe, cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

motivându-și detaliat și clar soluția adoptată.

6

Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către recurent și prevăzut la

pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmarea la

examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod

de procedură penală și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, cuprinzând și motivele pe care se întemeiază soluția

adoptată, din care considerent se dispune inadmisibilitatea recursului declarat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Cahul, Cebotari Vitali, împotriva deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 19 ianuarie 2017, în cauza penală

în privința lui Iovciu Nicolai Piotr, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 iulie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

7