1ra-592/19 — Art. 264 alin. 3 lit. a Cp

1ra-592/19 — Art. 264 alin. 3 lit. a Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-592/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

15 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte: Timofti Vladimir,

judecători: Toma Nadejda și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

inculpatul Lazari Ion, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 13 noiembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe

Lazari Ion XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.04.2018 – 14.09.2018;

Instanța de apel: 16.10.2018 – 13.11.2018;

Instanța de recurs: 04.02.2019 – 15.05.2019;

A C O N S T A T AT :

Lazari Ion a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

264 alin. (3) lit. a) Cod penal, cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3

ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită sub formă de închisoare, a

fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 (doi) ani.

septembrie 2017, în jurul orei 08.00, conducând automobilul de model „Skoda

Favorit" cu n/î XXXXX, care era într-o stare tehnică bună, deplasându-se pe

strada Boris Glavan, or. Cantemir din direcția s. Cania, la intersecția cu str.

Ștefan Vodă din or. Cantemir, nu a manifestat prudență în conducerea mijlocului

de transport, prin ce a încălcat prevederile pct. 45, alin. (1), (2), pct. 46 al

Regulamentului circulației rutiere, care prevede că „conducătorul trebuie să

conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent

seama de starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea

în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, starea tehnică a

vehiculului, situația rutieră, iar în cazul în care în limita vizibilității apar

obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau

1

chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, să manifeste

prudență sporită și, în caz de necesitate, să reducă viteza, pînă la limita care i-ar

garanta siguranța traficului sau chiar să oprească, în cazurile în care se

deplasează, pe lîngă copii, persoane de vîrstă înaintată, precum și persoane cu

semne evidente de dizabilitate, microbuze și autobuze în staționare,

semnalizate prin semnul distinctiv, vehicule de rută oprite în stații", și nu a

redus viteza de deplasare a vehiculului, manifestând neglijență la trafic, nu a

conectat frânarea pentru evitarea tamponării și, ca urmare, a tamponat pietonul

XXXXX a. n. XXXXX, locuitoare a s. Coștangalia, r-nul Cantemir, care traversa

strada. În rezultatul tamponării pietonului XXXXX i-au fost cauzate leziuni

corporale grave, periculoase pentru viață, sub formă de traumă cranio-

cerebrală acută închisă manifestată prin fractura cominutivă a suprafeței

orbitale a osului frontal pe stânga, fractura liniară frontală pe stânga, fractura

liniară a porțiunii scuamoase a osului temporal pe dreapta, imbibiție

hemoragică acută frontal bazai pe stânga, hematom epidural frontal bazai pe

stânga, sinuzită maxilară și etmoidită bilateral, contuzie cerebrală gr. I..

Acțiunile inculpatului Lazari Ion au fost încadrate în limitele indicilor

calificativi prevăzute art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, conform indicilor:

„încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce

mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență vătămarea gravă a

integrității corporale sau a sănătății".

casarea parțială a sentinței instanței de fond și emiterea unei noi hotărâri prin

care să nu fie privat de dreptul de a conduce mijloace de transport, invocând

următoarele argumente:

- în argumentarea apelului a invocat că, a acordat ajutorul necesar la

tratamentul copilului, a recunoscut vinovăția, se căiește sincer de cele săvârșite

și este de acord să ajute în continuare copilul, părinții financiar în caz de

necesitate. Partea vătămată nu are pretenții față de el. Consideră că ar trebui să

fie luat în considerație și faptul că partea vătămată brusc a apărut în fața mașinii

și nu a putut evita tamponarea;

- parțial nu este de acord cu sentința, în partea ce ține de privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport. Are 60 de ani și în curând va fi

pensionar, iar altă specialitate decât cea de conducător auto nu are, a lucrat ani

la rând fără careva încălcări. A menționat că este greu de găsit un loc de muncă

bine remunerat, în special la sat, deoarece lucrul este mecanizat, automatizat,

astfel dacă nu va lucra șofer nu va putea primi o pensie cu care să poată să se

întrețină. Solicită aplicarea art. 79 Cod penal, prin care să nu fie privat de

dreptul de a conduce mijloace de transport.

2018, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, cu menținerea

sentinței fără modificări.

de judecată a respectat prevederile procesuale la examinarea cauzei penale și

de asemenea corect a apreciat măsura de pedeapsă aplicată inculpatului Lazari

Ion, ținând cont de circumstanțele reale și personale, de circumstanțele

atenuante și agravante.

2

Totodată, instanța de apel a reținut că instanța de fond a stabilit corect

starea de fapt ce corespunde probelor din dosar, care au fost apreciate corect,

încadrând just acțiunile inculpatului Lazari Ion în baza art. 264 alin. (3) lit. a)

Cod penal, după indicii „încălcarea regulilor de securitate a circulației de către

persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din

imprudență vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății".

Deși Lazari Ion a recunoscut învinuirea formulată de către procuror,

comiterea faptelor infracționale imputate este dovedită prin următoarele

mijloace de probă:

- declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate, Hariton Elena;

- declarațiile martorilor Țurcanu Valeriu, Lenti Ion, Cioroi Ana, Derivolcov

Ana;

- Procesul-verbal de cercetare la fața locului din 15 septembrie 2017 (f. d. 6

– 8);

- Copia certificatului de înmatriculare nr. 149300154 a autoturismului de

model „Skoda Favorit" cu n/î XXXXX și copia permisului de conducere a

mijlocului de transport nr. 119300061, eliberat la 28 ianuarie 2011, cu

categoria admisă „B, C".(f.d. 12-13);

- Raportul de constatare nr.124 „D" din 13 octombrie 2017 (f. d. 25 – 26);

- Raportul de expertiză judiciară tehnică auto nr.282 din 02 martie 2018.

Instanța de apel a statuat că, temeiul semnalat de apelant nu este aplicabil

în prezenta speță, astfel instanța de fond la soluționarea chestiunii cu privire la

individualizarea pedepsei stabilite inculpatului și-a argumentat soluția

adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75, Cod penal.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de judecată a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 61 Cod penal și art. 75 Cod penal, ținându-se seama

de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea,

de persoana celui vinovat, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării acestuia, stabilindu-i pedeapsă penală în limitele legii.

Instanța de apel a notat că în speță nu sunt temeiuri de aplicare a art. 79

Cod penal în privința lui Lazari Ion, așa cum se solicită în cererea de apel.

Conform art. 79 alin. (1) Cod penal, „ținând cont de circumstanțele

excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului

în săvîrșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea

infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a

consecințelor ei, precum și de contribuirea activă a participantului unei

infracțiuni săvârșite în grup la descoperirea acesteia, instanța de judecată poate

aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru

infracțiunea respectivă, sau una mai blândă, de altă categorie, ori poate să nu

aplice pedeapsa complementară obligatorie".

Doar recunoașterea vinovăției și săvârșirea pentru prima dată a unei

infracțiuni nu constituie circumstanțe excepționale, concomitent se

menționează că respectivele circumstanțe sunt elemente obligatorii pentru a

beneficia de favorile acordate de prevederile art. 3641 Cod de procedură penală

la stabilirea pedepsei penale de care a profotat inculpatul. Nu poate fi acceptată

recunoașterea vinovăției ca fiind o circumstanță excepțională, or, ea nu este

3

legată de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii,

de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de alte

circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei,

după cum se solicită în art.79 Cod penal.

În acest sens, instanța de apel a reținut că deși sunt importante pentru

viitorul inculpatului afirmațiile făcute, nu pot fi recunoscută și nu constituie

circumstanțe excepționale alegațiile inculpatului precum că are 60 de ani și în

curând va fi la pensie, și altă specialitate decât conducător auto nu are, întrucât,

aceste împrejurări care predomină caracterizează majoritatea cetățenilor și nu

pot fi considerate excepționale.

Nu este justificată afirmația inculpatului că el nu trebuie privat de dreptul

de a conduce mijloace de transport, deoarece mijlocul de transport este unica

sursă de venit, or, reieșind din scopul legii penale de asigurare a siguranței la

trafic, impunerii unei prudențe sporite în conducerea mijloacelor de transport

care reprezintă izvoare de pericol sporit, educării în acest sens a participanților

la trafic, instanța de fond a determinat corect necesitatea certă în aplicarea față

de inculpat a pedepsei complementare - privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport, în limita stabilită de norma specială a Codului penal.

Recunoașterea vinovăției, lipsa antecedentelor penale și angajarea în

calitate de șofer, în circumstanțele faptei săvârșite și probatoriului administrat

nu constituie circumstanțe excepționale, iar solicitarea examinării cauzei în

baza probelor administrate la urmărirea penală își are efectele strict stabilite la

art. 3641 alin. (8) Cod penal, neavând tangență cu aplicarea art. 79 Cod penal.

În acest context, urmează a fi notat că cele invocate de către inculpat

despre caracterizarea pozitivă la locul de trai, căința sinceră, comiterea pentru

prima dată a unei infracțiuni au fost reținute de către instanța de fond pentru

suspendarea executării pedepsei stabilite, astfel aceleași circumstanțe nu pot fi

considerate ca și circumstanțe excepționale stabilite în art. 79 Cod penal în baza

cărora inculpatului să-i fie înlăturată pedeapsa complementară obligatorie, or,

acelorași circumstanțe li se va atribui o dublă valență juridică.

intermediul oficiului poștal, în termen, declară recurs ordinar inculpatul Lazari

Ion, prin care solicită admiterea recursului, casarea deciziei, cu remiterea cauzei

la rejudecare.

În motivarea recursului, invocând temei de drept prevăzut de pct. 10) și

12) art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat următoarele

argumente:

- Organul de urmărire penală urma să dispună efectuarea unei expertize

auto-tehnice întru stabilirea posibilității stopării automobilului și evitarea

tamponării pietonului;

- Nu a reușit să reacționeze și să stopeze automobilul;

- Acțiunile pe care le-a comis au fost calificate eronat;

- Instanțele de judecată i-au aplicat o pedeapsă prea aspră.

recursului pe motiv, că pedeapsa stabilită de instanța de apel este în

dependență de circumstanțele atenuante și agravante prevăzute de art. 76 - 77

4

Cod penal , precum și efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal, 3641 Cod

de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul

normei vizate.

Potrivit art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal de asemenea menționează, că temeiurile pentru recurs pot fi

invocate doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în

instanța de apel, fapt stipulat de alin. (2) art. 427 Cod de procedură penală.

Instanța de recurs subliniază, că potrivit practicii judiciare constante,

erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea

la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit recursului, recurentul își exprimă dezacordul doar cu faptul că

pedeapsa complimentară nu urma a fi aplicată, astfel instanța de recurs ordinar

supune verificării decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută

de pct. 10) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală care prevede, că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel atunci când: s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale; faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

Cu referire la motivele recursului, prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 10)

Cod de procedură penală, sunt neîntemeiate, în opinia Colegiului penal, or,

astfel de temei nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind

stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurent.

Cu referire la acest argument, Colegiul penal constată, că acesta nu conține

indicarea unor concrete erori de drept, iar împrejurările menționate în partea

descriptivă a deciziei instanței de apel, denotă că a constatat și a apreciat corect

circumstanțele de fapt și de drept la stabilirea pedepsei inculpatului, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de

drept material, ținând cont de prevederile art. 61, 64, 75 Cod penal și art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală, conform cărora persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

Conform art. 7 Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul

și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.

Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și,

5

respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnatului, cât și a altor persoane.

În conformitate cu art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Astfel, analizând în ansamblu totalitatea probelor administrate și cercetate

în cadrul întregului proces penal, Colegiul penal consideră că instanțele ierarhic

inferioare corect au conchis că vinovăția inculpatului este deplin dovedită și

acțiunile lui Lazari Ion corect au fost încadrate în temeiul art. 264 alin. (3) lit. a)

Cod penal.

Conform art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal prevede pedeapsă cu închisoare

de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de până la 4 ani.

Totodată, reieșind din prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu

și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în

folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Dacă pedeapsa prevăzută de

lege este detențiunea pe viață, se aplică pedeapsa închisorii de 30 de ani.

Prin urmare, Colegiul penal atestă că instanțele ierarhic inferioare corect

au stabilit măsura și mărimea pedepsei în privința inculpatului, la aprecierea

căreia au luat în considerație că inculpatul Lazari Ion, a săvârșit o infracțiune

gravă, din imprudență, și-a recunoscut vinovăția și sincer se căiește de cele

comise, a reparat benevol prejudiciul cauzat prin infracțiune, partea vtămată nu

are careva pretenții față de inculpat, la locul de trai se caracterizează pozitiv,

anterior nu a fost condamnat, precum și solicitarea de examinare a pricinii în

procedură simplificată în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură

penală, iar circumstanțe agravante nu s-au constatat.

În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal reține, că la stabilirea

pedepsei inculpatului Lazari Ion, pentru infracțiunea comisă, instanțele ierarhic

inferioare nu au comis erori de drept, pedeapsa aplicată inculpatului este una

corectă, deoarece la stabilirea acesteia au fost respectate exigențele legii, iar

argumentele recursului în acest sens sunt neîntemeiate.

Cu referire la motivele recursului, prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 12)

Cod de procedură penală, Colegiul penal nu se va expune, deoarece în speța

dată, în situația în care inculpatul a solicitat examinarea cauzei pe baza probelor

6

administrate în faza de urmărire penală (f. d. 91), recunoscând vinovăția în

comiterea infracțiunii ce i se incriminează, invocarea acestei erori, care prevede

că „faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită” este lipsită de logică,

dar și neîntemeiată, deoarece recursul nu conține o motivare sub acest aspect,

nefiind indicată norma penală în baza căreia urmau a fi încadrate acțiunile

inculpatului, iar potrivit prevederilor art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în

art. 427 Cod de procedură penală și motivelor expuse de către recurent.

În concluzia celor expuse, Colegiul penal constată că decizia instanței de

apel nu este afectată de erori de drept invocate de recurent, prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 10) și 12) Cod de procedură penală, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. 413-418 Cod de procedură penală, prin urmare, hotărârea atacată este

legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de inculpatul Lazari Ion,

împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 13 noiembrie

2018, în cauza penală privindu-l pe Lazari Ion XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 iunie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

7