1ra-46/2014 — art. 186 alin. 2 lit. d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 186 alin. 2 lit. d CP
- Temei legal
- art. 186 alin. 2 lit. d CP
1ra-46/2014 — art. 186 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr. 1ra-46/2014
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
DECIZIE
04 februarie 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Petru Ursache,
Judecători – Nicolae Gordilă, Ghenadie Nicolaev, Constantin Alerguș, Vladimir
Timofti,
a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat de către procurorul în
Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Radu Sâli, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2013, în cauza penală în
privința lui,
Cebotari Ala Ion, născută la 14 iulie 1980, originară din
r-l Ialoveni s. Costești, domiciliată mun. Chișinău, str. Șos.
Hîncești, 182 A.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
în prima instanță din 03.01.2013 pînă la 25.01.2013
în instanța de apel din 20.02.2013 pînă la 30.05.2013
în instanța de recurs din 08.10.2013 pînă la 04.02.2014
Procedura de citare a fost legal executată.
S-au prezentat:
Procurorul, Sergiu Crîjanovschi, care a solicitat admiterea recursului.
Avocatul, Pavel Cebotari, care a solicitat respingerea recursului.
Inculpata, Ala Cebotari, care a solicitat respingerea recursului.
Colegiul penal lărgit asupra recursului,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău, din 25 ianuarie 2013, în
procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,
Cebotari A.I. a fost condamnată în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 1 an
4 luni închisoare. În temeiul art. 90 Cod penal, i-a fost suspendată pedeapsa pe
un termen de probă de 1 an.
S-a admis acțiunea civilă și s-a încasat de la Cebotari A.I. în folosul lui
Camencean Ecaterina prejudiciul moral în mărime de 2000 lei.
Potrivit sentinței, Cebotari A.I. la 14 octombrie 2012, în jurul orei 01.36,
aflîndu-se în localul „Eventus" din str. Nicolae Milescu Spătaru 2/3, mun.
Chișinău, pe ascuns a sustras din geanta aflată pe scaunul din preajma ei un
telefon mobil de model „Samsung GT-S 8530", cu număr IME1 358888040566495,
la prețul de 5000 lei, în care se afla cartela SIM 079652629, la prețul de 30 lei,
1
cauzîndu-i părții vătămate Camencean E. o daună în proporții considerabile în
sumă totală de 5030 lei.
Astfel, acțiunile inculpatei Cebotari A.I. au fost încadrate în baza art. 186
alin. (2) lit. d) Cod penal, adică, sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane,
săvîrșită cu cauzarea de daune în proporții considerabile.
Sentința în cauză a fost contestată cu apel de către inculpată, care a
solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin
care să-i fie aplicate prevederile art. 55 Cod penal. În motivarea apelului s-a
invocat că în cadrul ședinței de judecată s-a solicitat încetarea procesului penal,
însă instanța neîntemeiat a refuzat această solicitare, fără să argumenteze în
sentință temeiurile refuzului. De asemenea, inculpata a solicitat repunerea în
termen a apelului, motivînd omiterea termenului, prin înrăutățirea stării
sănătății, anexînd la materialele cauzei certificatul medical.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2013 a
fost admis apelul, casată sentința, pronunțată o hotărîre nouă, prin care în
temeiul art. 55 Cod penal, a fost încetat procesul penal în privința lui Cebotari
A.I. pe art. 186 alin. (2) Cod penal, cu tragerea la răspundere contravențională,
stabilindu-i sancțiune sub formă de amendă în mărime de 150 unități
convenționale.
Instanța de apel a menționat că instanța de fond corect a stabilit
circumstanțele de fapt și vinovăția inculpatei Cebotari Ala, acțiunile ei corect
fiind încadrate în dispoziția art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal.
Totodată, în opinia instanței de apel, la stabilirea pedepsei instanța de fond
nu a acordat eficiență deplină tuturor circumstanțelor stabilite. Astfel, instanța de
fond a constatat în privința inculpatei ca circumstanțe atenuante recunoașterea
vinovăției și căința sinceră, iar careva circumstanțe agravante nu s-au stabilit. De
asemenea, s-a stabilit că ea pentru prima dată se trage la răspundere pentru o
infracțiune mai puțin gravă, are la întreținere un copil minor, a recuperat
prejudiciul și partea vătămată nu are careva pretenții față de inculpată, de aceea
instanța de apel a considerat că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă
răspunderii penale.
Reieșind din circumstanțele cauzei și persoana inculpatei, instanța de apel a
constatat că este posibil de aplicat în privința ultimei prevederile art. 55 Cod
penal.
Decizia instanței de apel este contestată cu recurs ordinar de către
procuror, care solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței fără modificări,
deoarece apelul a fost greșit admis. În motivarea recursului se invocă că, instanța
de apel a ignorat faptul depunerii tardive a apelului inculpatei și greșit a
soluționat apelul declarat în fond.
Verificând argumentele invocate în raport cu actele cauzei, Colegiul penal
lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat
urmează a fi admis din următoarele considerente:
2
Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură
penală, judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună
rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi
corectată de către instanța de recurs.
Conform prevederilor art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală termenul
de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu
dispune altfel.
Potrivit materialelor cauzei, inculpatei i s-a înmînat copia sentinței redactate
la data de 25 ianuarie 2013, fapt confirmat prin semnătura acesteia pe recipisă
(f.d 82).
Însă, inculpata a declarat apel abia la data de 13 februarie 2013, conform
ștampilei aplicate pe cererea de apel (f.d. 85-87).
În această situație, deși în cererea de apel inculpata a solicitat repunerea în
termen, instanța de apel prin decizia sa din 30 mai 2013, nu s-a expus asupra
termenului de declarare a apelului inculpatei, l-a considerat întemeiat, și ca
urmare l-a admis din motivele invocate.
Conform art. 234 alin. (1) Cod de procedură penală, dacă persoana
respectivă a omis termenul procedural din motive întemeiate, acesta poate fi
restabilit, la cererea ei, prin hotărîre a organului de urmărire penală sau a
instanței de judecată, în condițiile legii. Termenul omis poate fi restabilit numai
în privința persoanei menționate în acest alineat, dar nu și în privința altor
persoane.
Potrivit art. 403 alin. (1) Cod de procedură penală, apelul declarat după
expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen
dacă instanța de apel constată că întîrzierea a fost determinată de motive
întemeiate.
Termenul de apel este un termen legal și imperativ, nerespectarea căruia
atrage decăderea din exercițiul dreptului de a declara apel și nulitatea oricărei
cereri de apel înaintate după expirarea acestui termen. Instanța de apel urmează
să stabilească cu certitudine circumstanțele existente în cauză, inclusiv data la
care inculpata a primit copia sentinței, și să releve concret care au fost acele
motive întemeiate care au determinat întîrzierea depunerii cererii de apel.
Conform art. 403 Cod de procedură penală, repunerea în termen a apelului
reprezintă mijlocul procesual prin care titularul dreptului de apel, care nu a
putut declara apel din cauze independente de voința lui, este repus în dreptul lui
din care fusese decăzut după expirarea termenului de apel. Astfel, repunerea în
termen operează doar avînd prezente 2 condiții cumulative: întîrzierea care a fost
determinată de motive întemeiate – calamități, boala s.a. pe care apreciindu-le
instanța de apel va constata dacă situația invocată de apelant constituie în mod
efectiv o cauză de împiedicare a declarării apelului.
Astfel, Colegiul consideră că instanța de apel urma în mod obligatoriu să
stabilească cu certitudine care au fost acele motive întemeiate care au dus la
întîrzierea declarării apelului, adică să verifice dacă actele confirmative
3
prezentate demonstrau că întîrzierea a fost determinată de motive întemeiate, ce
justifica cererea de repunere a apelului în termen. Apoi, să constate dacă
inculpata a fost în imposibilitate să respecte cea dea doua condiție, dacă ea era în
situația fizică și psihică de a executa dreptul la un apel efectiv.
Colegiul remarcă, că deși apelanta a solicitat repunerea în termen a apelului,
însă instanța de apel nu a cercetat acest aspect, nu a verificat dacă în cauză
existau aceste 2 condiții pentru repunerea în termen și a purces nemijlocit la
soluționarea apelului în fond.
Raportînd cele menționate la cazul supus judecării, Colegiul ține necesar de
a sublinia că, potrivit textului apelului declarat, inculpata a menționat ca motiv
întemeiat ce a servit la întîrzierea declarării apelului – înrăutățirea sănătății, cu
anexarea la cererea de apel a actului confirmativ în acest sens – certificatul
medical.
În așa caz, instanța urma să verifice minuțios circumstanțele invocate pentru
repunerea în termen a apelului, să se expună pe acest aspect și doar în cazul în
care instanța ar fi constatat că apelanta a omis termenul de apel pe motive
întemeiate, urma să purceadă la soluționarea în fond a apelului declarat.
Instanța de apel nu a ținut cont de cerințele legale și a judecat apelul depus
fără a constata motivele întârzierii și a soluționa repunerea lui în termen.
În acest context, Colegiul apreciază că de soluționarea chestiunii privind
repunerea în termen a apelului depindea judecarea obiectivă și completă a
apelului, deoarece art. 415 alin. (1) pct. 1) lit. a) Cod de procedură penală,
prevede soluția de respingere a apelului din motivul că a fost depus peste
termen.
Procurorul în recursul său ordinar face trimitere la temeiul de casare
prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 7) Cod de procedură penală, adică instanța a
admis o cale de atac neprevăzută de lege sau apelul a fost introdus peste termen.
Eroarea judiciară admisă de instanța de apel și descrisă în contextul acestei
decizii constituie temeiul pentru recurs ordinar prevăzut la art. 427 alin. (1) pct.
7) Cod de procedură penală, aceasta neputînd fi reparată de către instanța de
recurs în prezenta procedură, astfel impunîndu-se necesitatea casării deciziei
atacate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt
complet de judecată.
În procesul rejudecării cauzei, instanța de apel este obligată să verifice
motivele întîrzierii declarării apelului și, după caz, dacă constată că întîrzierea a
fost determinată de motive întemeiate, să repună apelul în termen și apoi să
judece fondul apelului, sau după caz, să respingă apelul ca depus peste termen.
Astfel, instanța de apel urmează să țină cont de argumentele expuse în
prezenta decizie, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărîre legală și
întemeiată, în strictă conformitate cu prevederile art. 414, 417 Cod de procedură
penală.
În conformitate cu art. art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție
4
D E C I D E:
Admite, recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de
nivelul Curții de Apel Chișinău, Radu Sâli, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2013, în cauza penală în privința lui, Cebotari
Ala Ion, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță, în alt complet
de judecată.
Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată public la 18 februarie
2014, ora 09.50.
Președinte Petru Ursache
Judecători Nicolae Gordilă
Ghenadie Nicolaev
Constantin Alerguș
Vladimir Timofti
5