1ra-1338/2014 — Art. 188 alin. 2 lit. e, f CP

Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 22 martie 2012 Cibotari Silvia Ilie a fost recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 188 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, fiindu-i numită o pedeapsă, cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani. În baza art. 90 Cod penal executarea pedepsei închisorii a fost suspendată pe un termen de probă de 5 (cinci) ani.

În fapt, pe baza probelor administrate instanța de fond a constatat că, Cibotari Silvia Ilie, la 22 februarie 2010, aproximativ la orele 0150, fiind în stare de ebrietate, avînd drept scop sustragerea bunurilor altei persoane, aflîndu-se pe bancheta din spate a automobilului de model „Dacia Logan” cu numărul de 1 înmatriculare C PG 512, care aparține serviciului „Taxi 1455”, la intersecția str. str. Nicolae Milescu-Spătaru – Nicolae Dumeniuc, mun. Chișinău a săvîrșit un atac cu un cuțit de bucătărie asupra șoferului Ciobanu Igor, însoțit cu amenințarea cu aplicarea violenței periculoase pentru viața și sănătatea persoanei agresate, manifestată prin înțeparea și menținerea cuțitului în regiunea părții posterioare a gîtului, cerîndu-i transmiterea bunurilor care le avea asupra sa și anume a telefonului mobil de model „Nokia E51” a cărui preț constituie 4 350 lei și a banilor în sumă de 220 lei, bunuri și bani a căror valoare totală este de 4 570 lei, ceea ce pentru partea vătămată constituie o daună în proporții considerabile, însă din motive independente de voința sa, deoarece Ciobanu Igor a opus rezistență fizică, nu a reușit să sustragă bunurile. Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 814/D din 22 februarie 2011, în urma acțiunilor violente lui Ciobanu Igor i-a fost cauzată excoriație pe gît, care se califică ca vătămare corporală fără cauzarea prejudiciului sănătății.

Nefiind de acord cu sentința pronunțată împotriva acesteia a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Cibotari Silvia pentru comiterea infracțiunii prevăzute la art. 188 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, să-i fie numită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 8 (opt) ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis pentru femei. În motivarea contestării sentinței în partea stabilirii pedepsei, acuzatorul de stat a subliniat că instanța de fond corect a apreciat circumstanțele de fapt și de drept, calificînd acțiunile infracționale ale inculpatei în baza prevederilor art. 188 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, însă a aplicat o pedeapsă greșit individualizată, luînd în considerație caracterul prejudiciabil al faptei și gravitatea infracțiunii, modul de comitere a infracțiunii și personalitatea inculpatei. Apelantul a mai indicat că la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, iar în prezența condamnării anterioare pentru comiterea unei infracțiuni grave, pedeapsa penală cu suspendarea executării nu își va atinge scopul, existînd riscul ca Cibotari Silvia să comită noi infracțiuni.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2013 a fost admis parțial apelul acuzatorului de stat, casată sentința în partea stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Cibotari Silvia a fost recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 188 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă, în baza art. 79 Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani în penitenciar de tip semiînchis pentru femei. 4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, potrivit art. 16 Cod penal infracțiunea săvîrșită de Cibotari Silvia face parte din categoria infracțiunilor grave, pentru care legea prevede sub formă de pedeapsă doar închisoare de la 6 la 10 ani. Mai indică instanța de apel că, reieșind din persoana inculpatei, care la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, se caracterizează pozitiv, este 2 divorțată și are la întreținere un copil minor, corect au fost aplicate prevederile art. 79 Cod penal și stabilită o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de lege. Totodată, ținînd cont că inculpata anterior a fost condamnată și nu și-a corijat comportamentul, nu este angajată în cîmpul muncii, la momentul examinării cauzei în instanța de apel se ascundea de organele de drept, instanța a considerat că nu este oportună și întemeiată suspendarea condiționată a executării pedepsei, fiind dispusă executarea efectivă a pedepsei intr-un penitenciar pentru femei.

Împotriva deciziei a declarat recurs ordinar inculpata, care invocînd temei pentru recurs pct. 4) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat stabilirea unei pedepse mai blînde cu aplicarea prevederilor art. 79 și art. 90 Cod penal, din motiv că are la întreținere un copil minor, mama pensionară și invalidă de gr. III și se caracterizează pozitiv la locul de muncă. A mai indicat de asemenea că, cauza în instanța de apel a fost examinată în absența sa și a apărătorului său.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 04 martie 2014 a fost admis recursul ordinar declarat de inculpată, casată decizia cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. 6.1. Pentru a se pronunța asupra hotărîrii adoptate instanța de recurs a constatat că, instanța de apel, citînd de mai multe ori inculpata în ședința instanței de apel, care nu s-a prezentat, iar în urma dispunerii aducerii silite a acesteia, constatînd că dînsa nu locuiește la adresa indicată de ea – mun. Chișinău, str. Mircești, nr. 22/1, ap. 29, a admis demersul procurorului și, prin încheierea din 28 noiembrie 2012 a dispus anunțarea în căutare a inculpatei Cibotari Silvia, înlocuindu-i măsura preventivă – obligarea de nepărăsire a localității cu arest preventiv pe un termen de 90 zile. Ulterior, după anunțarea în căutare a inculpatei, instanța de apel a amînat ședința de judecată pentru data de 24 ianuarie 2013, și, respectiv, 14 februarie 2013, însă nu a întreprins măsurile necesare pentru asigurarea dreptului de participare la ședința judiciară a inculpatei, deoarece, după cum rezultă din procesul verbal de reținere, inculpata Cibotari Silvia a fost reținută la 20 decembrie 2012 în baza încheierii instanței de apel din 28 noiembrie 2012. A mai subliniat instanța de recurs că în pofida faptului că în privința inculpatei Cibotari Silvia a fost pornit dosar de căutare și că s-au întreprins măsurile necesare pentru asigurarea dreptului de participare la ședința de judecată a inculpatei, la 14 februarie 2013, instanța de apel a examinat cauza în lipsa acesteia, cu toate că la data pronunțării deciziei inculpata deja era reținută și se deținea în Penitenciarul nr. 13, nefiind citată în modul cuvenit despre data examinării cauzei.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 aprilie 2014 a fost admis apelul acuzatorului de stat, casată sentința în partea stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Cibotari Silvia a fost recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 188 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă, în baza art. 79 Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani în penitenciar de tip semiînchis pentru femei. În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute. 7.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a conchis că, instanța de fond la numirea felului și măsurii de pedeapsă a ținut cont de unele circumstanțe 3 reale și personale, cum ar fi personalitatea inculpatei, care nu este angajată în cîmpul muncii, se caracterizează pozitiv, nu se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru, anterior a mai fost condamnată, este divorțată, avînd la întreținere un copil minor cu vîrsta de 12 ani – fiind reținută drept circumstanță excepțională, precum și lipsa circumstanțelor agravante. La fel, instanța de apel a menționat că la stabilirea pedepsei inculpatei a luat în considerație gradul pericolului social al infracțiunii comise de către inculpată, săvîrșită în stare de ebrietate alcoolică, însoțită cu amenințarea cu aplicarea violenței periculoase pentru viața și sănătatea persoanei agresate, manifestată prin înțeparea și menținerea cuțitului în regiunea părții posterioare a gîtului, cerîndu-i părții vătămate transmiterea bunurilor și banilor pe care îi deținea asupra sa.

Împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 aprilie 2014 a declarat recurs ordinar avocatul Bulbuc Boris în numele inculpatei, care invocînd temei pentru recurs pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei cu menținerea sentinței, invocînd că sunt prezente toate condițiile necesare pentru a aplica în privința inculpatei prevederile art. 90 Cod penal.

Verificînd argumentele invocate în recursul ordinar în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În corespundere cu prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, o hotărîre a instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar constitui temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel. În speța de referință, Colegiul susține că obiect al contestării deciziei instanței de apel cu recurs, a constituit revocarea prevederilor art. 90 Cod penal, unde este reglementată suspendarea condiționată a executării pedepsei la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 (cinci) ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție. Deși la o primă vedere, în circumstanțele cauzei sunt întrunite condițiile necesare pentru a fi invocată instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, pentru acordarea suspendării executării pedepsei se mai cere ca instanța de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia. În speța dată, din materialele cauzei rezultă că inculpata anterior a mai fost condamnată prin decizia Colegiului penal al Tribunalului Chișinău din 04 septembrie 2002 (f.d. 146-147, vol. I), iar infracțiunea de comiterea căreia a fost recunoscută vinovată atentează, în subsidiar, la viața și sănătatea persoanei, mai mult de atît, infracțiunea a fost săvîrșită în stare de ebrietate, iar după pronunțarea 4 sentinței, inculpata s-a eschivat cu rea-credință de la restricțiile stabilite de către instanța de fond (de a nu-și schimba domiciliul) astfel, creîndu-și impedimente în asigurarea dreptului de a participa la judecarea cauzei în instanța de apel. În atare situație, Colegiul reamintește că pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale ale Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială. Categoria și termenul (limita) de pedeapsă ce urmează a fi stabilit este în dependență de circumstanțele atenuante și agravante prevăzute la art. 76-77 Cod penal, precum și efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal. În sensul dat, Colegiul penal afirmă că instituția suspendării condiționate a pedepsei închisorii nu trebuie privită ca un avantaj acordat de lege infractorilor, ci trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială care derivă din organizarea unei politici penale adaptate la realitatea socială concretă. La caz, instanța de recurs remarcă faptul că inculpata a beneficiat de o reducere a mărimii pedepsei prin aplicarea în privința sa a prevederilor art. 79 Cod penal de către instanțele de fond, împrejurare ce justifică prezența circumstanțelor atenuante reținute la cauza penală nominalizată. În asemenea circumstanțe, raportînd situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a deciziei instanței de apel din 18 aprilie 2014, împrejurare care permite instanței de recurs să constate asupra inadmisibilității recursului declarat ca fiind vădit neîntemeiat.

În corespundere cu prevederile pct. 4) alin. (2) art. 432 Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Bulbuc Boris în numele inculpatei împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 aprilie 2014, în cauza penală în privința lui Cibotari Silvia Ilie, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 05 septembrie 2014. Președinte Judecător Judecător Petru Ursache Ghenadie Nicolaev Constantin Alerguș 5