1ra-205/2015 — art.187 al.2 lit. e CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.187 al.2 lit. e CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CP
1ra-205/2015 — art.187 al.2 lit. e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr. 1ra-205/2015
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
10 martie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Ursache Petru,
judecători – Timofti Vladimir, Nicolaev Ghenadie, Alerguș Constantin, Moraru
Petru,
a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în
Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Cojocaru Tudor, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2014, în cauza penală
privindu-l pe
Cebotari Ion Eugeniu, născut la 24 august 1994,
originar și locuitor al or. Călărași, str. Ștefan cel Mare 2,
ap. 33.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
20.02. 2014 – 05.06.2014 (prima instanță).
10.07.2014 – 12.11.2014 (instanța de apel).
21.01.2014 – 10.03.2015 (instanța de recurs ordinar).
În baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Călărași din 05 iunie 2014, Cebotari Ion a fost
condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal, la 5 ani închisoare.
În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei numite a fost suspendată
condiționat pe un termen de probă de 2 ani, dacă în această perioadă inculpatul nu
va săvîrși o nouă infracțiune și prin comportare exemplară și muncă cinstită va
îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.
Conform art. 90 alin. (6) Cod penal, inculpatul Cebotari Ion a fost obligat să
nu-și schimbe domiciliul fără consimțămîntul Oficiului Probațiune.
Măsura preventivă în privința lui Cebotari Ion a fost schimbată din arest în
obligarea de nepărăsire a localității.
1
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Cebotari Ion
la 06 ianuarie 2014, în jurul orei 05:00, întîlnindu-1 pe Valeriu Țvîc în fața barului
„Rebag” situat pe str. Alexandru cel Bun, or. Călărași, avînd ca scop sustragerea
bunurilor altei persoane, 1-a urmărit pînă în parcul din apropierea Primăriei
orașului Călărași și i-a sustras în mod deschis un telefon mobil de model „Nokia”
la prețul de 800 lei și bani în numerar în sumă de 450 lei, cu aplicarea violenței
nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei exprimată prin două lovituri în
regiunea capului cu un obiect dur neidentificat de organul de urmărire penală,
cauzîndu-i părții vătămate vătămări corporale ușoare cu dereglarea sănătății de
scurtă durată și comoție - contuzie cerebrală.
Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, prin care a solicitat
casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care
Cebotari Ion să fie condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. e) Cod penal, la 8 ani
închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Procurorul a invocat că, instanța de judecată nu a dat o apreciere obiectivă
acțiunilor inculpatului în ansamblul probelor prezentate de acuzare și în prisma
principiilor generale a procedurii penale, studiindu-le superficial, incomplet și
neobiectiv. Astfel, instanța de fond eronat și contrar legii a recalificat acțiunile
inculpatului conform art.187 alin. (2) lit. e) Cod penal.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12
noiembrie 2014 a fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței
atacate invocîndu-se, că acuzarea nu a dovedit prin probe concludente comiterea de
către inculpat a infracțiunii cu aplicarea unei arme sau a unui obiect utilizat în
calitate de armă, deoarece obiectul pretins folosit de inculpat în acest scop nu a fost
identificat de urmărirea penală și nici unul din martorii audiați, inclusiv partea
vătămată, nu a văzut ca inculpatul să fi utilizat vre-o armă sau vre-un alt obiect în
calitate de armă pentru aplicarea loviturilor, motive pentru care, astfel, instanța de
apel a considerat că, invocarea aplicării de către inculpat a unei arme sau a unui
obiect folosit în calitate de armă, axată doar pe concluziile raportului de expertiză
nominalizat, nu este suficientă pentru a înlătura dubiile referitoare la aplicarea
acestora în timpul comiterii infracțiunii
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către
procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Cojocaru
Tudor, care invocînd temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10)
Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei
penale la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată din
următoarele motive:
2
- instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate de
procuror în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția;
- s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale;
- vina inculpatului Cebotari Ion în comiterea infracțiunii imputate a fost
dovedită prin probele prezentate în instanța de judecată;
- nu au fost apreciate corect toate probele prezentate.
5.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 1)1 Cod de
procedură penală, avocatul Tetelea Maria în numele inculpatului Cebotari Ion a
depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de către procuror,
solicitînd respingerea acestuia ca fiind inadmisibil, deoarece este neîntemeiat.
Judecînd recursul ordinar declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul
penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis din următoarele
considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel
pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de
fond și de apel, în baza temeiurilor expres prevăzute de acest articol.
Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, judecînd recursul, admite recursul, casează hotărîrea atacată și
dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea
judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.
Colegiul penal lărgit constată, că instanța de apel, la examinarea apelului,
greșit a respins apelul procurorului ca fiind nefondat, lăsînd fără motivare și
apreciere juridică corectitudinea recalificării acțiunilor incriminate.
Astfel, Colegiul penal lărgit constată, că instanța de apel nu a verificat
corectitudinea recalificării acțiunilor descrise în rechizitoriu, de către prima
instanță.
Recurentul invocă în recursul său temeiurile pentru recurs prevăzute de pct. 6),
10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală – cazurile cînd „ instanța de apel nu
s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul procurorului , hotărîrea
atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; situația inculpatului
Cebotari Ion urmează a fi agravată.
Colegiul penal menționează că hotărîrile pronunțate de instanțele ierarhic
inferioare trebuie să fie motivate atît în fapt, cît și în drept, în corespundere cu
3
prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica
corespunderea hotărîrii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu
numai nemotivarea hotărîrii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni
generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială
apare astfel ca un viciu de procedură.
Potrivit explicațiilor date de către Plenul Curții Supreme de Justiție a R.M. la
pct. 14 al Hotărîrii nr. 22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor
penale în ordine de apel”, modificată prin Hotărîrea Plenului Curții Supreme nr.4
din 30.03.2009, în sensul cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile
de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care
prin apel se transmit instanței de apel sînt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-
a săvîrșit ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis;
în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui participant; dacă există
circumstanțe atenuante și agravante; dacă probele corect au fost apreciate; dacă
toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de
probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.
Din conținutul deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit constată că
cauza a fost examinată punîndu-se la baza condamnării inculpatului următoarele
probe:
- declarațiile inculpatului;
- declarațiile părții vătămate Țvîc Valeriu;
- declarațiile martorilor Oraznepesov Iulia, Oraznepesov Silvia, Țvîc Pavel;
- procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 23.01.2014 (f. d. 40);
- raportul de expertiză medico-legală nr. 9D din 16.01.2014, conform căruia
la cet. Țvîc Valeriu au fost depistate două plăgi în regiunea parietală stîngă
a capului și comoție - contuzie cerebrală ce au fost produse cu obiect dur
contondent, posibil alungit în timpul indicat și se califică ca vătămări
corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată (între 7 și 21 zile)
(f. d. 47);
- procesul-verbal de verificare a declarațiilor la fața locului din 12.02.2014
(f. d. 76).
4
Colegiul penal lărgit menționează că instanța de fond și-a axat motivarea
sentinței cu Recomandarea nr. 51 din 20.06.2013 C.S.J. „Cu privire la aplicarea
semnului calificativ al art.188 alin.(l) Cod penal - tîlhăria însoțită de violență
nepericuloasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate”.
Totodată, Colegiul penal lărgit reține, că prevederile Recomandării
nominalizare se referă la art. 188 alin. (l) Cod penal, însă în speța dată acțiunile
inculpatului Cebotari Ion au fost calificate în baza art.188 alin. (2) lit. e) Cod penal
- adică tîlhăria cu aplicarea altor obiecte folosite în calitate de armă. Deci, în speța
dată prevederile Recomendării nominalizate nu sunt aplicabile. Mai mult ca atît,
prin Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 12-13 din 22.12.2014 această
Recomandare a fost abrogată.
Analizînd aceste motive, Colegiul penal lărgit consideră că instanța de apel
s-a pronunțat superficial, în termeni generali, vag, asupra tuturor motivelor
invocate în apel de către procuror, care a prezentat instanței judecătorești probe
admisibile, pertinente și concludente, care în viziunea procurorului dovedesc
vinovăția inculpatului de săvîrșirea infracțiunii incriminate de organul de urmărire
penală, adică pe art. 188 alin. (2) lit. e) Cod penal, ca tîlhărie și nu jaf.
La fel, Colegiul penal lărgit menționează, că forța probatorie a probelor nu a
fost pusă la îndoială de partea apărării și nu s-a indicat nici un argument sau o
circumstanță care ar determina nerecunoașterea probelor prezentate de învinuire ca
lipsite de o putere juridică conferită de legislația procesual-penală și acumularea
acestora cu încălcări de procedura penală. Reieșind din aceste circumstanțe toate
probele care s-au prezentat judecății urmează a fi admise și apreciate la modul
cuvenit.
Colegiul penal lărgit mai menționează, că ambele instanțe au stabilit în fapta
condamnării, că partea vătămată Țvîc Valeriu a fost lovit de două ori în regiunea
capului cu un obiect dur neidentificat. Apoi în motivarea deciziei atacate se invocă:
,,acuzarea nu a dovedit prin probe concludente comiterea de către inculpat a
infracțiunii cu aplicarea unor arme sau a unui obiect utilizat în calitate de armă…”
ce este în contradicție directă și o astfel de motivare nu poate fi reținută.
Se mai constată că în pct. 10 alin. 2 al Hotărîrii Plenului C.S.J. nr. 23 din 28
iunie 2004, cu modificările ulterioare, s-a dat explicație ce poate fi ca obiect
utilizat în calitate de armă, la comiterea a astfel de infracțiuni, ce a fost total
ignorat – cum de prima instanță, așa și de instanța de apel, ce la fel nu poate fi
acceptat și menținut.
5
Colegiul penal lărgit concluzionează, că și-a găsit confirmare temeiul pentru
recurs, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, adică cazul
cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apel de
procuror, în baza la care urmează a fi admis recursul procurorului, casată total
decizia instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel.
La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile
art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele
acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile
Legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate de procuror în apel și
ținînd cont de motivele casării deciziei atacate să pronunțe o hotărîre legală și
întemeiată.
În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (2), 416, 395 alin. (1) pct.
5) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit pentru a asigura buna
desfășurare a procesului penal, menține măsura preventivă aplicată prin
sentință de condamnare inculpatului Cebotari Ion – obligarea de a nu părăsi
localitatea.
În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c), alin. (2) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E:
Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul
Curții de Apel Chișinău, Cojocaru Tudor, casează total decizia Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2014, în cauza penală privindu-l pe
Cebotari Ion Eugeniu, cu dispunerea rejudecării cauzei în Curtea de Apel
Chișinău, în alt complet de judecată.
Se mențin dispozițiile sentinței cu privire la măsura preventivă – obligarea de
a nu părăsi localitatea, aplicată inculpatului Cebotari Ion Eugeniu.
Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.
Decizia motivată pronunțată la data de 02 aprilie 2015.
Președinte Ursache Petru
Judecători Timofti Vladimir
Nicolaev Ghenadie
Alerguș Constantin
Moraru Petru
6
DECIYIA PAG. 985 manual albastru
7