1ra-71/21 — art. 264 alin. 4 CP

1ra-71/21 — art. 264 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-71/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 ianuarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte: Timofti Vladimir

Judecătorii: Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena și Boico Victor,

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul

Caduc Marina în numele inculpatului Cebotaru Vadim, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 19 februarie 2020 și a sentinței

Judecătoriei Edineț (sediul Central) din 11 decembrie 2019, în cauza penală în

privința lui

Cebotaru Vadim xxxxx, născut la xxxxx,

originar din xxxxx și domiciliat în xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 16.10.2019 – 11.12.2019;

Instanța de apel: 14.01.2020 – 19.02.2020;

Instanța de recurs: 17.06.2020 – 26.01.2021.

A C O N S T A T A T:

pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de

art. 3641 Cod de procedură penală, Cebotaru Vadim a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, la 2 (doi) ani 8 (opt) luni închisoare,

cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

Potrivit art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a executării

pedepsei stabilite lui Cebotaru Vadim pentru un termen de probațiune de 2 (doi)

ani.

A fost dispusă încasarea solidară din contul lui Cebotaru Vadim și

Juratu Larisa în beneficiul lui Groza Veaceslav, prejudiciul material cauzat prin

infracțiune în sumă de 138 771 (o sută treizeci și opt mii, șapte sute șaptezeci și

unu) lei, prejudiciul moral cauzat prin infracțiune în sumă de 10 000 (zece mii) lei

și cheltuielile pentru asistență juridică în sumă de 5 000 (cinci mii) lei.

1

A fost dispusă încasarea din contul lui Cebotaru Vadim în beneficiul statului,

cheltuielile judiciare în sumă de 1 280 (o mie două sute optzeci) lei.

07 iunie 2019, aproximativ ora 02:00, Cebotaru Vadim, pe traseul M-5, km

16+700 m, la intrarea în or. Lipcani din direcția or. Briceni, încălcând regulile de

securitate a circulației și de exploatare a mijlocului de transport, prevăzute de

art. 10 alin. (1) lit. b) (RCR), care prevede că persoana care conduce un vehicul

trebuie să posede cunoștințe și să execute cerințele RCR, precum și să posede

dexteritatea necesară de a conduce în siguranță vehiculul pe drum; art. 10 alin. (1)

lit. a) (RCR), care prevede că persoana care conduce un vehicul trebuie să posede

permisul de conducere perfectat pe numele său, valabil pentru categoria

(subcategoria) din care face parte autovehiculul condus; art. 14 lit. a) (RCR) – a

condus vehiculul în stare de ebrietate cu grad avansat; art. 34 pct. 2) (RCR) – în caz

de orbire, conducătorul de vehicul trebuie să pună în funcțiune avertizorul de avarie

și, neschimbând banda de circulație, să reducă viteza și să oprească; art. 45 alin. (1)

lit. b), d) (RCR) – nu a ținut cont de dexteritatea în conducere care i-ar permite să

prevadă situațiile periculoase și situația rutieră; art. 45 alin. (2) (RCR), care prevede

că în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de

conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în

pericol siguranța traficului, a condus mijlocul de transport de model

„Renault Megane” cu n/î xxxxx, având exces de viteză, fără permis de conducere

perfectat pe numele său, fiind în stare de ebrietate cu grad avansat, care conform

testării alcoolscopice cu aparatul „Drager-Alcotester”, în aerul expirat se conținea o

concentrație a vaporilor de alcool în cantitate de 0,52 mg/l, în rezultatul cărui fapt

nu s-a isprăvit cu conducerea automobilului, ca urmare a derapat în partea stângă a

carosabilului spre direcția or. Lipcani, unde s-a tamponat în copaci apoi s-a inversat,

iar cet. Gîncu Rosina, care se afla în mijlocul de transport în calitate de pasager i-au

fost cauzate leziuni corporale sub formă de ruptura ficatului, care conform

raportului de expertiză judiciară nr. 201919D0129 din 19 august 2019 se califică ca

vătămări corporale grave periculoase pentru viață.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 264 alin. (4) Cod penal,

încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul

de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare gravă a integrității

corporale sau a sănătății, săvârșită în stare de ebrietate.

solicitând casarea parțială a acesteia, în partea soluționării acțiunii civile și

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care să fie respinsă acțiunea civilă ca neîntemeiată.

2

În motivarea apelului acuzarea a invocat, că prima instanță neîntemeiat a

apreciat circumstanțele cauzei și a admis acțiunea civilă înaintată de

Groza Veaceslav.

Astfel, a susținut că prin ordonanța din 25 septembrie 2019, Groza Veaceslav

a fost recunoscut în calitate de parte civilă în prezenta cauza penală. Totodată, la

aceeași dată, Groza Veaceslav a înaintat și cerere de chemare în judecată privind

încasarea prejudiciului material cauzat prin infracțiune, iar la cerere a anexat și

contractul de locațiune de autovehicule conform căruia SRL „Razam-Auto”,

reprezentată de directorul Groza Veaceslav, în calitate de locator și Fulga Critian, în

calitate de locatar, au încheiat contractul de locațiune de autovehicule, al cărui

obiect îl reprezintă închirierea de către locator al autovehiculului de model

„Renault Megane”, cu n/î xxxxx.

A indicat apărarea, că potrivit declarațiilor inculpatului Cebotaru Vadim,

automobilul de model „Renault Megane” cu n/î xxxxx a fost luat în chirie de către

Fulga Cristian de la Groza Veaceslav, iar ulterior, Fulga Cristian i-a încredințat

benevol automobilul inculpatului Cebotaru Vadim.

De asemenea, a menționat că potrivit declarațiilor lui Groza Veaceslav, acesta

a declarat că este fondatorul SRL „Razam-Auto” care dispune de genul de activitate

de închiriere a automobilelor, și astfel la 05 iunie 2019, automobilul de model

„Renault Megane” cu n/î xxxxx, în baza contractului de locațuine de autovehicule, a

fost dat în chirie lui Fulga Cristian, iar la 07 iunie 2019, Groza Veaceslav a aflat că

automobilul respectiv a fost implicat într-un accident rutier în or. Lipcani, la volanul

căruia se afla o altă persoană.

Prin urmare, a subliniat că conform ordonanței din 24 octombrie 2019,

anexată la materialele prezentei cauze penale, se confirmă că la 30 septembrie 2019

de către organul de urmărire penală din cadrul Inspectoratului de Poliție Briceni, în

privința lui Fulga Cristian a fost intentată cauza penală nr. 2019070320 conform

semnelor componenței de infracțiune prevăzute de art. 2641 alin. (2) Cod penal, iar

pe parcursul urmăririi penale, s-a stabilit că Fulga Cristian, în noaptea din

06 iunie 2019 spre 07 iunie 2019, în urma consumului de băuturi alcoolice

împreună cu Cebotaru Vadim, și cunoscând cu certitudine că acesta se află în stare

de ebrietate, i-a predat cu bună-știință să conducă mijlocul de transport de model

„Renault Megane” cu n/î xxxxx, în urma cărui fapt, conducătorul mijlocului de

transport Cebotaru Vadim, încălcând regulile de securitate a circulației, a provocat

urmările indicate la art. 264 Cod penal, și anume la intrarea în or. Lipcani, s-a

tamponat într-un copac de pe marginea carosabilului, în urma cărui fapt pasagerului

Gîncu Rosina i-au fost cauzate leziuni corporale grave.

A menționat, că contractul de locațiune a automobilului demonstrează faptul

că la momentul producerii accidentului, automobilul de model „Renault Megane” se

3

afla în proprietatea/posesia legală a SRL „Razam-Auto”, or, Societatea Comercială

nu avea posibilitatea legală de a-l folosi în activitatea sa pe care o desfășoară, din

care motiv partea civilă urma să fie recunoscută persoana juridică, și nu persoana

fizică Groza Veaceslav.

A conchis apărarea, că prejudiciul material cauzat drept urmare a distrugerii

automobilului de model „Renault Megane”, urma să fie încasat în ordine civilă prin

înaintarea unei acțiuni civile de către SRL „Razam-Auto” împotriva lui Fulga Cristian

cu privire la neexecutarea obligațiilor contractuale, or, automobilul a fost dat în

chirie anume acestuia, întrucât Fulga Cristian a predat mijlocul de transport unei

persoane despre care știa cu certitudine că se afla în stare de ebrietate și care a

provocat urmările prevăzute de art. 264 Cod penal, prin ce s-a încălcat atât legea

penală, precum și obligațiunile contractuale prevăzute de cap. VII din contract

„condiții de folosire”.

fost respins apelul ca nefondat și menținută sentința primei instanțe.

4.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat că la

examinarea cauzei prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor

art. 93-101, 26-27 Cod de procedură penală, a cercetat cauza multiaspectual, a

apreciat probele prezentate prin prisma pertinenței, concludenței și coroborării lor,

și just a reținut starea de fapt și de drept, corect dispunând încadrarea acțiunilor

inculpatului Cebotaru Vadim în baza art. 264 alin. (4) Cod penal.

Instanța de apel a reținut prevederile art. 225 alin. (1), (2) Cod de procedură

penală, astfel concluzionând că prima instanță întemeiat a admis acțiunea civilă

înaintată de partea vătămată, dispunând încasarea din contul inculpatului

Cebotaru Vadim în beneficiul părții vătămate Groza Veaceslav, prejudiciul material

cauzat prin infracțiune, prejudiciul moral, precum și cheltuielile pentru asistență

juridică, care au fost confirmate și justificate în baza înscrisurilor prezentate de

către Groza Veaceslav și anexate la materialele cauzei, din care rezultă costul

reparării automobilului de model „Renault Megane”, ce aparține cu drept de

proprietate lui Groza Veaceslav.

Astfel, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiate argumentele apărării

potrivit cărora, în calitate de parte civilă urma să fie recunoscută persoana juridică,

și nu persoana fizică Groza Veaceslav, iar prejudiciul material cauzat ca urmare a

distrugerii automobilului de model „Renault Megane” urma să fie încasat în ordine

civilă în baza intentării unei acțiuni de către SRL „Razam-Auto” împotriva lui

Fulga Cristian cu privire la neexecutarea obligațiilor contractuale.

În acest sens, instanța de apel a precizat că prima instanță corect a reținut

prevederile art. 1998 alin. (1), 2009, 2043 Cod civil, menționând că prin acțiunile

inculpatului din 07 iunie 2019, a fost deteriorat integral automobilul de model

4

„Renault Megane”, care este proprietatea persoanei fizice Groza Veaceslav (f.d.39),

fapt stabilit prin raportul de evaluare a pagubei produse automobilului deteriorat

de model „Renault Megane”, cu n/î xxxxx (f.d.190-202), din care rezultă că costul

reparației acestuia se estimează la 151 537 lei, iar costul automobilului, conform

estimărilor proprietarului din acțiunea sa civilă (f.d.184-188), constituie

aproximativ 135 000 lei.

Instanța de apel a indicat, că în motivarea pretențiilor sale privind asistența

juridică, Groza Veaceslav a anexat bonul de plată seria nr. EC 519180 din care

rezultă că a achitat avocatului costul serviciilor pentru acordarea asistenței juridice

estimate la 5 000 lei (f.d.183), sumă care în conformitate cu art. 1998 Cod civil, cu

titlu de prejudiciu material, urmează a fi încasată din contul inculpatui în beneficiul

lui Groza Veaceslav.

De asemenea, Groza Veaceslav a prezentat chitanța de percepere a obligațiilor

vamale de la persoana fizică Groza Veaceslav în sumă de 22 583,37 lei pentru

importul automobilului de model „Renault Megane” (f.d.41), factura de achitare a

prețului pentru procurarea automobilului de model „Renault Megane” în sumă de

4 850 euro (f.d.43), contractul de locațiune a autovehiculului de model

„Renault Megane” cu n/î xxxxx (f.d.44-45), raportul de evaluare a pagubei produse

automobilului deteriorat de model „Renault Megane”, cu n/î xxxxx (f.d.190-202),

potrivit căruia valoarea prejudiciului material cauzat lui Groza Veaceslav, constituie

suma de 151 537,02 lei, valoarea rămasă a automobilului constituie suma de 14

966,17 lei, în total suma de 136 571 lei, iar suma de 2 200 lei constituie taxa achitată

de Groza Veaceslav pentru efectuarea raportului de evaluare a pagubei.

Prin urmare, instanța de apel a conchis, că prima instanță just a constatat că

lui Groza Veaceslav i-a fost cauzat un prejudiciu material în sumă de 138 771 lei,

care a fost încasat din contul inculpatului și reprezentantului său legal Juratu Larisa

prin sentința primei instanțe.

Reținând prevederile art. 387 alin. (3) Cod de procedură penală, instanța de

apel a respins argumentele inculpatului privind dezacordul acestuia cu încasarea în

beneficiul părții vătămate a prejudiciului material cauzat, indicat în rechizitoriu,

care constituie suma cheltuielilor pentru repararea automobilului deteriorat și care

nu a fost restituită, or, careva divergențe referitor la cuantumul prejudiciului

material nu sunt, acesta fiind constatat cu exactitate de către partea acuzării și

ulterior de către prima instanță prin sentința adoptată.

Instanța de apel a conchis, că chiar dacă automobilul a fost dat în locațiune de

SRL „Razam-Auto” și există relații contractuale între SRL „Razam-Auto” și

Fulga Cristian, proprietar al automobilului este Groza Veaceslav, iar în rezultatul

săvârșirii infracțiunii de către inculpatul Cebotaru Vadim, bunul părții vătămate, și

anume automobilul de model „Renault Megane”, cu n/î xxxxx a fost deteriorat,

5

partea vătămată având dreptul la repararea integrală a prejudiciului cauzat din

contul inculpatului, care a săvârșit accidentul rutier cu automobilul menționat, iar

Groza Veaceslav fiind recunoscut parte vătămată și parte civilă prin ordonanța

organului de urmărire penală.

De asemenea, în opinia instanței de apel, prima instanță just a admis acțiunea

civilă și în partea prejudiciului moral, dispunând încasarea în beneficiul părții

vătămate Groza Veaceslav a sumei de 10 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral,

cuantum pe care instanța de apel l-a considerat ca fiind echitabil și în conformitate

cu circumstanțele cauzei, consecințele săvârșirii infracțiunii, precum și suferințele

cauzate părții vătămate. Prima instanță întemeiat a considerat, că faptul deteriorării

automobilului părții vătămate și civile Groza Veaceslav la data de 07 iunie 2019,

nerepararea acestuia până în prezent, neîntreprinderea de către inculpat sau rudele

acestuia a cărorva acțiuni în vederea reparării prejudiciului material cauzat

acestuia, necesitatea ultimului de a-și angaja un avocat și a achita serviciile juridice

acordate, au creat părții vătămate și civile Groza Veaceslav suferințe psihice, iar

cuantumul unei despăgubiri în sumă de 10 000 lei, va fi echitabil.

hotărârilor instanțelor de fond, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, solicitând casarea parțială a acestora, în partea soluționării acțiunii civile și

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care să fie respinsă acțiunea civilă ca neîntemeiată.

În argumentarea recursului apărarea invocă că instanța de apel s-a rezumat

la preluarea motivelor primei instanțe și nu s-a expus la argumentele apelului.

Astfel susține, că argumentul intanțelor de fond precum că prin acțiunile

inculpatului din 07 iunie 2019, a fost deteriorat integral automobilul de model

„Renault Megane” care este proprietatea persoanei fizice Groza Veaceslav, nu poate

fi motiv de admitere a acțiunii civile, în contextul în care există un contract de

închiriere a automobilului și se atestă că acesta nu era folosit personal de către

proprietarul Groza Veaceslav, însă era un bun folosit în activitatea comercială a

SRL „Razam-Auto”.

Prin urmare, consideră apărarea că încasarea prejudiciului pentru

deteriorarea automobilului urmează a fi dispusă în baza prevederilor contractuale

cu privire la neexecutarea obligațiilor contractuale, și nu în baza răspunderii

delictuale după cum au concluzionat instanțele de fond. Or, în cazul aplicării

răspunderii delictuale, în legătură cu accidentul care a avut loc în noaptea din

06 iunie 2019 spre 07 iunie 2019, și în urma caruia a fost deteriorat automobilul lui

Groza Veaceslav, au fost intentate două cauze penale, și anume în privința lui

Cebotaru Vadim, în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, precum și în privința lui

Fulga Cristian, cauza penală nr. 2019070320, în baza art. 2641 alin. (2) Cod penal.

6

Indică apărarea, că în cazul incidenței răspunderii delictuale, în speță,

instanțele de fond urmau să încaseze solidar din contul ambilor inculpați,

Cebotaru Vadim și Fulga Cristian, considerând că la caz urmau a fi aplicate și

prevederile art. 387 alin. (3) Cod de procedură penală.

Consideră apărarea, că în temeiul art. 220 alin. (1), (3) Cod de procedură

penală, art. 776, 901 alin. (5), 1998 Cod civil, prejudiciul material cauzat drept

urmare a distrugerii automobilului de model SRL „Renault Megane”, urma să fie

încasat în instanța de ordine civilă de SRL „Razam-Auto” către Fulga Cristian privind

neexecutarea obligațiilor contractuale, or, automobilul a fost dat în chirie anume

acestuia, iar Fulga Cristian a predat mijlocul de transport unei persoane despre care

știa cu certitudine că se află în stare de ebrietate și care a provocat urmările

prevăzute de art. 264 Cod penal, fapt prin care a încălcat legea penală, precum și

obligațiunile contractuale prevăzute la cap. VII din contract „condiții de folosire”.

depus referință la recursul declarat de partea apărării, pledând pentru

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

În opinia avocatului, nu pot fi reținute argumentele recurentului precum că

instanța de apel nu s-a expus asupra argumentelor din apel.

Susține că acțiunea civilă a fost înaintată în urma cauzării prejudiciului prin

infracțiune, or, apărarea este de acord cu concluziile instanțelor de fond cu privire

la încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului Cebotaru Vadim în baza art. 264

alin. (4) Cod penal.

motivele invocate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

urmează a fi admis, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs

verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și

dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și

material.

Din conținutul recursului declarat de către avocatul Caduc Marina în numele

inculpatului, se atestă că acesta a indicat drept temei pentru declararea recursului

7

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, în cazurile când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței.

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în

recurs și temeiurilor de casare nominalizate, Colegiul penal constată că criticile

aduse de către titularul cererii de recurs și-au găsit confirmare în speța dedusă

judecății.

În acest context instanța de recurs menționează, că conform art. 414 Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau

cercetează suplimentar probele administrate de prima instanță. Instanța de apel

poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se

pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă

fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de

inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin

prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu

art. 101 Cod de procedură penală.

După cum rezultă din materialele cauzei, potrivit sentinței, Cebotaru Vadim a

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, la 2 ani

8 luni închisoare, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, iar

potrivit art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a executării

pedepsei stabilite lui Cebotaru Vadim pentru un termen de probațiune de 2 ani.

A fost dispusă încasarea solidară din contul lui Cebotaru Vadim și Juratu Larisa în

beneficiul lui Groza Veaceslav, prejudiciul material cauzat prin infracțiune în sumă de

138 771 lei, prejudiciul moral cauzat prin infracțiune în sumă de 10 000 lei și

cheltuielile pentru asistență juridică în sumă de 5 000 lei, fiind dispusă și încasarea

din contul lui Cebotaru Vadim în beneficiul statului, cheltuielile judiciare în sumă de

1 280 lei.

Deși în cererea de apel, avocatul Caduc Marina în numele inculpatului, a

invocat dezacordul cu soluționarea acțiunii civile de către prima instanță, analizând

decizia supusă recursului Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel,

menținând soluția primei instanțe, nu a pătruns pe deplin în esența argumentelor și

a motivat superficial soluția adoptată referitor la acțiunea civilă înaintată de

Groza Veaceslav.

8

Colegiul penal lărgit menționează că acțiunea civilă exercitată în cadrul

procesului penal are ca obiect tragerea la răspunderea delictuală a persoanei

responsabile potrivit legii civile, pentru prejudiciul produs prin săvârșirea faptei

care face obiectul acțiunii penale. Prejudiciul solicitat de partea civilă prin

intermediul acțiunii avansate în fața instanței împotriva inculpatului, trebuie să

reprezinte o consecință directă a infracțiunii deduse judecății, atât în cazul

pretinderii recuperării prejudiciului material, cât și celui moral.

În acest context, instanța de recurs reține că prin ordonanțele organului de

urmărire penală din 25 septembrie 2019, Groza Veaceslav a fost recunoscut în

calitate de parte vătămată (f.d.107, Vol.I), precum și în calitate de parte civilă

(f.d.110, Vol.I).

Totodată, în cadrul examinării cauzei în prima instanță, Groza Veaceslav a

înaintat cerere cu privire la încasarea prejudiciului material cauzat prin infracțiune,

solicitând încasarea prejudiciului material cauzat pentru deteriorarea automobilului

de model „Renault Megane” cu n/î xxxxx, în sumă de 132 268 lei (f.d.112, Vol.I), și

ulterior depunând acțiune civilă, a solicitat încasarea din contul lui Cebotaru Vadim,

prejudiciul material în sumă de 138 771 lei, prejudiciul moral în sumă de 10 000 lei și

cheltuielile pentru asistență juridică în sumă de 5 000 lei (f.d.184-188, Vol.I), anexând

la cerere actul de examinare a mijlocului de transport auto nr. 2648/10A din

26 octombrie 2019, împreună cu raportul de evaluare a pagubei (f.d.189, 190-202,

Vol.I), precum și bonul de plată nr. 519180 pentru acordarea asistenței juridice

(f.d.183, Vol.I).

Colegiul penal lărgit constată, că la caz, sunt incidente prevederile art. 387

alin. (1), (3) Cod de procedură penală, conform cărora o dată cu sentința de

condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sunt dovedite temeiurile și

mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau în parte,

ori o respinge. În cazuri excepționale când, pentru a stabili exact suma despăgubirilor

cuvenite părții civile, ar trebui amânată judecarea cauzei, instanța poate să admită,

în principiu, acțiunea civilă, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite

să hotărască instanța civilă.

Or, din materialele cauzei rezultă că persistă careva dubii privitor la

aprecierea cu certitudine a cuantumului prejudiciului material solicitat, în contextul

în care Groza Veaceslav, inițial a solicitat încasarea prejudiciului material din contul

inculpatului Cebotaru Vadim, în sumă de 132 268 lei, iar ulterior, prezentând probe

suplimentare, a solicitat încasarea prejudiciului material în sumă de 138 771 lei,

cheltuielile pentru asistența juridică acordată în sumă de 5 000 lei, și prejudiciul

moral în sumă de 10 000 lei.

Astfel, Colegiul penal lărgit consideră pripite concluziile instanței de apel cu

referire la faptul că la caz, nu sunt divergențe referitor la cuantumul prejudiciului

9

material, acesta fiind constatat cu exactitate de către partea acuzării și ulterior de

către prima instanță

Colegiul penal lărgit subliniază, că prejudiciul solicitat de partea civilă prin

intermediul acțiunii avansate în fața instanței împotriva inculpatului, trebuie să

reprezinte o consecință directă a infracțiunii deduse judecății, mai cu seamă în cazul

pretinderii recuperării prejudiciului material.

Angajarea răspunderii civile delictuale pentru prejudiciile cauzate prin fapta

proprie presupune existența cumulată a celor patru condiții sau elemente

constitutive, respectiv: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta

ilicită și prejudiciu, vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.

Răspunderea civilă delictuală sau reparatorie are ca primă finalitate

repararea prejudiciului cauzat, iar prejudiciul reprezintă condiția dar și măsura

răspunderii reparatorii, întrucât aceasta se angajează numai în limita prejudiciului

injust cauzat.

Așadar, Colegiul penal lărgit atestă, că concluziile instanțelor ierarhic

inferioare, ce țin de soluționarea acțiunii civile în speță sunt neîntemeiate, iar

instanța de apel urmează să se expună asupra acțiunii civile în corespundere cu

prevederile legale expuse supra.

Colegiul penal remarcă și faptul că instanța de apel judecând cauza în ordine

de apel, nu a dat răspuns la o serie de argumente invocate de către apărare, și anume

cu referire la faptul că Groza Veaceslav este fondatorul SRL „Razam-Auto” care

dispune de genul de activitate de închiriere a automobilelor, și la 05 iunie 2019 a

încheiat cu Fulga Cristian contractul de locațiune a automobilului de model

„Renault Megane” cu n/î xxxxx, în privința căruia, la fel a fost intentată cauză penală,

conform semnelor componenței de infracțiune prevăzute la art. 2641 alin. (2) Cod

penal.

La acest capitol, instanța de recurs notează că din materialele cauzei se atestă

că de fapt automobilul de model „Renault Megane” cu n/î xxxxx, este un bun folosit

în activitatea comercială SRL „Razam-Auto”, al cărui posesor este Groza Veaceslav,

fapt ce rezultă din certificatul de înmatriculare (f.d.33, Vol.I), cartela transportului

(f.d.37, Vol.I) și fișa persoanei juridice (f.d.38, Vol.I). Or, în cazul aplicării răspunderii

delictuale, rezultă că în legătură cu producerea accidentului din noaptea de 06 iunie

2019 spre 07 iunie 2019, în urma căruia a fost deteriorat automobilul de model

„Renault Megane” cu n/î xxxxx, a fost intentată cauză penală atât în privința

inculpatului Cebotaru Vadim, precum și în privința lui Fulga Cristian care a

contractat chiria acestui automobil.

În concluzie, instanța de recurs atestă că argumentele invocate în apelul

apărării nu au fost supuse verificării de către instanța de apel, argumente care, de

10

fapt, țin de soluționarea fondului apelului și neexpunerea asupra acestora

reprezintă neexaminarea fondului apelului de către instanța de apel.

Motivarea insuficientă efectuată de instanța de apel, se apreciază ca un viciu

de judecată care afectează hotărârea adoptată și reprezintă temei legal de a casa

decizia atacată și a dispune rejudecarea cauzei în instanța de apel.

La același segment, Colegiul penal lărgit amintește, că potrivit jurisprudenței

constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, în primul rând, rolul instanțelor

judecătorești naționale este să decidă asupra admisibilității probelor, precum și

asupra relevanței și ponderii acestora pentru pronunțarea deciziei judecătorești.

Rolul unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite.

O decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta, precum și

posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs.

Doar prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public al

administrării justiției.

Prin urmare, dreptul de a fi auzit include nu doar posibilitatea de a aduce

argumente instanței, dar și obligația corespunzătoare a instanței de a arăta, în

motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau

respinse. (§ 30, 31 cauza Fomin vs R. Moldova, decizia din 11 octombrie 2011).

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să examineze amănunțit

aspectele descrise întru evitarea încălcării dreptului la un proces echitabil al

inculpatului garantat de articolul 6&1 CEDO coroborat cu art. 4, 20 din Constituție.

Față de considerentele mai sus arătate, Colegiul penal lărgit ajunge la

concluzia, că la judecarea cauzei instanța de apel a admis erori, care nu pot fi

corectate în ordinea procedurii de recurs ordinar. Erorile menționate sunt erori de

drept procedural și se încadrează în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, deoarece se referă la procedura de motivare a soluției instanței de apel și se

consideră temei de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, ce prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile

legii procesuale penale asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel, să

verifice și să aprecieze minuțios probele administrate și examinate în instanță în

strictă conformitate cu cerințele legii, să dea apreciere cuvenită fiecărei probe

examinate și toate în ansamblu, și să argumenteze clar și motivat concluziile sale în

decizia adoptată.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

11

Se admite recursul ordinar declarat de către avocatul Caduc Marina în numele

inculpatului Cebotaru Vadim, se casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 19 februarie 2020, în cauza penală în privința lui Cebotaru Vadim

xxxxx, în partea soluționării acțiunii civile și se dispune rejudecarea cauzei în

această parte de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În rest, dispozițiile deciziei contestate se mențin.

Decizia nu se supune căilor de atac în partea prin care a fost dispusă

rejudecarea, în rest este irevocabilă.

Decizia motivată, pronunțată la 12 martie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

12