1ra-34/22 — art.171 al.2 lt.b/2 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.171 al.2 lt.b/2 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-34/22 — art.171 al.2 lt.b/2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-34/2022
1-21012696-01-1ra-05012022
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
18 octombrie 2022 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători – Plămădeală Ghenadie, Toma Nadejda
Țurcan Anatolie, Cobzac Elena
Judecând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul
ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție
Cahul, Tomița Mihail, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel
Cahul din 29 septembrie 2021, în cauza penală de învinuire a lui
Moscaliuc Denis xxxxx, născut la xxxxx, originar și
domiciliat în xxxxx, xxxxxx
în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2), lit. b2) Cod penal.
Termenii de examinare:
prima instanță: 27.01.2021 – 20.04.2021;
instanța de apel: 12.05.2021 - 29.09.2021;
instanța de recurs: 05.01.2022 – 18.10.2022.
Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul
penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Cahul (sediul Central) din 20 aprilie
2021, Moscaliuc Denis a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.
171 alin. (2), lit. b2) Cod penal - 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis.
Potrivit art. 85 Cod penal, prin cumul total al sentințelor, s-a stabilit
lui Moscaliuc Denis o pedeapsă definitivă de 5 ani închisoare, cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu anularea dreptului de a
conduce mijloace de transport.
S-a încasat din contul lui Moscaliuc Denis în beneficiul Statului
cheltuielile judiciare pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară nr.
202011P0837 din 30 decembrie 2020, în sumă de 448 lei.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că
Moscaliuc Denis, la 23 decembrie 2020, aproximativ la ora 01:00, aflându-
se la domiciliul său situat în satul Xxxxxx, raionul xxxxxx, împreună cu
soția sa, Xxxxxz, cu care în conformitate cu art. 1331 Cod penal sunt
membri de familie, având intenția satisfacerii poftei sexuale, a lovit-o cu
1
pumnii pe diferite părți ale corpului pe soția sa, Xxxxxz, prin ce, conform
raportului de expertiză judiciară nr. 202011P0837 din 30 decembrie 2020,
i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de: edem tumefacție
posttraumatic al țesuturilor moi pe față din dreapta ce se califică ca leziuni
corporale neînsemnate și a întreținut cu ea un raport sexual forțat în formă
normală contrar voinței ei, prin ce i-a cauzat victimei dureri fizice.
Acțiunile inculpatului Moscaliuc Denis au fost încadrate de către
prima instanță în baza art. 171 alin. (2), lit. b2) Cod penal, după semnele
calificative – ”violul, adică raportul sexual săvîrșit prin constrîngere fizică a
persoanei săvîrșit asupra unui membru de familie”.
Sentința primei instanțe a fost contestată în ordine de apel de către
procurorul în Procuratura r. Cahul, Todos Victor, prin care a solicitat
casarea parțială a acesteia în partea ce ține de stabilirea pedepsei, cu
rejudecarea cauzei și aplicarea față de inculpat a pedepsei cu închisoarea
pe un termen de 7 ani, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, iar
în baza art. 85 Cod penal, prin cumul total al sentințelor, să-i fie stabilită
pedeapsa definitivă 7 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar
de tip semiînchis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de
transport, în rest, sentința să fie menținută.
În motivarea apelului depus, acuzarea a invocat că prima instanță
corect a ajuns la concluzia că în acțiunile lui Moscaliuc Denis sunt prezente
elementele infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2), lit. b2 ) Cod penal,
însă, la stabilirea pedepsei nu a ținut cont de argumentele acuzării, și
anume că inculpatul a comis anterior o infracțiune cu intenție pentru care
a fost condamnat, dar nu a ispășit în totalmente pedeapsa stabilită,
infracțiunea de viol a săvârșit-o în privința unui membru de familie – soția
sa, și în prezența copilului lor minor, anterior comiterii faptei date,
inculpatul a mai provocat conflicte de familie cu soția sa, vina în săvârșirea
faptei incriminate nu a recunoscut.
3.1. În apelul declarat de către avocatul Balan Alexandru în numele
inculpatului Moscaliuc Denis, s-a solicitat casarea sentinței și emiterea
unei noi hotărîri de achitare, din motiv că fapta nu întrunește elementele
infracțiunii
În motivarea apelului, apărarea a menționat următoarele:
- prima instanță, la emiterea sentinței s-a bazat exclusiv pe
declarațiile părții vătămate, care nu sunt confirmate prin nici o probă
obiectivă, or, conform raportului de expertiză judiciară, la ultima nu au fost
depistate careva leziuni corporale specifice violului;
- nu există o certitudine clară vis-a-vis de leziunile corporale depistate
la Xxxxxz, sub formă de edem tumefacție posttraumatic al țesuturilor moi
pe față din dreapta, ținând cont că acuzarea nu a combătut declarațiile
martorului Moscaliuc Valentina, care a comunicat că, în cadrul unui
conflict între ea și Xxxxxz, care a avut loc cu o zi înainte de evenimentele
din speță, ambele și-au aplicat reciproc peste diferite părți ale corpului,
inclusiv peste cap și față, fapt care nu este infirmat de către Xxxxxz. Astfel,
apărarea a indicat, având în vedere evenimentele ce au precedat speței în
cauză, că există suficiente dubii, care nu au fost înlăturate de acuzare,
2
precum că, leziunile corporale menționate, au apărut la Xxxxxz anume în
rezultatul pretinselor acțiuni violente întreprinse de către Moscaliuc Denis
în noaptea zilei de 23.12.2020, și nu în rezultatul conflictului ce a avut loc
cu o zi înainte dintre soția și mama ultimului;
- acuzarea nu a prezentat probe incontestabile ce ar permite de a
reține în pretinsele acțiuni ale lui Moscaliuc Denis a laturii obiective a
infracțiunii incriminate. Or, acuzatorul de stat nu a administrat careva
probe pertinente, concludente, utile și veridice, care apreciate din punct do
vedere al coroborării lor ar fi dovedit faptul că inculpatul Moscaliuc Denis
a întreținut cu soția sa un raportul sexual, săvârșit prin constrângere fizică
a acesteia, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și
exprima voința. Mai mult, în cadrul procesului penal cu certitudine s-a
stabil faptul că Xxxxx este o persoană majoră cu capacitate de exercițiu, nu
este într-o vârstă înaintată, nu suferă de careva maladii fizice și/sau psihice
severe, respectiv, este în deplină capacitate atât fizică, cât și psihică de a
opune rezistență și de a înțelege caracterul și esența pretinselor acțiuni
violente cu caracter sexual, pretins întreprinse în raport cu ea de către
Moscaliuc Denis;
- pe întreg parcursul prezentului proces penal Xxxxx a comunicat că
nu și-a manifestat în nici un fel dezacordul său de a întreține un raport
sexual cu soțul, adică nici verbal, nici fizic. În atare circumstanțe, ținând
cont în primul rând că, pretinsa victimă, îi este soție, cu cere acesta se află
în căsătorie de peste șase ani, iar în al doilea rând în condițiile în care ultima
nici nu și-a manifestat într-un oarecare mod dezacordul său de a întreține
un raport sexual, este absolut evident că, Moscaliuc Denis nici nu avea cum
să conștientizeze că, prin dorința sa naturală și normală ce survine în relații
de căsătorie, care de fapt și de drept este încheiată în rezultatul
consimțământului reciproc, neviciat, exprimat personal și necondiționat al
bărbatului și femeii, săvârșește infracțiunea, ce în mod absurd îi este în
prezent incriminată;
- partea acuzării nu a probat cel puțin latura subiectivă a infracțiunii
respective așa cum, o infracțiune din categoria celei incriminate, nu poate
fi săvârșită din imprudență, făptuitorul comițând acțiunile respective cu
intenție directă, conștientizând caracterul ilegal al acțiunilor sale, dorindu-
și survenirea urmărilor prejudiciabile, fapt care în cazul din speță, în
circumstanțele expuse, nu se atestă și nici nu poate fi reținut. Totodată,
declarațiile lui Xxxxx privind imposibilitatea sa de a se apăra motivul de
frică față de pretinsul agresor, urmează a fi apreciate critic, or,
circumstanțele în care se pretinde că a fost comis violul asupra ei, denotă
contrariul. În primul rând, aceasta se afla în domiciliul comun cu soțul, și
a soacrei sale, care, de altfel, în noaptea de 23.12.2020 se afla în aceiași
casă și cel puțin, în pofida relațiilor ostile dintre ele, putea în mod evident
apela la ajutorul și implicarea ultimei în vederea stopării acțiunilor pretins
ilegale întreprinse de Moscaliuc Denis.
Însăși domiciliul respectiv, conform procesului – verbal de cercetare
la fața locului din 23.12.2020, nu este amplasat într-o parte nepopulară al
s. Xxxxxx, rl. xxxxx, ci din contra este amplasat în nemijlocita apropiere de
3
traseul R-32 Cahul – Vulcănești, deci practic în centrul localității respective,
care este dens populată, fapt ce cu ușurință i-ar fi permis lui Xxxxx să
întreprindă toate măsurile posibile în vederea părăsirii domiciliului,
alertării vecinilor nemijlociți sau a altor localnici despre un pericol iminent
pentru integritatea sa fizică, fapt care nici pe departe nu a avut loc, ceea ce
denotă că pretinsa victimă este cel puțin nesinceră în declarațiile sale.
Pe cale de consecință, partea apărării a constatat că, nici pretinsa
constrângere psihică a lui Xxxxx nu și-a găsit confirmarea sa obiectivă, or,
în cadrul urmăririi sale, ultima nu a fost supusă unei expertize judiciare
psihologice, care ar permite evaluarea stării sale psihologice asupra
evenimentelor din speță;
- în absența unor probe obiective ale vinovăției inculpatului Moscaliuc
Denis de comiterea infracțiunii incriminate, a subliniat că declarațiile părții
vătămate urmează a fi apreciate critic, inclusiv, din considerentul că,
relațiile dintre cei doi soți, în perioada ce a precedat evenimentele din speță
s-au deteriorat esențial pe fundalul neînțelegerilor, și chiar ostilităților
dintre ea și Moscaliuc Valentina, fapt confirmat atât de ultima și Moscaliuc
Denis, cât și de către însăși pretinsa victimă, care a comunicat că
propunerile dânsei de a-și muta locul de trai separat de mama – soacră, au
fost categoric respinse de soț;
- acțiunile și inacțiunile lui Xxxxx în raport cu așa zisul agresor, sunt
lipsite de consecutivitate, deși se pretinde a fi o victimă a violenței în familie,
nici anterior și nici până în prezent nu a solicitat niciodată intervenția
organelor de resort în vederea protejării ei de către soțul agresor, nu a
solicitat nici în ordinea art. 2783 -2787 Cod de procedură civilă, dar nici în
ordinea art. 2151 Cod de procedură penală obținerea de protecție a victimei
violenței în familie, în același timp continuând să contacteze, inclusiv fizic
cu Moscaliuc Denis și după ziua de 23.12.2020, chiar și declarând că, nu
are pretenții față de ultimul, nici de ordin moral, dar nici material;
- sentința primei instanțe este bazată exclusiv pe presupuneri,
deduceri și supoziții subiective ale părții vătămate, o nu există absolut nici
o probă pertinentă și obiectivă, care ar confirma vinovăția lui Moscaliuc
Denis de comiterea unei infracțiuni de viol în raport cu soția sa.
Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 29
septembrie 2021 a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către
procurorul în Procuratura r. Cahul, Todos Victor; a fost admis apelul
declarat de către avocatul Balan Alexandru în numele inculpatului
Moscaliuc Denis, casată total sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central,
din 20 aprilie 2021, și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit
pentru prima instanță, prin care a fost încetat procesul penal în privința lui
Moscaliuc Denis învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. art. 171
alin. (2), lit. b2) Cod penal, din motiv că fapta constituie contravenția
prevăzută de art. 781 Cod contravențional; Moscaliuc Denis a fost
recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 781 Cod
contravențional și i s-a stabilit pedeapsa sub formă de muncă
neremunerată în folosul comunității pe o durată de 50 ore; a fost admisă
solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor de judecată,
4
cu dispunerea încasării de la Moscaliuc Denis în beneficiul statului a
cheltuielilor judiciare în cuantum de 448 lei pentru efectuarea expertizei
judiciare nr. 202011P0837 din 30 octombrie 2020.
Instanța de apel, audiind participanții, studiind materialele dosarului,
a conchis necesitatea respingerii apelului procurorului și admiterii apelului
depus în interesele inculpatului, cu casarea totală a sentinței contestate,
cu emiterea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima
instanță, de încetare a procesului penal în privința lui Moscaliuc Denis
învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2), lit. b2) Cod
penal, din motiv că fapta constituie contravenția prevăzută de art. 781 Cod
contravențional.
În sprijinul acestei concluzii, instanța de apel a menționat că probe
noi la examinarea cauzei nu au fost administrate, dar, dat fiind faptul că
inculpatul a contestat vinovăția, solicitând-se achitarea acestuia, întru
asigurarea principiului contradictorialității, reglementat de art. 24 Cod de
procedură penală, cât și în baza art. 414 alin. (2) Cod de procedură penală,
la solicitarea procurorului au fost cercetate suplimentar probele
administrate în prima instanță, și anume: ordonanța de începere a urmăririi
penale din 23 decembrie 2020, fiind dispusă începerea urmăririi penale în
baza art. 171 alin. (2), lit. b2) Cod penal; procesul-verbal de consemnare a
plângerii din 23 decembrie 2020; raportul din 23 decembrie 2020; procesul-
verbal de cercetare la fața locului din 23 decembrie 2020, cu anexe foto,
cercetarea fiind realizată în s. Plinei, r. xxxxx; ordonanța din 23 decembrie
2020 de recunoaștere în calitate de parte vătămată, prin care Xxxxx a fost
recunoscută în calitate de parte vătămată; procesul-verbal de audiere a
părții vătămate Xxxxx; procesul-verbal din 23 decembrie 2020 de reținere,
prin care Moscaliuc Denis a fost reținut la data de 23.12.2020 ora 14:15;
procesul-verbal de audiere a bănuitului Moscaliuc Denis din 23 decembrie
2020; procesul-verbal de audiere a învinuitului Moscaliuc Denis din 24
decembrie 2020; ordonanța de aplicare a măsurii preventive obligarea de a
nu părăsi localitatea din 24 decembrie 2020; procesul-verbal din 24
decembrie 2020 de confruntare, acțiunea dată fiind realizată între
inculpatul Moscaliuc Denis și partea vătămate Xxxxx; raportul de expertiză
judiciară nr. 202011P0837 din 30 decembrie 2020; copia certificatului de
căsătorie, la 03.10.2015 fiind încheiată căsătoria dintre Moscaliuc Denis și
Xxxxx; copia certificatului de naștere, pe numele Moscaliuc Valentina-
Ioana, părinții căreia sunt Moscaliuc Denis și Xxxxx; raportul din 30
decembrie 2020 privind consemnarea rezultatelor urmăririi penale pe
cauza penală nr. 2020150943, fiind dispusă remiterea cauzei penale în
instanța de judecată; procesul-verbal din 19 ianuarie 2021 de audiere a
învinuitului Moscaliuc Denis; sentința Judecătoriei Cahul, sediul central,
din 03 iunie 2020, pe numele Moscaliuc Denis învinuit în baza art. 2641
alin. (1) Cod penal; declarațiile inculpatului Moscaliuc Denis în cadrul
ședinței de judecată a instanței de apel.
Astfel, în urma audierii participanților la proces, cercetând
suplimentar probele administrate în prima instanță, și apreciindu-le din
punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate
5
probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, respectându-
se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, instanța de apel a constat
că starea de fapt și acțiunile inculpatului Moscaliuc Denis nu se încadrează
în prevederile art. 171 alin. (2), lit. b2) Cod penal.
Întru adoptarea soluției, instanța de apel a indicat că prima instanță
a dat apreciere eronată probelor administrate și circumstanțelor de fapt
constatate, și eronat a conchis că fapta ilicită săvârșită de inculpatul
Moscaliuc Denis la 23.12.2020 poate fi încadrată pe art. 171 alin. (2), lit.
b2) Cod penal, iar acuzatorul nu a adus probe ce ar confirma prezența
elementelor caracteristice infracțiunii nominalizate.
În acest sens, instanța de apel a menționat că, infracțiunea de viol
atentează asupra relațiilor sociale referitoare la libertatea și inviolabilitatea
sexuală a persoanei, indiferent de sex.
Prin raport sexual sub aspect fiziologic se înțelege un act sexual
normal dintre un bărbat și o femeie.
Latura obiectivă a infracțiunii de viol se realizează prin următoarele
modalități: constrângere fizică; constrângere psihică; profitare de
imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-și exprima voința.
Prin constrângere fizică se înțeleg actele de violență exprimate prin
folosirea forței fizice a făptuitorului pentru a înfrânge rezistența victimei.
Constrângerea psihică se manifestă prin violențe exprimate prin amenințări
de aplicare a forței asupra victimei, copiilor, rudelor, apropiaților acesteia
cu scopul de a înfrânge rezistența victimei și de a o forța să întrețină cu
făptuitorul relații sexuale. Iar, prin profitarea de imposibilitatea victimei de
a se apăra ori de a-și exprima voința se înțeleg acțiunile pe care le
întreprinde făptuitorul pentru a realiza raportul sexual cu victima,
înțelegând că ea nu se poate apăra sau nu își poate exprima voința: este
minoră sau în vârstă avansată, manifestă un handicap fizic ori suferă de o
maladie psihică, ceea ce nu i-a permis să înțeleagă caracterul și esența
acțiunilor făptuitorului sau nu a putut opune rezistență.
Latura subiectivă a infracțiunii de viol se realizează prin intenție
directă, făptuitorul este conștient că realizează contra voinței victimei
raportul sexual prin constrângere fizică sau psihică ori prin profitare de
imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-și exprima voință, prevede
urmările acțiunilor sale și le dorește. Drept motiv al săvârșirii infracțiunii de
viol servește dorința făptuitorului de a-și satisface pofta sexuală. Pentru a
califica infracțiunea de viol ca atare, este necesar ca victima să nu fi putut
să-și exprime voința de a se apăra sau de a-și exprima voința.
Subiect al infracțiunii de viol este orice persoană fizică responsabilă,
care a atins vâr-sta de 14 ani.
Potrivit prevederilor art. 1331 Cod penal, ”prin membru de familie se
înțelege: a) în condiția conlocuirii: persoanele aflate în relații de căsătorie, de
concubinaj, persoanele divorțate, persoanele aflate în relații de tutelă și
curatelă, rudele lor pe linie dreaptă sau colaterală, soții rudelor”. Iar, potrivit
copiei certificatului de căsătorie anexat la materialele dosarului, rezultă că
Moscaliuc Denis și Xxxxx sunt soți, căsătoria fiind înregistrată la data de
03.10.2015 (f.d.36) și au și un copil minor (f.d.37).
6
În continuare, instanța de apel a menționat că din declarațiile părții
vătămate Xxxxx nu rezultă că, soțul ar fi lovit-o cu scopul de a întreține
raport sexual cu aceasta, dar pentru a clarifica relațiile familiale, din
motivul geloziei.
Mai mult ca atât, inculpatul nu a negat faptul că, între ei ar fi avut
loc un conflict, dar nu cu scopul de a întreține raport sexual și după ceartă
aceasta nu și-a manifestat dezacordul de a întreține raportul sexual, nu se
opunea, tăcea, doar i-a zis să se liniștească că este și copilul în cameră.
Astfel, atât timp cât ea nu și-a manifestat dezacordul, soțul nu avea
de unde să știe că ea se teme, cum invocă aceasta și că nu dorea ca raportul
sexual să aibă loc, nu a fost demonstrat prin nimic faptul că, de teamă a
acceptat, deoarece în caz contrar știa că era bătaie și de teamă a acceptat.
Or, din declarațiile inculpatului, reiese că în seara de 22.12.2020 spre
23.12.2020 a venit acasă și s-a culcat lângă soție și cu aceasta a întreținut
și un raport sexual în formă normală, dar de bătut nu a bătut-o și nici nu
a numit-o cu cuvinte urâte. După raportul sexual cu aceasta s-a culcat și
a dormit până dimineață, soția sa nu a țipat și nici nu a zis că nu dorește
să fie întreținut raportul sexual. Iar, dimineața ca de obicei ea a dus copilul
la grădiniță și în jurul orei 14:00 a venit poliția și de la ei aflat că a fost
depusă plângerea cu privire la viol, dar așa faptă, acesta invocă că nu a
comis (f.d.25, 102). Cât și pe procesul – verbal de confruntare, care a fost
realizată între inculpat și partea vătămată (f.d.28- 29), toate acestea
confirmă faptul că, raportul sexual a avut loc benevol, iar loviturile aplicate
de către Moscaliuc Denis față de Xxxxx nu au fost cu scopul de a întreține
cu aceasta raportul sexual, dar din cauza unui conflict familial.
Mai mult ca atât, chiar dacă la Xxxxx au fost depistate leziuni
corporale (f.d.32-33) nu a fost confirmat faptul că, acestea au cauzate cu
scopul întreținerii raportului sexual. Și, chiar dacă inculpatul și mama
acestuia invocă că, leziunile depistate la partea vătămată ar fi fost cauzate
în urma conflictului, care a avut loc între Xxxxx și mama inculpatului,
aceste declarații au fost făcute cu scopul de a evita răspunderea penală.
Așa cum, nu se confirmă faptul că, între Xxxxx și soacra acesteia ar fi avut
loc vreun conflict și că acestea s-ar fi bătut. Mama inculpatului invocă că,
ar fi chemat și poliția, dar nu se prezintă careva acte ce ar demonstra
declarațiile date, iar Moscaliuc Denis a menționat că poliția nu au chemat-
o pentru a documenta conflictul dintre soția și mama sa. Astfel, declarațiile
date de mama inculpatului sunt în contradicție cu cele ale inculpatului și
sunt tratate ca o modalitate de a își apăra fiul, iar cele ale inculpatului sunt
tratate ca o tactică de apărare. Așa cum, este un drept a inculpatului de a-
și stabili poziția de apărare, și acesta face declarații pentru a evita
răspunderea pentru faptele comise.
4.1. În instanța de apel a fost constatat cu certitudine faptul că,
Moscaliuc Denis la 23 decembrie 2020, aproximativ la ora 01:00, aflându-
se la domiciliul său situat în satul Xxxxxx, raionul Cahul împreună cu soția
sa Xxxxx cu care în conformitate cu art. 1331 Cod penal sunt membri de
familie, a lovit-o cu pumnii pe diferite părți ale corpului pe soția sa Xxxxx,
prin ce conform raportului de expertiză judiciară nr. 202011P0837 din 30
7
decembrie 2020 i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de: edem
tumefacție posttraumatic al țesuturilor moi pe față din dreapta ce se califică
ca leziuni corporale neînsemnate.
În asemenea circumstanțe, instanța de apel audiind participanții la
proces, cercetând probele administrate în instanța de fond, și apreciind
totalitatea probelor din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității
și veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al
coroborării lor, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură
penală, a constatat că acțiunile inculpatului urmează a fi calificate în
prevederile art. 781 Cod contravențional – ”violența în familie, conform
indicilor calificativi ”maltratarea sau alte acțiuni violente, comise de un
membru al familiei în privința altui membru al familiei, care au provocat
vătămare neînsemnată a integrității corporale”.
Ținând cont de prevederile art. art.41-43 Cod contravențional, de
gradul de pericol al contravenției comise, punând accent pe personalitatea
inculpatului, atitudinea acestuia față de contravenția comisă, instanța de
apel a stabilit că, anume sancțiunea cu muncă neremunerată în folosul
comunității pe o durată de 50 ore, va duce făptuitorul pe calea corijării.
Totodată, ținând cont de faptul că în privința lui Xxxxx la 30
decembrie 2020 a fost întocmit raportul de expertiză judiciară nr.
202011P0837 la suma de 448 lei (f.d.32-33), instanța de apel, în
conformitate cu prevederile art. art. 397, 227, 229 Cod de procedură
penală, a dispus încasarea de la Moscaliuc Denis în beneficiul statului
suma de 448, cu titlu de cheltuieli judiciare pentru efectuarea și întocmirea
raportului de expertiză judiciară în privința lui Xxxxx.
Legalitatea și temeinicia deciziei instanței de apel a fost atacată cu
recurs ordinar de către procuror, prin care, invocând prevederile art. 427
alin. (2) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia,
cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, din următoarele
considerente:
- judecând apelul, instanța de apel nu a examinat cauza sub toate
aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție greșită privind încetarea
procesului penal în privința inculpatului Moscaliuc Denis, pe învinuirea în
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. b2) Cod penal în
legătură cu faptul că acțiunile acestuia constituie contravenția prevăzută
de art.781 Cod contravențional;
- din declarațiile tuturor părților audiate și materialele cauzei descrise
în decizie, instanța de apel a analizat și a apreciat selectiv și fragmentat
declarațiile părții vătămate Xxxxx date în cadrul urmării penale în raport
cu cele din sala de ședința de judecată, și nu a evaluat, analiza celelalte
probe, cu aprecierea fiecărei probe în parte, cu expunerea asupra
admisibilității sau inadmisibilității probei, ignorând, astfel, totalmente
probele administrate la caz;
- instanța de apel, ajungând la concluzia de “încetare a procesului
penal în privința lui Moscaliuc Denis învinuit de săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 171 alin. (2) lit.b2) Cod penal, din motivul că fapta constituie
contravenția prevăzută de art.781) Cod contravențional”, nu a ținut cont de
8
normele legale și practica judiciară la caz, nu a dat apreciere tuturor
probelor din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și
veridicității lor, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al
coroborării lor, în special, procesului-verbal de audiere a părții vătămate
Xxxxx din cadrul urmăririi penale, declarațiile căreia se confirmă prin
procesul-verbal de consemnare a plângerii din 23 octombrie 2020,
procesului-verbal din 24 decembrie 2020 de confruntare, acțiunea dată
fiind realizată între inculpatul Moscaliuc Denis și partea vătămate Xxxxx;
raportului de expertiză judiciară nr. 202011P0837 din 30 decembrie 2020;
- concluzia instanței de apel precum că “raportul sexual a avut loc
benevol, iar loviturile aplicate de către Moscaliuc Denis față de Xxxxx nu au
fost cu scopul de a întreține cu aceasta raportul sexual, dar din cauza unui
conflict familial”, este neîntemeiată, reieșind din faptul că instanța de apel
eronat a interpretat probele expuse supra, or, loviturile aplicate de către
Moscaliuc Denis față de Xxxxx au fost anume cu scopul de a înfrânge
rezistența vicitimei și de a forța să întrețină cu inculpatul raportul sexual;
- instanța de apel, analizând declarațiile inculpatului Moscaliuc
Denis, neîntemeiat a concluzionat că “atâta timp cât ea (partea vătămată)
nu și-a manifestat dezacordul, soțul nu avea de unde să știe că ea se teme,
cum invocă aceasta și că nu dorea ca raportul sexual să aibă loc, nu a fost
demonstrat prin nimic faptul că, de teamă a acceptat, deoarece în caz contrar
știa că era bătaie și din teamă a acceptat ”. Or, concluzia instanței de apel
expusă supra este neîntemeiată, reieșind din faptul că pe tot parcursul
examinării cauzei, partea vătămată Xxxxx a declarat ferm că “Soțul ei a ieșit
afară și peste câteva minute a intrat și i-a cerut să întrețină raport sexual,
la care ea a refuzat zicând că fetița e mare, îi vede si înțelege tot si va spune
la toți”.
Judecând recursul declarat în baza materialelor dosarului și în
raport cu motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta
urmează a fi admis, din următoarele considerente.
În speță, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422
Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.
În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură
penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara
erorile de drept, comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile
stipulate în acest articol.
Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1), pct. 2), lit. c) Cod de procedură
penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să
caseze total hotărârea atacată și să dispună rejudecarea cauzei de către
instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de
către instanța de recurs.
Din raportarea jurisprudenței naționale la cea a CtEDO rezultă că, în
cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la
chestiunile ce urmează să le soluționeze instanța de apel, hotărârea
acesteia urmează a fi desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare, or
eroarea de drept admisă în cadrul unei proceduri precedente, afectează
echitatea procedurii și instanțele de recurs sunt obligate de a rectifica
9
eroarea de procedură admisă de instanțele ierarhic inferioare, în caz
contrar, art.6 CEDO este încălcat (hotărârea CEDO Leoni versus Italia).
Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele
reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu
respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
În conformitate cu art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că
instanța de apel, judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și
temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,
conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de
apel sau să cerceteze suplimentar probele administrate de prima instanță.
În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere
probelor. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor
motivelor invocate în apel.
Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se
pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt:
dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost
comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au
fost evaluate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la
dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.
La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta
întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,
dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept
procesual penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea
adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.
În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare
la chestiunile mai sus menționate, hotărârea instanței de apel urmează a fi
desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în
alt complet de judecată.
Relevant, este de specificat în acest context, că hotărârea instanței de
apel, potrivit art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre
altele, și temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea
sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.
Deci, fiind investită cu rezolvarea chestiunilor de fapt, instanța de apel,
ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, urmează să expună în
hotărârea adoptată situația de fapt reținută pe baza probatoriului
administrat și să formuleze niște concluzii temeinice, cu suport probator,
privitor la vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei săvârșite de
către acesta sau nevinovăția acestuia și temeiul achitării, prevăzut de
normele procesual penale.
Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza
deferită judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste
atribuții legale, reglementate exhaustiv de legislator.
Așadar, potrivit recursului declarat, recurentul își întemeiază
dezacordul cu decizia contestată invocând temeiurile pentru recurs
prevăzute la art. 427 alin. (1), pct. 6), 12) Cod de procedură penală, potrivit
cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara
erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când instanța de
10
apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea
atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea
soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau
instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, și
când 12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.
Din analiza textuală a recursului ordinar declarat, Colegiul penal lărgit
reține, că se contestă decizia instanței de apel, prin prisma temeiurilor de
recurs invocate și menționat supra, invocându-se, în esență, faptul că în
rezultatul evaluării incorecte și selective a probelor administrate la caz,
instanța de apel greșit a încetat procesul penal în privința lui Moscaliuc
Denis, învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. art. 171 alin. (2),
lit. b2) Cod penal, din motiv că fapta constituie contravenția prevăzută de
art. 781 Cod contravențional.
Așadar, analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor
invocate în recurs și temeiurilor de casare invocate la pct. 6), 12) alin. (1)
art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit constată că criticile
aduse de către titularul cererii de recurs și-au găsit confirmare în speța
dedusă judecății, iar hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată,
din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, potrivit rechizitoriului, Moscaliuc Denis a fost învinuit de
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2), lit. b2) Cod penal (f. d.
62-65).
Prima instanță, analizând cumulul de probe administrate la faza
urmăririi penale, care au fost examinate în ședința de judecată, a conchis
ca Moscaliuc Denis să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 171
alin. (2), lit. b2) Cod penal la 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis, iar potrivit art. 85 Cod penal, prin cumul total
al sentințelor, să-i fie stabilită lui Moscaliuc Denis o pedeapsă definitivă de
5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis,
cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.
Instanța de apel, fiind investită cu judecarea apelurilor declarate
împotriva sentinței, a respins, ca nefondat, apelul procurorului în
Procuratura r. Cahul, Todos Victor; a admis apelul declarat de către
avocatul Balan Alexandru în numele inculpatului Moscaliuc Denis, a casat
total sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central, din 20 aprilie 2021, și a
pronunțat o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță,
prin care a fost încetat procesul penal în privința lui Moscaliuc Denis
învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. b2) Cod
penal, din motiv că fapta constituie contravenția prevăzută de art. 781 Cod
contravențional;
-Moscaliuc Denis a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției
prevăzute de art. 781 Cod contravențional și s-a stabilit pedeapsa sub formă
de muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată de 50 ore;
- a fost admisă solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea
cheltuielilor de judecată, cu dispunerea încasării de la Moscaliuc Denis în
beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în cuantum de 448 lei pentru
efectuarea expertizei judiciare nr. 202011P0837 din 30 octombrie 2020.
11
În contextul celor expuse, verificând și analizând decizia instanței de
apel, raportată la argumentele indicate de către recurent, Colegiul penal
lărgit reține că acestea și-au găsit confirmare și statuează că concluziile
instanței de apel nu cuprind un substrat factologic, fiind omise
circumstanțe concrete prezentate de acuzare. Or, în cazul în care instanța
de apel a ajuns la concluzia de încetare a procesului penal în privința
inculpatului Moscaliuc Denis, învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute
de art. 171 alin. (2), lit. b2) Cod penal, deoarece fapta constituie
contravenție, urma să dezvăluie această concluzie, expunându-și punctul
său de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii.
În aceeași ordine de idei, Colegiul penal lărgit precizează că în
motivarea deciziei instanței de apel se regăsește procesul-verbal de audiere
a părții vătămate Xxxxx din cadrul urmăririi penale; procesul-verbal de
consemnare a plângerii din 23 octombrie 2020; procesul-verbal din 24
decembrie 2020 de confruntare dintre inculpatul Moscaliuc Denis și partea
vătămate Xxxxx; raportul de expertiză judiciară nr. 202011P0837 din 30
decembrie 2020, însă, aceste probe nu au fost supune unei verificări
minuțioase și obiective, fiecare probă separat - sub toate aspectele, prin
prisma pertinenței, concludenții și veridicității, iar toate în ansamblu, din
punct de vedere al coroborării lor.
Întru elucidarea acestor aspecte, instanța de recurs ordinar ține să
sublinieze că potrivit procesului-verbal de audiere a părții vătămate,
Xxxxxz, din 23 decembre 2020 (f.d.12-14), ultima a declarat că ”locuia cu
soțul la domiciliul soacrei sale, care se implica mereu în viața lor,
din care motiv se iscau mereu certuri. Iar, în ultimii trei ani, soțul ei a
devenit foarte agresiv și o învinuia că ea ar întreține raporturi sexuale cu alți
bărbați. La 23.12.2020, în jurul orei 01:00, soțul ei a venit în stare de
ebrietate și a început s-o învinuiască iar că ea ar fi întreținut raporturi sexuale
cu alți bărbați și iarăși s-a început scandalul, și acesta i-a spus că, nu
cumva să nege învinuirile lui că se apropie și îi dă două, și i-a a negat
fapta dată, unde Denis cu palma a lovit-o în cap, după care încă odată în
regiunea feței în partea dreaptă, în odaie era și copilul, care s-a trezit și
privea. Soțul ei a ieșit afară și peste câteva minute a intrat și i-a cerut să
întrețină raport sexual, la care ea a refuzat zicând că fetita e mare, îi
vede și înțelege tot si va spune la toți. Denis nu a vrut să înțeleagă și a
luat-o cu forța, a pus- o în pat unde era și fetița, a pus-o cu fața în jos și a
început s-o dezbrace și a întreținut cu această raport sexual în forma
naturală, ea nu s-a mai împotrivit acestuia în timpul când întreținea
relații sexuale cu dânsa, ca să nu agraveze situația si să fie agresată
fizic, fetița a văzut absolut tot. A doua zi s-a dus la poliție, a indicat că,
îi era frică și de aceasta nu s-a împotrivit si îi ținea mâna
inculpatului ca să nu o strângă de gât, nu s-a forțat de frică si tot de
frică singură s-a dezbrăcat. La fel, anterior a indicat că, au mai fost
așa situații și a stat la centre, relația cu soacra nu este bună, nu a
anunțat poliția pentru situațiile anterioare, în acel moment soacra
era acasă, iar după finisarea actului a indicat că, s-a culcat, ea a
menționat că nu are nici o sursă de venit. Aceste declarații au fost confirmate
12
de către partea vătămată Xxxxx și în ședința de judecată a primei instanțe,
declarațiile căreia au avut un caracter consecvent și determinat (f. d. 98-
99).
Potrivit procesului-verbal de consemnare a plângerii din 23 decembrie
2020 (f.d.3), Xxxxxz a solicitat să fie luate măsuri cu soțul său, care a venit
acasă în stare de ebrietate și i-a aplicat două lovituri cu palma în regiunea
fetei si în cap, după care contrar voinței acesteia a întreținut un raport
sexual în formă naturală la domiciliul comun, în fața copilului minor.
Conform procesului-verbal de confruntare din 24 decembrie 2020,
-
fiind efectuată confruntare între învinuitul Moscaliuc Denis și partea
vătămată Xxxxxz (f.d. 28-29), ultima, la fel, a susținut că raportul sexual
dintre ei a fost unul forțat, deși Moscaliuc Denis a infirmat acest fapt.
Fiind întrebată de avocat cum și-a exprimat nedorința, aceasta a indicat că,
i-a spus soțului să se liniștească că fetița nu doarme și vede tot. La fel, a
indicat că, de teamă a acceptat, deoarece în caz contrar știa că era
bătaie și de teamă a acceptat.
Totodată, din concluziile raportului de expertiză judiciară nr.
-
202011P0837 din 30 decembrie 2020 (f.d.32-33) se constată că la
examinarea lui Xxxxxz s-a depistat edem tumeficație posttraumatic al
țesuturilor moi pe față din dreapta, formate la acțiunea traumatică cu obiect
contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele relatate și se califică
ca vătămări neînsemnate.
Astfel, Colegiul penal lărgit apreciază ca fiind prematură concluzia
-
instanței de apel precum că “raportul sexual a avut loc benevol, iar loviturile
aplicate de către Moscaliuc Denis față de Xxxxxz nu au fost cu scopul de a
întreține cu aceasta raportul sexual, dar din cauza unui conflict familial”, și
eronat a interpretat probele expuse supra, or, partea vătămată indică că,
loviturile aplicate de către Moscaliuc Denis au fost anume cu scopul de a-
i înfrânge rezistența și de a o forța să întrețină cu inculpatul raportul sexual.
Prin urmare, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel nu a
elucidat pe deplin circumstanțele faptice, precum și nu a apreciat toate
probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Or, conform
prevederilor art. 100 alin.(4), 101 alin.(1) - (4) Cod de procedură penală,
verificarea probelor este o activitate a instanței privind constatarea
veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le
conține proba cu realitatea obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor
administrate, coroborarea lor cu alte probe, verificarea sursei de
proveniență a probelor.
Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor
probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal.
Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă
din care au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor
procesuale prevăzute de Codul de procedură penală, cât și printr-o analiză
logică a conținutului probei, a coroborării lor.
Într-o hotărâre este necesar nu numai de a enumera statistic probele,
dar și de a expune esența acestora și legătura lor cu conținutul altor probe
13
care în ansamblu confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a
argumenta de ce unele probe sunt admise, iar altele respinse.
Astfel, concluziile instanței de apel formulate în decizie, poartă un
caracter generic asupra operațiunii de cercetare și verificare a probelor,
însă, așa cum examinarea probelor constituie elementul-cheie la
pronunțarea unei hotărâri corecte și legale, lăsarea fără apreciere și
aprecierea abstractă a acestora duce la pronunțarea unei hotărâri
incomplete, neîntemeiate și cu o doză sporită de incertitudine asupra
calității efectuării actului de justiție.
Într-o altă ordine de idei, Colegiul penal lărgit menționează, că
-
instanța de apel deși la f. d. 13 a deciziei adoptate, a notat că ”în instanța
de apel a fost constatat cu certitudine faptul că, Moscaliuc Denis la 23
decembrie 2020, aproximativ la ora 01:00, aflându-se la domiciliul său situat
în satul Xxxxxx, raionul Cahul împreună cu soția sa Xxxxx cu care în
conformitate cu art. 1331 Cod penal sunt membri de familie, a lovit-o cu
pumnii pe diferite părți ale corpului pe soția sa Xxxxx, prin ce conform
raportului de expertiză judiciară nr. 202011P0837 din 30 decembrie 2020 i-
au fost cauzate leziuni corporale sub formă de: edem tumefacție
posttraumatic al țesuturilor moi pe față din dreapta ce se califică ca leziuni
corporale neînsemnate”, în continuare a concluzionat că ”în asemenea
circumstanțe, instanța de apel audiind participanții la proces, cercetând
probele administrate în instanța de fond, și apreciind totalitatea probelor din
punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate
probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, respectându-se
prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a constatat că acțiunile
inculpatului urmează a fi calificate în prevederile art. 781 Cod contravențional
- violența în familie, conform indicilor calificativi ”maltratarea sau alte acțiuni
violente, comise de un membru al familiei în privința altui membru al familiei,
care au provocat vătămare neînsemnată a integrității corporale”.
Din cele reliefate, se desprinde că instanța de apel, ca urmare a
efectuării cercetării judecătorești, a pronunțat soluția cu privire la
reîncadrarea acțiunilor inculpatului Moscaliuc Denis, însă nu a constatat
fapta infracțională reținută în sarcina acestuia, ca fiind dovedită, or,
instanța de apel, adoptând o soluția privind încetarea procesului penal în
privința inculpatului Moscaliuc Denis, pe învinuirea în săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2), lit. b2) Cod penal în legătură cu
faptul că acțiunile acestuia constituie contravenția prevăzută de art.781
Cod contravențional, a constatat aceeași fapta infracțională, potrivit căreia
acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 171 alin. (2), lit. b2) Cod
penal.
În acest context, Colegiul penal lărgit notează că, modalitatea de
motivare a soluției instanței de apel cu privire la calificarea acțiunilor
inculpatului Moscaliuc Denis este neclară și contradictorie, pe când potrivit
prevederilor legislației procesuale și practicii judiciare, hotărârile
pronunțate de instanțele de fond trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și
în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a
permite instanței superioare de a verifica corespunderea hotărârii
14
pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea
hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali,
vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială apare
astfel ca un viciu de procedură.
Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției
inerent oricărui act jurisdicțional, iar hotărârea judecătorească este
rezultatul unui proces logic de analiză științifică a pretențiilor deduse
judecății, dispozițiilor legale incidente și probelor administrate în cauză în
scopul aflării adevărului, urmare a unui raționament logic-juridic care se
reflectă în motivarea acesteia.
Conform jurisprudenței CtEDO, expuse în cazurile aplicării art.6 al
Convenției, o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în
cadrul procesului penal, oferă posibilitatea ca această hotărâre să poată fi
verificată în cadrul căilor de atac și posibilitatea persoanelor interesate de
a pregăti o cerere de apel sau recurs (Suominen c. Finlandei (2003) § 37,
Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007 § 85).
În afară de aceasta, motivarea hotărârilor este un instrument
important în asigurarea transparentei justiției și existența unui control
social asupra acesteia (Hirvisaari c. Finlandei, (2001 § 30).
În aserțiunea dată, Colegiul penal lărgit constată că în speța discutată
și-au găsit confirmare temeiurile invocate de recurent și prevăzute în art.
427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, ceea ce duce la casarea
deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de
apel, în alt complet de judecată, în cadrul căreia urmează a fi apreciate
toate probele în cumul, la justa lor valoare pentru adoptarea unei soluții
corecte, deoarece aceste erori nu pot fi corectate de instanța de recurs.
În acest context, la rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să
se conducă de dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede
procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul
cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile Legii procesual penale –
asupra motivelor esențiale indicate în cererea de apel și în măsura
competenței sale asupra motivelor din recursul ordinar declarat,
nominalizate în prezenta decizie, să elucideze faptele importante pentru
soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar
concluziile sale în decizia adoptată, și în dependență de circumstanțele
constatate, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica
unitară în acest domeniu și de practica relevantă a CtEDO, în cadrul unui
proces de judecată contradictoriu, să pronunțe o hotărâre legală și
întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură
penală.
Conducându-se de prevederile art. art. 434, 435 alin. (1), pct. 2), lit.
c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit
D E C I D E :
Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în
Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail.
15
Se casează total decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din
29 septembrie 2021, în cauza penală în privința lui Moscaliuc Denis xxxxx
și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt
complet de judecată.
Decizia nu se supune căilor de atac.
Decizia motivată pronunțată la 24 noiembrie 2022.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Plămădeală Ghenadie
Toma Nadejda
Țurcan Anatolie
Cobzac Elena
16