1ra-34/22 — art.171 al.2 lt.b/2 CP

1ra-34/22 — art.171 al.2 lt.b/2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-34/2022

1-21012696-01-1ra-05012022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Plămădeală Ghenadie, Toma Nadejda

Țurcan Anatolie, Cobzac Elena

Judecând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Cahul, Tomița Mihail, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel

Cahul din 29 septembrie 2021, în cauza penală de învinuire a lui

Moscaliuc Denis xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în xxxxx, xxxxxx

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2), lit. b2) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 27.01.2021 – 20.04.2021;

instanța de apel: 12.05.2021 - 29.09.2021;

instanța de recurs: 05.01.2022 – 18.10.2022.

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

2021, Moscaliuc Denis a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.

171 alin. (2), lit. b2) Cod penal - 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit art. 85 Cod penal, prin cumul total al sentințelor, s-a stabilit

lui Moscaliuc Denis o pedeapsă definitivă de 5 ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport.

S-a încasat din contul lui Moscaliuc Denis în beneficiul Statului

cheltuielile judiciare pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară nr.

202011P0837 din 30 decembrie 2020, în sumă de 448 lei.

Moscaliuc Denis, la 23 decembrie 2020, aproximativ la ora 01:00, aflându-

se la domiciliul său situat în satul Xxxxxx, raionul xxxxxx, împreună cu

soția sa, Xxxxxz, cu care în conformitate cu art. 1331 Cod penal sunt

membri de familie, având intenția satisfacerii poftei sexuale, a lovit-o cu

1

pumnii pe diferite părți ale corpului pe soția sa, Xxxxxz, prin ce, conform

raportului de expertiză judiciară nr. 202011P0837 din 30 decembrie 2020,

i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de: edem tumefacție

posttraumatic al țesuturilor moi pe față din dreapta ce se califică ca leziuni

corporale neînsemnate și a întreținut cu ea un raport sexual forțat în formă

normală contrar voinței ei, prin ce i-a cauzat victimei dureri fizice.

Acțiunile inculpatului Moscaliuc Denis au fost încadrate de către

prima instanță în baza art. 171 alin. (2), lit. b2) Cod penal, după semnele

calificative – ”violul, adică raportul sexual săvîrșit prin constrîngere fizică a

persoanei săvîrșit asupra unui membru de familie”.

procurorul în Procuratura r. Cahul, Todos Victor, prin care a solicitat

casarea parțială a acesteia în partea ce ține de stabilirea pedepsei, cu

rejudecarea cauzei și aplicarea față de inculpat a pedepsei cu închisoarea

pe un termen de 7 ani, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, iar

în baza art. 85 Cod penal, prin cumul total al sentințelor, să-i fie stabilită

pedeapsa definitivă 7 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de

transport, în rest, sentința să fie menținută.

În motivarea apelului depus, acuzarea a invocat că prima instanță

corect a ajuns la concluzia că în acțiunile lui Moscaliuc Denis sunt prezente

elementele infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2), lit. b2 ) Cod penal,

însă, la stabilirea pedepsei nu a ținut cont de argumentele acuzării, și

anume că inculpatul a comis anterior o infracțiune cu intenție pentru care

a fost condamnat, dar nu a ispășit în totalmente pedeapsa stabilită,

infracțiunea de viol a săvârșit-o în privința unui membru de familie – soția

sa, și în prezența copilului lor minor, anterior comiterii faptei date,

inculpatul a mai provocat conflicte de familie cu soția sa, vina în săvârșirea

faptei incriminate nu a recunoscut.

3.1. În apelul declarat de către avocatul Balan Alexandru în numele

inculpatului Moscaliuc Denis, s-a solicitat casarea sentinței și emiterea

unei noi hotărîri de achitare, din motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii

În motivarea apelului, apărarea a menționat următoarele:

- prima instanță, la emiterea sentinței s-a bazat exclusiv pe

declarațiile părții vătămate, care nu sunt confirmate prin nici o probă

obiectivă, or, conform raportului de expertiză judiciară, la ultima nu au fost

depistate careva leziuni corporale specifice violului;

- nu există o certitudine clară vis-a-vis de leziunile corporale depistate

la Xxxxxz, sub formă de edem tumefacție posttraumatic al țesuturilor moi

pe față din dreapta, ținând cont că acuzarea nu a combătut declarațiile

martorului Moscaliuc Valentina, care a comunicat că, în cadrul unui

conflict între ea și Xxxxxz, care a avut loc cu o zi înainte de evenimentele

din speță, ambele și-au aplicat reciproc peste diferite părți ale corpului,

inclusiv peste cap și față, fapt care nu este infirmat de către Xxxxxz. Astfel,

apărarea a indicat, având în vedere evenimentele ce au precedat speței în

cauză, că există suficiente dubii, care nu au fost înlăturate de acuzare,

2

precum că, leziunile corporale menționate, au apărut la Xxxxxz anume în

rezultatul pretinselor acțiuni violente întreprinse de către Moscaliuc Denis

în noaptea zilei de 23.12.2020, și nu în rezultatul conflictului ce a avut loc

cu o zi înainte dintre soția și mama ultimului;

- acuzarea nu a prezentat probe incontestabile ce ar permite de a

reține în pretinsele acțiuni ale lui Moscaliuc Denis a laturii obiective a

infracțiunii incriminate. Or, acuzatorul de stat nu a administrat careva

probe pertinente, concludente, utile și veridice, care apreciate din punct do

vedere al coroborării lor ar fi dovedit faptul că inculpatul Moscaliuc Denis

a întreținut cu soția sa un raportul sexual, săvârșit prin constrângere fizică

a acesteia, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și

exprima voința. Mai mult, în cadrul procesului penal cu certitudine s-a

stabil faptul că Xxxxx este o persoană majoră cu capacitate de exercițiu, nu

este într-o vârstă înaintată, nu suferă de careva maladii fizice și/sau psihice

severe, respectiv, este în deplină capacitate atât fizică, cât și psihică de a

opune rezistență și de a înțelege caracterul și esența pretinselor acțiuni

violente cu caracter sexual, pretins întreprinse în raport cu ea de către

Moscaliuc Denis;

- pe întreg parcursul prezentului proces penal Xxxxx a comunicat că

nu și-a manifestat în nici un fel dezacordul său de a întreține un raport

sexual cu soțul, adică nici verbal, nici fizic. În atare circumstanțe, ținând

cont în primul rând că, pretinsa victimă, îi este soție, cu cere acesta se află

în căsătorie de peste șase ani, iar în al doilea rând în condițiile în care ultima

nici nu și-a manifestat într-un oarecare mod dezacordul său de a întreține

un raport sexual, este absolut evident că, Moscaliuc Denis nici nu avea cum

să conștientizeze că, prin dorința sa naturală și normală ce survine în relații

de căsătorie, care de fapt și de drept este încheiată în rezultatul

consimțământului reciproc, neviciat, exprimat personal și necondiționat al

bărbatului și femeii, săvârșește infracțiunea, ce în mod absurd îi este în

prezent incriminată;

- partea acuzării nu a probat cel puțin latura subiectivă a infracțiunii

respective așa cum, o infracțiune din categoria celei incriminate, nu poate

fi săvârșită din imprudență, făptuitorul comițând acțiunile respective cu

intenție directă, conștientizând caracterul ilegal al acțiunilor sale, dorindu-

și survenirea urmărilor prejudiciabile, fapt care în cazul din speță, în

circumstanțele expuse, nu se atestă și nici nu poate fi reținut. Totodată,

declarațiile lui Xxxxx privind imposibilitatea sa de a se apăra motivul de

frică față de pretinsul agresor, urmează a fi apreciate critic, or,

circumstanțele în care se pretinde că a fost comis violul asupra ei, denotă

contrariul. În primul rând, aceasta se afla în domiciliul comun cu soțul, și

a soacrei sale, care, de altfel, în noaptea de 23.12.2020 se afla în aceiași

casă și cel puțin, în pofida relațiilor ostile dintre ele, putea în mod evident

apela la ajutorul și implicarea ultimei în vederea stopării acțiunilor pretins

ilegale întreprinse de Moscaliuc Denis.

Însăși domiciliul respectiv, conform procesului – verbal de cercetare

la fața locului din 23.12.2020, nu este amplasat într-o parte nepopulară al

s. Xxxxxx, rl. xxxxx, ci din contra este amplasat în nemijlocita apropiere de

3

traseul R-32 Cahul – Vulcănești, deci practic în centrul localității respective,

care este dens populată, fapt ce cu ușurință i-ar fi permis lui Xxxxx să

întreprindă toate măsurile posibile în vederea părăsirii domiciliului,

alertării vecinilor nemijlociți sau a altor localnici despre un pericol iminent

pentru integritatea sa fizică, fapt care nici pe departe nu a avut loc, ceea ce

denotă că pretinsa victimă este cel puțin nesinceră în declarațiile sale.

Pe cale de consecință, partea apărării a constatat că, nici pretinsa

constrângere psihică a lui Xxxxx nu și-a găsit confirmarea sa obiectivă, or,

în cadrul urmăririi sale, ultima nu a fost supusă unei expertize judiciare

psihologice, care ar permite evaluarea stării sale psihologice asupra

evenimentelor din speță;

- în absența unor probe obiective ale vinovăției inculpatului Moscaliuc

Denis de comiterea infracțiunii incriminate, a subliniat că declarațiile părții

vătămate urmează a fi apreciate critic, inclusiv, din considerentul că,

relațiile dintre cei doi soți, în perioada ce a precedat evenimentele din speță

s-au deteriorat esențial pe fundalul neînțelegerilor, și chiar ostilităților

dintre ea și Moscaliuc Valentina, fapt confirmat atât de ultima și Moscaliuc

Denis, cât și de către însăși pretinsa victimă, care a comunicat că

propunerile dânsei de a-și muta locul de trai separat de mama – soacră, au

fost categoric respinse de soț;

- acțiunile și inacțiunile lui Xxxxx în raport cu așa zisul agresor, sunt

lipsite de consecutivitate, deși se pretinde a fi o victimă a violenței în familie,

nici anterior și nici până în prezent nu a solicitat niciodată intervenția

organelor de resort în vederea protejării ei de către soțul agresor, nu a

solicitat nici în ordinea art. 2783 -2787 Cod de procedură civilă, dar nici în

ordinea art. 2151 Cod de procedură penală obținerea de protecție a victimei

violenței în familie, în același timp continuând să contacteze, inclusiv fizic

cu Moscaliuc Denis și după ziua de 23.12.2020, chiar și declarând că, nu

are pretenții față de ultimul, nici de ordin moral, dar nici material;

- sentința primei instanțe este bazată exclusiv pe presupuneri,

deduceri și supoziții subiective ale părții vătămate, o nu există absolut nici

o probă pertinentă și obiectivă, care ar confirma vinovăția lui Moscaliuc

Denis de comiterea unei infracțiuni de viol în raport cu soția sa.

septembrie 2021 a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către

procurorul în Procuratura r. Cahul, Todos Victor; a fost admis apelul

declarat de către avocatul Balan Alexandru în numele inculpatului

Moscaliuc Denis, casată total sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central,

din 20 aprilie 2021, și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care a fost încetat procesul penal în privința lui

Moscaliuc Denis învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. art. 171

alin. (2), lit. b2) Cod penal, din motiv că fapta constituie contravenția

prevăzută de art. 781 Cod contravențional; Moscaliuc Denis a fost

recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 781 Cod

contravențional și i s-a stabilit pedeapsa sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității pe o durată de 50 ore; a fost admisă

solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor de judecată,

4

cu dispunerea încasării de la Moscaliuc Denis în beneficiul statului a

cheltuielilor judiciare în cuantum de 448 lei pentru efectuarea expertizei

judiciare nr. 202011P0837 din 30 octombrie 2020.

Instanța de apel, audiind participanții, studiind materialele dosarului,

a conchis necesitatea respingerii apelului procurorului și admiterii apelului

depus în interesele inculpatului, cu casarea totală a sentinței contestate,

cu emiterea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, de încetare a procesului penal în privința lui Moscaliuc Denis

învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2), lit. b2) Cod

penal, din motiv că fapta constituie contravenția prevăzută de art. 781 Cod

contravențional.

În sprijinul acestei concluzii, instanța de apel a menționat că probe

noi la examinarea cauzei nu au fost administrate, dar, dat fiind faptul că

inculpatul a contestat vinovăția, solicitând-se achitarea acestuia, întru

asigurarea principiului contradictorialității, reglementat de art. 24 Cod de

procedură penală, cât și în baza art. 414 alin. (2) Cod de procedură penală,

la solicitarea procurorului au fost cercetate suplimentar probele

administrate în prima instanță, și anume: ordonanța de începere a urmăririi

penale din 23 decembrie 2020, fiind dispusă începerea urmăririi penale în

baza art. 171 alin. (2), lit. b2) Cod penal; procesul-verbal de consemnare a

plângerii din 23 decembrie 2020; raportul din 23 decembrie 2020; procesul-

verbal de cercetare la fața locului din 23 decembrie 2020, cu anexe foto,

cercetarea fiind realizată în s. Plinei, r. xxxxx; ordonanța din 23 decembrie

2020 de recunoaștere în calitate de parte vătămată, prin care Xxxxx a fost

recunoscută în calitate de parte vătămată; procesul-verbal de audiere a

părții vătămate Xxxxx; procesul-verbal din 23 decembrie 2020 de reținere,

prin care Moscaliuc Denis a fost reținut la data de 23.12.2020 ora 14:15;

procesul-verbal de audiere a bănuitului Moscaliuc Denis din 23 decembrie

2020; procesul-verbal de audiere a învinuitului Moscaliuc Denis din 24

decembrie 2020; ordonanța de aplicare a măsurii preventive obligarea de a

nu părăsi localitatea din 24 decembrie 2020; procesul-verbal din 24

decembrie 2020 de confruntare, acțiunea dată fiind realizată între

inculpatul Moscaliuc Denis și partea vătămate Xxxxx; raportul de expertiză

judiciară nr. 202011P0837 din 30 decembrie 2020; copia certificatului de

căsătorie, la 03.10.2015 fiind încheiată căsătoria dintre Moscaliuc Denis și

Xxxxx; copia certificatului de naștere, pe numele Moscaliuc Valentina-

Ioana, părinții căreia sunt Moscaliuc Denis și Xxxxx; raportul din 30

decembrie 2020 privind consemnarea rezultatelor urmăririi penale pe

cauza penală nr. 2020150943, fiind dispusă remiterea cauzei penale în

instanța de judecată; procesul-verbal din 19 ianuarie 2021 de audiere a

învinuitului Moscaliuc Denis; sentința Judecătoriei Cahul, sediul central,

din 03 iunie 2020, pe numele Moscaliuc Denis învinuit în baza art. 2641

alin. (1) Cod penal; declarațiile inculpatului Moscaliuc Denis în cadrul

ședinței de judecată a instanței de apel.

Astfel, în urma audierii participanților la proces, cercetând

suplimentar probele administrate în prima instanță, și apreciindu-le din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate

5

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, respectându-

se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, instanța de apel a constat

că starea de fapt și acțiunile inculpatului Moscaliuc Denis nu se încadrează

în prevederile art. 171 alin. (2), lit. b2) Cod penal.

Întru adoptarea soluției, instanța de apel a indicat că prima instanță

a dat apreciere eronată probelor administrate și circumstanțelor de fapt

constatate, și eronat a conchis că fapta ilicită săvârșită de inculpatul

Moscaliuc Denis la 23.12.2020 poate fi încadrată pe art. 171 alin. (2), lit.

b2) Cod penal, iar acuzatorul nu a adus probe ce ar confirma prezența

elementelor caracteristice infracțiunii nominalizate.

În acest sens, instanța de apel a menționat că, infracțiunea de viol

atentează asupra relațiilor sociale referitoare la libertatea și inviolabilitatea

sexuală a persoanei, indiferent de sex.

Prin raport sexual sub aspect fiziologic se înțelege un act sexual

normal dintre un bărbat și o femeie.

Latura obiectivă a infracțiunii de viol se realizează prin următoarele

modalități: constrângere fizică; constrângere psihică; profitare de

imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-și exprima voința.

Prin constrângere fizică se înțeleg actele de violență exprimate prin

folosirea forței fizice a făptuitorului pentru a înfrânge rezistența victimei.

Constrângerea psihică se manifestă prin violențe exprimate prin amenințări

de aplicare a forței asupra victimei, copiilor, rudelor, apropiaților acesteia

cu scopul de a înfrânge rezistența victimei și de a o forța să întrețină cu

făptuitorul relații sexuale. Iar, prin profitarea de imposibilitatea victimei de

a se apăra ori de a-și exprima voința se înțeleg acțiunile pe care le

întreprinde făptuitorul pentru a realiza raportul sexual cu victima,

înțelegând că ea nu se poate apăra sau nu își poate exprima voința: este

minoră sau în vârstă avansată, manifestă un handicap fizic ori suferă de o

maladie psihică, ceea ce nu i-a permis să înțeleagă caracterul și esența

acțiunilor făptuitorului sau nu a putut opune rezistență.

Latura subiectivă a infracțiunii de viol se realizează prin intenție

directă, făptuitorul este conștient că realizează contra voinței victimei

raportul sexual prin constrângere fizică sau psihică ori prin profitare de

imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-și exprima voință, prevede

urmările acțiunilor sale și le dorește. Drept motiv al săvârșirii infracțiunii de

viol servește dorința făptuitorului de a-și satisface pofta sexuală. Pentru a

califica infracțiunea de viol ca atare, este necesar ca victima să nu fi putut

să-și exprime voința de a se apăra sau de a-și exprima voința.

Subiect al infracțiunii de viol este orice persoană fizică responsabilă,

care a atins vâr-sta de 14 ani.

Potrivit prevederilor art. 1331 Cod penal, ”prin membru de familie se

înțelege: a) în condiția conlocuirii: persoanele aflate în relații de căsătorie, de

concubinaj, persoanele divorțate, persoanele aflate în relații de tutelă și

curatelă, rudele lor pe linie dreaptă sau colaterală, soții rudelor”. Iar, potrivit

copiei certificatului de căsătorie anexat la materialele dosarului, rezultă că

Moscaliuc Denis și Xxxxx sunt soți, căsătoria fiind înregistrată la data de

03.10.2015 (f.d.36) și au și un copil minor (f.d.37).

6

În continuare, instanța de apel a menționat că din declarațiile părții

vătămate Xxxxx nu rezultă că, soțul ar fi lovit-o cu scopul de a întreține

raport sexual cu aceasta, dar pentru a clarifica relațiile familiale, din

motivul geloziei.

Mai mult ca atât, inculpatul nu a negat faptul că, între ei ar fi avut

loc un conflict, dar nu cu scopul de a întreține raport sexual și după ceartă

aceasta nu și-a manifestat dezacordul de a întreține raportul sexual, nu se

opunea, tăcea, doar i-a zis să se liniștească că este și copilul în cameră.

Astfel, atât timp cât ea nu și-a manifestat dezacordul, soțul nu avea

de unde să știe că ea se teme, cum invocă aceasta și că nu dorea ca raportul

sexual să aibă loc, nu a fost demonstrat prin nimic faptul că, de teamă a

acceptat, deoarece în caz contrar știa că era bătaie și de teamă a acceptat.

Or, din declarațiile inculpatului, reiese că în seara de 22.12.2020 spre

23.12.2020 a venit acasă și s-a culcat lângă soție și cu aceasta a întreținut

și un raport sexual în formă normală, dar de bătut nu a bătut-o și nici nu

a numit-o cu cuvinte urâte. După raportul sexual cu aceasta s-a culcat și

a dormit până dimineață, soția sa nu a țipat și nici nu a zis că nu dorește

să fie întreținut raportul sexual. Iar, dimineața ca de obicei ea a dus copilul

la grădiniță și în jurul orei 14:00 a venit poliția și de la ei aflat că a fost

depusă plângerea cu privire la viol, dar așa faptă, acesta invocă că nu a

comis (f.d.25, 102). Cât și pe procesul – verbal de confruntare, care a fost

realizată între inculpat și partea vătămată (f.d.28- 29), toate acestea

confirmă faptul că, raportul sexual a avut loc benevol, iar loviturile aplicate

de către Moscaliuc Denis față de Xxxxx nu au fost cu scopul de a întreține

cu aceasta raportul sexual, dar din cauza unui conflict familial.

Mai mult ca atât, chiar dacă la Xxxxx au fost depistate leziuni

corporale (f.d.32-33) nu a fost confirmat faptul că, acestea au cauzate cu

scopul întreținerii raportului sexual. Și, chiar dacă inculpatul și mama

acestuia invocă că, leziunile depistate la partea vătămată ar fi fost cauzate

în urma conflictului, care a avut loc între Xxxxx și mama inculpatului,

aceste declarații au fost făcute cu scopul de a evita răspunderea penală.

Așa cum, nu se confirmă faptul că, între Xxxxx și soacra acesteia ar fi avut

loc vreun conflict și că acestea s-ar fi bătut. Mama inculpatului invocă că,

ar fi chemat și poliția, dar nu se prezintă careva acte ce ar demonstra

declarațiile date, iar Moscaliuc Denis a menționat că poliția nu au chemat-

o pentru a documenta conflictul dintre soția și mama sa. Astfel, declarațiile

date de mama inculpatului sunt în contradicție cu cele ale inculpatului și

sunt tratate ca o modalitate de a își apăra fiul, iar cele ale inculpatului sunt

tratate ca o tactică de apărare. Așa cum, este un drept a inculpatului de a-

și stabili poziția de apărare, și acesta face declarații pentru a evita

răspunderea pentru faptele comise.

4.1. În instanța de apel a fost constatat cu certitudine faptul că,

Moscaliuc Denis la 23 decembrie 2020, aproximativ la ora 01:00, aflându-

se la domiciliul său situat în satul Xxxxxx, raionul Cahul împreună cu soția

sa Xxxxx cu care în conformitate cu art. 1331 Cod penal sunt membri de

familie, a lovit-o cu pumnii pe diferite părți ale corpului pe soția sa Xxxxx,

prin ce conform raportului de expertiză judiciară nr. 202011P0837 din 30

7

decembrie 2020 i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de: edem

tumefacție posttraumatic al țesuturilor moi pe față din dreapta ce se califică

ca leziuni corporale neînsemnate.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel audiind participanții la

proces, cercetând probele administrate în instanța de fond, și apreciind

totalitatea probelor din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității

și veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, a constatat că acțiunile inculpatului urmează a fi calificate în

prevederile art. 781 Cod contravențional – ”violența în familie, conform

indicilor calificativi ”maltratarea sau alte acțiuni violente, comise de un

membru al familiei în privința altui membru al familiei, care au provocat

vătămare neînsemnată a integrității corporale”.

Ținând cont de prevederile art. art.41-43 Cod contravențional, de

gradul de pericol al contravenției comise, punând accent pe personalitatea

inculpatului, atitudinea acestuia față de contravenția comisă, instanța de

apel a stabilit că, anume sancțiunea cu muncă neremunerată în folosul

comunității pe o durată de 50 ore, va duce făptuitorul pe calea corijării.

Totodată, ținând cont de faptul că în privința lui Xxxxx la 30

decembrie 2020 a fost întocmit raportul de expertiză judiciară nr.

202011P0837 la suma de 448 lei (f.d.32-33), instanța de apel, în

conformitate cu prevederile art. art. 397, 227, 229 Cod de procedură

penală, a dispus încasarea de la Moscaliuc Denis în beneficiul statului

suma de 448, cu titlu de cheltuieli judiciare pentru efectuarea și întocmirea

raportului de expertiză judiciară în privința lui Xxxxx.

recurs ordinar de către procuror, prin care, invocând prevederile art. 427

alin. (2) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia,

cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, din următoarele

considerente:

- judecând apelul, instanța de apel nu a examinat cauza sub toate

aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție greșită privind încetarea

procesului penal în privința inculpatului Moscaliuc Denis, pe învinuirea în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. b2) Cod penal în

legătură cu faptul că acțiunile acestuia constituie contravenția prevăzută

de art.781 Cod contravențional;

- din declarațiile tuturor părților audiate și materialele cauzei descrise

în decizie, instanța de apel a analizat și a apreciat selectiv și fragmentat

declarațiile părții vătămate Xxxxx date în cadrul urmării penale în raport

cu cele din sala de ședința de judecată, și nu a evaluat, analiza celelalte

probe, cu aprecierea fiecărei probe în parte, cu expunerea asupra

admisibilității sau inadmisibilității probei, ignorând, astfel, totalmente

probele administrate la caz;

- instanța de apel, ajungând la concluzia de “încetare a procesului

penal în privința lui Moscaliuc Denis învinuit de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 171 alin. (2) lit.b2) Cod penal, din motivul că fapta constituie

contravenția prevăzută de art.781) Cod contravențional”, nu a ținut cont de

8

normele legale și practica judiciară la caz, nu a dat apreciere tuturor

probelor din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor, în special, procesului-verbal de audiere a părții vătămate

Xxxxx din cadrul urmăririi penale, declarațiile căreia se confirmă prin

procesul-verbal de consemnare a plângerii din 23 octombrie 2020,

procesului-verbal din 24 decembrie 2020 de confruntare, acțiunea dată

fiind realizată între inculpatul Moscaliuc Denis și partea vătămate Xxxxx;

raportului de expertiză judiciară nr. 202011P0837 din 30 decembrie 2020;

- concluzia instanței de apel precum că “raportul sexual a avut loc

benevol, iar loviturile aplicate de către Moscaliuc Denis față de Xxxxx nu au

fost cu scopul de a întreține cu aceasta raportul sexual, dar din cauza unui

conflict familial”, este neîntemeiată, reieșind din faptul că instanța de apel

eronat a interpretat probele expuse supra, or, loviturile aplicate de către

Moscaliuc Denis față de Xxxxx au fost anume cu scopul de a înfrânge

rezistența vicitimei și de a forța să întrețină cu inculpatul raportul sexual;

- instanța de apel, analizând declarațiile inculpatului Moscaliuc

Denis, neîntemeiat a concluzionat că “atâta timp cât ea (partea vătămată)

nu și-a manifestat dezacordul, soțul nu avea de unde să știe că ea se teme,

cum invocă aceasta și că nu dorea ca raportul sexual să aibă loc, nu a fost

demonstrat prin nimic faptul că, de teamă a acceptat, deoarece în caz contrar

știa că era bătaie și din teamă a acceptat ”. Or, concluzia instanței de apel

expusă supra este neîntemeiată, reieșind din faptul că pe tot parcursul

examinării cauzei, partea vătămată Xxxxx a declarat ferm că “Soțul ei a ieșit

afară și peste câteva minute a intrat și i-a cerut să întrețină raport sexual,

la care ea a refuzat zicând că fetița e mare, îi vede si înțelege tot si va spune

la toți”.

raport cu motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta

urmează a fi admis, din următoarele considerente.

În speță, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422

Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept, comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile

stipulate în acest articol.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1), pct. 2), lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să

caseze total hotărârea atacată și să dispună rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

Din raportarea jurisprudenței naționale la cea a CtEDO rezultă că, în

cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile ce urmează să le soluționeze instanța de apel, hotărârea

acesteia urmează a fi desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare, or

eroarea de drept admisă în cadrul unei proceduri precedente, afectează

echitatea procedurii și instanțele de recurs sunt obligate de a rectifica

9

eroarea de procedură admisă de instanțele ierarhic inferioare, în caz

contrar, art.6 CEDO este încălcat (hotărârea CEDO Leoni versus Italia).

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

În conformitate cu art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că

instanța de apel, judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel sau să cerceteze suplimentar probele administrate de prima instanță.

În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se

pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt:

dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost

comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au

fost evaluate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la

dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea

adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare

la chestiunile mai sus menționate, hotărârea instanței de apel urmează a fi

desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în

alt complet de judecată.

Relevant, este de specificat în acest context, că hotărârea instanței de

apel, potrivit art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre

altele, și temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea

sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Deci, fiind investită cu rezolvarea chestiunilor de fapt, instanța de apel,

ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, urmează să expună în

hotărârea adoptată situația de fapt reținută pe baza probatoriului

administrat și să formuleze niște concluzii temeinice, cu suport probator,

privitor la vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei săvârșite de

către acesta sau nevinovăția acestuia și temeiul achitării, prevăzut de

normele procesual penale.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza

deferită judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste

atribuții legale, reglementate exhaustiv de legislator.

Așadar, potrivit recursului declarat, recurentul își întemeiază

dezacordul cu decizia contestată invocând temeiurile pentru recurs

prevăzute la art. 427 alin. (1), pct. 6), 12) Cod de procedură penală, potrivit

cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când instanța de

10

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, și

când 12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Din analiza textuală a recursului ordinar declarat, Colegiul penal lărgit

reține, că se contestă decizia instanței de apel, prin prisma temeiurilor de

recurs invocate și menționat supra, invocându-se, în esență, faptul că în

rezultatul evaluării incorecte și selective a probelor administrate la caz,

instanța de apel greșit a încetat procesul penal în privința lui Moscaliuc

Denis, învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. art. 171 alin. (2),

lit. b2) Cod penal, din motiv că fapta constituie contravenția prevăzută de

art. 781 Cod contravențional.

Așadar, analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor

invocate în recurs și temeiurilor de casare invocate la pct. 6), 12) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit constată că criticile

aduse de către titularul cererii de recurs și-au găsit confirmare în speța

dedusă judecății, iar hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată,

din considerentele ce urmează a fi expuse.

Astfel, potrivit rechizitoriului, Moscaliuc Denis a fost învinuit de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2), lit. b2) Cod penal (f. d.

62-65).

Prima instanță, analizând cumulul de probe administrate la faza

urmăririi penale, care au fost examinate în ședința de judecată, a conchis

ca Moscaliuc Denis să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 171

alin. (2), lit. b2) Cod penal la 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, iar potrivit art. 85 Cod penal, prin cumul total

al sentințelor, să-i fie stabilită lui Moscaliuc Denis o pedeapsă definitivă de

5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis,

cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

Instanța de apel, fiind investită cu judecarea apelurilor declarate

împotriva sentinței, a respins, ca nefondat, apelul procurorului în

Procuratura r. Cahul, Todos Victor; a admis apelul declarat de către

avocatul Balan Alexandru în numele inculpatului Moscaliuc Denis, a casat

total sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central, din 20 aprilie 2021, și a

pronunțat o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care a fost încetat procesul penal în privința lui Moscaliuc Denis

învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. b2) Cod

penal, din motiv că fapta constituie contravenția prevăzută de art. 781 Cod

contravențional;

-Moscaliuc Denis a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției

prevăzute de art. 781 Cod contravențional și s-a stabilit pedeapsa sub formă

de muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată de 50 ore;

- a fost admisă solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea

cheltuielilor de judecată, cu dispunerea încasării de la Moscaliuc Denis în

beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în cuantum de 448 lei pentru

efectuarea expertizei judiciare nr. 202011P0837 din 30 octombrie 2020.

11

În contextul celor expuse, verificând și analizând decizia instanței de

apel, raportată la argumentele indicate de către recurent, Colegiul penal

lărgit reține că acestea și-au găsit confirmare și statuează că concluziile

instanței de apel nu cuprind un substrat factologic, fiind omise

circumstanțe concrete prezentate de acuzare. Or, în cazul în care instanța

de apel a ajuns la concluzia de încetare a procesului penal în privința

inculpatului Moscaliuc Denis, învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 171 alin. (2), lit. b2) Cod penal, deoarece fapta constituie

contravenție, urma să dezvăluie această concluzie, expunându-și punctul

său de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii.

În aceeași ordine de idei, Colegiul penal lărgit precizează că în

motivarea deciziei instanței de apel se regăsește procesul-verbal de audiere

a părții vătămate Xxxxx din cadrul urmăririi penale; procesul-verbal de

consemnare a plângerii din 23 octombrie 2020; procesul-verbal din 24

decembrie 2020 de confruntare dintre inculpatul Moscaliuc Denis și partea

vătămate Xxxxx; raportul de expertiză judiciară nr. 202011P0837 din 30

decembrie 2020, însă, aceste probe nu au fost supune unei verificări

minuțioase și obiective, fiecare probă separat - sub toate aspectele, prin

prisma pertinenței, concludenții și veridicității, iar toate în ansamblu, din

punct de vedere al coroborării lor.

Întru elucidarea acestor aspecte, instanța de recurs ordinar ține să

sublinieze că potrivit procesului-verbal de audiere a părții vătămate,

Xxxxxz, din 23 decembre 2020 (f.d.12-14), ultima a declarat că ”locuia cu

soțul la domiciliul soacrei sale, care se implica mereu în viața lor,

din care motiv se iscau mereu certuri. Iar, în ultimii trei ani, soțul ei a

devenit foarte agresiv și o învinuia că ea ar întreține raporturi sexuale cu alți

bărbați. La 23.12.2020, în jurul orei 01:00, soțul ei a venit în stare de

ebrietate și a început s-o învinuiască iar că ea ar fi întreținut raporturi sexuale

cu alți bărbați și iarăși s-a început scandalul, și acesta i-a spus că, nu

cumva să nege învinuirile lui că se apropie și îi dă două, și i-a a negat

fapta dată, unde Denis cu palma a lovit-o în cap, după care încă odată în

regiunea feței în partea dreaptă, în odaie era și copilul, care s-a trezit și

privea. Soțul ei a ieșit afară și peste câteva minute a intrat și i-a cerut să

întrețină raport sexual, la care ea a refuzat zicând că fetita e mare, îi

vede și înțelege tot si va spune la toți. Denis nu a vrut să înțeleagă și a

luat-o cu forța, a pus- o în pat unde era și fetița, a pus-o cu fața în jos și a

început s-o dezbrace și a întreținut cu această raport sexual în forma

naturală, ea nu s-a mai împotrivit acestuia în timpul când întreținea

relații sexuale cu dânsa, ca să nu agraveze situația si să fie agresată

fizic, fetița a văzut absolut tot. A doua zi s-a dus la poliție, a indicat că,

îi era frică și de aceasta nu s-a împotrivit si îi ținea mâna

inculpatului ca să nu o strângă de gât, nu s-a forțat de frică si tot de

frică singură s-a dezbrăcat. La fel, anterior a indicat că, au mai fost

așa situații și a stat la centre, relația cu soacra nu este bună, nu a

anunțat poliția pentru situațiile anterioare, în acel moment soacra

era acasă, iar după finisarea actului a indicat că, s-a culcat, ea a

menționat că nu are nici o sursă de venit. Aceste declarații au fost confirmate

12

de către partea vătămată Xxxxx și în ședința de judecată a primei instanțe,

declarațiile căreia au avut un caracter consecvent și determinat (f. d. 98-

99).

Potrivit procesului-verbal de consemnare a plângerii din 23 decembrie

2020 (f.d.3), Xxxxxz a solicitat să fie luate măsuri cu soțul său, care a venit

acasă în stare de ebrietate și i-a aplicat două lovituri cu palma în regiunea

fetei si în cap, după care contrar voinței acesteia a întreținut un raport

sexual în formă naturală la domiciliul comun, în fața copilului minor.

Conform procesului-verbal de confruntare din 24 decembrie 2020,

-

fiind efectuată confruntare între învinuitul Moscaliuc Denis și partea

vătămată Xxxxxz (f.d. 28-29), ultima, la fel, a susținut că raportul sexual

dintre ei a fost unul forțat, deși Moscaliuc Denis a infirmat acest fapt.

Fiind întrebată de avocat cum și-a exprimat nedorința, aceasta a indicat că,

i-a spus soțului să se liniștească că fetița nu doarme și vede tot. La fel, a

indicat că, de teamă a acceptat, deoarece în caz contrar știa că era

bătaie și de teamă a acceptat.

Totodată, din concluziile raportului de expertiză judiciară nr.

-

202011P0837 din 30 decembrie 2020 (f.d.32-33) se constată că la

examinarea lui Xxxxxz s-a depistat edem tumeficație posttraumatic al

țesuturilor moi pe față din dreapta, formate la acțiunea traumatică cu obiect

contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele relatate și se califică

ca vătămări neînsemnate.

Astfel, Colegiul penal lărgit apreciază ca fiind prematură concluzia

-

instanței de apel precum că “raportul sexual a avut loc benevol, iar loviturile

aplicate de către Moscaliuc Denis față de Xxxxxz nu au fost cu scopul de a

întreține cu aceasta raportul sexual, dar din cauza unui conflict familial”, și

eronat a interpretat probele expuse supra, or, partea vătămată indică că,

loviturile aplicate de către Moscaliuc Denis au fost anume cu scopul de a-

i înfrânge rezistența și de a o forța să întrețină cu inculpatul raportul sexual.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel nu a

elucidat pe deplin circumstanțele faptice, precum și nu a apreciat toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Or, conform

prevederilor art. 100 alin.(4), 101 alin.(1) - (4) Cod de procedură penală,

verificarea probelor este o activitate a instanței privind constatarea

veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le

conține proba cu realitatea obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor

administrate, coroborarea lor cu alte probe, verificarea sursei de

proveniență a probelor.

Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor

probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal.

Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă

din care au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor

procesuale prevăzute de Codul de procedură penală, cât și printr-o analiză

logică a conținutului probei, a coroborării lor.

Într-o hotărâre este necesar nu numai de a enumera statistic probele,

dar și de a expune esența acestora și legătura lor cu conținutul altor probe

13

care în ansamblu confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a

argumenta de ce unele probe sunt admise, iar altele respinse.

Astfel, concluziile instanței de apel formulate în decizie, poartă un

caracter generic asupra operațiunii de cercetare și verificare a probelor,

însă, așa cum examinarea probelor constituie elementul-cheie la

pronunțarea unei hotărâri corecte și legale, lăsarea fără apreciere și

aprecierea abstractă a acestora duce la pronunțarea unei hotărâri

incomplete, neîntemeiate și cu o doză sporită de incertitudine asupra

calității efectuării actului de justiție.

Într-o altă ordine de idei, Colegiul penal lărgit menționează, că

-

instanța de apel deși la f. d. 13 a deciziei adoptate, a notat că ”în instanța

de apel a fost constatat cu certitudine faptul că, Moscaliuc Denis la 23

decembrie 2020, aproximativ la ora 01:00, aflându-se la domiciliul său situat

în satul Xxxxxx, raionul Cahul împreună cu soția sa Xxxxx cu care în

conformitate cu art. 1331 Cod penal sunt membri de familie, a lovit-o cu

pumnii pe diferite părți ale corpului pe soția sa Xxxxx, prin ce conform

raportului de expertiză judiciară nr. 202011P0837 din 30 decembrie 2020 i-

au fost cauzate leziuni corporale sub formă de: edem tumefacție

posttraumatic al țesuturilor moi pe față din dreapta ce se califică ca leziuni

corporale neînsemnate”, în continuare a concluzionat că ”în asemenea

circumstanțe, instanța de apel audiind participanții la proces, cercetând

probele administrate în instanța de fond, și apreciind totalitatea probelor din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, respectându-se

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a constatat că acțiunile

inculpatului urmează a fi calificate în prevederile art. 781 Cod contravențional

- violența în familie, conform indicilor calificativi ”maltratarea sau alte acțiuni

violente, comise de un membru al familiei în privința altui membru al familiei,

care au provocat vătămare neînsemnată a integrității corporale”.

Din cele reliefate, se desprinde că instanța de apel, ca urmare a

efectuării cercetării judecătorești, a pronunțat soluția cu privire la

reîncadrarea acțiunilor inculpatului Moscaliuc Denis, însă nu a constatat

fapta infracțională reținută în sarcina acestuia, ca fiind dovedită, or,

instanța de apel, adoptând o soluția privind încetarea procesului penal în

privința inculpatului Moscaliuc Denis, pe învinuirea în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2), lit. b2) Cod penal în legătură cu

faptul că acțiunile acestuia constituie contravenția prevăzută de art.781

Cod contravențional, a constatat aceeași fapta infracțională, potrivit căreia

acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 171 alin. (2), lit. b2) Cod

penal.

În acest context, Colegiul penal lărgit notează că, modalitatea de

motivare a soluției instanței de apel cu privire la calificarea acțiunilor

inculpatului Moscaliuc Denis este neclară și contradictorie, pe când potrivit

prevederilor legislației procesuale și practicii judiciare, hotărârile

pronunțate de instanțele de fond trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și

în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a

permite instanței superioare de a verifica corespunderea hotărârii

14

pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea

hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali,

vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială apare

astfel ca un viciu de procedură.

Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției

inerent oricărui act jurisdicțional, iar hotărârea judecătorească este

rezultatul unui proces logic de analiză științifică a pretențiilor deduse

judecății, dispozițiilor legale incidente și probelor administrate în cauză în

scopul aflării adevărului, urmare a unui raționament logic-juridic care se

reflectă în motivarea acesteia.

Conform jurisprudenței CtEDO, expuse în cazurile aplicării art.6 al

Convenției, o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în

cadrul procesului penal, oferă posibilitatea ca această hotărâre să poată fi

verificată în cadrul căilor de atac și posibilitatea persoanelor interesate de

a pregăti o cerere de apel sau recurs (Suominen c. Finlandei (2003) § 37,

Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007 § 85).

În afară de aceasta, motivarea hotărârilor este un instrument

important în asigurarea transparentei justiției și existența unui control

social asupra acesteia (Hirvisaari c. Finlandei, (2001 § 30).

În aserțiunea dată, Colegiul penal lărgit constată că în speța discutată

și-au găsit confirmare temeiurile invocate de recurent și prevăzute în art.

427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, ceea ce duce la casarea

deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de

apel, în alt complet de judecată, în cadrul căreia urmează a fi apreciate

toate probele în cumul, la justa lor valoare pentru adoptarea unei soluții

corecte, deoarece aceste erori nu pot fi corectate de instanța de recurs.

se conducă de dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede

procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul

cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile Legii procesual penale –

asupra motivelor esențiale indicate în cererea de apel și în măsura

competenței sale asupra motivelor din recursul ordinar declarat,

nominalizate în prezenta decizie, să elucideze faptele importante pentru

soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar

concluziile sale în decizia adoptată, și în dependență de circumstanțele

constatate, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica

unitară în acest domeniu și de practica relevantă a CtEDO, în cadrul unui

proces de judecată contradictoriu, să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură

penală.

c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail.

15

Se casează total decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din

29 septembrie 2021, în cauza penală în privința lui Moscaliuc Denis xxxxx

și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 24 noiembrie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

16