1ra-1143/2022 — art. 217 alin. 2 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 217 alin. 2 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
1ra-1143/2022 — art. 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-1143/2022
1-20106401-01-1ra-29072022
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
19 octombrie 2022 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Cobzac Elena
Plămădeală Ghenadie
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg, prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie
2021, în cauza penală privind-o pe
Usatiuc Olga Xxxxx, născută la xxxxx, originară și
domiciliată mun. Xxxxx str. Xxxxx, ap. xx
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 03.09.2020-24.11.2020
instanța de apel: 18.12.2020-03.11.2021
instanța de recurs: 29.07.2022 - 19.10.2022
A C O N S T A T AT:
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 24 noiembrie 2020, în
procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,
Usatiuc Olga Xxxxx a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 217 alin.
(2) Cod penal, la amendă în mărime de 350 unități convenționale, ceea ce constituie
17 500 lei în contul statului.
S-a dispus încasarea din contul inculpatei Usatiuc Olga în beneficiul bugetului
de stat suma de 2800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, inculpata Usatiuc
Olga, intenționat, înțelegând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și dorind
realizarea acestora, într-un mod și la o dată nestabilită de organul de urmărire
penală, a dobândit, păstrat și a transportat până la 28.06.2020, o lulea de culoare
albastră precum și 22 pachețele confecționate artizanal, din masă plastică, în
interiorul cărora s-a depistat o masă vegetală uscată de culoare verde-cafeniu, pe
care le-a predat benevol colaboratorilor de poliție din cadrul IP Centru al DP mun.
Chișinău, după ce ultimii i-au stopat pentru un control în parcul Valea Trandafirilor
din mun. Chișinău. Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-
R-2451 din 21.07.2020 „masa vegetală uscată de culoare verde-cafenie, depistată în 22
(douăzeci și două) pachețele, predate benevol la 28.06.2020 de către cet. Usatiuc Olga,
reprezintă marihuana, care se atribuie la substanțele stupefiante. Cantitatea substanței
1
stupefiante - marihuana, constituie în total 31,576 g (masă uscată). Depunerile de culoare
cafenie, depistate pe suprafața interioară a lulelei, ridicată de la inculpată în condițiile
enunțate mai sus, reprezintă rășină de cannabis, care se atribuie la substanțe stupefiante.
Cantitatea substanței stupefiante - rășină de cannabis, constituie 0,265 g. se atribuie la
cantități mari”.
Conform pct. 7 a Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care
conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora,
aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006, cantitatea substanței
predate de către Usatiuc Olga de 31,576 g de marihuană (masă uscată), se atribuie la
cantități mari. La fel, cantitatea de 0,265 g de rășină de cannabis depistate pe
suprafața interioară a lulelei ridicate de la cet. Usatiuc Olga, se atribuie la cantități
mari.
Nefiind de acord cu soluția adoptată de instanța de fond, procurorul a
declarat apel, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri
potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatei Usatiuc Olga
recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod
penal, a-i stabili pedeapsa penală, cu aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de
procedură penală, sub formă de amendă în cuantum de 525 unități convenționale,
ceea ce constituie 26 250 lei în contul statului.
În motivarea cerințelor s-au invocat următoarele aspecte:
-la stabilirea pedepsei penale, instanța de fond a ignorat prevederile art. 64 alin.
(3) Cod penal, potrivit căreia, mărimea amenzii pentru persoanele fizice se stabilește
în limitele de la 500 la 3000 unități convenționale, iar pentru infracțiunile săvîrșite
din interes material - pînă la 20000 unități convenționale, luîndu-se ca bază mărimea
unității convenționale la momentul săvîrșirii infracțiunii;
-la caz, limita minimă se va reține ținând cont de prevederile art. 64 alin. (3)
Cod penal, limita minimă generală de 500 unități convenționale, din care nu se mai
poate face reducere;
-pedeapsa stabilită inculpatei Usatiuc Olga este sub limita minimă generală și
nu va contribui la realizarea scopului impus prin lege și anume corectarea și
reeducarea persoanei care a comis infracțiunea, precum și curmarea și prevenirea
săvârșirii de noi infracțiuni.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie
2021, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.
În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că, instanța de fond, cercetând
în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității,
pertinenței și concludenței, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în
ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă situație de fapt, dând
faptelor reținute în sarcina inculpatei Usatiuc Olga încadrarea juridică
corespunzătoare, și anume art. 217 alin. (2) Cod penal al RM - păstrarea, transportarea,
drogurilor sau analogilor acestora, săvârșită în proporții mari, fără scop de înstrăinare.
Cu referire la chestiunea individualizării pedepsei penale în privința inculpatei
Usatiuc Olga, instanța de apel a constatat că, instanța de fond a acordat deplină
2
eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, a ținut cont de
gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența
pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile
de viață ale familiei acestuia.
În susținerea poziției sale, instanța de apel a menționat inculpata Usatiuc Olga
a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, a solicitat examinarea cauzei
penale în procedură simplificată, sincer s-a căit de cele comise, anterior nu a fost
judecată.
În conformitate cu art. 76 Cod penal, cu titlu de circumstanțe atenuante au fost
reținute - săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni ușoare și căința sinceră.
Careva circumstanțe agravante în conformitate cu art. 77 Cod penal, nu au fost
reținute.
Astfel, prin reducerea limitelor minime și maxime de pedeapsă în baza art. 3641
alin.(8) Cod de procedură penală, la infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (2) Cod
penal, se formează noi limite minime și maxime: limita minimă - 300 unități
convenționale si limita maximă 525 unități convenționale.
În conformitate cu art. 64 alin. (3) Cod penal, mărimea amenzii pentru
persoanele fizice se stabilește în limitele de la 500 la 3000 unități convenționale, iar
pentru infracțiunile săvârșite din interes material - pînă la 20000 unități
convenționale, luându-se ca bază mărimea unității convenționale la momentul
săvîrșirii infracțiunii. Mărimea amenzii se stabilește în funcție de gravitatea
infracțiunii săvîrșite și de situația materială a celui vinovat și a familiei sale. Luînd în
considerare circumstanțele cauzei, instanța de judecată poate dispune achitarea
amenzii în rate timp de pînă la 5 ani.
Instanța de apel în ansamblu circumstanțele comiterii faptei, caracterul și
gravitatea infracțiunii raportat la personalitatea inculpatei Usatiuc Olga, a respins
solicitarea de apel a acuzatorului de stat privind stabilirea inculpatei a unei pedepse
penale sub formă de amendă în mărime de 525 unități convenționale, or, la stabilirea
limitei de pedeapsă, instanța de fond a aplicat în mod corespunzător atât prevederile
art. 64 alin. (3) Cod penal, cât și prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură
penală raportate la sancțiunea normei penale de incriminare.
Cu referire la alegațiile acuzatorului de stat care a indicat că, în speță, nu au fost
stabilite careva motive ce ar concluziona că nu este rațional ca inculpatei să-i fie
aplicată pedeapsa sub limita minimă, instanța de apel le-a apreciat ca nefondate,
deoarece instanța de fond a aplicat sancțiunea sub formă amendă în mărime de 350
unități convenționale, așa cum inculpata Usatiuc Olga a recunoscut vina în
comiterea infracțiunii incriminate, a solicitat examinarea cauzei penale în procedură
simplificată, sincer s-a căit de cele comise, anterior nu a fost judecată, are la
întreținere un copil minor, careva circumstanțe agravante nu au fost stabilite.
În contextul dat, este relevantă decizia Curții Constituționale nr. 85 din
09.07.2018 privind inadmisibilitatea sesizării nr. 97g/2018 privind excepția de
neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 64 alin. (3) din Codul penal. Din
3
perspectiva criteriilor menționate, Curtea a constatat că articolul 3641 alin. (8) din
Codul de procedură penală este o normă care face parte din categoria normelor de
drept substanțial și nu din categoria celor de procedură penală. La această concluzie
se poate ajunge dacă se are în vedere criteriul scopului normei și criteriul
rezultatului la care conduce norma. Așadar, în măsura în care aplicarea acestei
dispoziții conduce la schimbarea condițiilor de tragere la răspundere penală și de
aplicare a pedepselor, ea va cădea sub incidența articolului 7 din Convenție și a
articolului 22 din Constituție.
În această ordine de idei, instanța de apel a concluzionat că, pedeapsa numită
de prima instanță inculpatei Usatiuc Olga, recunoscută vinovată de comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, sub formă de amendă în
mărime de 350 unități convenționale, ceea ce constituie 17 500 lei este legală și
echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, iar solicitarea acuzatorului de stat
formulată în cererea de apel urmează a fi respinsă ca fiind nefondată.
Totodată, la individualizarea pedepsei penale au fost respectate limitele de
pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea incriminată - art. 217 alin. (2) Cod penal, așa
cum au fost reduse prin aplicarea dispozițiilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură
penală.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procuror, care
solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în
alt complet de judecată.
În motivarea recursului indică:
- instanța de apel, judecând în fapt și în drept cererile de apel a procurorului, a
admis erori de drept la motivarea soluției de respingere a apelului și de menținere a
unei pedepse individualizate în mod explicit contrar prevederilor legale;
- instanța de apel, judecând în fapt și în drept cererea de apel nu s-a expus
motivat asupra argumentelor invocate de către titularul apelului;
- instanța de apel, la judecarea cererii de apel formulate de către acuzatorul de
stat a avut obligația pozitivă de a se pronunța motivat asupra argumentelor privind
erorile admise de către instanța de fond la individualizarea pedepsei penale, amenda
numită inculpatei Usatiuc Olga și în consecință să dea un răspuns clar și concis întru
asigurarea garanțiilor unui proces echitabil;
- din conținutul cererii de apel a procurorului, rezultă că titularul apelului a
criticat sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 24 noiembrie 2020 sub
aspectul individualizării greșite a pedepsei penale principale numite în sarcina
inculpatei Usatiuc O., argumentând că pedeapsa sub formă de amendă în mărime de
350 u.c. stabilită de către instanța de fond a excedat limitele sancțiunii normei de
incriminare, respectiv că nu este echitabilă și nici proporțională pericolului social al
faptei săvîrșite (infracțiune mai puțin gravă), consecințelor (punerea în pericol a
sănătății publice) dar și personalității inculpatei și că echitabilă și proporțională
pericolului social al faptei, consecințelor ei și personalității inculpatei Usatiuc Olga ar
fi pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 525 u.c.;
- instanța de apel s-a limitat doar la rezumarea în mare parte a raționamentelor
4
făcute de către instanța de fond, fără a reflecta în proprie accepțiune daca acele
raționamente sunt sau nu argumentate.
În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.
6), 10) Cod de procedură penală.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente:
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă
inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs
sânt vădit neîntemeiate.
Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427.
Așadar, în prezenta speță, reieșind din recursul declarat se atestă, că recurentul
își întemeiază recursul în baza pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,
ce stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara
erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul când hotărîrea atacată
nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate
contrar prevederilor legale.
Totodată, Colegiul penal constată din recursul declarat, că procurorul nu
contestă starea de fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a
acțiunilor săvârșite, invocând că aplicarea pedeapsei în mărime de 350 unități
convenționale a excedat limitele sancțiunii normei de incriminare.
În urma studiului lucrărilor dosarului, în opinia Colegiului penal, nu și-au găsit
confirmarea temeiurile pentru recurs invocate, în prezenta speță, deoarece instanțele
de fond și-au motivat întemeiat soluțiile adoptate, acordând deplină eficiență
prevederilor art. 61, 75 Cod penal, 3641 Cod de procedură penală, la soluționarea
chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatei și nu au admis careva
erori, stabilind justificat, în privința acesteia, pedepsa sub formă de amendă în
mărime de 350 unități convenționale.
Opozant celor invocate de recurent, la capitolul efectuării unei individualizări
eronate a pedepsei în privința inculpatei Usatiuc O., aplicându-i pedepsa sub formă
de amendă în mărime de 350 unități convenționale, instanța de recurs relevă, că în
cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singura în măsură să
înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care
a comis infracțiunea, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării
operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul
penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.
Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,
capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și
pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile
5
părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea
specială.
În același rând, instanța de recurs menționează că, conform art. 75 Cod penal,
persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă
echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă conformitate cu dispozițiile
Părții generale a prezentului Cod. Așadar, persoanei declarate vinovate trebuie să i
se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia
persoana se declară vinovată, iar după caz, instanța este în drept să aplice și
prevederile Părții generale a Codului penal.
Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de
constrângere statală și un mijloc de corectare, și reeducare a condamnatului, și se
aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții
drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia,
precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât
și din partea altor persoane. Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze
suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate.
Instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip, și acea mărime a
pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii. Pedeapsa mai
aspră, în limitele prevederilor articolului, poate fi stabilită numai în cazul în care o
pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea
scopului scontat.
Sancțiunea art. 217 alin. (2) Cod penal, în baza căruia inculpata Usatiuc O. a fost
condamnată, prevede pedeapsă cu amendă în mărime de la 400 la 700 unități
convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de pînă la 150 de
ore, sau cu închisoare de pînă la 1 an. Această infracțiune, clasificându-se ca una
ușoară, potrivit art. 16 alin. (2) Cod penal.
Revenind la prezenta speță, Colegiul atestă, că instanțele de fond au conchis, că
inculpatei Usatiuc O., urmează a-i fi aplicată în baza art. 217 alin. (2) Cod penal,
pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 350 unități convenționale.
La circumstanțele cauzei, instanța de recurs menționează, că instanțele de fond
au reținut întemeiat că, inculpata a recunoscut vina în comiterea infracțiunii
incriminate, a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată, circumstanțe
agravante în prezenta cauză penală nu au fost stabilite; potrivit art. 76 alin.(1) lit. a)
precum și art. 76 alin. (2) Cod penal, au fost reținute în calitate de circumstanță
atenuantă: săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni ușoare, precum și căința
sinceră a inculpatei; conform materialelor cauzei penale (f.d. 52) denotă că anterior
inculpata nu a fost în conflict cu legea penală, aceasta are la întreținere un copil
minor, născut în anul 2017 (f.d.51), are un loc de muncă stabil, are o vârstă tânără.
Astfel, ce ține de critica recurentului precum că pedeapsa sub formă de amendă
în mărime de 350 u.c. stabilită de către instanța de fond a excedat limitele sancțiunii
normei de incriminare și că echitabilă și proporțională ar fi pedeapsa sub formă de
amendă în mărime de 525 uc., Colegiul penal reține că, aceasta a constituit obiect de
discuție în instanțele de fond. Astfel, instanțele întemeiat au reținut că, aplicarea
6
amenzii în mărime de 525 u.c. ar presupune stabilirea unei pedepse apropiate de
maximul prevăzut de lege (art. 217 alin. (2) Cod penal coroborat cu art. 3641 alin. (8)
CPP). În condițiile în care, la caz, au fost stabilite doar circumstanțe atenuante, o
astfel de modalitate a pedepsei ar fi inechitabilă. Ori, prevederile art. 78 alin. (1) lit.
b) Cod penal, stabilesc expres că în cazul în care instanța de judecată constată
circumstanțe atenuante la săvârșirea infracțiunii, pedeapsa principală se reduce sau
se schimbă după cum urmează: b) dacă se aplică amenda, aceasta se poate coborî
până la limita de jos. La fel, înainte de a ajunge la concluzia de a stabili o pedeapsă
sub formă de amendă în cuantum de 350 u.c, instanța a luat în considerare și
prevederile art. 64 alin. (3) Cod penal, care stabilesc că mărimea amenzii pentru
persoanele fizice se stabilește în limitele de la 500 la 3000 unități convenționale.
Totodată, instanțele de judecată au reținut că punerea în valoare a articolului 64 alin.
(3) Cod penal, în situația din speță, ar fi contrară cu prevederile art. 7 CEDO și art. 22
din Constituție.
În acest sens, instanțele de judecată au menționat că art. 3641 alin. (8) Cod de
procedură penală, prevede expres că inculpatul care a recunoscut săvîrșirea faptelor
indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în
faza de urmărire penală, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă
prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul
comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul
pedepsei cu amendă. Astfel, în legislație nu este stipulat că prevederile art. 3641 alin. (8)
Cod de procedură penală, nu se extind asupra art. 64 Cod penal. Din contra, art. 64
Cod penal este o normă care face parte dintr-un act legislativ cu aceeași forță juridică
ca și art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.
În condițiile specificate, instanțele de judecată întemeiat au stabilit că în speță,
inculpata în temeiul textului dispozițiilor pertinente (art. 217 alin. (2) Cod penal
coroborat cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală) a mizat, în mod rezonabil,
pe reducerea pedepsei. Acest fapt a determinat-o să ia decizia de a solicita
examinarea cauzei sale într-o procedură simplificată.
La fel, la caz, instanțele de fond au făcut referire și pct. 25 din decizia de
inadmisibilitate a sesizării nr. 97g/2018 din 09 iulie 2018, în care Curtea
Constituțională a indicat că art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, este o normă
care face parte din categoria normelor de drept substanțial și nu din categoria celor
de procedură penală. Potrivit art. 7 din CEDO nimeni nu poate fi condamnat pentru
o acțiune sau o omisiune care, la momentul în care a fost săvârșită, nu constituia o
infracțiune, potrivit dreptului național sau internațional. De asemenea, nu se poate
aplica o pedeapsă mai severă decît aceea care era aplicabilă în momentul săvîrșirii
infracțiunii. Articolul respectiv instituie principiul jurisprudențial „nulla poena sine
lege” - nici o pedeapsă fără lege. În cauza Koprivnikar v. Slovenia, CtEDO reținînd
încălcarea art. 7, CtEDO a indicat printre altele, că o interpretare a unor norme
deficitare, în ciuda faptului că pedeapsa rezultantă era mai dură decât maximul
prevăzut în mod explicit și că, având în vedere formularea actuală a prevederii, ea
7
era în mod clar în detrimentul reclamantului, a constituit o abatere de la principiul
instituit de art. 7 CEDO.
Reieșind din cele expuse, instanțele de fond au constatat că, dacă s-ar aplica
expres prevederile art. 64 alin. (3) Cod penal, fără luarea în calcul principiile
jurisprudențiale stabilite de CtEDO și Curții Constituționale, inculpatei, în prezența
unei serii de circumstanțe atenuante, contrar art. 78 Cod penal, ar trebui să-i fie
aplicată o pedeapsă de minim 500 u.c., care este foarte apropiată de maximul
pedepsei cu amendă. Este evident că o astfel de soluție este defavorabilă inculpatului
și fiind bazată pe o interpretare extensivă și imprevizibilă a normei penale, nu poate
fi reținută.
Având în vedere toate circumstanțele cauzei în cumul, ținând cont de principiul
umanismului, prevăzut de art. 4 Cod penal, cât și de prevederile art. 61 alin. (2) Cod
penal, instanța de recurs consideră, că instanțele de fond au argumentat soluția de
aplicare în privința inculpatei a pedepsei sub formă de amendă în mărime de 350
unități convenționale, inculpata fiind în drept să beneficieze în măsură deplină de
prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, iar prin urmare solicitarea
formulată de acuzatorul de stat referitoare la aplicarea unei pedepse cu amendă în
cuantum de 525 u.c, întemeiat nu a putut fi reținută de instanța de judecată.
Astfel, instanța de recurs apreciază că, la stabilirea pedepsei inculpatei,
instanțele de fond au acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, art.
3641 Cod de procedură penală, constatând că pedeapsa aplicată va fi echitabilă faptei
infracționale comise, ce corespunde normelor legale și va atinge scopul de corectare
și reeducare a inculpatei, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, totodată
hotărârile instanțelor de fond fiind motivate, respectiv nu au fost încălcate
prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, instanța de
apel expunându-se asupra argumentelor principale invocate în apel, iar hotărârea
adoptată cuprinzând și motivele pe care se întemeiază soluția.
Din considerentele expuse, Colegiul penal apreciază, că argumentele invocate
de recurent sânt nefondate, ceea ce impune concluzia privind inadmisibilitatea
recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) CPP, Colegiul penal
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura
de circumscripție Chișinău, Popov Oleg, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2021, în cauza penală privind-o pe Usatiuc
Olga Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la data de 17 noiembrie 2022.
Președinte Timofti Vladimir
Judecător Cobzac Elena
Judecător Plămădeală Ghenadie
8