1ra-993/2022 — art. 145 alin. 2 lit. e-1 CP

1ra-993/2022 — art. 145 alin. 2 lit. e-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-993/2022

1-22011934-01-1ra-08072022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Cahul din 31 ianuarie

2022 și deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 07 aprilie 2022, declarat

de avocatul Sergiu Puică, în numele inculpatului

Irizan Mihail XXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 27.01.2022 – 31.01.2022,

instanța de apel 23.02.2022 – 07.04.2022,

instanța de recurs: 08.07.2022 – 19.10.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Irizan Mihail a fost

condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. e1) Cod penal la 12 ani închisoare, cu executare

în penitenciar de tip închis, din 08 noiembrie 2021.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Rudenco Anjela prejudiciul moral în

mărime de 250.000 lei și în folosul statului cheltuielile de judecată în mărime de 12.310

lei.

orele 15:45, aflându-se la domiciliul său situat în mun. Cahul, str. XXXX, fiind în stare

de ebrietate alcoolică cu grad avansat, din cauza unor relații ostile apărute ca urmare a

unui conflict iscat între el și cumnatul său Rudenco Ion, a.n. XXXX, pe motiv că

ultimul l-a jignit, având intenția directă de a-l lipsi de viață pe cumnatul său Rudenco

1

Ion, care conform art. 1331 lit. b) Cod penal, este membru de familie, înarmându-se cu

un cuțit de bucătărie care se afla pe masă în odaie, i-a aplicat lui Rudenco Ion o lovitură

în regiunea vitală a corpului, cauzându-i vătămare corporală gravă periculoasă pentru

viață manifestată prin plagă înțepat-tăiată oarbă a hemitoracelui stâng penetrantă în

cavitatea pleurală: lezarea pericardului, lezarea subtotală al ventricolului stâng și

lobului inferior al pulmonului stâng, hemoragii în țesuturile moi adiacente, în

consecința căreia în scurt timp a survenit decesul lui Rudenco Ion.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei

în baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale, pe care le recunoaște și asupra

cărora nu are obiecții.

Dat fiind că aceste probe dovedesc vinovăția inculpatului, instanța i-a încadrat

acțiunile pe art. 145 alin. (2) lit. e1) Cod penal, ca omorul intenționat, adică omorul

săvârșit asupra unui membru de familie.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, că inculpatul a comis o infracțiune excepțional de gravă, care se pedepsește cu

închisoare de la 15 ani la 20 ani sau detențiune pe viață, a recunoscut vina integral și

s-a căit de cele comise, anterior nu a mai fost condamnat, a comis infracțiunea în stare

de ebrietate, că potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală beneficiază de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul închisorii.

Totodată, instanța a statuat că aliniatul (1) al art. 2037 Cod civil stipulează că

mărimea despăgubirii pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de

judecată în funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei

vătămate, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o

condiție a răspunderii, și de măsura în care această despăgubire poate aduce satisfacție

echitabilă persoanei vătămate. (2) Caracterul și gravitatea prejudiciului moral le

apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat

prejudiciul, restrângerea posibilităților de viață familială și socială, precum și statutul

social al persoanei vătămate. (3) La determinarea despăgubirii, instanța de judecată va

tinde să acorde o despăgubire care, pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea

acordată în mod obișnuit în împrejurări similare și, pe de altă parte, ia în cont

particularitățile cazului. Unul din criteriile orientative generale de apreciere a

prejudiciului moral este criteriul echității, care exprimă că indemnizația trebuie să

prezinte o justă și integrală despăgubire. În temeiul Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, acest criteriu se traduce

prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru

prejudiciul moral suferit, iar cuantumul despăgubirilor trebuie în așa fel stabilit, încât

să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii

daunelor și nici venituri nejustificative pentru victime, or despăgubirile trebuie să

prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu gradul de lezare a valorilor sociale

ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora. În situația daunelor morale

datorită naturii lor nepatrimoniale, o evaluare exactă a acestora în bani nu este posibilă,

întinderea despăgubirilor realizându-se prin apreciere raportată la elementele de fapt

precum și emoțiile și trăirile părții vătămate.

2

Astfel, ținând cont de caracterul faptelor prejudiciabile săvârșite de inculpatul

Irizan M. precum și de suferințele psihice cauzate succesorului părții vătămate Irizan

M. infracțiunile săvârșite prin cauzarea unui suferințelor psihice manifestate prin

omorul soțului său în urma căreia a rămas cu 4 copii minori fiind însărcinată cu al 5-

lea în 21 săptămână, instanța a încasat din contul inculpatului suma de 250 000 lei în

beneficiul lui Rudenco Anjela cu titlu de prejudiciu moral ținând cont și de practica

CtEDO privitor la modul de încasarea a prejudiciului moral (opinia comună privind

satisfacția echitabilă /Buletinul XXXX), cât și de prevederile art. 2037 Cod civil,

conform căruia, mărimea compensației pentru prejudiciul moral se determină de către

instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului moral cauzat

persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului, dacă vinovăția

este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această despăgubire poate aduce

satisfacție echitabilă persoanei vătămate.

Caracterul și gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța de judecată,

luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, restrângerea

posibilităților de viață familială și socială, precum și statutul social al persoanei

vătămate.

Respectiv, succesorul părții vătămate Rudenco A. a solicitat încasarea de la

inculpatul Irizan M. a prejudiciului moral în mărime de 500.000 lei, sumă care instanța

o consideră ca fiind exagerată și nejustificată, ținând cont de faptul că la stabilirea

cuantumului prejudiciului moral, instanța urmează să ia în considerare gravitatea

suferințelor fizice și psihice pricinuite succesorului părții vătămate, dar și de starea

materială a inculpatului. Din considerente că Irizan M. a fost recunoscut vinovat de

comiterea unor infracțiuni excepțional de grave, instanța ține cont de gravitatea cauzării

suferințelor psihice și consideră că acesta urmează să compenseze succesorului părții

vătămate suma de 250.000 lei pentru recuperarea prejudiciului moral, pentru

suferințele psihice suportate de succesorul părții vătămate Rudenco Anjela, respingând

în rest pretențiile privind încasarea prejudiciului moral ca fiind neîntemeiate, exagerate

și nejustificate.

Potrivit art. 229 alin. (1), (2) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt

suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Instanța de judecată poate

obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite

interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu

avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer

interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare.

Din materialele cauzei penale se constată că în cadrul urmăririi penale au fost

efectuate rapoarte de expertiză judiciară, pentru stabilirea circumstanțelor cauzei,

identificare făptuitorului, examinarea cadavrului, starea de responsabilitate a

făptuitorului, pentru care statul a suportat cheltuieli în sumă de 12310 lei, după cum

urmează, raport de expertiză judiciară nr. XXXX din 15 noiembrie 2021 – 128 lei,

raport de expertiză judiciară nr. XXXX din 27 decembrie 2021 – 3754 lei, raport de

expertiză judiciară nr. XXXX din 12 noiembrie 2021 – 1680 lei, raport de expertiză

3

judiciară nr. XXXX din 07 decembrie 2021 – 1078 lei, raport de expertiză judiciară nr.

XXXX din 18 ianuarie 2022 – 5670 lei.

Astfel, raportând prevederile legale evidențiate supra la materialele cauzei, plata

cheltuielilor judiciare urmează a fi pusă în sarcina lui Irizan M. atâta timp cât aceasta

a recunoscut că a comis infracțiunea imputată, vina acestuia fiind dovedită

incontestabil, inculpatul este de vârstă tânără, nu dispune de grad de dizabilitate și nu

are careva persoane la întreținere, or cheltuielile care au fost suportate în această cauză

penală au avut la bază comportamentul infracțional al acestuia.

Prin urmare, solicitarea procurorului privind încasarea din contul inculpatului în

beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în mărime de 12.310 lei, suportate pentru

efectuarea rapoartelor de expertiză judiciară, va fi admisă integral, or instanța de

judecată nu a stabilit careva temeiuri de eliberare de la plata cheltuielilor judiciare.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită pedeapsa de 10 ani

închisoare, cu încasarea prejudiciului moral în mărime de 100.000 lei și fără încasarea

cheltuielilor de judecată în mărime de 12.310 lei.

Apelantul a invocat că inculpatul a recunoscut vina integral și a solicitat

examinarea cauzei în baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale.

Probele anexate la dosar demonstrează că inculpatul a lovit doar o singură dată

cu cuțitul, apoi i-a spus lui Feller L. să sune poliția și salvarea. Nu a plecat nicăieri pe

parcursul urmăririi penale, recunoscându-și vina, a cooperat cu organul de urmărire

penală, s-a căit de cele comise, îi pare rău de cele comise, până la moment nu a comis

vreo contravenție sau plângere din partea altor persoane.

Astfel, pedeapsa aplicată inculpatului este prea aspră din motivul că sancțiunea

prevăzută la art. 145 alin. (2) lit. e1) Cod penal prevede o pedeapsă de la 15 la 20 ani

închisoare, iar conform noilor limite de pedeapsă conform art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, pedeapsa va constitui de la 10 la 13 ani 4 luni închisoare. Inculpatul

a comis o infracțiune pentru prima dată, anterior nu a fost judecat, nu a comis nici o

contravenție, nu a comis infracțiunea cu o deosebită cruzime, nu este de acord cu

achitarea sumei de 12.310 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului, deoarece

nu are bani.

apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că, la stabilirea pedepsei, instanța de fond a ținut cont

că inculpatul a comis o infracțiune excepțional de gravă, a recunoscut vina integral și

s-a căit de cele comise, anterior nu a mai fost condamnat, a comis infracțiunea în stare

de ebrietate,, nu a fost tras la răspundere penală și contravențională, de personalitatea

inculpatului, care se caracterizează pozitiv, la evidența medicului narcolog sau

psihiatru nu se află, că potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală beneficiază

de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul închisorii.

Sunt nefondate argumentele apărării privind aplicarea pedepsei cu închisoare pe

termen de 10 ani, din motiv că inculpatul se caracterizează pozitiv, a săvârșit pentru

prima dată infracțiunea, nu a comis această infracțiune cu o deosebită cruzime, a lovit

4

doar o singură dată cu cuțitul, iar partea vătămată făcea abuz de alcool, în sângele căruia

s-a depistat o concentrație de 3,55% de alcool etilic (intoxicație gravă). Or, chiar dacă

victima suferea de anumite vicii (patima alcoolului sau trăsături de

caracter/temperament respingătoare), aceasta prin sine nu pot fi asimilate unor acțiuni

de provocare a infracțiunii săvârșite de Irizan M. și nu prezintă valoare pentru

individualizarea pedepsei.

Potrivit art. 2037 Cod civil, mărimea despăgubirii pentru prejudiciu moral se

determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea

prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a autorului

prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această

despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate. Caracterul și

gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța de judecată, luând în considerare

circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, restrângerea posibilităților de viață

familială și socială, precum și statutul social al persoanei vătămate. La determinarea

despăgubirii, instanța de judecată va tinde să acorde o despăgubire care, pe de o parte,

are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod obișnuit în împrejurări similare și,

pe de altă parte, ia în cont particularitățile cazului.

Ținând cont de gradul de vinovăție a inculpatului Irizan M., circumstanțele de

săvârșire a infracțiunii, care au avut ca consecință prejudicierea morală a succesorului

părții vătămate, care a rămas fără întreținător și cu 5 copii minori la întreținere, în baza

principiului echității, prima instanță întemeiat a admis parțial acțiunea civilă și a încasat

de la inculpat în beneficiul succesorului părții vătămate Rudenco Angela despăgubirea

bănească în sumă de 250.000 lei cu titlu de daună morală, ceea ce va fi în măsură să

aducă o satisfacție echitabilă acesteia pentru suferințele psihice suportate ca urmare a

infracțiunii comise.

În acest context, unul din criteriile orientative generale de apreciere a

prejudiciului moral este criteriul echității, care exprimă că îndemnizația, trebuie să

prezinte o justă și integrală despăgubire. În termenii Convenției Europene acest criteriu

se exprimă prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă

pentru prejudiciul moral suferit. Cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit astfel încât

acestea să aibă efect compensatoriu, și nu trebuie să constituie nici sume excesiv de

mari pentru autorul daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor.

La acest capitol, succesorul părții vătămate fără îndoială a avut de suferit inclusiv

și moral în urma acțiunilor ilegale ale inculpatului, prin faptul că a avut retrăiri

sufletești, suferințe psihice legate de pierderea soțului și tatălui copiilor, rămânând cu

5 copii minori, astfel că echivalentul sumei de 250.000 lei constituie o recompensă

echitabilă și rezonabilă a prejudiciului moral suportat, care va compensa suferințele

suportate.

Argumentele invocate în apel în sensul diminuării prejudiciului moral până la

100.000 lei, se resping ca neîntemeiate, în condițiile în care prin prezenta decizie a fost

confirmată pe deplin vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de omor, acțiunile

inculpatului au prejudiciat considerabil pe succesorul părții vătămate, iar inculpatul

urmează să repare prejudiciul moral cauzat prin infracțiune în cuantumul stabilit de

5

instanța de judecată în mărime de 250.000 lei, sumă apreciată ca rezonabilă și

corespunzătoare suferințelor psihice suportate.

Subsecvent, prima instanță prin aplicarea prevederilor art. 227 alin. (2) și art.

229 Cod de procedură penală și având în vedere că cheltuielile judiciare suportate

pentru buna desfășurare a procesului penal, întemeiat a admis cerința procurorului cu

privire la încasarea cheltuielilor judiciar și a încasat de la Irizan Mihail suma de 12.310

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare suportate de organul de urmărire penală pentru

efectuarea expertizelor judiciare: nr. XXXX din 15 noiembrie 2021, nr. XXXX din 27

decembrie 2021, nr. XXXX din 12 noiembrie 2021, nr. XXXX din 07 decembrie 2021,

nr.XXXX din 18 ianuarie 2022.

Legiuitorul la art. 227-229 Cod de procedură penală a stabilit clar semnificația

cheltuielilor judiciare, care sunt acestea, și din contul cui sunt suportate, iar aceste

chestiuni la judecarea cauzei în instanța de judecată sunt soluționate în corespundere

cu art. 385 Cod de procedură penală.

În conformitate cu art. 229 Cod de procedură penală, (1) Cheltuielile judiciare

sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. (2) Instanța de judecată

poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare.

Obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și

integrală, întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea

urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se constata vinovăția infractorului și

aplica pedeapsa, astfel obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal

acestuia.

Dispoziția art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală stipulează, că instanța poate

elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau persoana care

trebuie să suporte cheltuielile judiciare, în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă

plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a

persoanelor care se află la întreținerea lor.

În speță, nu au fost prezentate probe care ar indica la persoane întreținute de

inculpat sau că situația financiară a lui este compromisă de starea de insolvență. La

materialele dosarului lipsesc probe din care ar rezulta că se află în imposibilitate să

achite suma de 12.310 lei, or inculpatul nu este căsătorit și nici persoane la întreținere

nu are pentru ca acest cuantum bănesc să afecteze situația materială a careva persoane,

inculpatul este apt pentru muncă, având vârsta de 37 ani, nu dispune de grad de

dizabilitate, prin urmare nu s-au constatat temeiuri de eliberare a inculpatului de la

plata cheltuielilor judiciare.

Partea apărării a invocat că inculpatul nu are posibilitate de a achita cheltuielile

de judecată, fiind încarcerat. Dar, aflându-se în locurile de detenție, Irizan M. nu este

privat de dreptul de a participa la munci remunerate, astfel neexistând un impediment

rezonabil pentru achitarea cheltuielilor de judecată.

În consecință, inculpatul aflat în culpă infracțională este obligat să suporte

integral cheltuielile judiciare. În principal, pentru că a săvârșit o infracțiune ce a

declanșat un proces, obligația de a suporta cheltuieli îi revine lui.

6

adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o

pedeapsă de 10 ani închisoare, să fie respinsă încasarea cheltuielelor de judecată și să

fie admisă parțial cererea succesorului părții vătămate, în mărime de 100.000 lei.

Recurentul invocă că inculpatul a recunoscut vina integral și a solicitat

examinarea cauzei în baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale.

Probele anexate la dosar demonstrează că inculpatul a lovit doar o singură dată

cu cuțitul, apoi i-a spus lui Feller L. să sune poliția și salvarea. Nu a plecat nicăieri pe

parcursul urmăririi penale, recunoscându-și vina, a cooperat cu organul de urmărire

penală, s-a căit de cele comise, îi pare rău de cele comise, până la moment nu a comis

vreo contravenție sau plângere din partea altor persoane.

Astfel, pedeapsa aplicată inculpatului este prea aspră din motivul că sancțiunea

prevăzută la art. 145 alin. (2) lit. e1) Cod penal prevede o pedeapsă de la 15 la 20 ani

închisoare, iar noile limite de pedeapsă conform art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, pedeapsa va constitui de la 10 la 13 ani 4 luni închisoare. Inculpatul a comis o

infracțiune pentru prima dată, anterior nu a fost judecat, nu a comis nici o contravenție,

nu a comis infracțiunea cu o deosebită cruzime, nu este de acord cu achitarea sumei de

12.310 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului, deoarece nu are bani.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 435 Cod de procedură penală.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat niciun

temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă

totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității

hotărârilor contestate în acest sens (pct. 5 din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nu întrunește condițiile de conținut,

iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar a

apărării cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica și să se expună, apoi,

asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Ori, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decât interesele legii.

7

Totodată, potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

nu îndeplinește cerințele de conținut.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din

decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în

strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de

drept material, corect ținând cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, art. 3641 alin.

(8) Cod de procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa

are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o

treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

În consecutivitatea enunțată, instanțele just au concluzionat că în cazul în care

inculpatul a recunoscut vina și a solicitat judecarea cauzei conform prevederilor art.

3641 Cod de procedură penală, dar a comis o infracțiune excepțional de gravă, care se

pedepsește cu închisoare de la 15 ani la 20 ani sau detențiune pe viață, aplicarea unei

pedepse mai blânde decât cea aplicată de instanțe, ar reprezenta o soluție inechitabilă,

inadecvată și disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

persoana inculpatului și a scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității

sociale, corectării ultimului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui,

cât și a altor persoane.

8

Prin urmare, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 2., 4. din decizie).

Totodată, instanțele legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de

fapt și de drept ale cauzei în latura civilă, în strictă conformitate cu prevederile

normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, privind mărimea

prejudiciului moral cauzat părții vătămate și admiterea în principiu a acțiunii civile în

partea privind despăgubirile materiale în strictă conformitate cu prevederile normelor

de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și argumentat a ținut cont

de prevederile art. 219 alin. (4), 220 alin. (3), 387 alin. (1) și (3) Cod de procedură

penală, art. 2037 Cod civil, conform căror, la evaluarea cuantumului despăgubirilor

materiale ale prejudiciului moral, instanța de judecată ia în considerare suferințele

fizice ale victimei, etc. Hotărârea privind acțiunea civilă se adoptă în conformitate cu

normele dreptului civil. O dată cu sentința de condamnare, instanța de judecată,

apreciind dacă sunt dovedite temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă,

admite acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori o respinge. În cazuri excepționale când,

pentru a stabili exact suma despăgubirilor cuvenite părții civile, ar trebui amânată

judecarea cauzei, instanța poate să admită, în principiu, acțiunea civilă, urmând ca

asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă. Mărimea

despăgubirii pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în

funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de

gradul de vinovăție a autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a

răspunderii, și de măsura în care această despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă

persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța

de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul,

restrângerea posibilităților de viață familială și socială, precum și statutul social al

persoanei vătămate. La determinarea despăgubirii, instanța de judecată va tinde să

acorde o despăgubire care, pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în

mod obișnuit în împrejurări similare și, pe de altă parte, ia în cont particularitățile

cazului.

Prin urmare, instanțele just și întemeiat s-au pronunțat asupra mărimii

despăgubirii morale de 250.000 lei, în funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului

moral cauzat, de măsura în care această despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă

părții vătămate, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul,

respectând proporționalitatea comparabilă cu cea acordată în mod obișnuit în

împrejurări similare și ținând cont de particularitățile cazului.

Este de remarcat și faptul că conform art. 227 alin. (2) pct. 5) și alin. (3) Cod de

procedură penală, cheltuielile judiciare cuprind sumele cheltuite în legătură cu

efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală și se plătesc din sumele alocate de stat,

dacă legea nu prevede altă modalitate. Potrivit art. 385 alin. (1) pct. 14) Cod de

procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată este obligată să

soluționeze cine și în ce proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile judiciare.

Conform art. 229 alin. (1) - (3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt

suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Instanța de judecată poate

9

obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite

interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu

avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer

interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Instanța poate

elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul dacă plata

cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a

persoanelor care se află la întreținerea lui.

Astfel, instanțele just, argumentat și în limitele competenței legale, prevăzute de

normele enunțate supra, a statuat că, inculpatul este vinovat de comiterea infracțiunii

imputate, iar pentru a stabili acest fapt a fost necesară efectuarea unor expertize

specializate, costul cărora este justificat și probat, acestea urmând a fi încasate din

contul inculpatului în beneficiul statului cu titlu de cheltuieli judiciare, nefiind

constatate temeiuri pentru a-l elibera de plata lor.

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele

de fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei, inclusiv în latura civilă

și a pedepsei aplicate inculpatului.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 101 alin. (2) și (3), 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele și circumstanțele cauzei în

conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da

o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel

privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura

civilă și pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea este o

competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestor chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul nominalizat au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest

sens (pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii

care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul

Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurentă, că hotărârile

atacate cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat inculpatului

pedepse individualizate conform prevederilor legale și că recursul ordinar este vădit

neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

10

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Sergiu Puică, împotriva

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 07 aprilie 2022, în privința

inculpatului Irizan Mihail XXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 04 noiembrie 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Victor Boico

11

12