1ra-591/22 — art.264 al.1 CP

1ra-591/22 — art.264 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-591/2022

1-21049622-01-1ra-15042022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sîli Radu, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23

decembrie 2021, în cauza penală în privința lui

Ignat Nicolae xxx, născut la xxx, originar și

domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.04.2021 – 11.06.2021;

Instanța de apel: 05.07.2021 – 23.12.2021;

Instanța de recurs: 15.04.2022 – 21.09.2022.

A C O N S T A T A T :

baza probelor administrate la urmărirea penală, potrivit procedurii prevăzute la

art.3641 Cod de procedură penală, Ignat Nicolae a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art.264 alin.(1) Cod penal, la amendă în mărime de 500 unități

convenționale, ce constituie 25 000 lei.

A fost admisă integral acțiunea civilă înaintată de partea civilă CNAM în

partea reparării prejudiciului cauzat fondului de asigurări obligatorii de asistență

medicală.

S-a dispus de a încasa din contul lui Ignat Nicolae în beneficiul CNAM

suma de 1 060 lei cu titlu de prejudiciu material.

S-a dispus de a încasa din contul inculpatului Ignat Nicolae cheltuielile

judiciare în sumă de 320 lei.

03 februarie 2021, aproximativ ora 19:06 min., fiind în calitate de conducător auto,

conducând mijlocul de transport „Mercedes 906KA35", cu n/î xxx, deplasându-se

pe bd. Moscova din direcția str. M. Basarab spre str. Studenților din mun. Chișinău,

la intersecția cu str. Studenților, efectuând manevra de virare la stânga spre str.

Florilor, n-a manifestat prudența sporită la trafic, n-a apreciat corect situația rutieră

în care afla autovehicul la momentul respectiv, prin ce a încălcat Legea nr.131-

XVI din 07 iunie 2007 privind siguranța traficului rutier, art.32 alin.(4) lit. a) din

Legea prenotată stipulează că, participanții la traficul rutier sânt obligați: să

1

cunoască și să respecte prevederile prezentei legi, ale altor acte legislative și ale

actelor normative în vigoare în domeniu și art.33 alin.(3) lit. a) din același act

normativ, prevede că, conducătorul de autovehicul este obligat: să cunoască și să

respecte Regulamentul circulației rutiere.

Totodată, conducătorul vizat a ignorat și Hotărârea Guvernului nr.357 din

13.05.2009 cu privire la aprobarea Regulamentului circulației rutiere, emisă în

scopul executării prevederilor articolului 37 din Legea nr.131/2007, după cum

urmează: punctul 39 alin.(1), înaintea începerii deplasării, reîncolonării sau altei

schimbări a direcției de mers, conducătorul de vehicul trebuie să se asigure că

această manevră va fi executată în siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți

participanți la trafic; punctul 40 alin.(1) lit. a) și b), înaintea virării la stânga sau

întoarcerii, conducătorul de vehicul trebuie: a) să se apropie din timp de axa

drumului, în cazul circulației dublu sens, sau de marginea stângă a carosabilului cu

circulația în sens unic, b) să cedeze trecerea vehiculelor care vin din sens opus și

urmează să se deplaseze înainte sau la dreapta, precum și pietonilor; punctul 42

alin.(1), determinarea benzilor de circulație se efectuează prin marcaj sau/și

indicatoarele rutiere 5.37.1 - 5.41.3, iar în lipsa acestora - de către conducătorii

vehiculelor, ținând cont de lățimea carosabilului, gabaritele vehiculelor și

intervalele de siguranță necesare; punctul 45, conform căruia, 1) conducătorul

trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând

permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează

atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d)

situația rutieră. 2) În cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi

observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a

nu pune în pericol siguranța traficului", și drept urmare, în afara trecerii pentru

pietoni a comis tamponarea pietonului Muntean Valeriu, care traversa partea

carosabilă de la dreapta spre stânga relativ deplasării unității de transport, fiind în

preajma stației pentru transport obștesc, cauzându-i astfel, acestuia vătămări

corporale medii, sub formă de: „Fractura cominutivă în treimea distală a tibilei

drepte cu deplasare cu edem posttraumatic al țesuturilor moi la acest nivel, care au

fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, posibil

în timpul și circumstanțele indicate, condiționează dereglarea sănătății de lungă

durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală medie",

consemnate în raportul de expertiză judiciară nr.202102D0391 din 09 martie 2021.

De asemenea, după impact, conducătorul Ignat Nicolae, fără a acorda ajutorul

medical a părăsit locul faptei în direcția necunoscută, prin ce a încălcat grosolan și

prevederile punctul 12 alin. (1) lit. a-h) al RCR, care stipulează că, conducătorul de

vehicul implicat într-un accident în traficul rutier este obligat: a) să oprească

imediat vehiculul semnalizându-l în conformitate cu punctul 37 din prezentul

Regulament; b) să nu schimbe poziția vehiculului și a obiectelor de pe carosabil

provenite ca urmare a accidentului în traficul rutier, cu excepția cazurilor prevăzute

în subpunctul 1) literele c) și d) din prezentul punct; c) să acorde primul ajutor, să

cheme ambulanța în cazul în care în accident au fost cauzate traumatisme

persoanelor, iar dacă aceasta nu este posibil sau în cazurile de urgență - să asigure

transportarea persoanei traumatizate la cea mai apropiată unitate medicală cu un

vehicul de ocazie ori cu propriul vehicul, să declare la unitatea medicală identitatea

2

sa, prezentând permisul de conducere sau alt act, precum și certificatul de

înmatriculare a vehiculului, ulterior să revină la locul accidentului; d) să elibereze

carosabilul deplasând vehiculul pe acostament ori cât mai aproape de bordura

trotuarului, atunci când în urma accidentului nu sânt persoane decedate și/sau

traumatizate, iar prezența pe carosabil a vehiculului implicat în accident face dificil

sau blochează traficul rutier; e) să marcheze locul inițial al vehiculului, obiectelor

ce țin de accident și a persoanei traumatizate, dacă se impune schimbarea poziției

acestora pentru acordarea primului ajutor, transportarea persoanei traumatizate cu

propriul vehicul la unitatea medicală sau pentru eliberarea carosabilului; f) să

asigure, pe cît posibil, păstrarea urmelor, precum și ocolirea locului accidentului; g)

să anunțe despre accident poliția și să rămână pe loc până la sosirea polițiștilor; h)

să nu consume băuturi alcoolice sau droguri, precum și să nu administreze

medicamente preparate în baza acestora până nu va fi supus testării alcoolscopice,

sau, după caz, examinării medicale și recoltării probelor biologice.

Pe baza stării de fapt expuse, confirmată de probele administrate, prima

instanța a reținut în drept că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(1) Cod penal – încălcarea regulilor de

securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către

persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență

o vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății.

acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului Ignat Nicolae, recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(1) Cod penal, să-i fie

stabilită și pedeapsă complementară în conformitate cu prevederile art.651 Cod

penal, privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de un

an, în rest cu menținerea sentinței.

În motivarea cerințelor sale acuzatorul de stat a invocat că, consideră

sentința neîntemeiată în partea nestabilirii pedepsei complementare - privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport, prin neaplicarea art.651 Cod penal în

privința inculpatului Ignat Nicolae.

A menționat că prima instanță, nu și-a motivat soluția de individualizare a

executării pedepsei și nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept,

susținând o poziție eronată în ce privește neaplicarea față de inculpatul Ignat

Nicolae a dispoziției art.651 Cod penal. Discordanța între cele reținute de instanță

și conținutul real al circumstanțelor cauzei, precum și ignorarea unor aspecte

evidente, au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature și greșit

prin nemotivarea aplicării pedepsei complimentare. În acest context, modul de

aplicare a pedepsei complimentare potrivit sancțiunii art.264 alin.(1) Cod penal

este cunoscut și din aceste considerente partea acuzării a solicitat aplicarea

prevederilor art.651 Cod penal și anume privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 1 an.

Potrivit prevederilor art.651 alin.(2) Cod penal, „Privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport poate fi aplicată de instanța de judecată pe un

termen de la 1 la 5ani."

Acuzarea a invocat că, în situația respectivă, instanța de judecată urma să

stabilească pedeapsa complimentară - privarea de dreptul de a conduce mijloace de

3

transport pe un termen de 2 ani, față de inculpatul Ignat Nicolae, prin aplicarea

prevederilor art.651 alin.(2) Cod penal, deși sancțiunea art.264 alin.(1) Cod penal

nu prevede expres pedeapsa complementară ca pedeapsa de bază la stabilirea

pedepsei sub formă de amendă. În speța respectivă, temei de aplicarea acestei

pedepse complimentare reiese din circumstanțele cauzei și anume că, a părăsit

locul faptei în direcția necunoscută, fără a acorda ajutorul medical, a comis

tamponarea pietonului Muntean Valeriu, care din spuse este invalid, care traversa

partea carosabilă de la dreapta spre stânga relativ deplasării unității de transport,

fiind în preajma stației pentru transport obștesc.

2021, a fost respins ca nefondat apelul procurorului, cu menținerea sentinței fără

modificări.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, starea de fapt și

de drept se află în concordanță deplină cu materialele cauzei și corect a fost

statuată de către prima instanță, neconstatându-se temeiuri de casare a sentinței.

În plus, prima instanță a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor

cauzei penale, examinând probele administrate din punctul de vedere a utilității și

veridicității lor, sub toate aspectele, complet și în mod obiectiv, călăuzindu-se de

Lege, încadrând just acțiunile inculpatului, în baza dispozițiilor art.264 alin.(1)

Cod penal.

4.2. Instanța de apel a constatat că, din conținutul apelului declarat rezultă că,

legalitatea sentinței este contestată doar sub aspectul individualizării și stabilirii

pedepsei, și anume neaplicarea pedepsei complementare - privarea de dreptul de a

conduce mijloacele de transport.

Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în cererea de apel,

instanța de apel a constatat că motivele invocate de apelant nu și-au găsit

confirmare, din care considerente careva temeiuri de a interveni în sentința primei

instanțe nu s-au atestat.

În acest context, instanța de apel verificând legalitatea individualizării

pedepsei penale în privința inculpatului, constată că, prima instanță a acordat

deplină eficiență prevederilor art.art.7, 61, 65, 67 și 75 Cod penal, și la stabilirea

categoriei și mărimii pedepsei a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

agravează răspunderea, de condițiile de viață ale acestuia precum și scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării celui vinovat.

Referitor la personalitatea inculpatului Ignat Nicolae, instanța de apel a

reținut că acesta este angajat în câmpul muncii în calitate de distribuitor la SRL

„Ignat Invest", infracțiunea comisă face parte din categoria infracțiunilor mai puțin

grave, fiind comisă din imprudență.

Drept circumstanțe atenuante conform art.76 Cod penal la stabilirea

pedepsei inculpatului instanța distinge recunoașterea vinovăției și căința sinceră a

inculpatului, repararea parțială benevolă a daunei cauzate prin infracțiune,

comiterea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave.

Careva circumstanțe agravante în baza art.77 Cod penal la examinarea

cauzei și la stabilirea pedepsei inculpatului nu au fost stabilite. Instanța de apel a

remarcat că, la individualizarea pedepsei, prima instanță a ținut cont de cele trei

principii care urmează a sta la baza individualizării pedepsei, sancțiunea aplicată

4

inculpatului fiind legală, echitabilă și corect individualizată.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că prima instanță justificat a aplicat

acestuia reieșind din caracterul infracțiunii, care potrivit prevederilor art.16 alin.(2)

Cod penal, este clasificată ca fiind una mai puțin gravă, precum și reieșind din

personalitatea inculpatului și noile limite ale pedepsei sub formă de amendă

determinate la art.264 alin.(1) Cod penal, în vigoare la data săvârșirii infracțiunii,

coroborat cu art.3641 Cod de procedură penală, pedeapsa de sub formă de amendă

în mărime de 500 unități convenționale, ceea ce constituie echivalentul a 25 000 lei.

La stabilirea pedepsei prima instanță a ținut cont și de personalitatea

inculpatului, care anterior nu s-a mai aflat în conflict cu legea penală, neavând

antecedente penale, acesta este căsătorit, are trei copii la întreținere, fiind unicul

întreținător al familiei, este angajat în câmpul muncii.

În aceste condiții, urmează a fi notat că pedeapsa este principalul mijloc de

realizare a scopului legii penale. Mai mult, pentru ca echitatea socială să fie reală,

iar pedeapsa echitabilă, aceasta trebuie să fie dispusă cu respectarea strictă a

principiului diferențierii și individualizării pedepsei penale.

Conform normei stabilite de art.264 alin.(1) Cod penal, fapta incriminată de

acest articol, se pedepsește cu amendă în mărime de până la 650 unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240

de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de până la 2 ani.

Din considerentele expuse mai sus, instanța de apel a considerat nefondată

solicitarea acuzatorului de stat referitor la aplicarea pedepsei complimentare în

conformitate cu prevederile art.651 Cod penal, privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de un an, or, instanța de apel a reiterat că,

pedeapsa complementară poate fi aplicată doar în cazul în care pedeapsa principală

este stabilită sub formă de închisoare, în speță inculpatului Ignat Nicolae fiindu-i

aplicată pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 500 u.c., or, în cazul în care,

inculpatului i se aplică pedeapsa sub formă de amendă, sancțiunea art.264 alin.(1)

Cod penal nu prevede și aplicarea pedepsei complementare.

4.3. Totodată, instanța de apel a reiterat că, de către prima instanță în mod

corect a fost admisă acțiunea civilă înaintată de partea civilă CNAM, fiind dispusă

încasarea din contul lui Ignat Nicolae în beneficiul CNAM suma de 1 060 lei cu

titlu de prejudiciu material, cauzat fondului de asigurări obligatorii de asistență

medicală, în legătură cu acordarea asistenței medicale părții vătămate V. Munteanu.

Instanța de apel a evidențiat că, prima instanță justificat s-a expus asupra

cheltuielilor judiciare, dispunând încasarea din contul inculpatului Ignat Nicole în

beneficiul bugetului de stat a sumei de 320 lei cu titlu de cheltuieli de judecată

suportate la efectuarea expertizei judiciare.

penală, contestă cu recurs ordinar hotărârile adoptate și solicită casarea parțială a

acestora, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului Ignat Nicolae recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(1) Cod penal, să-i fie

stabilită și pedeapsă complementară în conformitate cu prevederile art.651 Cod

penal, privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de un

an, în rest cu menținerea sentinței.

5

În motivarea cerințelor sale acuzarea invocă argumente similare celor

reflectate în cererea de apel, suplimentar indică faptul că instanța de apel urma să

stabilească pedeapsa complimentară - privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 1 an, față de inculpatul Ignat Nicolae, prin aplicarea

prevederilor art.651 alin.(2) Cod penal, deși sancțiunea art.264 alin.(1) Cod penal

nu prevede expres pedeapsa complimentară ca pedeapsa de bază la stabilirea

pedepsei sub formă de amendă. Consideră că, în speța respectivă, temei de

aplicarea acestei pedepse complimentare reiese din circumstanțele cauzei și anume

că inculpatul Ignat Nicolae a părăsit locul faptei în direcția necunoscută, fără a

acorda ajutorul medical, a comis tamponarea pietonului Muntean Valeriu, care din

spuse este invalid și care traversa partea carosabilă de la dreapta spre stânga relativ

deplasării unității de transport, fiind în preajma stației pentru transport public.

În acest context, acuzarea constată că decizia adoptată în prezenta cauză

penală, la motivarea stabilirii pedepse contravine prevederile art.394 alin.(2) pct. 3)

Cod de procedură penală, deoarece ea nu cuprinde motivele de aplicare a pedepsei

mai ușoare și motivele de neaplicare a pedepsei complementare.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil, din următoarele considerente.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

este în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.424 alin.(2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres

de art.427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate

de recurent, or, art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursului declarat, se reține că, recurentul invocă temeiurile

de casare prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, potrivit

cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, precum și când s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În esență, criticele părții acuzării se axează pe ideea că, instanțele ierarhic

inferioare au individualizat pedeapsa contrar prevederilor legale, la caz fiind

indispensabilă stabilirea pedepsei complementare, prin aplicarea prevederilor

art.651 alin.(2) Cod penal.

Analizând acest temei în raport cu motivele invocate, Colegiul penal

constată că acesta nu și-a găsit confirmare, iar instanța de apel la soluționarea

chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului Ignat

Nicolae și-a motivat just soluția adoptată, ținând cont de prevederile art.art.61, 75

6

Cod penal și art.3641 Cod de procedură penală. Pedeapsa stabilită este echitabilă,

legală și bine individualizată, aplicată în limitele fixate în partea specială a

Codului penal și în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale ale aceluiași

Cod, ținându-se cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de

evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate

stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul

penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul.

De asemenea, la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere principalul

criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două

criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a

format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității

infracționale săvârșite.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal concluzionează că, instanța de apel

a pronunțat o decizie întemeiată și motivată, iar pedeapsa stabilită inculpatului,

răspunde scopului de corectare și reeducare prevăzut de art.61 Cod penal, care va

duce la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile

de conviețuire socială și principiile morale.

Colegiul penal apreciază drept neîntemeiate argumentele acuzatorului de

stat precum că, instanța de apel la motivarea stabilirii pedepsei nu a indicat

motivele de aplicare a pedepsei mai ușoare și motivele de neaplicare a pedepsei

complementare. Din conținutul deciziei instanței de apel se reflectă personalitatea

inculpatului Ignat Nicolae, fiind reținut că acesta este angajat în câmpul muncii în

calitate de distribuitor la SRL „Ignat Invest", anterior nu s-a mai aflat în conflict

cu legea penală, neavând antecedente penale, acesta este căsătorit, are trei copii la

întreținere, fiind unicul întreținător al familiei. Mai mult, se evidențiază că

infracțiunea comisă face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave, fiind

comisă din imprudență.

Totodată, Colegiul penal reține drept întemeiată argumentarea instanței de

apel referitor la pedeapsa complementară, prin care se explică că pedeapsa

complementară poate fi aplicată doar în cazul în care pedeapsa principală este

stabilită sub formă de închisoare, în speță inculpatului Ignat Nicolae fiindu-i

aplicată pedeapsa sub formă de amendă. Or, în cazul în care, inculpatului i se

aplică pedeapsa sub formă de amendă, sancțiunea art.264 alin.(1) Cod penal nu

prevede și aplicarea pedepsei complementare.

Pe de altă parte, se reține că, motivele invocate în recursul de pe rol, au

constituit deja obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri

argumentate în acest sens (pct.4. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și

circumstanțelor pricinii nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

Suplimentar, analizând textul deciziei atacate (Vol. I, f.d.218-230) în

coraport cu motivele invocate de recurent, Colegiul penal atestă că, instanța de apel

s-a expus argumentat și motivat, bazându-și just soluția din decizie, iar instanța de

7

recurs ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări

inutile, o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența

CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010,

statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile,

acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct.61), cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că, instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, hotărârea

contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția.

În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432

alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor

de drept ce ar genera casarea hotărârii atacate, și, prin urmare, se impune soluția

inadmisibilității recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Sîli Radu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 23 decembrie 2021, în cauza penală în privința lui Ignat Nicolae

xxx, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată motivat la 27 octombrie 2022.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Plămădeală Ghenadie

8