2ra-2185/15 — anularea titlurilor de autentificare a dreptului detinatorului de teren

Prima instanță, Jud. Ceadîr-Lunga dosarul nr. 2ra-2185/15

Judecător: S. Pilipenco

Instanța de apel, Curtea de Apel Cahul:

G. Vavrin, T. Dimitriadi, I. Dănăilă

Î N C H E I E R E

09 septembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iuliana Oprea

Iurie Bejenaru

examinînd, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de către Gaidarlî Mihail,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gaidarlî Mihail

împotriva Sofiei Mavrova și Primăriei sat. Copceac, r-nul Ceadîr-Lunga cu privire

la anularea titlurilor de autentificare a dreptului deținătorului de teren,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 30 aprilie 2015, prin care a fost

respins apelul declarat de către Gaidarlî Mihail și menținută hotărîrea Judecătoriei

Ciadîr-Lunga din 09 aprilie 2014,

c o n s t a t ă

La 22 aprilie 2013, Gaidarlî Mihail a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Sofiei Mavrova cu privire la anularea titlurilor de autentificare a dreptului

deținătorului de teren.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin Decizia Primăriei sat.

Copceac nr.3 din 02 decembrie 1992, i-a fost repartizat în proprietate privată terenul

din sat. Copceac, str. Crupscaia, 22 „a” cu suprafața de 0,1869 ha.

Menționează reclamantul că în a. 2000 Primăria sat. Copceac i-a eliberat titlu

de proprietate asupra terenului indicînd eronat suprafața terenului 0,1038 ha și nr.

cadastral 9626309014.

Declară reclamantul că la solicitarea sa Primăria a efectuat rectificări în titlul

surorii sale Mavrova Sofia, prin ștergerea numelui deținătoarei Mavrova Sofia cu

indicarea numelui său, fiind modificată și adresa de amplasare a terenurilor din

UTA Găgăuzia, sat. Copceac, str. Crupscaia nr. 22 în UTA Găgăuzia, sat. Copceac,

str. Crupscaia nr.22 „a”, nr. cadastral 96226309014, suprafața terenului 0,1869 ha.

Susține reclamantul că potrivit certificatului eliberat de OCT Ceadîr-Lunga

rezultă că, dreptul de proprietate asupra terenului cu nr. cadastral 9626309014,

amplasat în UTA Găgăuzia, sat. Copceac, str. Crupscaia 22„a” cu suprafața de

0,1038 ha, este înregistrat după Gaidarlî Mihail, la 21 decembrie 2000, în temeiul

certificatului din 11 octombrie 2000 și a titlului de autentificare a dreptului

deținătorului de teren din 07 decembrie 2000, iar dreptul de proprietate asupra

terenului cu nr. cadastral 9626309233, amplasat în UTA Găgăuzia, sat. Copceac,

1

str. Crupscaia nr.22, cu suprafața de 0,1869 ha, este înregistrat după Mavrova Sofia

la 21 decembrie 2000 în temeiul certificatului din 11 octombrie 2000 și a titlului de

autentificate a dreptului deținătorului de teren din 07 decembrie 2000.

La 27 martie 2013 a expediat în adresa Consiliului sătesc Copceac cerere

prealabilă, care a fost respinsă.

În cadrul examinării pricinii, reclamantul și-a modificat și concretizat de mai

multe ori cerințele, într-un final solicitînd declararea nulă a titlurilor de proprietate

a terenului cu suprafața de 0,1869 ha, nr. cadastral 96226309014 eliberat pe numele

său și a terenului cu suprafața de 0,1038 ha cu nr. cadastral 9626309233 eliberat pe

numele Sofiei Mavrova și obligarea Primăriei sat. Copceac să elibereze titluri noi

în conformitate cu hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 28 martie 1994.

Prin încheierea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 29 noiembrie 2014 a fost atrasă

în calitate de copîrît Primăria sat. Copceac.

Prin hotărîrea judecătoriei Ceadîr-Lunga din 07 aprilie 2014, acțiunea a fost

respinsă ca tardivă.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 30 aprilie 2015, a fost respins apelul

declarat de către Gaidarlî Mihail și menținută hotărîrea Judecătoriei Ceadîr-Lunga

din 09 aprilie 2014.

La 17 iulie 2015, Gaidarlî Mihail, a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Cahul din 30

aprilie 2015, hotărîrii Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 09 aprilie 2014 și remiterea

cauzei spre rejudecare în instanța de fond.

În susținerea recursului a indicat că instanțele ierarhic inferioare nu au constatat

și elucidat pe deplin circumstanțele pricinii, au apreciat arbitrar probele administrate

la dosar, fapt ce a dus la încălcarea și aplicarea eronată a normelor de drept material.

Menționează că instanțele ierarhic inferioare nu au aplicat legea care trebuia să

fie aplicată, și anume, art.276 Cod Civil care prevede suspendarea prescripției în

cazul administrării bunurilor unei alte persoane. Astfel, prin suprapunerea lotului de

teren al său cu al Sofiei Mavrova aceasta din urmă administrează bunurile

reclamantului și potrivit normei de drept citate, termenul de prescripție se suspendă.

În conformitate cu art.434 alin.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărîrii sau deciziei ilegale.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei redactate a Curții de Apel Cahul

din 30 aprilie 2015 a fost expediată în adresa participanților la proces la 13 mai 2015,

fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire anexată (f.d.217), însă date, despre

recepționarea acesteia de către recurent, la materialele dosarului, lipsesc.

În circumstanțele relevate, recursul declarat de către Gaidarlî Mihail la 17 iulie

2015 se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

La 29 iulie 2015, în adresa intimatelor Mavrova Sofia și Primăria sat. Copceac

a fost expediată copia recursului declarat de către Gaidarlî Mihail cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

Intimatele nu și-au valorificat dreptul procedural respectiv și nu au depus

referință în termenul stabilit.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul declarat de către Gaidarlî Mihail este inadmisibil, din

următoarele considerente.

2

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. alin. (2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul declarat de către Gaidarlî Mihail nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanța de apel și nu relevă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Nu poate fi reținut ca motiv al admisibilității prezentului recurs argumentul

invocat de către Gaidarlî Mihail precum că termenul de prescripție pentru înaintarea

acțiunii a început să curgă din a. 2013 cînd Consiliul sătest Copceac a emis hotărîrea

de respingere a cererii prealabile privind anularea titlului de autentificare a dreptului

deținătorului de teren cu nr. cadastral 9623309014, eliberat pe numele său, cît și a

titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren cu nr. cadastral

9626309233, eliberat pe numele Sofiei Mavrova, deoarece cererea adresată

organului administrației publice locale la 27 martie 2013 privind anularea titlurilor

de autentificare a dreptului deținătorului de teren (f.d.13), nu poate fi asimilată cu o

cerere prealabilă în ordinea contenciosului administrativ. Or, pretențiile privind

anularea titlurilor de autentificare a dreptului deținătorului de teren reprezintă un

3

litigiu de drept comun, termenul de prescripție fiind reglementat de prevederile

Codului Civil.

Nu pot fi reținute nici argumentele reclamantului precum că instanțele de judecată

ierarhic inferioare nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, și anume art.276

CC, deoarece sunt totalmente neîntemeiate, fiind invocate doar pentru a se încadra

în temeiurile declarării recursului, or, prevederile normei de drept anunțate, nu sunt

aplicabile în cazul din speță. Din formularea art.276 CC suspendarea prescripției în

cazul administrării bunurilor unei alte personae, rezultă că această cauză de

suspendare a prescripției privește persoana care în temeiul legii, al hotărîrii

judecătorești sau al unui act juridic administrează bunurile unui terț, în interesele

acestui terț (tutelă, administrare fiduciară, executorul testamentului, etc.)

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu

denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de

drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate și

urmează a fi respinse.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept

procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar și nu temeinicia

în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să

dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c.

Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele

recursului invocate în speță sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii,

asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat deja în modul corespunzător

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către

Gaidarlî Mihail, ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2),

art. 433 lit. a) și art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Gaidarlî Mihail, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iuliana Oprea

Iurie Bejenaru

4

5