1ra-2257/21 — art. 217/1 alin. 4 lit. d CP

1ra-2257/21 — art. 217/1 alin. 4 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2257/21

1-19120802-01-1ra-20122021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Plămădeală Ghenadie și Craiu Nicolae,

a judecat fără citarea părților, recursul ordinar declarat de inculpat, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05

octombrie 2021, în cauza penală în privința lui

Boțul Victor XXXXX

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 19.07.2019 – 18.01.2021;

Instanța de apel: 18.03.2021 – 05.10.2021;

Instanța de recurs: 20.12.2021-13.09.2022.

a c o n s t a t a t :

Boțul Victor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2171 alin.(4) Cod

penal, la 6 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis și privarea

acestuia de dreptul de a exercita funcții legate de gestionarea medicamentelor și

drogurilor pe un termen de 5 ani.

S-a încasat de la inculpat, în beneficiul statului, cheltuielile judiciare în sumă

de 3 360 lei.

urmărind scopul punerii în circulație ilegală a drogurilor, a săvârșit acțiuni

prejudiciabile de circulație ilicită a drogurilor, manifestată prin procurarea lor din

diferite surse și comercializarea către alte persoane, începând cu o perioadă

nedeterminată de timp și până la 07 septembrie 2018, când, în cadrul percheziției la

domiciliul cet. Tamazlîcaru Igor, efectuată în ap. XXXXX din casa nr. XXXXX, au

fost depistate și ridicate 64 de comprimate de formă dreptunghiulară cu inscripțiile

„PLOMO” și „PLATA”, care, conform Raportului de expertiză judiciară nr.

XXXXX din XXXXX, reprezintă substanță psihotropă MDMA, în cantitate de

31,072 grame, care au fost înstrăinate de către el către Tamazlîcaru Igor

Pe 24 septembrie 2018, în rezultatul percheziției la domiciliul său de pe adresa

1

XXXXX, au fost depistate și ridicate 87 comprimate de formă dreptunghiulară cu

inscripțiile „PLOMO” și „PLATA” care, conform Raportului de expertiză judiciară

nr. XXXXX din XXXXX, reprezintă substanță psihotropă MDMA în cantitate de

42,171 grame, masă vegetală de culoare verde și o râșniță metalică cu depuneri de

masă vegetală de culoare verde care, conform aceluiași raport de expertiză reprezintă

substanță stupefiantă „marihuana” în cantitate de 1,883 grame (masă uscată), bong,

2 tuburi din sticlă, pipă și un obiect din sticlă cu depuneri care, conform raportului

de expertiză indicat, reprezintă substanță stupefiantă rășină de cannabis în cantitate

de 0,158 grame, care erau păstrate și deținute de către el cu scopul comercializării

către alte persoane.

Conform Listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin

astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobată

prin Hotărârea Guvernului nr.79 din 23 ianuarie 2006, cantitatea de MDMA care

depășește 5,0 g constituie proporții deosebit de mari, cantitatea de marijuana (uscată)

în limitele de până la 2,0 g, constituie cantități mici, cantitatea de rășină de cannabis

în limitele 0,05 g - 10 g, constituie cantități mari.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanța a reținut în drept că, fapta inculpatului întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.2171 alin.(4) Cod penal – „Circulația

ilegală a drogurilor, prin păstrarea ilegală a drogurilor, în scop de înstrăinare,

înstrăinarea ilegală a drogurilor, săvârșită în proporții deosebit de mari”.

sentința, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie achitat.

În motivarea apelului avocatul a invocat că, urmărirea penală a fost realizată

de persoane neîmputernicite de lege pentru a efectua urmărirea penală. Solicitând

anularea tuturor probelor administrate de către ofițerii de urmărire penală a Secției

Urmăririi Penale a Inspectoratului de Poliție Rîșcani a Direcției de Poliție Chișinău

a Inspectoratului General de Poliție a Ministerului Afacerilor Interne (ordonanțele

de pornire a urmăririi penale, de recunoaștere în calitate de bănuit, procesele verbale

de audiere a martorilor și a bănuitului, ordonanțele de dispunere a expertizelor,

precum și actele subsecvente acestora), iar ca efect, încetarea procesului în privința

inculpatului Boțul Victor.

Avocatul a enunțat că, au fost încălcate prevederile art.251 Cod de procedură

penală, referitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei poate fi

invocată la orice etapă a procesului și în cazul în care procesul penal a fost pornit de

către o persoană ce nu dispune de competență de lege de a porni procesul penal, toate

actele ulterioare sunt lovite de nulitate, iar în consecință urmau a nu fi examinate de

instanța de fond, si mai mult ca atât urma să înceteze continuarea procesului.

Totodată, audierea martorului Tamazlîcaru Igor contravine prevederilor art.90

alin.(3) pct. 8) Cod de procedură penală, fiind întocmită o solicitare de ne audiere a

acestui martor.

Astfel, a fost contestat raportul de expertiză din 24 octombrie 2018, deoarece

i-a fost încălcat dreptul de a cunoaște despre numirea expertizei și de a suplini lista

2

întrebărilor, de a recuza expertul precum și alte drepturi procesuale, care asigură

apărarea sa în proces, astfel consideră că în temeiul art.art.251 și 94 Cod de

procedură penală este necesar de a declara nulitatea probei cu expertiza.

În opinia avocatului, ordonanța de recunoaștere a persoanei în calitate de

bănuit și informația despre drepturile prevăzute la art.64 al Codului de procedură

penală, se aduc la cunoștință în decurs de 5 zile din momentul de emitere a

ordonanței, dar nu mai târziu de ziua în care bănuitul s-a prezentat sau a fost adus

silit, ori din momentul de începere a primei acțiuni procedurale efectuate în raport

cu acesta.

În această ordine de idei, acțiunile efectuate în privința lui Boțul Victor sunt

acțiuni care au fost realizate în privința bănuitului și termenul de aflare în calitate de

bănuit urmează a fi calculat începând cu momentul efectuării acestor acțiuni.

Ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit a lui Boțul Victor este emisă

ulterior efectuării acțiunilor procesuale în privința sa, fiind omis termenul de 5 zile

prevăzut de art.63 al Codului de procedură penală.

La fel, ordonanța de punere sub învinuire a lui Boțul Victor a fost înaintată

ilegal, care urma a fi anulată de instanța de fond.

De asemenea, avocatul a menționat că, în speță înaintarea învinuirii de către

procuror a fost efectuată cu depășirea termenului legal. Calitatea de bănuit în privința

lui Boțul Victor expirase de drept la momentul înaintării învinuirii, organul de

urmărire penală admițând o ingerință în garanțiile prevăzute de art.22 Cod de

procedură penală. Scoaterea persoanei de sub urmărirea penală este actul de

finalizare în privința acesteia a oricăror acțiuni de urmărire penală în legătură cu

fapta anterior imputată, la expirarea termenului de 3 luni de menținere în această

calitate.

În susținerea poziției sale a invocat avocatul că, Hotărârea Curții

Constituționale nr. 26 din 23 noiembrie 2010 cu privire la excepția de

neconstituționalitate a prevederilor alin. (6) art.63 Cod de procedură penală. Astfel,

principiul constituțional de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori

pentru aceeași faptă impune în linii mari autorităților publice competente nu numai

interdicția de a judeca repetat persoana, dar și interdicția de a urmări de mai multe

ori persoana pentru aceeași faptă.

Prin urmare, a expirării termenelor prescrise de la alin.(2) art.63 Cod de

procedură penală, i-a creat persoanei convingerea fermă că nu mai este bănuită și

urmărită penal, adică o situație de certitudine privind finisarea procedurilor penale

în privința sa.

În aceiași succesiune de idei, avocatul a relatat că, reluarea urmăririi penale

contrar cerințelor stipulate în art.22 alin.(2) și art.287 alin.(4) Cod de procedură

penală, precum și celor din art.4 al Protocolului nr.7 la Convenție, urma a fi

constatată de către instanța de fond drept o încălcare a prevederilor legale referitoare

la sesizarea instanței prevăzute în art.251 alin.(2) Cod de procedură penală. Nulitatea

reluării urmăririi penale, în cazul dat, poate fi invocată la orice etapă a procesului

penal de către părți și urma să fie luată în considerație de instanța de fond, inclusiv

și din oficiu.

3

Mai mult, avocatul a susținut că, prezenta cauză penală a fost disjungată din

cauza penală nr. XXXXX, iar la materialele cauzei examinate în instanța de fond de

către acuzator, chiar și la cererea apărării, nu au fost anexate toate materialele,

precum nu a fost oferite toate materialele și a fost încălcat dreptul inculpatului la un

proces echitabil, a solicitat instanței de fond constatarea faptului că pe cauza penală

nr. XXXXX termenul de urmărire penală a expirat la data de 23 iunie 2017,

chestiune care reiese din conținutul ordonanței de disjungere a cauzei penale din 23

martie 2017.

O altă ordonanță, prin care să se fixeze un alt termen de urmărire penală nu

este în materialele cauzei, iar prin urmare, toate actele întocmite ulterior datei de 23

iunie 2017 urmează a fi lovite de nulitate.

Pe marginea cauzei penale nr. XXXXX, toate actele procesuale care au fost

prezentate instanței de fond în calitate de probe și ulterior examinate în instanță, au

fost administrate în cadrul altei cauze penale.

Așadar, aceste probe au fost administrate ulterior datei de 23 iunie 2017, adică

ulterior expirării termenului de urmărire penală, adică în afara procesului penal, cu

încălcarea prevederilor art.22 al Codului de procedură penală și în contradicție cu

prevederile art.6 și 7 ale CEDO, urmând a fi declarate nule.

În continuare, avocatul a specificat că, s-a plâns în instanța de fond de faptul

că în conținutul actelor de disjungere se regăsesc informații diverse în ce privește

momentul emiterii ordonanțelor. Astfel, prin ordonanța de conexare a cauzelor din

22.05.2019 este indicat faptul că la 24 aprilie 2019 a fost disjunsă cauza penală

2019028057 din cauza penală nr. XXXXX.

Apelantul a pretins că, nu este clar cum procurorul care a condus urmărirea

penală, a dispus disjungerea cauzelor penale la data de 22 mai 2019, pe cauza penală

XXXXX, dacă pornirea acestei cauze de către ofițerul de urmărire penală a avut loc

doar la 22 mai 2019, ora 16:40, iar procurorul șef al oficiului Rîșcani dispunea

repartizarea cauzei doar la data de 23 mai 2020.

În alt context, avocatul a vizat faptul că, înainte de dispunerea finalizării

cercetării judecătorești de către instanța de fond, procurorul nu a prezentat nici un

corp delict în cadrul cercetării probelor, iar în procesul deliberării, instanța a dispus

reluarea cercetării judecătorești, obligând acuzatorul să prezinte corpurile delicte,

consideră că de fapt instanța de fond a invocat un motiv de reluare a cercetării, care

nu corespunde prevederilor art.383 Cod de procedură penală, deoarece potrivit

normei citate, reluarea cercetării judecătorești se face dacă în cursul deliberării

instanța constată că o anumită circumstanță necesită concretizare pentru justa

soluționare a cauzei. În opinia apărării necesitatea concretizării circumstanțelor se

face asupra acelor circumstanțe care au servit obiectul examinării. Corpurile delicte

ce nu au fost examinate nu pot servi drept circumstanțe ce trebuie concretizate,

deoarece nu poți concretiza ceva ce nu a fost în genere examinat.

Sub același aspect apelantul a relatat că, nefiind de acord cu obiectele

examinate a făcut următoarele concretizări: 1) banii ridicați de la inculpat nu

demonstrează faptul că aceștia au fost dobândiți pe cale ilegală și mai mult ca atât

reprezintă rezultatul efectuării unui act de achiziționare a substanțelor narcotici; 2)

4

în ce privește comprimatele ridicate în timpul percheziției de la Boțul Victor, a

menționat că au fost supuse examinării 87 de unități, însă în actul de învinuire s-a

indicat un număr de 86 de unități de comprimate.

În cadrul percheziției au fost ridicate 87 comprimate, care au fost sigilate în

plicul nr.1, așa cum a fost indicat în procesul-verbal de percheziție, însă experților li

s-au pus la dispoziție deja diferite ambalaje, unde au fost poziționate și diferit număr

de comprimate, care deși în sumă constituiau 87, dar care deja erau poziționate nu

într-un singur ambalaj - plicul nr. 1, dar în plicul „XXXXX”.

În același timp, a atras atenția instanței de fond asupra faptului că în ședința

de judecată au fost supuse examinării plicul nr.1, care era intact. Procurorul i-a

solicitat lui Boțul Victor ca să confirme dacă semnătura de pe plicul de culoare

cafenie îi aparține, fapt care Boțul Victor l-a și confirmat. Acest plic era intact,

chestiune care procurorul a declarat-o.

În accepțiunea avocatului, toate acestea au confirmat că, experților nu li s-a

prezentat spre examinare bunurile ridicate de la Boțul Victor în timpul percheziției,

deoarece experții au primit spre examinare plicurile cu nr. XXXXX și XXXXX, dar

nu plicurile cu nr. 1 și nr. 2, așa cum este indicat în procesul-verbal de percheziție și

în ordonanța de dispunere a expertizei chimice.

Pe cale de consecință, instanței de fond deși i s-au prezentat corpurile delicte

- 87 de comprimate ridicate în timpul percheziției de la Boțul Victor, asupra acestora

nu există un raport de expertiză care să evalueze natura acestora, unde să fie indicat

faptul că ele reprezintă substanțe narcotice, deoarece experții au examinat bunuri din

alte ambalaje decât cele puse la dispoziție prin ordonanță de către organul de

urmărire penală.

În ce privește comprimatele corpul delict - 64 comprimate de formă

dreptunghiulară de culoare sură cu inscripțiile „Plomo” și ,,Plata" ridicate la

07.09.2018 în urma efectuării percheziției la domiciliul lui Tamazlîcaru Igor, care

reprezintă MDMA, cu cantitatea totală de 31,072 gr. sigilate în plic cu nr.1, de fapt

reprezintă corp delict în cauza penală nr. XXXXX, cauză care a fost examinată la

judecătoria Chișinău sediul Buiucani, unde acest corp delict este anexat la f.d.43 al

acestui dosar și asupra căruia prin sentința din 31 ianuarie 2020), care de altfel este

act judecătoresc care a fost supus examinării și în cadrul cercetării judecătorești pe

prezenta cauză, s-a expus asupra acestei probe, de altfel indicând în partea

dispozitivă că proba în cauză urmează a fi nimicit odată cu intrarea în vigoare a

sentinței.

Pe același segment, avocatul a reliefat că, în lista probelor prezentate instanței

de fond, s-a indicat asupra faptului că s-a prezentat „raportul de expertiză XXXXX”,

deși acuzarea nu a prezentat decât o fotocopie, despre care nu se știe dacă reprezintă

anume fotocopia acestui raport. Originalul raportului de expertiză în privința acelor

64 comprimate de forma dreptunghiulară de culoare sură cu inscripțiile „Plomo” și

„Plata” ridicate la 07 septembrie 2018 în urma efectuării percheziției la domiciliul

lui Tamazlîcaru Igor, în ședința de judecată nu a fost examinat, fiind examinată o

fotocopie, cu privire la care nu există nici un act procesual care să ateste proveniența

actului respectiv, dar și efectuarea copierii acestui act, dar și recunoașterea

5

valabilității lui chiar în copie. Filele raportului de expertiză În ordonanța de

disjungere nu este indicat faptul că aceste acte se anexează la materialele cauzei

penale disjungate. De aici, a dedus și faptul că proveniența acestor pretins-

documente nu este cunoscută, iar instanța de fond urma să dea o apreciere acestora

prin prisma prevederilor pct. 6) al alin.(1) al art.94 al Codului de procedură penală,

urmând a le considera inadmisibile, fapt care și l-a solicitat.

2021, a fost respins apelul declarat ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței fără

modificară.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, examinând probatoriul

administrat, s-a dovedit indubitabil vina inculpatului Boțul Victor de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.2171 alin.(4) lit. d) Cod penal, iar personalitatea acestuia

susceptibilă supunerii răspunderii penale.

Sub acest aspect, instanța de apel a statuat că, potrivit art.27 Cod de procedură

penală, verificând probele administrate prin prisma prevederilor art.95 Cod de

procedură penală, adică din punct de vedere a admisibilității lor contrar opiniei

apărării le apreciază ca fiind pertinente concludente și utile, or, în ședință nu s-au

stabilit circumstanțe care să indice la admiterea careva încălcări esențiale, ce ar

determina neadmiterea lor.

Cu privire la solicitarea părții apărării privind anularea actelor procedurale și

a probelor sau declararea inadmisibilității acestor probe, cu încetarea procesului

penal în privința inculpatului Boțul Victor, din motivul că urmărirea penală a fost

efectuată de către persoane care nu fac parte din instituțiile indicate în art.253 Cod

de procedură penală.

Instanța de apel a menționat că, prima instanță întemeiat a reținut prevederile

art.12 alin.(1) și 14 al Legii cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului;

art.2, alin.(3) pct.7) și 9) al Hotărârii nr. 547 din 22.11.2019 cu privire la organizarea

și funcționarea Inspectoratului General al Poliției și art.4 alin.(1) din Legea privind

statutul ofițerului de urmărire penală.

Drept consecință, prin raportare la cadrul legal s-a atestat că, Inspectoratul

General de Poliție constituie autoritatea administrativă din subordinea Ministerului

Afacerilor Interne, care asigură, în condițiile legii, implementarea politicilor statului,

inclusiv în domeniul efectuării urmăririi penale și a măsurilor speciale de investigații

în cadrul procesului penal.

Astfel, alte autorități sau entități competente de a desfășura urmărirea penală

sau măsuri speciale de investigații în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, decât

cele din subordinea Inspectoratului General de Poliție nu funcționează, prin urmare,

afirmarea că Inspectoratul General de Poliție nu este o subdiviziune cu atribuții de a

constitui organe de urmărire penală este una nefondată și fără substrat legal, care a

fost a fi respinsă.

De asemenea, instanța de apel a respins și argumentul apărării referitor la

excluderea declarațiilor date de Tamazlîcaru Igor din lista probelor, ca fiind

inadmisibile, pe motivul prezenței impedimentelor prevăzute de art.90 alin.(3) pct.8)

Cod de procedură penală.

6

Cu trimitere la prevederile legale menționate ca impedimente și drept urmare

a fi excluse declarațiilor date de Tamazlîcaru Igor din lista probelor, instanța de apel

cu aplicarea prevederilor art.art.63, 103 alin.(3), 104 alin.(1), Cod de procedură

penală a notată că, persoanele avute în vedere de art.90 alin (3) pct. 8) din Codul de

procedură penală – persoanele „acuzate de comiterea unei infracțiuni”, în sensul

articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului – trebuie să fie

informate despre drepturile lor (Decizia Curții Constituționale Nr. 14/2019 din 29

ianuarie 2019 de inadmisibilitate a sesizării nr. 17g/2019 privind excepția de

neconstituționalitate a articolului 90 alin. (3) pct. 8) din Codul de procedură penală,

interdicția audierii în calitate de martor a unei persoane acuzate că ar fi comis o

infracțiune, pct. 20).

În speța dedusă judecății, instanța de apel nu a stabilit incidența restricțiilor

procedurale la audierea martorului Tamazlîcaru Igor, din moment ce acesta a fost

învinuit, inculpat și condamnat pentru infracțiunea comisă legată de păstrarea

substanțelor stupefiante în scop de consum propriu, transmise lui de către Boțul

Victor, care, la rândul său este acuzat de comiterea unei infracțiuni legate de punerea

în circulație a drogurilor, inclusiv către Tamazlîcaru Igor.

Nu a fost reținut nici versiunea avocatului, precum că urmează a fi apreciate

critic acțiunile martorului Tamazlîcaru Igor, deoarece acesta a acționat la

rugămintea unei persoane necunoscute pentru a-l chema pe Boțul Victor. Asemenea

supoziție instanța de apel a apreciat-o ca fiind un mod de apărare a inculpatului cu

scopul de a se eschiva de la răspundere penală.

Având în vedere unele obiecții făcute de partea apărării în dezbaterile

judiciare la capitolul unor pretinse necorespunderi ale ambalajului corpurilor delicte

de la locul ridicării acestora cu ambalajul de la locul examinării de către experți,

instanța de apel a ținut să insiste pe prezentarea de către acuzatorul de stat a

corpurilor delicte, nemijlocit în ședința de judecată pentru a fi examinate în prezența

părților.

La examinarea corpurilor delicte în ședința de judecată nu au fost constatate

careva necorespunderi în numerotarea plicurilor cu substanțele și obiectele ridicate

în cadrul percheziției lui Boțul Victor, fiind vorba de numere adiționale acordate

plicurilor examinate de către expertul judiciar: „XXXXX” și „XXXXX”.

În altă ordine de idei, instanța de apel a subliniat că, sunt lipsite de claritate și

argumentele apărării cu privire la invocarea încălcării de către procuror a termenului

de punere sub învinuire a lui Boțul Victor, or din materialele cauzei penale rezultă

că acesta a fost reținut pe 24 septembrie 2018, dată la care a fost efectuată percheziția

la domiciliul acestuia.

La acest capitol inerent, instanța de apel cu aplicarea prevederilor art.63 Cod

de procedură penală a specificat că, Boțul Victor a fost recunoscut în calitate de

bănuit prin procesul-verbal de reținere și prin ordonanța organului de urmărire

penală, ambele datate cu 24 septembrie 2018, lucru care nu constituie o încălcare de

natură să ducă la nulitatea acțiunii respective.

Ulterior, punerea sub învinuire a lui Boțul Victor s-a materializat prin emiterea

de către procuror a ordonanței din 26 septembrie 2018, prin înaintarea acesteia pe

7

27 septembrie 2018, în strictă corespundere cu prevederile art.63 alin.(2) pct.1) și

art.282 alin.(1) Cod de procedură penală și prin respectarea termenelor procesuale

imperative.

De către apărarea nu a fost argumentat elocvent ce acțiuni procesuale

nemijlocite au fost efectuate în raport cu Boțul Victor, până a-i fi atribuită careva

calitate procesuală, până la reținerea sa, nu a indicat data, locul efectuării acestor

pretinse acțiuni, precum și impactul care l-ar fi avut asemenea acțiuni asupra situației

personale a inculpatului, fapt care a determinat instanța de apel să aprecieze și aceste

alegații drept declarative și lipsite de temei de drept.

Cu referire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului și cheltuielile de

judecată înaintate în cadrul procesului penal, instanța de apel cu aplicarea normelor

materiale, procesual penale și procesual civile, relevante speței deduse judecății a

conchis că pedeapsa sub formă de închisoare este una echitabilă care va atinge

scopul legii penale de restabilire a echități sociale și cheltuielile de judecată la fel

urmează a fi încasate de la inculpat.

recursuri decizia instanței de apel, solicitând casarea acesteia, cu rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei hotărâri prin care să fie încetat procesul penal.

În motivarea cerințelor sale invocă că, instanța de apel nu s-a pronunțat în ce

privește invocarea faptului că la efectuarea expertizei din 24 octombrie 2018, i-a fost

încălcat dreptul inculpatului de a cunoaște despre numirea expertizei, de a suplini

lista întrebărilor, de a recuza expertul, așa cum și alte drepturi procesuale, care

asigură apărarea sa în proces. Ca urmare nu s-a pronunțat în ce privește solicitarea

apelantului ca să se pronunțe în ce privește temeiul art.art.251 și 94 Cod de procedură

penală, declararea nulității probei cu expertiza.

Inculpatul consideră că, instanța de apel s-a expus foarte evaziv în ce privește

lipsa actelor doveditoare a prelungirii termenului de urmărire penală pe cauza penală

din care s-a făcut disjungerea. Astfel, instanța de apel nu a motivat din ce motiv, în

lipsa actelor doveditoare a prelungirii termenului de urmărire penală pe cauza penală

din care s-a făcut disjungerea, instanța urmează a "prezuma" faptul că acțiunile de

urmărire penală, dar și cele speciale de investigație pe cauza din care s-a disjungat

cauza penală examinată, erau făcute în baza unor ordonanțe de prelungire a

termenului de urmărire penală existente și mai ales în termen. Or, o atare "prezumție"

nu este reglementată prin lege.

Totodată, recurentul enunță și faptul că, în instanța de apel a fost invocate

încălcările regulile prevăzute de art.24 al Codului de procedură penală, ori înainte

de dispunerea finalizării cercetării judecătorești, procurorul nu a prezentat nici un

corp delict în cadrul cercetării probelor, iar în procesul deliberării, instanța a dispus

reluarea cercetării judecătorești, obligând procurorul să prezinte corpurile delicte.

Apărarea în apel a indus faptul că instanța de fond a invocat un motiv de reluare a

cercetării, care nu corespunde prevederilor art.383 Cod de procedură penală,

deoarece potrivit normei citate, reluarea cercetării judecătorești se face dacă în cursul

deliberării instanța constată că o anumită circumstanță necesită concretizare pentru

justa soluționare a cauzei. În opinia inculpatului necesitatea concretizării

8

circumstanțelor se face asupra acelor circumstanțe care au servit obiectul examinării.

Or, corpurile delicte ce nu au fost examinate nu pot servi drept circumstanțe ce

trebuie concretizate, deoarece nu poți concretiza ceva ce nu a fost în genere examinat.

În continuare, inculpatul a făcut referire la modul de aprecierea probelor de

către instanța de apel și anume examinarea corpurilor delicte și audierea martorului

Tamazlîcaru Igor, care în opinia acestuia nu a fost efectuat defectuos.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat

de inculpat, menționând că acesta urmează a fi respins ca fiind vădit neîntemeiat.

constată că, acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele considerente.

Potrivit art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat împotriva

deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică

legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În conformitate cu prevederile art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu este întemeiat legal (este

nefondat). Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată nu este legală,

întemeiată și motivată.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit evidențiază

că recurentul invocă drept temei de casare prevederile art.427 Cod de procedură

penală, fără a indica concret un temei din cele 16 prevăzute pentru declararea

recursului, însă din textul acestuia se deduce că motivele recursului se încadrează în

prevederile art.427 alin.(1) pct.6 Cod de procedură penală și anume că, instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În esență, criticile inculpatului se axează pe ideea că, instanțele de fond nu au

dispus nulitatea probelor și a actelor procesuale și eronat a dispus condamnarea lui

în baza art.2171 alin.(4) Cod penal Cod penal.

Însă, verificând alegațiile acestuia și circumstanțele cauzei în raport cu actele

cauzei, Colegiul penal lărgit conchide că, acestea sunt neîntemeiate, iar temeiurile

invocate nu au fost încălcate în speța dedusă judecății.

Referitor la argumentul inculpatului precum că, instanța de apel nu s-a

pronunțat în ce privește invocarea faptului că la efectuarea expertizei din 24

octombrie 2018, i-a fost încălcat dreptul acestuia de a cunoaște despre numirea

expertizei, de a suplini lista întrebărilor, de a recuza expertul, așa cum și alte drepturi

procesuale, care asigură apărarea sa în proces. Astfel, Colegiul penal lărgit consideră

că aceste afirmații nu sunt plauzibile ce ar constitui o încălcare de natură să ducă la

nulitatea acțiunii respective.

În acest sens, este de subliniat că, neinformarea sau informarea întârziată a

părții apărării despre dispunerea expertizei judiciare, nu poate fi apreciată drept o

inacțiune de natură să aibă o incidență defavorabilă inculpatului care ar atrage

nulitatea sau inadmisibilitatea probei – raportului de expertiză judiciară, deoarece

9

legislația procesuală garantează inculpatului prin mai multe instrumente

posibilitatea contestării acestui procedeu probatoriu, inclusiv prin solicitarea unei

expertize repetate, a unei contraexpertize sau dispunerea unei expertize în comisie,

pârghii care nu au fost revendicate de către acesta nici în cadrul urmăririi penale,

nici în procesul judecării cauzei.

Nu pot fi reținute alegațiile recurentului precum că, instanța de apel s-a expus

foarte evaziv în ce privește lipsa actelor doveditoare a prelungirii termenului de

urmărire penală pe cauza penală din care s-a făcut disjungerea.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că, instanța de apel

a dat o apreciere obiectivă constatând că, lipsa ordonanțelor de prelungire a

termenului urmăririi penale din cauza penală nr. XXXXX nu poate fi considerată

una întemeiată. Deoarece, legea procesuală nu impune obligația disjungerii de către

organul de urmărire penală din cauza penală de bază și a actelor procedurale

intermediare, pe motiv că asemenea instrumente ar fi lipsite de raționament și

utilitate. Pentru instanță, în cazul de față sunt relevante documentele de procedură

utilizate în privința inculpatului prin raportarea acestora la garanțiile procesuale care

îi asigură ultimului dreptul la un proces echitabil și la apărare eficientă.

Colegiul penal lărgit va respinge și argumentul recurentului precum că, în

procesul deliberării, prima instanță a dispus reluarea cercetării judecătorești,

obligând procurorul să prezinte corpurile delicte. Apărarea în apel a indus faptul că

instanța de fond a invocat un motiv de reluare a cercetării, care nu corespunde

prevederilor art.383 Cod de procedură penală.

Astfel, instanța de apel corect a reținut că, obiecțiile făcute de partea apărării

în dezbaterile judiciare la capitolul unor pretinse necorespunderi ale ambalajului

corpurilor delicte de la locul ridicării acestora cu ambalajul de la locul examinării de

către experți au dus ca, prima instanță să insiste pe prezentarea de către procuror a

corpurilor delicte, nemijlocit în ședința de judecată pentru a fi examinate în prezența

părților.

Anume pentru aceste motive și pentru a exclude orice dubiu în procesul

judecării cauzei, care ar putea fi tratat în cazul dat în defavoarea inculpatului Boțul

Victor, a fost dispusă reluarea cercetării judecătorești, prin încheierea din

04.12.2020 (f. d. 215 și verso vol. I ), în ordinea prevederilor art.383 Cod de

procedură penală, fiind organizată în ședință de judecată cercetarea fizică a

corpurilor delicte prezentate de procuror din camera de păstrare a organului de

urmărire penală.

Mai mult, Colegiul penal lărgit conchide că, după reluarea cercetării

judecătorești parte apărării nu a invocat careva obiecții referitor la încălcarea

prevederilor art. art.383 Cod de procedură penală, dar a solicitat examinarea sentinței

de condamnare în privința lui Tamazlîcaru Igor. Prin urmare, pretențiile menționate

sunt declarative și iluzorii.

În altă ordine de idei, instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului

invocate în recurs, referitor la încălcarea prevederilor art.63 și art.90 alin.(3) pct.8)

Cod de procedură penală, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel, asupra

cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra alegațiilor

10

inculpatului, pe care Colegiul penal lărgit le însușește, fapt ce este în deplină

concordanță cu jurisprudența și practica Curții Europene pentru Drepturile Omului,

care în cauza Albert vs România din 16.02.2010, a statuat în pct.37 că art.6§1

CtEDO, deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles

ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument, și extinderea la care se

aplică această obligație de a prezenta motive poate să varieze în dependență de

caracterul deciziei.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise

de art.art.414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de

inculpat urmează a fi respins, ca inadmisibil.

Colegiul penal lărgit

d e c i d e :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de inculpat, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2021, în cauza

penală în privința lui Boțul Victor XXXXX, cu menținerea hotărârii contestate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată motivat la 20 octombrie 2022.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

Craiu Nicolae

11

12