1ra-619/22 — art. 269 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 269 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1, pct.11 CPP
1ra-619/22 — art. 269 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-619/2022
1-19192832-01-1ra-21042022
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
07 septembrie 2022 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători – Plămădeală Ghenadie, Cobzac Elena
Examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,
admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către inculpatul
Corcimari Iurie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău
din 13 octombrie 2021, în cauza penală în privința lui
Corcimari Iurie XXXXX, născut la XXXXX, originar și
domiciliat în mun. Chișinău, com. XXXXX,
în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 269 Cod penal.
Termenii de examinare:
prima instanță: 04.12.2019 – 22.05.2020;
instanța de apel: 19.06.2020 – 13.10.2021;
instanța de recurs: 21.04.2022 – 07.09.2022.
Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar,
Colegiul penal,
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 22 mai
2020, Corcimari Iurie a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 269 Cod penal și în baza acestei Legi cu aplicarea art.3641
alin.(8) Cod penal a fost condamnat la o pedeapsă sub formă de închisoare
pe un termen de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, cu executare în penitenciar de tip
deschis.
S-a încasat din contul lui Corcimari Iurie, în beneficiul bugetului de
Stat, suma de 2 898 (două mii opt sute nouăzeci și opt) lei, cu titlu de
cheltuieli de judecată.
Mijloacele materialelor de probă s-au păstrat la materialele cauzei
penale.
În sentința din 22 mai 2020, prima instanță a constatat în fapt că:
Corcimari Iurie, având o concentrație de alcool în aerul expirat de 0,65
mg/l și o concentrație a alcoolului în sânge în cantitate de 1,05 g/l, care se
califică ca stare de ebrietate cu grad avansat, nedeținând permis de
conducere, dar fiind participant la trafic în calitatea sa de conducător al unui
ciclomotor, la data de 19 iulie 2019, aproximativ la ora 23:50, a condus
ciclomotorul de model „Viper f-50”, fără numere de înmatriculare, cu
capacitatea cilindrică de 49,9 cm3, în timp ce se deplasa în mun. Chișinău,
1
com. Ciorescu, pe str. Alexandru cel Bun din direcția traseului Chișinău-
Criuleni spre str. Viilor, exprimând neatenție și încredere exagerată în sine,
a încălcat premeditat regulile menite să asigure menținerea ordinii și
securității circulației, specificate în Regulamentul circulației rutiere, anexa
nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr.357 din 13.05.2009 și anume: 1) prevederile
pct. 3 al Regulamentului circulației rutiere, în conformitate cu care
„participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație,
semnificația mijloacelor și prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor
participanți la trafic, să nu-i expună pericolului”; 2) prevederile pct. 10 alin. (l)
lit. b) al Regulamentului circulației rutiere, în conformitate cu care „persoana
care conduce un vehicul trebuie: ..b) să posede cunoștințe și să execute cerințele
prezentului regulament, precum și să posede dexteritatea necesară de a
conduce în siguranță vehiculul pe drum ...”, 3) pct. 11 lit. c) al Regulamentului
circulației rutiere, în conformitate cu care „conducătorii sunt obligați să poarte
pe cap casca de protecție prinsă cu cataramă în timpul deplasării pe motocicletă
(ciclomotor) si să se asigure că pasagerii au procedat la fel”, 4) prevederile pct.
11 lit. f) al Regulamentului circulației rutiere, în conformitate cu care
„conducătorul de vehicul, este obligat la trecerile pentru pietoni cu circulație
nedirijată, să cedeze trecerea pietonilor care se află la marginea carosabilului
și intenționează să se angajeze în traversare, precum și celor care traversează
drumul pe partea carosabilului în direcția de mers a vehiculului”, 5) prevederile
pct.45 al Regulamentului circulației rutiere, în conformitate cu care
„conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză
stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea
psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, b) dexteritatea în conducere
care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase: e) starea tehnică a
vehiculului și particularitățile încărcăturii: d) situația rutieră”; 6) prevederile
pct. 109 alin. (4) lit. h) al Regulamentului circulației rutiere, potrivit căruia
„conducătorilor de biciclete și ciclomotoare li se interzice să conducă bicicleta
sau ciclomotorul fiind în stare de ebrietate”, astfel că în rezultatul încălcării
regulilor specificate anterior, nu s-a isprăvit cu conducerea ciclomotorului și
în preajma trecerii pentru pietoni situată lângă edificiul nr. 2 de pe str.
Alexandru cel Bun, comuna Ciorescu, mun. Chișinău, a tamponat pietonul
Panfil Ana, care traversa partea carosabilă de la stânga spre dreapta, relativ
deplasării mijlocului de transport pe trecerea de pietoni. În rezultatul
impactului, pietonului Panfil Ana i-au fost cauzate, potrivit raportului de
constatare nr.201903C1591 din 19.08.2019, traumă cranio-cerebrală
închisă, hemoragii pericraniene de culoare roșii-închise, hemoragii
subarahoidiene la baza lobilor occipitali și parietal pe dreapta, sector
hemoragic, în lobul parietal, cu dilacerare cerebrală adiacent, conținut
hemoragic în ventriculii laterali, edem cerebral pronunțat, hemoragii
secundare în trunchiul cerebral, traumă închisă a bazinului: fractură a
simfizei pubiene pe dreapta, cu hemoragii difuze roș-închis în țesuturile moi
adiacente, fractură a membrului superior drept și inferior stâng, excoriație și
echimoză pe cap, bazin și membre, care, potrivit raportului de expertiză
judiciară nr. 201903D0071 din 18.09.2019, s-a calificat în comun ca
vătămare corporală gravă și care au cauzat decesul cet. Panfil Ana la data de
20 iulie 2019.
Astfel, acțiunile inculpatului Corcimari Iurie au fost încadrate juridic în
baza art. 269 Cod penal, după indicii calificativi – ” încălcarea de către alt
2
participant la trafic a regulilor privind menținerea ordinii și securitatea
circulației, acțiuni ce au provocat urmările indicate în art.264 Cod penal, adică
decesul persoanei”.
Nefiind de acord cu sentința pronunțată, avocatul Crăciun Veaceslav
în numele inculpatului Corcimari Iurie, a declarat apel, prin care a solicitat
casarea sentinței, cu adoptarea unei noi hotărâri prin care inculpatului
Corcimari Iurie, să-i fie aplicată o pedeapsă cu suspendarea condiționată a
executării conform art. 90 Cod penal.
În susținerea apelului, avocatul a menționat că nu este de a acord cu
sentința în partea pedepsei aplicate lui Corcimari Iurie.
Drept temei a invocat, că prima instanță nu a luat în calcul
caracteristica inculpatului, procedura examinării cauzei penale,
recunoașterea vinovăției de către inculpat, achitarea de către inculpat a
serviciilor funerare și a prejudiciilor succesorului părții vătămate Panfil
Ștefan, care a solicitat primei instanțe ca să nu-l priveze de libertate pe
inculpat, deoarece are nevoie de ajutor material ca să continue studiile.
A mai relatat că prima instanță, insuficient și-a motivat soluția de
condamnare.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13
octombrie 2021, apelul avocatului Crăciun Veaceslav în numele inculpatului
Corcimari Iurie, declarat împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul
Buiucani din 22 mai 2020, a fost respins ca nefondat cu menținerea sentinței
fără modificări.
4.1. În motivarea soluției emise instanța de apel a menționat că, prima
instanță a îndeplinit strict cerințele dispozițiilor art. 3641 alin. (1) Cod de
procedură penală, opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit
procedurii enunțate, nu a fost viciată, în cadrul urmăririi penale n-au fost
încălcate normele imperative din Codul de procedură penală.
Astfel, la caz s-a constatat, că prima instanță a respectat normele
procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv
circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate în faza de urmărire
penală, acceptate de inculpat, o apreciere legală din punct de vedere al
pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din
punct de vedere al coroborării lor, și corect a ajuns la concluzia privind
vinovăția inculpatului Corcimari Iurie în baza art.269 Cod penal.
Instanța de apel, verificând probele administrate din punct de vedere a
admisibilității lor le-a apreciat ca fiind pertinente, concludente și utile, ori în
ședință nu a stabilit circumstanțe care să indice la admiterea a careva
încălcări esențiale, ce ar determina neadmiterea lor.
Instanța de apel, a reținut, că lipsește temei pentru a interveni din oficiu
în sentință cu privire la încadrarea juridică a faptei, în partea stabilirii
pedepsei.
A mai menționat instanța de apel că, prima instanță, la
individualizarea, stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului
Corcimari Iurie, a ținut cont de prevederile art. art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77,
78 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria
infracțiunilor ușoare prin prisma prevederilor art. 16 Cod penal, de faptul că
infracțiunea a fost săvârșită din imprudență, de personalitatea inculpatului,
care anterior nu a fost condamnat pentru infracțiuni similare, dar a fost
3
condamnat de două ori pentru infracțiuni de sustragere a averii pe ascuns,
prin sentințele Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 01 martie 2013 în
baza art. 186 alin. (2) Cod penal, procesul fiind încetat, urmare a împăcării
părților, și sentința Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 20 decembrie
2014 în baza art. 287 alin. (2), lit. b) Cod penal, inculpatul fiind condamnat
la 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată în temeiul art. 90 Cod penal,
fiindu-i stabilit termen de probațiune de 1 an, de faptul că inculpatul nu s-a
aflat la evidență la medicul psihiatru și narcolog.
Instanța de apel a constatat că prima instanță, justificat a conchis că o
pedeapsă privativă de libertate este echitabilă la caz, care va atinge scopul
legii penale de restabilire a echității sociale, corectare a condamnatului,
precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea
condamnatului, cât și a altor persoane, or, inculpatul Corcimari Iurie a comis
anterior infracțiuni cu intenție, o cauză fiind încetată în legătură cu
împăcarea părților, iar per cealaltă cauză pedeapsa penală a fost suspendată
condiționat, însă concluzii de rigoare nu a făcut și a comis o nouă infracțiune.
De asemenea, instanța de apel, a considerat că la caz, a fost inoportun
de a fi aplicată în privința inculpatului Corcimari Iurie o altă pedeapsă, non
privativă de libertate, așa cum a pledat avocatul, or, rezultatul prejudiciabil
determinat de acțiunile inculpatului, nu va putea fi compensat în mod
definitiv prin ajutor financiar în raport cu copiii, soțul și rudele victimei
defuncte, ultimii vor fi afectați pe tot restul vieții de acest eveniment.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, inculpatul Corcimari
Iurie, cu trimitere la prevederile art. 427 alin. (1), pct. 11) Cod procedură
penală, a solicitat repunerea în termen cu admiterea recursului și încetarea
procesului penal în legătură cu intervenirea amnistiei.
În motivarea recursului, inculpatul menționează că prejudiciul l-a
recuperat și consideră că în privința sa, procesul penal trebuie încetat în
legătură cu intervenirea actului de amnistie.
În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1), pct.11) Cod de
procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra
recursului ordinar declarat, solicitând inadmisibilitatea acestuia, ca fiind
vădit neîntemeiat.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport
cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează asupra inadmisibilității
acestuia din următoarele considerente.
Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra
inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că, recursul este declarat
peste termen.
Dispozițiile art.422 Cod de procedură penală, prevăd expres că termenul
de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.
Din materialele dosarului rezultă că, dispozitivul deciziei atacate a fost
pronunțat la 13 octombrie 2021, inclusiv în prezența inculpatului Corcimari
Iurie și avocatului acestuia Crăciun Veaceslav, fapt confirmat prin procesul-
verbal al ședinței de judecată din aceiași dată (f.d.19-24, vol. II), din care
rezultă că, atât inculpatul Corcimari Iurie, cât și avocatul acestuia au fost
înștiințați despre ziua pronunțării deciziei motivate stabilită pentru 08
decembrie 2021, ora 14:00.
4
În speță, termenul de 30 zile se calculează, începând cu
09 decembrie 2021 și respectiv a fost epuizat la 08 ianuarie 2022, însă
recursul ordinar a fost declarat abia la 13 aprilie 2022 (f. d. 69, vol. II).
Din cele constatate mai sus, instanța de recurs conchide că, recursul
declarat de Corcimari Iurie este depus peste termenul legal de 30 zile,
prevăzut în art. 422 Cod de procedură penală.
Astfel, potrivit prevederilor art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală,
în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un
anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual
și nulitatea actului efectuat peste termen.
Mai mult, potrivit art. 231 Cod de procedură penală, termenele stabilite
de prezentul cod se calculează pe ore, zile, luni și ani. La calcularea termenelor
procedurale se pornește de la ora, ziua, luna și anul indicate în actul care a
provocat curgerea termenului, afară de cazurile în care legea dispune altfel. La
calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la
care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.
La acest capitol, unul dintre scopurile Legii procesual penale este
asigurarea egalității pentru toate părțile interesate în procesul penal, însă
acest deziderat impune disciplinarea activității procesuale, inclusiv și prin
stabilirea unor termene peremptorii.
În acest sens, dispoziția art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală
impune obligația îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub
sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului. Astfel, neexecutarea în termen
a unui drept procesual, conform sancțiunii menționate, duce la pierderea
acestuia.
La caz, solicitarea inculpatului de repunere în termen a recursului
ordinar, pe motiv că primul nu a primit decizia motivată a Curții de Apel
Chișinău, instanța de recurs o consideră neîntemeiată și lipsită de careva
motive argumentate, or, instanța de recurs nu a constatat existenta cazului
fortuit sau a forței majore, fie existenta unei alte cauze care a pus titularul
recursului în situația de a nu putea acționa în conformitate cu interesele sale
și în lipsa căreia ar fi acționat în conformitate cu aceste interese, circumstanțe
motivate, care o dată constatate că ar fi întemeiate, ar genera admiterea
recursului ca fiind depus în termen.
Astfel, Colegiul penal notează că, o astfel de soluție este compatibilă cu
respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din
Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților
Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului
pentru exercitarea apelului/recursului ar împiedica rămânerea irevocabilă,
ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătorești emise în
instanța de fond și ar leza, în acest mod, principiul securității raporturilor
juridice.
În hotărârea CtEDO pronunțată în cauza Ponomariov vs Ucraina (03
aprilie 2008) Curtea Europeană a notat că, deși în speță nu era vorba despre
desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma
admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe noi
descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de
introducere a unei căi ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen
pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge
5
principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale
extraordinară de atac.
De asemenea, Colegiul penal reține și jurisprudența CtEDO în hotărârea
pronunțată în cauza Bodiu vs. Republica Moldova din 18 iunie 2019 (cererea
nr. 7516/10), în care Curtea a statuat că, admiterea cererii de recurs după o
perioadă de timp considerabilă și în absența oricărei explicații plauzibile cu
privire la motivul pentru care partea s-a aflat în imposibilitate de a se adresa
mai devreme, s-a soldat cu ignorarea unui întreg proces judiciar, și în
consecință s-a constatat încălcarea principiului securității raporturilor
juridice și a dreptului la un proces echitabil garantat de art.6§1 CEDO.
În acest context, Colegiul penal, constatând încălcarea de către recurent
a prevederilor art.422 Cod de procedură penală, a ajuns la concluzia
inadmisibilității recursului declarat, din motiv că este depus peste termen.
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2), pct.2) Cod de
procedură penală, Colegiul penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpat,
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
13 octombrie 2021, în cauza penală în privința lui Corcimari Iurie XXXXX,
ca fiind declarat peste termen.
Decizia este irevocabilă.
Decizia pronunțată integral la 07 septembrie 2022.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Plămădeală Ghenadie
Cobzac Elena
6