1ra-825/2022 — art. 368 alin. 1 CP

1ra-825/2022 — art. 368 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-825/2022

1-21047968-01-1ra-27052022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 august 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

Victor Boico,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul ordinar,

declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Octavian Bodareu,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01 martie 2022, în

privința inculpatului

Răileanu Eduard XXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 01.04.2021 – 13.12.2021,

instanța de apel: 17.01.2022 – 01.03.2022,

instanța de recurs: 27.05.2022 – 02.08.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, procesul

penal în privința lui Răileanu Eduard, învinuit în baza art. 368 alin. (1) Cod penal, a

fost încetat în legătură cu liberarea inculpatului de răspundere penală și atragerea la

răspundere contravențională, potrivit prevederilor art. 55 Cod penal.

În temeiul art. 55, coraborat cu art. 368 alin. (1) Cod penal, lui Răileanu

Eduard i s-a aplicat sancțiunea contravențională sub formă de amendă în mărime de

150 UC, ce constituie 7500 lei.

1

De la inculpat s-a încasat în beneficiul statului cheltuielile de judecată în sumă

de 448 lei.

serviciul militar prin contract în Brigada 1 infanterie motorizată, dislocată în mun.

Bălți, str. 31 August 24, la funcția de locțiitor comandant pluton comenduire

compania poliție militară, a comis acte de violență săvârșite asupra militarului, în

următoarele împrejurări: Sergentul clasa III RĂILEANU Eduard, fiind conform art.

48, 49 pct. 5) al Regulamentului Serviciului Interior al Forțelor Armate ale R.

Moldova, șef după funcție și gradul militar față de soldatul clasa III BULIBAȘ

Andrei - ochitor grupa 3 aruncătoare de bombe pluton aruncătoare de bombe

companie stat major, contrar prevederilor art. 15 pct. 2), 4) 5), 7), art. 116 pct. pct. 3)

lit. c), 4) ale Regulamentului Serviciului Interior al Forțelor Armate ale R.M. și art. 5

lit. b), e), g), l), m), n), art. 7 pct. 3) ale Regulamentului Disciplinei militare, care îl

obligau “… să respecte și să îndeplinească prevederile Constituției și ale legilor

Republicii Moldova; să păstreze demnitatea gradului și uniformei militare pe care o

poartă; să fie disciplinat și vigilent; să prețuiască camaraderia militară, să respecte

drepturile și libertățile tuturor cetățenilor; să dea dovadă de delicatețe și atenție față

de subordonați, să nu admită în relațiile cu ei grosolănii, să mențină în permanență o

disciplină militară strictă și o stare moral-psihologică sănătoasă în cadrul efectivului;

să-i stimeze pe inferiori; să nu permită brutalitate fața de subalterni și lezarea

demnității lor personale, să le servească permanent drept exemplu de respectare cu

strictețe a Constituției, a altor legi, a jurământului militar, a regulamentelor și

ordinelor (dispozițiilor) militare;...”, a comis acte de violență săvârșite asupra

militarului indicat mai sus - la data de 11.03.2021, în intervalul de timp de la orele

10:00 până la orele 12:00, aflându-se pe teritoriul Brigăzii 1 infanterie motorizată, în

cantină, în urma unui conflict, i-a aplicat soldatului clasa III BULIBAȘ Andrei o

lovitură cu palma peste față pe stânga, o lovitură cu pumnul în regiunea urechii

drepte, o lovitură cu piciorul încălțat în bocan la gamba dreapta (regiunea

posterioară), o lovitură cu piciorul încălțat în bocan în regiunea fesieră pe stânga și

apucându-l cu mâina în regiunea mandibulei l-a lovit cu palma peste față, apoi când

BULIBAȘ Andrei a ieșit din cantină plângând, l-a apucat pe ultimul de gât și în așa

mod l-a condus înapoi în cantină, ulterior umilindu-l verbal cu cuvinte înjositoare, în

așa mod cauzându-i suferințe fizice și psihice.

Instanța a reținut că, inculpatul a recunoscut în totalitate faptele incriminate și a

solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată, prevăzută la art. 3641 Cod de

procedură penală.

Astfel, acțiunile lui urmează a fi încadrate în baza art. 368 alin. (1) Cod penal,

ca vătămarea intenționată ușoară a integrității corporale sau a sănătății ori lovirea

subalternului de către șef, precum și a șefului de către subaltern în timpul când

aceștia îndeplinesc obligațiile legate de serviciul militar.

La fel, instanța a statuat că infracțiunea face parte din categoria celor mai puțin

grave, care se pedepsește cu închisoare de până la 5 ani, că circumstanțe agravante nu

au fost stabilite, cele atenuante fiind săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni

mai puțin grave, căința sinceră și recunoașterea vinei, este oficial încadrat în câmpul

2

muncii, anterior nu a fost judecat, a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune, că

potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală beneficiază de reducerea cu o

treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare,

concluzionând că corectarea și reeducarea lui este posibilă fără a fi supus răspunderii

penale, iar procesul penal urmând a fi încetat în legătură cu liberarea de răspundere

penală a inculpatului, potrivit art. 55 Cod penal, cu atragerea acestuia la răspundere

contravențională și aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum de 150 unități

convenționale, ce constituie 7500.

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie

condamnat în baza art. 368 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe un termen de 1 an, conform art. 90 Cod penal.

Apelanta a invocat că conform art. 56 al Constituției Republicii Moldova,

dcvotamentul față de țară este sacru. Militarii răspund de îndeplinirea cu credință a

obligațiilor ce le revin. Regulamentele militare prevăd reguli stricte de relații dintre

militari, inclusiv reguli de politețe militară, de comportare și de salut militar.

Astfel, în cazul încălcării regulilor statutare cu privire la relațiile dintre militari

se atentează ordinea și disciplina militară, creând о stare de pericol pentru capacitatea

de арărаrе a țării.

La stabilirea pedepsei inculpatului, urmează a fi luat în considerate acest grad

de pericol social al acțiunii comise, omis de către procuror când a declarat că

aplicarea art. 55 Cod penal în cazul lui Răileanu E. este de fapt întemeiată și pasibila

de a fi admisă.

apelul a fost admis, casată sentința în latura penală și pronunțată o nouă hotărâre,

după cum urmează: „Se încetează procesul penal în privința lui Răileanu Eduard recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 368 alin. (1) Cod penal, în temeiul art. 2 a Legii

nr. 243 din 23.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova.

Dispozițiile sentinței Judecătoriei Bălți din 13.12.2021 în latura încasării cheltuielilor de

judecată se mențin fără modificări”.

Instanța de apel a statuat că instanța de fond neîntemeiat a încetat procesul

penal în privința inculpatului în temeiul art. 55 Cod penal, argumentele invocate în

apelul procurorului fiind întemeiate.

Totodată, la 31 decembrie 2021 a intrat în vigoare Legea nr. 243 din

24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la promulgarea

independenței Republicii Moldova.

În instanța de apel, inculpatul și apărătorul au solicitat aplicarea Legii privind

amnistia și încetarea procesului penal. Potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) al legii

nominalizate, prezenta lege se aplică condiționat și exclusiv persoanelor bănuite,

învinuite și inculpate, precum și persoanelor condamnate, care sunt caracterizate

pozitiv pe parcursul executării pedepsei, al perioadei de probațiune sau al termenului

de probă și sunt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu sau redus,

dacă persoanele respective cad sub incidența prevederilor art. 2–5, 7, 8.

3

Conform prevederilor art. 2 al aceleiași legi, (1) Procesele penale în privința

infracțiunilor săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru care Codul penal nr.

985/2002 prevede drept pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât

pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează la faza de urmărire penală

sau la cea de judecare a cauzei, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege. (2) Procesul

penal în privința infracțiunilor ușoare, mai puțin grave și grave, săvârșite pînă la

adoptarea prezentei legi de persoane care, la data comiterii infracțiunii, nu atinseseră

vârsta de 18 ani, încetează la faza de urmărire penală sau la faza de judecare a cauzei.

(3) Încetarea procesului penal conform alin. (1) și (2) are loc cu acordul scris al

persoanei bănuite, învinuite sau inculpate. (4) În privința persoanei care refuză

încetarea procesului penal, conform alin. (1)–(3) din prezentul articol, instanța de

judecată, la pronunțarea sentinței, poate hotărî încetarea procesului penal dacă, în

urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost

confirmată, inculpatul întrunește criteriile stabilite la art. 1 și nu cade sub incidența

art. 6. 9.

Potrivit sancțiunii art. 368 alin. (1) Cod penal, fapta incriminată inculpatului

Răileanu Eduard se pedepsește cu închisoare de până la 5 ani, adică se încadrează în

limita prevăzută de lege în vederea aplicării actului amnistiei.

De asemenea, infracțiunea incriminată în baza art. 368 alin. (1) Cod penal nu

se enumeră printre cele care potrivit art. 6 al Legii nr. 243 din 24.12.2021 sunt

exceptate de la aplicarea amnistiei.

Învederând faptul recunoașterii vinovăției de către inculpat, precum și acordul

acestuia de a fi aplicat actul amnistiei, circumstanțele cauzei întrunesc condițiile

Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de

la proclamarea independenței Republicii Moldova.

În consecință, în temeiul art. 2 al legii nominalizate, procesul penal în privința

lui Răileanu Eduard, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

368 alin. (1) Cod penal, urmează a fi încetat.

declară recurs ordinar, solicitând casarea deciziei menționate și dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul invocă că o astfel de argumentare a instanței de apel contravine însă

normelor procedural-penale, instanța de apel urma să aplice o sentință de condamnare

a inculpatului, cu numirea unei pedepse și liberarea ulterioară de cxecutarea acesteia

în legătură cu intervenirea legii cu privire la amnistie.

Potrivit Codului de procedura penală, sunt identificate doar trei categorii de

sentințe ce urmează a fi adoptate de către instanțele de judecată la finalizarea

examinării unei cauze penale și anume: sentințe de condamnare (art. 389 Cod de

procedură penală); sentințe de achitare (art. 390 Cod de procedură penală); sentințe

de încetare a procesului penal (art. 391 Cod de procedură penală).

Unica soluție, care poate fi adoptată în rezultatul examinării cauzei penale în

cazul aplicării prevederilor Legii nr. 243, o reprezintă adoptarea unei sentințe de

condamnare, acest fapt fiind expres prevăzut la art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de

4

procedură penală, cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul

amnistiei conform art. 107 Cod penal.

Cât privește adoprarea unei sentințe de încetare a procesului pe motivul

intervenirii amnistiei, aplicarea amnistiei cu emiterea unei hotărâri de încetare a

procesului penal nu se regăsește în conținutul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

În acest sens, este eronată poziția instanței de apel cu referire la încetarea

procesului penal în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală -

existența altor circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și

tragerea la răspundere penală, or cu referire la existența circumstanțelor care exclud

urmărirea penală s-a expus plenul Colegiului penal al Curții Supreme de Justilie din

13.05.2013 la judecarea recursului în interesul legii, pe dosarul nr. 4-l ril-1/2013, care

a reiterat că: potrivit textului legal, sentința de încetare a procesului penal se poate

emite dacă: 1) lipsește plângerea părții vătămate, plângerea a fost retrasă sau părțile

s-au împăcat: 2) a intervenit decesul inculpatului: 3) persoana nu a atins vârsta pentru

tragere la răspundere penală; 4) există o hotărâre judecătorească definitivă asupra

aceleiași persoane pentru aceeași faptă; 5) există o hotărâre a organului de urmărire

penală asupra aceleiași persoane pentru aceeași faptă de încetare a urmăririi penale,

de scoatere a persoanei de sub urmărire penală sau de clasare a procesului penal; 6)

există alte circumstanie care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și

tragerea la răspundere penală; 7) în cazurile prevăzute în art. 54-56 Cod penal.

În cazul prevăzut de art. 332 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

încetează procesul penal, cu aplicarea sancțiunii administrative prevăzute în Codul

contravențional.

Legiuitorul a reglementat concret cazurile de încetare a procesului penal și

numai în pct. 6) se face trimitere și la alte circumstanțe ale cauzei penale care exclud

total ori condiționează acțiunea organelor competente - de a porni urmărirea penală și

tragerea persoanei la răspundere penală ori, după caz, refuzul în adoptarea acestei

soluții.

Temeiurile care exclud efectuarea urmăririi penale sunt prevăzute în art. 275

Cod de procedură penală, printre acestea și existența altor circumstanțe prevăzute de

lege care condiționează excluderea sau, după caz, exclud urmărirea penală. Cel din

urmă, pct. 9) repetă conținutul pct. 6) al art. 391 alin. (1) Cod de procedură penală,

însă cu o importantă concretizare, și anume că alte circumstanțe care exclud sau

condiționează efectuarca urmăririi penale, trebuie să fie prevăzute de lege. Prin

existența altor circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și

tragerea la răspundere penală se vor avea în vedere și cazurile prevăzute de art. 57-

58, art. 217 alin. (5), art. 325 alin. (4) Cod penal, care prevăd expres liberarea

persoanei de răspundere penală în cazul prezenței anumitor circumstanțe.

Deci, în conținutul prevederilor art. 391 Cod procedută penală, temeiul de

încetare, intervenirea amnistiei, nu se regăsește, iar existența circumstanțelor care

exclud urmărirea penală la fel nu include amnistia ca temei de încetare, prin urmare

unica soluție legală este de a pronunța o sentință (decizie) de condamnare în temeiul

5

art. 389 alin. (4) pct. (2) Cod procedută penală, cu stabilirea pedepsci și liberarea de

la executarea ei în cazul amnistiei conform art. 107 Cod penal.

În drept, recursul este bazat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar,

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

argumentelor invocate, Colegiul Penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul Penal lărgit atestă că instanța de apel a comis

următoarele erori de drept.

Potrivit art. 413 alin. (1) Cod de procedură penală, la judecarea apelului se

aplică regulile generale pentru judecarea cauzelor în primă instanță, cu excepțiile

prevăzute în Partea specială titlul II capitolul IV secțiunea 1. Conform art. 415 alin.

(1) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând cauza în ordine de

apel, admite apelul, casând sentința parțial sau total, inclusiv din oficiu, în baza art.

409 alin. (2), și pronunță o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima

instanță. În corespundere cu art. 414 alin. (1) și (5) Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Potrivit art. 419 Cod de procedură

penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor

generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță. În corespundere cu art. 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă

temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

Totodată, conform art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) – (8) Cod de procedură

penală, procesul penal reprezintă activitatea organelor de urmărire penală și a

instanțelor judecătorești desfășurată în conformitate cu prevederile prezentului cod,

exceptând doar situațiile când prioritate au reglementările internaționale sau când

unele prevederi legale sunt declarate neconstituționale. Potrivit art. 2 alin. (4) Cod

de procedură penală, normele juridice cu caracter procesual din alte legi naționale pot

fi aplicate numai cu condiția includerii lor în prezentul cod.

Astfel, în corespundere cu art. 107 alin. (1) Cod penal, amnistia este actul ce

are ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei

aplicate sau comutarea ei. Potrivit art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală, urmărirea

penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi

6

încetată în cazurile în care a intervenit amnistia. Conform art. 285 alin. (2) și (7) Cod

de procedură penală, încetarea urmăririi penale are loc în cazurile de nereabilitare a

persoanei, prevăzute la art. 275 pct. 4)–9) din prezentul cod. Încetarea urmăririi

penale și liberarea persoanei de răspundere penală nu pot avea loc contrar voinței

acesteia. În acest caz, urmărirea penală continuă. Potrivit art. 350 alin. (1) Cod de

procedură penală, dacă în ședința preliminară s-au constatat temeiurile prevăzute în

art. 332, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă.

Conform art. 332 alin. (1) și (5) Cod de procedură penală, în cazul în care, pe

parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art. 285

alin. (2), instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă.

În cazul prevăzut la art. 275 pct. 4), încetarea procesului penal nu se admite fără

acordul inculpatului. În acest caz, procedura continuă în mod obișnuit. Potrivit art.

384 alin. (1), (3) și (4) Cod de procedură penală, instanța hotărăște asupra învinuirii

înaintate inculpatului prin adoptarea sentinței de condamnare, de achitare sau de

încetare a procesului penal. Sentința instanței de judecată trebuie să fie legală,

întemeiată și motivată. Instanța își întemeiază sentința numai pe probele care au fost

cercetate în ședința de judecată. Conform art. 389 alin. (1) și (4) pct. 2) Cod de

procedură penală, sentința de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în

urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost

confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată. Sentința de

condamnare se adoptă cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în

cazul amnistiei conform art. 107 din Codul penal. Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1), 2)

și 5), alin. (4) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de condamnare

trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, probele

pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru care instanța

a respins alte probe, încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului. Partea descriptivă a

sentinței de încetare a procesului penal trebuie să conțină descrierea și motivarea

temeiurilor pentru încetarea procesului penal. Conform art. 395 alin. (1) pct. 2) și 3)

Cod de procedură penală, în dispozitivul sentinței de condamnare trebuie să fie

arătate constatarea că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de legea penală, categoria și mărimea pedepsei aplicate inculpatului. În caz dacă

instanța îl găsește pe inculpat vinovat, dar îl liberează de pedeapsă pe baza

prevederilor respective ale Codului penal, ea este datoare să menționeze aceasta în

dispozitivul sentinței. Potrivit art. 396 pct. 2) Cod de procedură penală, dispozitivul

sentinței de încetare a procesului penal trebuie să cuprindă dispoziția de încetare a

procesului penal și motivul pe care se întemeiază încetarea procesului.

Potrivit jurisprudenței naționale, apelul este o cale de atac ordinară, pentru ca

pricina să fie supusă unei noi judecăți, în vederea reformării hotărârii nedefinitive.

Apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat,

provoacă un control integral atât în fapt, cât și în drept. Apelul este și o cale de

reformare a hotărârii. În cazul admiterii lui, hotărârea atacată este desființată integral

sau în parte, iar cauza va primi o nouă rezolvare în instanța de apel. În baza apelului

se face o nouă judecată în fond a cauzei, apreciindu-se probele din dosar, utilizându-

7

se și posibilitatea administrării de noi probe (Hotărîrea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005,

nr.22 - Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel, pct. 1.).

În corespundere cu art. 1 alin. (4) din Legea nr. 243 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, aplicarea amnistiei față de persoanele inculpate se decide de instanța de

judecată, la faza de judecare a cauzei. Art. 2 alin. (1) și (4) prescriu că, procesele

penale în privința infracțiunilor săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru care

Codul penal nr.985/2002 prevede drept pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu

mai aspră decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează la faza de

judecare a cauzei, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege. În privința persoanei care

refuză încetarea procesului penal, conform alin. (1) din prezentul articol, instanța de

judecată, la pronunțarea sentinței, poate hotărî încetarea procesului penal dacă, în

urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost

confirmată, inculpatul întrunește criteriile stabilite la art.1 și nu cade sub incidența

art. 6.

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, potrivit descriptivului și dispozitivului deciziei contestate (pct. 4. din decizie):

a) dispunând neclar în dispozitiv că: „Se încetează procesul penal în privința lui

Răileanu Eduard recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 368 alin. (1) Cod

penal, în temeiul art. 2 a Legii nr. 243 din 23.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a

XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova”, nu a respectat procedura de

aplicare a actului de amnistie prevăzute de legea procesual penală enunțată supra.

Ori, art. 2 alin. (4) Cod de procedură penală prevede clar că normele juridice cu

caracter procesual din alte legi naționale pot fi aplicate numai cu condiția includerii

lor în prezentul cod.

Prin urmare, normele cu caracter procesual din respectiva Lege cu privire la

amnistie, sunt aplicabile doar în măsura în care nu contravin Codului de procedură

penală.

Astfel, consecutivitatea prescripțiilor din art. 1 alin. (1), 7 alin. (1) – (8) , 2 alin.

(4), 275 pct. 4), 285 alin. (2) și (7), 350 alin. (1), 332 alin. (1) și (5), 384 alin. (1), (3)

și (4), 389 alin. (1) și (4) pct. 2), 394 alin. (1) pct. 1), 2) și 5), 395 alin. (1) pct. 2) și 3)

Cod de procedură penală, atestă clar și concludent că încetarea procesului penal în

cazul amnistiei poate fi dispusă doar de instanța de fond, și doar la faza ședinței

preliminare, când inculpatul consimte (art. 350 alin. (1), 332 alin. (1) CPP).

Ulterior însă, dat fiind că procedura continuă în mod obișnuit (art. 332 alin. (5)

CPP), instanțele de fond și de apel (art. 413 al. (1), art. 415 al. (1) pct. 2), 419 CPP),

hotărăsc asupra învinuirii înaintate inculpatului și aplicarea actului de amnistie doar

prin adoptarea sentinței sau deciziei, de condamnare, când vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța

de judecată, iar în dispozitiv - cu constatarea că inculpatul este vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală, cu stabilirea pedepsei și cu

liberarea de executarea ei (art. 384, 389 alin. (1) și (4) pct. 2), 394, 395 CPP).

În același timp, art. 391 Cod de procedură penală (

Sentința de încetare a procesului

), nu prevede că, după ce procedura continuă în mod obișnuit și instanța hotărăște

penal

8

asupra învinuirii înaintate inculpatului, ea va adopta o sentință de încetare a

procesului penal în cazul aplicării actului amnistiei, cât, de altfel, și a prescripției.

Totodată, aceste două cazuri de nereabilitare a persoanei, spre deosebire de

celelalte situații similare, regăsite în art. 391 Cod de procedură penală, sunt

soluționate, după faza ședinței preliminare (art. 332 al. (5), 384 CPP), doar în cadrul

adoptării unei sentințe sau deciziei (instanței de apel) de condamnare, în virtutea

esenței sale procedurale și a specificului de a hotărî asupra învinuirii formulate

inculpatului în condițiile prescrise la art. 389, 394 alin. (1) și (2) și 395 Cod de

procedură penală, spre deosebire de cele prevăzute în art. 394 alin. (4) și 396 Cod de

procedură penală, adică cele proprii unei sentințe de încetare.

Mai mult, prevederile de drept enunțate nu sunt declarate neconstituționale și

nici nu contravin reglementărilor internaționale, pentru a fi exceptate și omise, deci

urmează a fi aplicate întocmai (art. 1 al. (1), art. 7 al. (1) – (8) CPP);

b) a decis în dispozitiv absolut sumar și neclar, inițial că se casează sentința în

latura penală... și se pronunță o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, apoi că se încetează procesul penal, iar în final că se mențin dispzițiile

sentinței doar în latura încasării cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, în situația divergentă când este casată sentința în latura penală, dar

ulterior și menținută, însă doar în latura cheltuielilor de judecată, adică lipsind soluția

privitor la fapta infracțională, vinovăția inculpatului și încadrare juridică a acțiunilor

lui, deoarece sentința a fost casată în această parte, este absolut neclar ce fel de

hotărâre a pronunțat instanța – de condamnare sau de încetare, pe motive de

reabilitare sau nereabilitare, în descriptivul și dispozitivul deciziei fiind prezente

elemente proprii ambelor soluții;

c) nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelul de pe rol, inclusiv

asupra celor reproduse la pct. 3. din prezenta decizie;

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanța de apel nu a judecat cauza

penală în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive

legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul

hotărârii, acesta fiind expus neclar, și că recursul ordinar este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune

soluția admiterii recursului ordinar declarat, casării totale a deciziei contestate și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, și să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

9

procedură penală, Colegiul Penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Bălți, Octavian Bodareu, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 01 martie 2022, în privința inculpatului Răileanu Eduard XXXX și dispune

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, fiind pronunțată integral la 26

august 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Boico

10