1ra-911/2022 — art. 217-1 alin. 3 lit. b, d, e,f CP

1ra-911/2022 — art. 217-1 alin. 3 lit. b, d, e,f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-911/2022

1-21001080-01-1ra-22062022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

08 august 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte TOMA Nadejda

judecători CATAN Liliana

DIACONU Iurie

GUZUN Ion

BOICO Victor

a judecat, fără participarea părților, recursul ordinar declarat, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie 2022, de către avocatul

Sandu Daniela, în numele inculpatului

Melnic Vadim XXXXX, născut la XXXXX, originar

din XXXXX și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.01.2021 – 04.10.2021;

Instanța de apel: 28.10.2021 – 05.04.2022;

Instanța de recurs:22.06.2022 – 08.08.2022.

Asupra recursului ordinar declarat, Colegiul Penal lărgit

c o n s t a t ă:

2021, Melnic Vadim a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2171 alin. (3)

lit. b), d) e) f) Cod penal la închisoare pe termen de 4 (patru) ani, în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activități legate

de gestionarea și manipularea cu substanțe narcotice, psihotrope sau analoage a lor pe

un termen de 5 (cinci) ani.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

A fost dispusă încasarea, în mod solidar, din contul lui Melnic Vadim și Cebotari

Alexandru în beneficiul bugetului de stat suma de 1680 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată.

1.1. Prin aceeași sentință a fost condamnat și Cebotari Alexandru, hotărârea

fiind menținută prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie

2022 și a devenit irevocabilă.

conștientizând caracterul prejudiciabil al faptelor sale, dorind în mod conștient

survenirea lor, neavând autorizația corespunzătoare, împreună și de comun acord cu

alte persoane, inclusiv neidentificate, a realizat păstrarea, expedierea, transportarea,

distribuirea și punerea în circulație pe teritoriul unei instituții penitenciare a drogurilor

în proporții mari, în scop de înstrăinare, cu folosirea situației de serviciu, în

circumstanțele ce succed.

1

Astfel, o persoană identitatea căreia este cunoscută de OUP și în privința căreia

este pornită o cauză penală (numită în continuare convențional ”prima persoană” sau

Mihail), conform unei înțelegeri prealabile dintre Mihail și Cebotari Alexandru care

acționa în calitate de organizator, într-un timp și loc nestabilit de către organul de

urmărire penală, ilegal a procurat și a dobândit pentru păstrare, expediere,

transportare, distribuire și punerea în circulație cu scop de înstrăinare pe teritoriul

Republicii Moldova substanțe stupefiante în proporții mari, și anume PVP. Mihail a

păstrat substanța psihotropă menționată la domiciliul său, amplasat în XXXXX până

la 07.07.2020. Acesta a cântărit substanța respectivă, a repartizat-o și împachetat-o în

doze mai mici și a transmis-o la data de 07.07.2020, la indicația și sub coordonarea

lui Cebotari Alexandru către Melnic Vadim, pentru comercializare diferitor persoane.

Astfel, la aceeași dată, păstrarea și transportarea drogurilor a fost realizată

inclusiv, prin intermediul lui Melnic Vadim, care era angajat în calitate de agent

superior în cadrul Penitenciarul nr. 13 Chișinău. Acesta, folosindu-se de situația de

serviciu, în perioada mai 2020 – 07.07.2020, în urma înțelegerilor prealabile prin

intermediul telefoniei mobile cu deținutul din Penitenciarul nr. 13 Chișinău, Cebotari

Alexandru, transmitea ilegal droguri pe teritoriul Instituției penitenciare menționate.

Astfel, la 07.07.2020 aproximativ la ora 11:25, prima persoană (Mihail),

acționând conform unei înțelegeri prealabile menținute prin intermediul telefoniei

mobile cu deținutul în Penitenciarul nr. 13 Chișinău, Cebotari Alexandru, la indicațiile

lui Cebotari Alexandru, care conform aceleiași înțelegeri prealabile, coordona și

acțiunile lui Melnic Vadim și altor persoane, aflându-se în XXXXX, i-a transmis lui

Melnic Vadim, un pachețel cu substanță stupefiantă, în scop material, de înstrăinare

a substanței respective pe teritoriul Instituției penitenciare.

La rândul său, Melnic Vadim, cunoscând din timp acțiunile concertate de

Cebotari Alexandru, caracterul ilegal al acestora precum și faptul că ultimul

acționează în scopul punerii ilegale în circulație a drogurilor în scop de profit, pe

teritoriul penitenciarului nr. 13, a consimțit din timp și a acționat în același scop și

anume, în vederea transmiterii ilegale pe teritoriul Instituției penitenciare a drogurilor,

folosindu-se de situația de serviciu, a primit de la prima persoană (Mihail) un pachețel

cu substanță stupefiantă de tip PVP cu cantitatea de 0,291 g, fiind reținut ulterior de

către colaboratorii de poliție, în timp ce se deplasa cu taxiul și anume cu automobilul

de marcă Dacia Logan cu n. î. PVL 349.

Astfel, la 07.07.2020, ora 12:10, fiind reținut, Melnic Vadim și fiind efectuată

percheziția în automobilul de marcă „Dacia Logan”, cu n/î XXXXX, a fost depistată

și ridicată o sacoșă cu haine pentru bărbați, iar într-o pereche de pantaloni, în ascunziș,

a fost depistat și ridicat un pachețel din polietilenă cu substanță de culoare albastră

cristalină.

Potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-2739 din 06.08.2020,

substanța solidă, cu aspect de cristale, de culoare albastră, ridicată la 07.07.2020 din

interiorul batei pantalonilor, de la pasagerul Melnic Vadim, în cadrul percheziției în

automobilul de model Dacia Logan, reprezintă PVP (a-pirrolidinovalerophenone),

care se atribuie la categoria substanțelor stupefiante. Cantitatea substanței stupefiante

– PVP, constituie 0,29 lg. Cantitatea substanței stupefiante păstrate cu scop de

înstrăinare de către Melnic Vadim, potrivit prevederilor pct. 148 și nota nr. 4 din HG

nr. 79 din 23-01-2006 reprezintă proporții mari.

2

Aceste acțiuni ale lui Melnic Vadim au fost încadrate în baza art. 2171 alin. (3)

lit. b), d), e) și f) Cod penal – procurarea, transportarea, păstrarea, distribuirea sau

alte operațiuni ilegale cu droguri și cu analogi ai acestora, săvârșite în scop de

înstrăinare și înstrăinarea ilegală a drogurilor și analogilor acestora, acțiuni

săvârșite de mai multe persoane, cu folosirea situației de serviciu, pe teritoriul

penitenciarelor și în proporții mari.

avocatul Sandu Daniela care a solicitat pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care lui Melnic Vadim să-i fie aplicată o pedeapsă

non-privativă de libertate.

În motivarea cerințelor sale, avocatul a invocat că pedeapsa aplicată inculpatului

este mult prea aspră, neechitabilă în coraport cu cele comise de către ultimul.

Conform art. 78 alin. (1) lit. a) Cod penal, în cazul în care instanța de judecată

constată circumstanțe atenuante la săvârșirea infracțiunii, pedeapsa principală se

reduce sau se schimbă după cum urmează: dacă minimul pedepsei cu închisoare

prevăzut la articolul corespunzător din partea specială a prezentului cod este mai mic

de 10 ani, pedeapsa poate fi redusă până la acest minim.

La caz, inculpatul a recunoscut vina în comiterea infracțiunii și în instanța de

judecată a depus cerere de examinare a cauzei în procedură simplificată.

Totodată, Melnic Vadim este pentru prima dată pe banca acuzațiilor, se căiește

sincer de cele comise și este încadrat în câmpul muncii.

La fel, instanța nu a argumentat faptul aplicării în privința lui Melnic Vadim

anume pedeapsa cu închisoarea și nu o pedeapsă non-privativă de libertate.

2022 a fost respins ca nefondat apelul, cu menținerea sentinței.

4.1. În partea descriptivă a deciziei, cu privire la individualizarea pedepsei în

privința inculpatului Melnic Vadim, instanța de apel a constatat că prima instanță la

stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în

conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopurile pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovaților.

La caz, instanța de apel a reținut că reieșind din gravitatea și pericolul social

sporit al infracțiunii de circulație ilegală a drogurilor în scop de înstrăinare

(infracțiune gravă), modalitatea săvârșirii acesteia (cu folosirea situației de serviciu),

personalitatea infractorului (angajarea în câmpul muncii, studiile superioare, aflarea

pentru prima oară pe banca de acuzare, neaflarea la evidență narcologică sau

psihiatrică nu se află) prezența circumstanțelor ce atenuează răspunderea penală

(recunoașterea vinei, autodenunțarea, contribuirea activă la descoperirea

infracțiunii și la identificarea infractorilor) lipsa circumstanțelor agravante, corect s-

a apreciat că restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane, vor fi atinse doar prin pedeapsa cu închisoare pe termen de 4 (patru) ani

închisoare, în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

sau de a exercita activități legate de gestionarea și manipularea cu substanțe narcotice,

psihotrope sau analoage a lor pe un termen de 5 (cinci) ani.

3

Astfel, aplicarea unor pedepse prea blânde, prin prisma prevederilor art. 90 sau

901 Cod penal, în raport cu reprezentanți ai statului care, de dragul interesului

material, au utilizat prerogativele care le erau oferite de funcția deținută și s-au dedat

comiterii infracțiunilor respective, ar fi în măsură să nu dea eficiență luptei cu traficul

de droguri în scop de înstrăinare și să erodeze sarcina prevenției generale. Or, se va

da un exemplu prost societății, care ar putea crede, că cei ce se dedau unor acțiuni atât

de periculoase nu vor primi o pedeapsă proporțională cu faptele lor, fiind sub protecția

funcției deținute.

inculpatului Melnic Vadim, care invocând existența erorii de drept prevăzută de art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a deciziei,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui Melnic Vadim să-i fie

stabilită o pedeapsă mai blândă, indicând temeiuri similare apelului (a se vedea pct. 3

a prezentei hotărâri).

penală, referință nu a fost depusă.

ajunge la concluzia că acesta urmează a fi admis, cu casarea sentinței și deciziei, în

partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, reieșind

din următoarele:

În lumina practicii constante a CtEDO și a instanțelor naționale, în cazul în care

se constată încălcări ale prevederilor legale, hotărârea instanței de apel urmează a fi

desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată, de vreme ce viciul fundamental admis în cadrul unei proceduri

precedente, care afectează hotărârea pronunțată, este o ignorare esențială a drepturilor

și libertăților garantate de CoEDO, de alte tratate internaționale, de Constituția

Republicii Moldova și de alte legi naționale, instanțele de recurs sunt obligate de a

rectifica eroarea de procedură comisă de instanțele ierarhic inferioare, în caz contrar

art. 6 CoEDO este încălcat, or se afectează echitatea procedurii (hotărârea CtEDO

Leoni versus Italia).

Obiectul de examinare a instanței de recurs este limitat la analiza chestiunilor de

drept, cât privește modalitatea de executare a pedepsei principale, respectiv rațiunea

și finalitatea exercitării acestei căi de atac, se rezumă la înlăturarea erorilor de drept

admise de instanța ierarhic inferioară, în această parte, la etapa precedentă de judecare

a cauzei (art. 434 Cod de procedură penală).

Rezultând din conținutul cererii de recurs, se constată că recurentul invocă

temeiul de casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în situația în care hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Analizând hotărârea instanței de apel, prin prisma argumentelor recurentului,

Colegiul penal lărgit găsește întemeiat recursul și consideră de a puncta că una din

chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel, la judecarea apelului,

este dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just precum și dacă normele de

drept ... penal ... au fost corect aplicate (art. 414 Cod de procedură penală).

În conformitate cu art. 61 Cod penal pedeapsa penală are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea

4

săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cât și a altor persoane, iar

executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici înjosească

demnitatea persoanei condamnate.

Art. 75 Cod penal stipulează că persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă, ținând cont de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Astfel, principiul individualizării pedepsei obligă instanța de judecată de a aplica

o pedeapsă echitabilă reieșind din gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei ce atenuează sau

agravează răspunderea, de influenta pedepsei aplicate asupra corectări și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

La caz, Colegiul menționează că concluzia de aplicare a cu închisoarea pe un

termen de 4 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 4

(patru) ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activități legate

de gestionarea și manipularea cu substanțe narcotice, psihotrope sau analoage a lor pe

un termen de 5 (cinci) ani, a fost făcută în corespundere cu principiul individualizării

pedepsei, or o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este suficientă

nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

Subsecvent, se statuează că instanțele ierarhic-inferioare după aprecierea

categoriei și cuantumului pedepsei au omis să se expună asupra modalității de

executare a acesteia, hotărârea recurată conținând o motivare vagă, făcută prin fraze

generale.

La acest capitol, Colegiul specifică că potrivit art. 417 Cod de procedură penală,

hotărârea instanței de apel, trebuie să cuprindă, printre altele, și temeiurile de fapt și

de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date, or motivarea hotărârii judecătorești constituie o

garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu judecătoresc, precum și singurul

mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar,

circumscriindu-se astfel noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6

CoEDO.

Pentru a corespunde criteriilor de calitate, o hotărâre judecătorească pronunțate

de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivată atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se

avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă

sau motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă motiv de casare.

În speță, instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel este insuficient

motivată cât privește modalitatea de executare a pedepsei principale, or în partea

descriptivă a hotărârii, s-a făcut referire doar la eforturile mari pe care le depun toate

statele în vederea combaterii acestui flagel și că infracțiunea a fost săvârșită de către

Melnic Vadim în virtutea funcției pe care o deține (a se vedea pct. 12.3 a hotărârii

recurate).

5

Cu adevărat, la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere principalul

criteriu – gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după cuantumul

pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două criterii alăturate

și distincte – persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia cu

privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvârșite.

În același rând, instanța este în drept să aplice și prevederile Părții generale a

Codului penal, în special prevederile art. 90 Cod penal.

Consultând textul deciziei se reține că, instanța de apel nu s-a expus în nici un

mod cât privește personalitatea infractorului și dacă aceasta ar face

posibilă/imposibilă aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei pe un

termen de probațiune, în situația în care a fost apreciat cuantumul pedepsei cu

închisoare la limita de 4 ani, fiind reținute doar circumstanțe ce atenuează răspunderea

și pedeapsa penală, iar cele ce o agravează nu s-au constatat.

Astfel, ținând cont de personalitatea inculpatului care este pentru prima oară pe

banca de acuzare, a recunoscut vina, sincer s-a căit, este încadrat în câmpul muncii și

nu se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru cât și având în vedere

principiul umanismului legii penale (art. 4 Cod penal) și că executarea pedepsei nu

trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici înjosească demnitatea persoanei condamnate

(art. 61 alin. (2) Cod penal), Colegiul ajunge la concluzia că nu este rațional ca Melnic

Vadim să execute pedeapsa aplicată și dispune aplicarea art. 90 Cod penal,

suspendând executarea pedepsei pe un termen de probațiune de 4 (patru) ani, dacă,

condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă

cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat, deoarece pedeapsa a fost stabilită

până la 5 ani, iar interdicții de aplicare a acestor prevederi nu sunt.

Reținând prevederile sus menționate, Colegiul penal conchide că există temei

legal pentru admiterea recursului ordinar declarat.

Colegiul Penal lărgit

d e c i d e :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Sandu Daniela, în numele

inculpatului Melnic Vadim, casează, în partea stabilirii pedepsei, sentința Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani, din 04 octombrie 2021 și decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 05 aprilie 2022 și pronunță o nouă hotărâre, în această parte,

prin care:

Melnic Vadim XXXXX se consideră condamnat în baza art. 2171 alin. (3) lit.

b), d), e), f) Cod penal la închisoare pe un termen de 4 (patru) ani, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activități legate de gestionarea și

manipularea cu substanțe narcotice, psihotrope sau analoage a lor pe un termen de 5

(cinci) ani.

Conform art. 90 alin. (1) și (2) Cod penal se dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoare pe un termen de probațiune de 4 (patru) ani, dacă,

condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă

cinstită va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Melnic Vadim XXXXX urmează a fi eliberat imediat din penitenciar dacă a

fost reținut în baza deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie

6

2022 sau dacă în privința acestuia nu este aplicată măsură preventivă sub formă de

arest sau acesta nu execută pedeapsă penală în baza altor hotărâri judecătorești.

Se mențin celelalte dispoziții ale sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, din 04 octombrie 2021 și ale deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 05 aprilie 2022.

Decizia este irevocabilă și pronunțată integral la 24 august 2022.

Președinte TOMA Nadejda

Judecători CATAN Liliana

DIACONU Iurie

GUZUN Ion

BOICO Victor

7