1ra-767/2021 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-767/2021 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-767/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

15 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

Toma Nadejda

Boico Victor

a judecat, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de Procurorul în

Procuratura de Circumscripție Bălți, Andrei Formusatii, în care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 octombrie 2020, în cauza

penală privindu-l pe

MELNIC Vadim Xxxxx, născut la

xx xxxxxx xxxx, originar și domiciliat mun. Xxxxxx,

str. Xxx Xxxxxx xx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 08.10.2013 – 01.02.2019;

Instanța de apel: 27.02.2019 – 28.10.2020;

Instanța de recurs: 20.01.2021 – 15.03.2021.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

Melnic Vadim a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (1) Cod

penal, la 2 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu

includerea în termenul de pedeapsă timpul aflării în arest preventiv de la 30 august

2013 până la 28 octombrie 2013, de la 24 ianuarie 2019 până la 01 februarie 2019

și timpul aflării în arest la domiciliu de la 28 octombrie 2013 până la 17 februarie

1

2014.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 2 ani, cu obligarea de a nu-și schimba

domiciliul fără acordul organului competent.

învinuirea în instanța de judecată dispunând „punerea sub învinuire a lui Melnic

Vadim, în aceea că el, fiind în relații de prietenie cu Ksenișkevici (Grabovețcaia)

Daria, știind despre faptul că ultimei îi aparține cu drept de proprietate

automobilul de model „BMW 120i” cu numărul de înmatriculare XX XX XXX, la

31 iulie 2012, aproximativ la ora 21:45, acționând cu intenția îndreptată spre

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei

persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

urmările lor prejudiciabile și dorind survenirea acestora, a venit pe adresa str. X.

Xxxxxxx xx, mun. Bălți, unde s-a aflat la moment Ksenișkevici (Grabovețcaia)

Daria și, folosindu-se de faptul că dânsa are încredere în el, sub pretextul inventat

că are nevoie să se folosească de automobil pentru rezolvarea problemelor

personale, a cerut-o să-i transmită automobilul indicat supra în folosința

temporară timp de câteva ore, astfel, Melnic Vadim a indus-o în eroare pe

Ksenișkevici (Grabovețcaia) Daria prin prezentarea a unei fapte mincinoase în

privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților actului juridic nul

și, neavând intenția de a restitui automobilul în cauză, a primit ilegal de la

Ksenișkevici (Grabovețcaia) Daria automobilul de model „BMW 120i” cu

numărul de înregistrare XX XX XXX în valoare de 185 000 lei, precum și cheile și

certificatul de înmatriculare a automobilului dat, în timp ce ultima, fiind sub

influența înșelăciunii, a fost convinsă de faptul că transmite automobilul pentru

folosirea temporară, astfel, încheierea actului juridic nul sus menționat este

determinată de comportamentul dolosiv și viclean al lui Melnic Vadim Xxxxx și

identitatea lui a fost motivul determinant al încheierii acestuia. După aceasta

Melnic Vadim, continuând realizarea intenției sale de escrocherie, a transportat

automobilul dobândit ilicit în mun. Chișinău, unde la 01.08.2012, aproximativ la

ora 09:30 l-a propus spre vânzare directorului SRL „Alpina Auto" Slobozeanu

Victor și în baza unei înțelegeri verbale cu ultimul privind vânzarea-cumpărarea

automobilului dat, l-a parcat pe teritoriul întreprinderii indicate situate de-a

lungul carosabilului șoselei Chișinău - Soroca 11 km, acțiuni prin care lui

Ksenișkevici (Grabovețcaia) Daria Xxxxx i-a fost cauzată o daună în sumă de 185

000 lei, ceea ce conform art. 126 Cod penal, constituie la momentul comiterii

infracțiunii proporții deosebit de mari.

Acțiunile lui Melnic Vadim au fost calificate de către organul de urmărire

penală în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, ca escrocheria, adică dobândirea

2

ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei persoane prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase în privința naturii, calităților

substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este

motivul determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul, dacă

încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv și viclean, acțiuni

săvârșite în proporții deosebit de mari.”

este învinuit de organul de urmărire penală pentru faptul că, la 31 iulie 2012,

aproximativ la ora 21:45, fiind în relații de prietenie cu Ksenișkevici

(Grabovețcaia) Daria, știind despre faptul că ultimei îi aparține cu drept de

proprietate automobilul de model „BMW 120i” cu numărul de înmatriculare XX

XX XXX, acționând cu intenția îndreptată spre dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin inducerea în eroare a unei persoane, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile și dorind

survenirea acestora, a venit pe adresa str. X. Xxxxxxx xx, mun. Bălți, unde s-a

aflat la moment Ksenișkevici (Grabovețcaia) Daria și, folosindu-se de faptul că

dânsa are încredere în el, sub pretextul inventat că are nevoie să se folosească de

automobil pentru rezolvarea problemelor personale, a cerut-o să-i transmită

automobilul indicat supra în folosința temporară timp de câteva ore, astfel, Melnic

Vadim a indus-o în eroare pe Ksenișkevici (Grabovețcaia) Daria prin prezentarea

a unei fapte mincinoase în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului,

părților actului juridic nul și, neavând intenția de a restitui automobilul în cauză, a

primit ilegal de la Ksenișkevici (Grabovețcaia) Daria automobilul de model

„BMW 120i” cu numărul de înregistrare XX XX XXX în valoare de 185 000 lei,

precum și cheile și certificatul de înmatriculare a automobilului dat, în timp ce

ultima, fiind sub influența înșelăciunii, a fost convinsă de faptul că transmite

automobilul pentru folosirea temporară, astfel, încheierea actului juridic nul sus

menționat este determinată de comportamentul dolosiv și viclean al lui Melnic

Vadim Xxxxx și identitatea lui a fost motivul determinant al încheierii acestuia.

După aceasta Melnic Vadim, continuând realizarea intenției sale de escrocherie, a

transportat automobilul dobândit ilicit în mun. Chișinău, unde la 01.08.2012,

aproximativ la ora 09:30 l-a propus spre vânzare directorului SRL „Alpina Auto"

Slobozeanu Victor și în baza unei înțelegeri verbale cu ultimul privind vânzarea-

cumpărarea automobilului dat, l-a parcat pe teritoriul întreprinderii indicate situate

de-a lungul carosabilului șoselei Chișinău - Soroca 11 km, acțiuni prin care lui

Ksenișkevici (Grabovețcaia) Daria Xxxxx i-a fost cauzată o daună în sumă de 185

000 lei, ceea ce conform art. 126 Cod penal, constituie la momentul comiterii

infracțiunii proporții deosebit de mari.

3

Instanța de fond a notat că, acțiunile lui Melnic Vadim au fost calificate de

către organul de urmărire penală în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, ca

escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în

eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase în

privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care

identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic) actului

juridic nul, dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv

și viclean, acțiuni săvârșite în proporții deosebit de mari.

Prima instanță a conchis asupra altei calificări a faptei comise de Melnic

Vadim, ce se subscrie art. 190 alin. (1) Cod penal, ca escrocheria, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei

persoanei prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase în privința

naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care

identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic)

actului juridic nul, dacă încheierea acestuia este determinată de

comportamentul dolosiv și viclean, acțiunile săvârșite în proporții

considerabile.

Astfel, instanța de fond a constatat că, inculpatul Melnic Vadim, fiind în

relații de fiind în relații de prietenie cu Ksenișkevici (Grabovețcaia) Daria, știind

despre faptul că ultimei îi aparține cu drept de proprietate automobilul de model

„BMW 120i” cu numărul de înmatriculare XX XX XXX, la 31 iulie 2012,

aproximativ la ora 21:45, s-a dus pe adresa str. str. X. Xxxxxxx xx, mun. Bălți,

unde se afla la moment Ksenișkevici (Grabovețcaia) Daria și a solicitat de la

ultima automobilul menționat pentru rezolvarea problemelor personale, pentru

folosință temporară de câteva ore.

După ce Melnic Vadim a primit automobilul respectiv de la partea

vătămată, peste aproximativ jumătate de oră, aflându-se în mun. Bălți lângă

magazinul „Gurman” acesta s-a defectat, fapt confirmat prin declarațiile

inculpatului Melnic Vadim, martorului Slobozeanu Victor date în cadrul ședinței

de judecată, cât și declarațiile martorilor Goncear Alexandru și Fortuna Iurii date

în cadrul urmăririi penale, prin care se constată cu certitudine că automobilul

menționat era defectat, iar cu ajutorul automobilului ce-i aparține lui Fortuna

Iurii și ulterior automobilului de model „Fiat” ce-i aparține unei persoane pe

nume Serghei, automobilul sus-menționat a fost remorcat în mun. Chișinău la

auto-serviciul ce aparține SRL „Alpina Auto” pentru a-l repara, fără a-i comunica

părții vătămate despre defecțiunile apărute.

La 01 august 2018, aproximativ la ora 09.30, constatând că reparația este

costisitoare, Melnic Vadim a propus spre vânzare automobilul respectiv

directorului SRL „Alpina Auto” Slobozeanu Victor, și în baza unei înțelegeri

4

verbale cu ultimul privind vânzarea-cumpărarea automobilului dat l-a parcat pe

teritoriul întreprinderii indicate, situate de-a lungul carosabilului șoselei Chișinău

– Soroca km 11.

Întrucât Melnic Vadim nu era proprietarul automobilului de model „BMW”,

Slobozeanu Victor în scopul verificării acestuia în baza de date la poliție a apelat

la niște cunoscuți care activează în poliție, care i-au comunicat că automobilul se

află în căutare și în aceeași zi s-au prezentat colaboratorii de poliție din cadrul IP

Bălți, care au ridicat automobilul respectiv.”

procurorul în Procuratura mun. Bălți, Aliona Modelina prin care a solicitat casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Melnic Vadim să fie recunoscut vinovat și condamnat pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal la 8 ani închisoare,

cu executare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

și de a exercita activitatea în domeniul gestionării și administrării bunurilor

materiale și mijloacelor pe un termen de 3 ani.

În argumentarea apelului a invocat că:

- concluziile instanței de fond vin în contradicție cu doctrina penală, în care a

fost exprimată opinia că obiectul material al infracțiunii de escrocherie este bunul

care are o existență materială, dispune de valoare materială, fiind bunul mobil și

străin pentru făptuitor, prin urmare, valoarea serviciilor de reparație a bunului

dobândit ilicit nu poate servi ca obiect al infracțiunii de escrocherie;

- proporțiile daunei în cazul infracțiunilor contra patrimoniului se apreciază

în conformitate cu art. 126 Cod penal, și reieșind din valoarea de 185 000 lei a

automobilului dobândit ilicit, care a fost declarată de către partea vătămată,

constituie proporții deosebit de mari la momentul comiterii infracțiunii în cauză;

- analizând declarațiile părții vătămate, instanța de fond nu le-a pus sub

îndoială, menționând că nu a stabilit careva temeiuri de a nu crede acestor

declarații. Astfel, în urma analizei și aprecierii probelor acumulate de către organul

de urmărire penală, examinate în ședința de judecată, s-a stabilit pe deplin că

acțiunile inculpatului Melnic Vadim întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (5) Cod penal.

a fost admis apelul declarat, din alte motive decât cele invocate, casată sentința,

rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță prin care:

Melnic Vadim a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin.

(1) Cod penal, la închisoare pe un termen de 2 ani, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții și de a exercita activitatea în domeniul gestionării și administrării

5

bunurilor materiale și mijloacelor pe un termen de 3 ani.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată

condiționat pe un termen de probațiune de 2 ani.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel analizând probele

administrate de instanța de fond, materialele cauzei, a reținut că, la examinarea

cauzei respective nu s-a dat eficiență prevederilor art. 93-101, 26-27 Cod de

procedură penală, instanța nu a cercetat cauza multiaspectual, nu a dat aprecieri

probelor prezentate prin prisma pertinenței, concludenței, coroborării lor, în baza

probelor acumulate nu a reținut just starea de fapt pe cauză.

Instanța de apel a stabilit că, soluția instanței de fond privind recalificarea

acțiunilor lui Melnic Vadim în prevederile art. 190 alin. (1) CP pe motiv că suma

prejudiciului efectiv cauzat părții vătămate prin acțiunile ilegale a lui Melnic

Vadim constituie 36 000 lei, compusă din cheltuielile de reparație a automobilului

care au fost suportate de către partea vătămată, este neîntemeiată și contrară bazei

probante existente pe cauză, cercetată în instanța de apel, care nu a fost pe deplin

verificată și apreciată la justa valoare.

Colegiul penal a reținut că, prima instanță întemeiat a ajuns la concluzia

privind vinovăția inculpatului Melnic Vadim în comiterea infracțiunii de

escrocherie, prevăzută la art. 190 Cod penal.

În acest sens, instanța de fond just a reținut, că în cadrul cercetării probelor

administrate, pentru elucidarea faptelor și împrejurărilor cauzei sub toate aspectele

în condiții de nemijlocire, publicitate și contradictorialitate, în sarcina inculpatului

Melnic Vadim s-a reținut că „ ultimul, fiind în relații de prietenie cu Ksenișkevici

(Grabovețcaia) Daria Xxxxx, știind despre faptul că ultimei îi aparține cu drept de

proprietate automobilul de model „BMW 120i" cu numărul de înmatriculare

XXXX XXX, la 31.07.2012 aproximativ la ora 21:45 s-a dus pe adresa str. X.

Xxxxxxx xxmun. Bălți, unde se afla la moment Ksenișkevici (Grabovețcaia) Daria

Xxxxx, și a solicitat de la ultima automobilul pentru rezolvarea problemelor

personale, pentru folosința temporară timp de câteva ore.

După ce Melnic Vadim a primit automobilul respectiv de la partea

vătămată, peste aproximativ jumătate de oră, aflându-se în mun. Bălți lângă

magazinul „Gurman" acesta s-a defectat, iar cu ajutorul automobilului ce-i

aparține lui Fortuna Iurii, și ulterior cu automobilul de model „Fiat" ce-i aparține

unei persoane pe nume "Serghei”, automobilul sus-menționat a fost remorcat în

mun. Chișinău la auto-serviciul ce aparține SRL „Alpina Auto" pentru a-l repara,

fără a-i comunica părții vătămate despre defecțiunile apărute.

Constatând că reparația este costisitoare, neonorându-și obligațiunile

asumate, și anume restituirea automobilului, fără acordul lui Ksenișkevici

6

(Grabovețcaia) Daria Xxxxx, acționând cu intenția îndreptată spre dobândirea

ilicită a bunurilor altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile și dorind survenirea

acestora, abuzând de încrederea acordată de Ksenișkevici (Grabovețcaia) Daria,

la 01.08.2012, aproximativ la ora 09:30 Melnic Vadim a propus automobilul

respectiv spre vânzare directorului SRL „Alpina Auto" Slobozeanu Victor, și în

baza unei înțelegeri verbale cu ultimul privind vânzarea-cumpărarea

automobilului dat, deși ultimul nu era proprietarul bunului respectiv și nu

dispunea de careva împuterniciri în vederea încheierii actelor de dispoziție în

privința acestui bun, l-a parcat pe teritoriul întreprinderii indicate situate de-a

lungul carosabilului șoselei Chișinău-Soroca km 11, care ulterior la data de

29.08.2012 a fost restituit părții vătămate Ksenișkevici (Grabovețcaia) Daria, iar

pentru repararea acestui automobil Ksenișkevici (Grabovețcaia) Daria a cheltuit

suma de 36000 lei.

Prin urmare, prima instanță just a constatat că în cazul din speță au fost

confirmate cu certitudine intenția, motivul și scopul comiterii faptei incriminate.

Totodată, Colegiul penal a apreciat ca fiind nefondată concluzia primei

instanțe, precum că suma prejudiciului efectiv cauzat părții vătămate prin acțiunile

ilegale a lui Melnic Vadim constituie 36 000 lei, compusă din cheltuielile de

reparație a automobilului care au fost suportate de către partea vătămată, instanța

admițând o interpretare și o abordare eronată a elementelor constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 190 Cod penal, mai cu seamă a obiectului și laturii

obiective a infracțiunii.

În acest sens, instanța de apel a statuat că, este eronată și concluzia instanței,

precum că intenția îndreptată spre dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, și

anume a automobilului de model „BMW 120i” cu numărul de înmatriculare XX

XX XXX, ce se afla în proprietatea părții vătămate Ksenișkevici (Grabovețcaia)

Daria, a fost consumată după deteriorarea automobilului și epuizarea încercării de

reparare a acestuia, și anume în momentul propunerii spre vânzare a automobilului

directorului SRL „Alpina Auto” Slobozeanu Victor.

Astfel, s-a menționat că potrivit doctrinei penale, obiectul juridic special al

escrocheriei are un caracter complex. Astfel, obiectul juridic principal al

infracțiunii îl formează relațiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor

mobile.

Obiectul juridic secundar al acestei infracțiuni îl constituie relațiile sociale

cu privire la libertatea manifestării de voință și la minimul necesar de încredere.

Obiectul material al escrocheriei este format din bunurile care au o existență

materială, sunt create prin munca omului, dispun de valoare materială și cost

determinat, fiind bunuri mobile și străine pentru făptuitor.

7

Latura obiectivă a acestei infracțiuni are următoarea structură: 1) fapta

prejudiciabilă care este alcătuită din două acțiuni: a) acțiunea principală, care

constă în dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, adică sustragerea lor; b)

acțiunea sau inacțiunea adiacentă, care constă, în mod alternativ, și anume: prin

inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților (în

cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului

juridic) actului juridic nul, dacă încheierea acestuia este determinată de

comportamentul dolosiv și viclean; 2) urmările prejudiciabile sub formă de

prejudiciu patrimonial efectiv; 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă

și urmările prejudiciabile.

Infracțiunea de escrocherie este materială și se consideră consumată din

momentul trecerii ilegale a bunurilor proprietarului, posesorului, deținătorului la

cel vinovat, iar făptuitorul obține posibilitatea reală de a se folosi sau a dispune de

bunurile străine după bunul său plac.

Constatarea laturii obiective a infracțiunii de escrocherie presupune și

stabilirea legăturii de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă - dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea

ca adevărată a unei fapte mincinoase în privința naturii, calităților substanțiale

ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul

determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul, dacă încheierea

acestuia este determinată de comportamentul dolosiv și viclean - și urmarea

imediată, exprimată prin prejudiciile cauzate.

Colegiul penal a reținut ca întemeiate argumentele expuse în apelul

procurorului, precum că obiectul material al infracțiunii de escrocherie este bunul

care are o existență materială, dispune de valoare materială, fiind bunul mobil și

străin pentru făptuitor, prin urmare, valoarea serviciilor de reparație a bunului

dobândit ilicit nu poate servi ca obiect al infracțiunii de escrocherie.

Intenția îndreptată spre dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, și

anume a automobilului de model „BMW 120i” cu numărul de înmatriculare XX

XX XXX ce se afla în proprietatea părții vătămate Ksenișkevici (Grabovețcaia)

Daria Xxxxx, a fost consumată nu după deteriorarea automobilului și epuizarea

încercării de reparare a acestuia, după cum a indicat instanța în sentința adoptată, ci

după ce inculpatul Melnic Vadim a intrat în mod ilegal în posesia automobilului de

model „BMW 120i” cu numărul de înregistrare XX XX XXX și a obținut

posibilitatea reală de a se folosi și a dispune de automobil după bunul său plac,

având în vedere că anume automobilul din speță constituie obiectul infracțiunii de

escrocherie.

8

Totodată, Colegiul penal a respins argumentele din apelul declarat, precum

că acțiunile inculpatului urmează a fi calificate în baza art. 190 alin. (5) Cod penal,

or, mărimea prejudiciului cauzat prin sustragere (escrocheria fiind o formă a

sustragerii), se determină conform prețurilor libere de piață la momentul

examinării cauzei. În lipsa datelor cu privire la prețul bunurilor sustrase, valoarea

lor poate fi stabilită în baza raportului experților, coroborate cu prevederile art. 126

Cod penal în vederea determinării caracterului prejudiciului -proporții deosebit de

mari, proporții mari, daune considerabile și daune esențiale.

Prin urmare, acuzatorul de stat nu a prezentat instanței probe pertinente și

concludente prin care ar fi posibil de determinat cuantumul prejudiciului cauzat

prin infracțiune, iar stabilirea cuantumului prejudiciului efectiv (real) cauzat prin

infracțiune doar în baza declarațiilor subiective și unilaterale ale părții vătămate, în

lipsa cărorva probe materiale (contract de vânzare-cumpărare, rapoarte de

expertiză), este inadmisibilă. În cazul dat, nu poate fi pusă la baza deciziei de

condamnare prejudiciul cauzat în sumă de 185 000 lei, invocat de partea vătămată

Ksenișkevici (Grabovețcaia) Daria, suma dată constituind prețul cu care partea

vătămată a procurat automobilul, și care nu corespunde cu prețul automobilului la

momentul dobândirii lui de către inculpatul Melnic Vadim, care avea și defecțiuni

tehnice la motor și la cutia de viteze.

Prima instanță întemeiat a conchis, că la baza învinuirii nu poate fi luat nici

raportul de expertiză judiciară nr. 670 din 26.09.2017, potrivit căruia valoarea de

piață a automobilului de model „BMW 120i” în stare de exploatare la data

comiterii infracțiunii a putut constitui 132 267 lei, întrucât a fost efectuată

evaluarea unui automobil similar, în stare de exploatare, pe când automobilul din

speță avea deteriorări la cutia de viteze și motor, însă evaluarea acestuia nu a fost

posibilă din motivul neprezentării automobilului de către partea vătămată spre

examinare.

În baza demersului primei instanțe, Departamentul înmatriculare a

mijloacelor de transport și calificare a conducătorilor auto, Direcția identificare și

înmatriculare a mijloacelor de transport din cadrul Agenției Servicii Publice a RM,

a prezentat instanței copia contractului de vânzare-cumpărare a mijlocului de

transport de model „BMW 120i", anul fabricării 2004, vin cod

xxxxxxxxxxxxxxxxxxx, încheiat între Ksenișkevici (Grabovețcaia) Daria și

Cușmenco Andrei, potrivit căruia automobilul sus-menționat a fost vândut la prețul

de 5000 lei. Contractul de vânzare-cumpărare la fel nu poate fi luat în considerație,

având în vedere că prețul automobilului de 5000 lei stipulat în contract, vine în

contradicție cu circumstanțele de fapt reale, or potrivit declarațiilor părții vătămate,

aceasta a procurat automobilul la prețul de 185 000 lei, astfel prețul în sumă de

9

5000 lei fiind substanțial mai mic față de prețul real cu care a fost procurat

automobilul de către partea vătămată.

Totodată, la materialele cauzei este anexat raportul nr. 0109/13 privind

evaluarea valorii de piață a mijlocului de transport de model BMW 120i, efectuat

de evaluatorul Apostol E. din cadrul SRL „Expert Centru" la comanda lui Melnic

Vadim. După cum reiese din tabelul nr. 8 ce se conține în prezentul raport (vol.1,

f.d. 156-157), reiese că în cadrul evaluării valorii de piață a automobilului de

model BMW 120i au fost luate în calcul și defecțiunile tehnice ale automobilului la

motor și cutia de viteze. Astfel, prin concluzia raportului dat se atestă, că

cercetările efectuate și rezultatele obținute permit a face concluzia, că costul

obiectului evaluării la data evaluării, constituie suma de 38 600 lei.

Astfel, Colegiul penal a conchis că, anume suma de 38 600 lei urmează a fi

reținută în sarcina inculpatului Melnic Vadim în comiterea infracțiunii de

escrocherie în privința părții vătămate Ksenișkevici (Grabovețcaia) Daria, care este

valoarea de piață reală a automobilului de model „BMW 120i" la momentul

comiterii infracțiunii, luând în calcul și defecțiunile tehnice ale automobilului

existente la acel moment, și care constituie prejudiciul efectiv cauzat prin

infracțiune părții vătămate Ksenișkevici (Grabovețcaia) Daria.

Pe cale de consecință, instanța de apel a concluzionat că, acțiunile

inculpatului Melnic Vadim urmează a fi încadrate în baza art. 190 alin. (1) Cod

penal, având în vedere că suma prejudiciului cauzat părții vătămate în mărime de

38 600 lei, la momentul comiterii infracțiunii constituie o daună considerabilă.

Astfel, instanța de apel a constatat că, „ inculpatul Melnic Vadim, fiind în

relații de prietenie cu Ksenișkevici (Grabovețcaia) Daria Xxxxx, știind despre

faptul că ultimei îi aparține cu drept de proprietate automobilul de model „BMW

120i" cu numărul de înmatriculare XXXX XXX, la 31.07.2012 aproximativ la ora

21:45, acționând cu intenția îndreptată spre dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin inducerea în eroare a unei persoane, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile și dorind

survenirea acestora, a venit pe adresa str. X. Xxxxxxxx xxx, mun. Bălți, unde s-a

aflat la moment Ksenișkevici (Grabovețcaia) Daria și, folosindu-se de faptul că

dânsa are încredere în el, sub pretextul inventat că are nevoie să se folosească de

automobil pentru rezolvarea problemelor personale, a cerut-o să-i transmită

automobilul indicat supra în folosința temporară timp de câteva ore, astfel, Melnic

Vadim Xxxxx a indus-o în eroare pe Ksenișkevici (Grabovețcaia) Daria Xxxxx prin

prezentarea a unei fapte mincinoase în privința naturii, calităților substanțiale ale

obiectului, părților actului juridic nul și, neavând intenția de a restitui automobilul

în cauză, a primit ilegal de la Ksenișkevici (Grabovețcaia) Daria Xxxxx

automobilul de model „BMW 120i" cu numărul de înregistrare XXXX XXX în

10

valoare de 38600 lei, precum și cheile și certificatul de înmatriculare a

automobilului dat, în timp ce ultima, fiind sub influența înșelăciunii, a fost

convinsă de faptul că transmite automobilul pentru folosirea temporară, astfel,

încheierea actului juridic nul, sus-menționat este determinată de comportamentul

dolosiv și viclean al lui Melnic Vadim și identitatea lui a fost motivul determinant

al încheierii acestuia. După aceasta Melnic Vadim, continuând realizarea intenției

sale de escrocherie, a transportat automobilul dobândit ilicit în mun. Chișinău,

unde la 01.08.2012, aproximativ la ora 09:30 l-a propus spre vânzare directorului

SRL „Alpina Auto" Slobozeanu Victor și în baza unei înțelegeri verbale cu ultimul

privind vânzarea-cumpărarea automobilului dat l-a parcat pe teritoriul

întreprinderii indicate situate de-a lungul carosabilului șoselei Chișinău - Soroca

11 km, acțiunile prin care lui Ksenișkevici (Grabovețcaia) Daria i-a fost cauzată o

daună în sumă de 38 600 lei, ceea ce conform art. 126 Cod Penal constituie la

momentul comiterii infracțiunii daune considerabile.

Acțiunile inculpatului Melnic Vadim pe deplin se încadrează în prevederile

art. 190 alin. (1) Cod penal, ca escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor

altei persoane prin inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în privința naturii, calităților

substanțiale ale obiectului, actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea

acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean, care a produs

daune considerabile.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel ținând cont de

prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, a concluzionat că, corijarea inculpatului

Melnic Vadim este posibilă fără izolarea acestuia de societate, stabilindu-i o

pedeapsă sub formă de închisoare, cu suspendarea condiționată a executării ei,

pedeapsă ce va corecta vinovatul și va asigura scopurile pedepsei.

ordinar de către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Andrei

Formusatii, prin care, invocând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6),

12) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel și

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

În motivarea recursului depus, invocă următoarele argumente:

- instanța de apel eronat a respins argumentele din apelul declarat de procuror,

precum că acțiunile inculpatului urmează a fi calificate în baza art. 190 alin. (5)

Cod penal, și anume prin prisma prejudiciului declarat de partea vătămată în

valoare de 185 000 lei, suma dată constituind prețul cu care partea vătămată a

procurat automobilul;

- instanța de apel neîntemeiat a susținut poziția instanței de fond, că la baza

11

învinuirii nu poate fi luat nici raportul de expertiză judiciară nr. 670 din

26.09.2017, potrivit căruia valoarea de piață a automobilului de model „BMW

120i” în stare de exploatare la data comiterii infracțiunii a putut constitui 132 267

lei, întrucât a fost efectuată evaluarea unui automobil similar, în stare de

exploatare, pe când automobilul din speță avea deteriorări la cutia de viteze și

motor, ignorând totalmente faptul că automobilul menționat supra i-a fost transmis

lui Melnic Vadim în stare funcțională și nu deteriorat, cum a fost reținut de ambele

instanțe de judecată;

- instanța de apel eronat a conchis și a pus la baza deciziei sale raportul nr.

0109/13 privind evaluarea valorii de piață a mijlocului de transport de model

BMW 120i, efectuat de evaluatorul Apostol E. din cadrul SRL „Expert Centru” la

comanda lui Melnic Vadim, din care reiese, că, în cadrul evaluării valorii de piață a

automobilului de model BMW 120i, fiind luate în calcul și defecțiunile tehnice ale

automobilului la motor și cutia de viteze, costul obiectului constituia suma de 38

600 lei, sumă care a fost reținută neargumentat în sarcina inculpatului Melnic

Vadim în comiterea infracțiunii de escrocherie în privința părții vătămate

Ksenișkevici (Grabovețcaia) Daria;

- instanța de apel nu a clarificat obiectiv circumstanțele cauzei examinate.

atacate în baza materialelor din dosar, Colegiul Penal lărgit conchide că acesta

urmează a fi admis în conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c)

Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând recursul, instanța de recurs este

în drept să îl admită, să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în

care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind

în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a

dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată verificând dacă s-a aplicat corect

12

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit practicii cu privire la judecarea cauzelor penale în ordine de apel și

conform art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit

instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a

fost comisă, în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui participant,

dacă există circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au fost

apreciate, dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost

corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele

de drept procesual sau penal, au fost corect aplicate.

Statuând asupra principiului respectării normelor de drept menționate,

Colegiul penal lărgit, verificând și analizând per ansamblu decizia instanței de

apel, raportată la criticele recurentului, constată că instanța de apel la adoptarea

soluției nu a respectat întocmai prevederile legale, ignorând exigențele legii

procesual-penale în partea motivării hotărârii, or în cazul în care se constată

încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate, hotărârea

instanței de apel urmează a fi desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare, dacă

eroarea constatată nu poate fi corectată de instanța de recurs.

Potrivit jurisprudenței constante a CtEDO, chiar dacă dispozițiile art. 6 §1 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale impun instanțele naționale să-și motiveze deciziile (hotărârea

Boldea versus România), această obligație nu presupune existența unor răspunsuri

detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real

problemele esențiale care au fost supuse spre judecată instanței, iar în

considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza

pronunțării acesteia.

CtEDO a consemnat în repetate rânduri că, la judecarea cauzei de către

instanța de apel și la adoptarea deciziei, aceasta nu se poate limita la preluarea

totală sau parțială a motivării formulate de instanța de fond, ci trebuie să analizeze

din nou cauza, în fapt și în drept, cu atât mai mult când este în situația pronunțării

unei noi hotărâri, și să răspundă argumentat la criticile invocate de părți, or doar

astfel se demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul examinării acestei cauze

penale.

13

Înainte de a purcede la expunerea de motive, care au stat la baza casării

integrale a deciziei instanței de apel, și dispunerii rejudecării de către instanța de

apel, Colegiul ține să evidențieze că, încadrarea juridică a faptei are importanță atât

pentru aplicarea corectă a legii penale, cât și pentru modul de desfășurare a

judecății determinând, nu în ultimul rând, concordanța între conținutul legal al

infracțiunii și conținutul constitutiv al acesteia. Mecanismul de încadrare juridică a

faptei presupune implicit stabilirea textului din legea penală, care prevede și

sancționează fapta socialmente periculoasă ce face obiectul cauzei penale.

La caz, a fost declarat recurs ordinar de procuror, care pledează pentru casarea

deciziei de recalificare a acțiunilor inculpatului și dispunerea rejudecării cauzei.

Drept temeiuri pentru recurs procurorul a invocat art. 427 alin. (1) pct. 6), 12)

Cod de procedură penală, care stipulează că, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise când instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

Potrivit prevederilor art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de

către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Colegiul penal lărgit constată că aceste prevederi procesuale obligatorii

menționate supra, nu au fost respectate întocmai la judecarea apelului de către

instanța ierarhic inferioară.

În materie penală, o informare precisă și completă cu privire la acuzațiile

aduse unei persoane și, implicit, cu privire la încadrarea juridică a faptei pe care

instanța o poate reține împotriva acesteia, este o condiție esențială a echității

procedurii.

Prin Legea nr. 179 din 26 iulie 2018, norma de incriminare din această cauză,

art. 190 Cod penal, a fost amendată, după cum urmează:

„4. În dispoziția alineatului (1), textul „înșelăciune sau abuz de încredere” se

substituie cu textul „inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte

adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților (în

cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului

juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este

determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune

considerabile”;

în dispoziția alineatului (2), litera c) se exclude.”

14

Așadar, la 26 iulie 2018, în primul rând, a fost adoptată o nouă redacție a alin.

(1) din art. 190 Cod penal, expus în felul următor: „Escrocheria, adică dobândirea

ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei sau a mai multor

persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă

a unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului,

părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al încheierii

actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este

determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune

considerabile, care se pedepsește cu amendă în mărime de la 550 la 850 unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 120 la 240

de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani.

Și, în al doilea rând, agravanta de la alin. (2) al art. 190 inserat la lit. c): cu

cauzarea de daune în proporții considerabile a fost exclusă, regăsindu-și sediul

juridic în componența alin. (1) din aceiași normă.

Potrivit prevederilor art. 8 și 10 alin. (2) Cod penal, caracterul infracțional al

faptei și pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la

momentul săvîrșirii faptei. Timpul săvîrșirii faptei se consideră timpul când a fost

săvîrșită acțiunea (inacțiunea) prejudiciabilă, indiferent de timpul survenirii

urmărilor. Legea penală care înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni nu are efect retroactiv.

Potrivit jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală.

Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor

inexacte. În cazul în care apare necesitatea de a reîncadra juridic fapta, pentru

săvârșirea căreia inculpatul nu a fost pus sub învinuire, instanța trebuie să țină cont

că o astfel de modificare a încadrării juridice este posibilă numai când acțiunile

inculpatului, ce urmează a fi încadrate în baza altei legi, i-au fost imputate, nu

conțin semnele unei infracțiuni mai grave și învinuirea pentru acestea nu se

deosebește în mare măsură după circumstanțele reale ale cauzei de învinuirea

înaintată definitiv, susținută de procuror în cadrul judecării cauzei, iar modificarea

învinuirii nu înrăutățește situația inculpatului și nu afectează dreptul lui la apărare.

Învinuirea se consideră mai gravă când în învinuire se introduc fapte și episoade

adăugătoare, care nu au fost puse la baza învinuirii inculpatului inițial, semne

calificative care majorează volumul învinuirii, deși nu modifică estimația juridică a

celor săvârșite. Drept învinuire care esențial, după circumstanțele reale, diferă de

cea de la început urmează de considerat orice altă modificare a învinuirii

(imputarea altor acțiuni în locul celor imputate anterior, imputarea infracțiunii care

diferă de cea imputată după obiectul atentat, caracterul faptei și acțiunii), care

15

afectează dreptul inculpatului la apărare (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005

privind sentința judecătorească, pct. 3., 23., 39., 41.).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, întemeiat rejudecând cauza potrivit regulilor generale, potrivit

descriptivului deciziei contestate și a procesului - verbal al ședinței de judecată

(pct. 4.1. din decizie) a constatat în descriptiv divergent că: „instanța de fond nu a

reținut just starea de fapt pe cauză…”, după care, contrazicându-se a constatat că „

instanța de fond just a reținut în sarcina inculpatului că ultimul, fiind în relații de prietenie cu

Ksenișkevici (Grabovețcaia) Daria Xxxxx, știind despre faptul că ultimei îi aparține cu drept de

proprietate automobilul de model „BMW 120i" cu numărul de înmatriculare XXXX XXX, la

31.07.2012 aproximativ la ora 21:45 s-a dus pe adresa str. X. Xxxxxxx xxmun. Bălți, unde se afla

la moment Ksenișkevici (Grabovețcaia) Daria Xxxxx, și a solicitat de la ultima automobilul

pentru rezolvarea problemelor personale, pentru folosința temporară timp de câteva ore.

După ce Melnic Vadim a primit automobilul respectiv de la partea vătămată, peste

aproximativ jumătate de oră, aflându-se în mun. Bălți lângă magazinul „Gurman" acesta s-a

defectat, iar cu ajutorul automobilului ce-i aparține lui Fortuna Iurii, și ulterior cu automobilul

de model „Fiat" ce-i aparține unei persoane pe nume "Serghei”, automobilul sus-menționat a

fost remorcat în mun. Chișinău la auto-serviciul ce aparține SRL „Alpina Auto" pentru a-l

repara, fără a-i comunica părții vătămate despre defecțiunile apărute.

Constatând că reparația este costisitoare, neonorându-și obligațiunile asumate, și anume

restituirea automobilului, fără acordul lui Ksenișkevici (Grabovețcaia) Daria Xxxxx, acționând

cu intenția îndreptată spre dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile și dorind

survenirea acestora, abuzând de încrederea acordată de Ksenișkevici (Grabovețcaia) Daria

Xxxxx, la 01.08.2012 aproximativ la ora 09:30 Melnic Vadim a propus automobilul respectiv

spre vânzare directorului SRL „Alpina Auto" Slobozeanu Victor, și în baza unei înțelegeri

verbale cu ultimul privind vânzarea-cumpărarea automobilului dat, deși ultimul nu era

proprietarul bunului respectiv și nu dispunea de careva împuterniciri în vederea încheierii

actelor de dispoziție în privința acestui bun, l-a parcat pe teritoriul întreprinderii indicate

situate de-a lungul carosabilului șoselei Chișinău-Soroca km 11, care ulterior la data de

29.08.2012 a fost restituit părții vătămate Ksenișkevici (Grabovețcaia) Daria Xxxxx, iar pentru

repararea acestui automobil Ksenișkevici (Grabovețcaia) Daria Xxxxx a cheltuit suma de 36000

lei” și contrazicându-se din nou, a constatat că „inculpatul Melnic Vadim, fiind în relații

de prietenie cu Ksenișkevici (Grabovețcaia) Daria Xxxxx, știind despre faptul că ultimei îi

aparține cu drept de proprietate automobilul de model „BMW 120i" cu numărul de

înmatriculare XXXX XXX, la 31.07.2012 aproximativ la ora 21:45, acționând cu intenția

îndreptată spre dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei

persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor

prejudiciabile și dorind survenirea acestora, a venit pe adresa str. X. Xxxxxxx xx, mun. Bălți,

unde s-a aflat la moment Ksenișkevici (Grabovețcaia) Daria Xxxxx și, folosindu-se de faptul că

dânsa are încredere în el, sub pretextul inventat că are nevoie să se folosească de automobil

pentru rezolvarea problemelor personale, a cerut-o să-i transmită automobilul indicat supra în

folosința temporară timp de câteva ore, astfel, Melnic Vadim Xxxxx a indus-o în eroare pe

Ksenișkevici (Grabovețcaia) Daria Xxxxx prin prezentarea a unei fapte mincinoase în privința

naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților actului juridic nul și, neavând intenția de

16

a restitui automobilul în cauză, a primit ilegal de la Ksenișkevici (Grabovețcaia) Daria Xxxxx

automobilul de model „BMW 120i" cu numărul de înregistrare XXXX XXX în valoare de 38600

lei, precum și cheile și certificatul de înmatriculare a automobilului dat, în timp ce ultima, fiind

sub influența înșelăciunii, a fost convinsă de faptul că transmite automobilul pentru folosirea

temporară, astfel, încheierea actului juridic nul sus menționat este determinată de

comportamentul dolosiv și viclean al lui Melnic Vadim Xxxxx și identitatea lui a fost motivul

determinant al încheierii acestuia. După aceasta Melnic Vadim Xxxxx, continuând realizarea

intenției sale de escrocherie, a transportat automobilul dobândit ilicit în mun. Chișinău, unde la

01.08.2012 aproximativ la ora 09:30 l-a propus spre vânzare directorului SRL „Alpina Auto"

Slobozeanu Victor și în baza unei înțelegeri verbale cu ultimul privind vânzarea-cumpărarea

automobilului dat l-a parcat pe teritoriul întreprinderii indicate situate de-a lungul carosabilului

șoselei Chișinău-Soroca 11 km, acțiunile prin care lui Ksenișkevici (Grabovețcaia) Daria Xxxxx

i-a fost cauzată o daună în sumă de 38600 lei, ceea ce conform art.126 CP RM constituie la

momentul comiterii infracțiunii daune considerabile ” – conform noii învinuiri aduse

inculpatului prin ordonanța de modificare a învinuirii din 12 decembrie 2018 (f.d.

100, vol. II).

La fel ca instanța de fond, instanța de apel a calificat acțiunile inculpatului

pe art. 190 alin. (1) Cod penal, ca escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor

altei persoane prin inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în privința naturii, calităților

substanțiale ale obiectului, actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea

acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean, care a produs

daune considerabile.

Astfel, este absolut neclar în raport cu care învinuire a judecat cauza - cea

formulată în rechizitoriul din 30.09.2013, conform calificativelor din redacția

veche a art. 190 alin. (5) - dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin

înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții deosebit de

mari, sau cea indicată în ordonanța de punere sub învinuire din 12 decembrie

2018, potrivit calificativelor din redacția nouă a dispoziției art. 190 alin. (5) Cod

penal.

În această ordine de idei, Colegiul lărgit notează că, instanța de apel, la fel,

ca și instanța de fond nu au coroborat recalificarea acțiunilor inculpatului pe art.

190 alin. (1) Cod penal, conform calificativelor: „dobândirea ilicită a bunurilor

altei persoane prin inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei

fapte adevărate, în privința naturii, calității substanțiale ale obiectului, părților

(în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al încheierii

actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este

determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune în

proporții considerabile" cu prescripțiile din art. 8, 10 Cod penal și jurisprudența

națională (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința

17

judecătorească, pct. 23., 39., 41.), sub aspectul că, în cazul în care infracțiunea de

escrocherie nu a fost decriminalizată după modificările operate în art. 190 Cod

penal prin Legea nr.179 din 26.07.2018, în vigoare din 17.08.2018, iar redacția

nouă a normei în cauză nu înlătură caracterul infracțional al faptei, nu ușurează

pedeapsa și nu ameliorează în alt mod situația persoanei ce a comis infracțiunea,

adică nu are efect retroactiv, acțiunile făptuitorului urmau a fi încadrate conform

legii penale în vigoare la momentul săvârșirii faptei.

Or, reîncadrând acțiunile inculpatului în baza art. 190 alin. (1), în redacția

nouă, în vigoare din 17.08.2018, conform indicelor nominalizate supra, a încălcat

prevederile art. 66 alin. (1), (2) pct. 1), 325 alin. (1) Cod de procedură penală, art.

10 Cod penal, deoarece aceste calificative, care majorează volumul învinuirii

inițiale, nu existau la momentul săvârșirii faptei, iar asemenea împrejurări de fapt

și de drept, care nu au fost puse la baza învinuirii inculpatului inițial, cu toate că se

regăsesc în faptele constatate de instanța de apel, însă în care, de altfel, divergent în

raport cu noua calificare juridică a acestora, este stabilit că inculpatul, totuși că

„partea vătămată…. fiind sub influența înșelăciunii, a fost convinsă să transmită

automobilul”.

Pe lângă aceasta, nu a fost elucidată, în nici un fel, esența elementelor

„dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei

sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii,

calității substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora

este motivul determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau

anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul

dolosiv sau viclean care a produs daune în proporții considerabile", inclusiv

coroborată cu acțiunile infracționale concrete și împrejurările de fapt incriminate

inculpatului inițial prin rechizitoriu și ulterior prin ordonanța de punere sub

învinuire din 12.12.2018.

În raport cu recalificarea acțiunilor inculpatului Melnic Vadim, de la alin. (5)

la alin. (1) al art. 190 Cod penal (redacția nouă), Colegiul lărgit notează că potrivit

principiilor care se desprind din jurisprudența CtEDO rezultă că dreptul la un

proces echitabil, garantat de art. 6 alin. (1) din Convenție, înglobează, inter alia,

dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră relevante pentru

cauza lor, Convenția nevizând garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci a

unor drepturi concrete și efective (cauza Artico împotriva Italiei, Hotărârea din 13

mai 1980). Or, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste

observații sunt într-adevăr „ascultate”, adică analizate temeinic de către instanța de

judecată. Cu alte cuvinte, art. 6 implică, în special, în sarcina instanței, obligația de

a proceda la o analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor și propunerilor de probe

18

ale părților (cauza Perez împotriva Franței [MC] nr. 47.287/99 și cauza Van de

Hurk împotriva Olandei, Hotărârea din 19 aprilie 1994), ceea ce la caz nu s-a

realizat.

Or, expunerea evazivă și lipsită de motivare a instanței de apel asupra

motivelor invocate de acuzare, nu este suficientă pentru o decizie de recalificare a

acțiunilor inculpatului, care trebuie să fie motivată atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare și cu respectarea principiului

contradictorialității în procesul penal, pentru a permite instanței superioare de a

verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea.

Potrivit prevederilor art. 394 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, partea

descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă probele pe care se

întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru care instanța a

respins alte probe.

Însă, în speță se reține că, instanța de apel a enumerat selectiv probele

prezentate de acuzare și cercetate în ședința de judecată (f.d. 191-194, vol. II), nu

le-a analizat și nu le-a dat apreciere în coroborare cu ansamblul probator.

Întemeindu-și soluția, pe o parte din probe, nu a indicat motivele pentru care a

respins celelalte probe, și nu a dat apreciere tuturor probelor din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu

– din punct de vedere al coroborării lor și prin raportare la normele legale,

pertinente cazului.

Colegiul lărgit notează, că instanța de apel la rejudecarea cauzei, a comis erori

și la stabilirea pedepsei inculpatului, stabilindu-i acestuia și pedeapsa

complementară privarea de dreptul de a ocupa funcii și de a exercita activitatea în

domeniul gestionării și administrării bunurilor materiale și mijloacelor pe un

termen de 3 ani. Or, potrivit dispoziției art. 190 alin. (1) Cod penal, în baza căruia

a fost dispusă condamnarea inculpatului Melnic Vadim, escrocheria se pedepsește

cu amendă în mărime de la 550 la 850 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 120 la 240 ore, sau cu închisoare de până

la 3 ani prevede pedeapsă pentru comiterea infracțiunii respective.

Pe cale de consecință, Colegiul lărgit conchide, că instanța de apel a aplicat

inculpatului Melnic Vadim o pedeapsă neprevăzută de lege, prin ce a comis

eroarea prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care

statuează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legii.

În contextul erorilor enumerate mai sus, rezultă că, instanța de apel nu a

judecat cauza penală în corespundere cu exigențele prevăzute de lege, deoarece nu

a verificat dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârile contestate

19

și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și

material.

Rezumând cele menționate, Colegiul penal constată că în speță și-a găsit

confirmare temeiul pentru recurs prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) și 12)

Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

când, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori

motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii, s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legii, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită, ceea ce inevitabil duce la casarea deciziei instanței, cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În mare parte, soluția instanței de recurs de a dispune rejudecarea se bazează

pe statuările Curții Europene în speța Năvoloacă c. Moldovei (cererea nr.

25236/02), hotărârea din 16.12.2008, unde Curtea având a se pronunța asupra

acestei cauze a considerat că chestiunile care urmau a fi hotărâte de către Curtea

Supremă de Justiție nu puteau fi examinate în mod corespunzător, ca chestiuni ce

țin de un proces echitabil, fără o apreciere directă a circumstanțelor factologice

prezentate de părți pe marginea speței deferite judecății (a se vedea Botten v.

Norway, 19 februarie 1996, §§ 52 și 53, Reports of Judgments and Decisions

1996-I și Popovici, citată mai sus, § 72). Având în vedere că, Curtea Supremă de

Justiție nu are competența să facă o examinare directă în fapt, ea are competența de

a dispune rejudecarea cauzei de către instanța ierarhic inferioară. În cazul de față,

ținând cont de faptul că și sentința primei instanțe este una viciată, echitatea cere ca

Curtea Supremă de Justiție să dispună rejudecarea cauzei.

În cadrul rejudecării cauzei, instanța de apel urmează să înlăture erorile

menționate, să țină cont de împrejurările expuse care au servit temei de casare a

soluției adoptate și în strictă conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură

penală să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

administrate în instanța de judecată, inclusiv să se pronunțe la modul cuvenit și în

strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor

invocate în apel, iar în dependență de datele obținute să pronunțe o hotărâre legală

și întemeiată, care să corespundă și prevederilor art. 417-418 Cod de procedură

penală.

De asemenea, instanța de apel urmează să țină cont de prevederile art. 436

Cod de procedură penală care se referă la procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în

instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu

argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să

elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei, să

20

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate în coroborare cu faptele stabilite

în ședința de judecată și legalitea probelor cercetate nemijlocit în ședința de

judecată, ținând cont de motivele invocate în apeluri și dispozițiile expuse la pct. 6

al prezentei decizii și ca urmare să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

strictă conformitate cu prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală.

Colegiul Penal lărgit

d e c i d e :

Admite recursul ordinar declarat de Procurorul în Procuratura de

Circumscripție Bălți, Andrei Formusatii, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 28 octombrie 2020, în cauza penală privindu-l pe MELNIC

Vadim Xxxxx și dispune rejudecarea cauzei, în aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 22 aprilie

2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Catan Liliana

Guzun Ion

Toma Nadejda

Boico Victor

21