1ra-1469/2022 — art. 217 alin. 4 lit. b CP

1ra-1469/2022 — art. 217 alin. 4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1469/2022

1-21062515-01-1ra-03102022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

07 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie,

examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare declarate de către avocații Beruceașvili Andrei și

Russu Alexandr în numele inculpatului Goloviznin Veaceslav, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2022, în cauza penală în

privința lui,

Goloviznin Veaceslav XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 27.04.2021 – 28.06.2021;

Instanță de apel: 21.07.2021 – 24.05.2022;

Instanță de recurs: 03.10.2022 – 07.12.2022.

C O N S T A T Ă:

fiind examinată în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală,

Goloviznin Veaceslav a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal și condamnat cu aplicarea art. 34 Cod penal, la o

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a

exercita activități legate de gestionarea și manipularea cu substanțe narcotice,

psihotrope sau analoage a lor pe un termen de 3 (trei) ani.

Termenul pedepsei stabilit lui Goloviznin Veaceslav, urmînd a fi calculat din

data reținerii.

S-a aplicat față de Goloviznin Veaceslav măsura preventivă - arestul preventiv,

cu anunțarea în căutare.

S-a încasat de la Goloviznin Veaceslav în beneficiul statului cheltuielile de

judecată în mărime de 1680 (una mie șase sute optzeci)lei.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Goloviznin Veaceslav la XXXXX, contrar prevederilor Legii nr.382-XIV din 06 martie

1999 cu privire la circulația substanțelor stuperfiante, psihotrope și a precursorilor,

care stabilește restricții asupra circulației substanțelor stupefiante și psihotrope,

acționând cu intenție directă, fără scop de înstrăinare, în circumstanțe necunoscute

organului de urmărire penală, a intrat în posesia a paisprezece pachete de polietilenă

de tip zip-lock, în care se conținea substanță psihotropă, pe care le-a păstrat asupra sa

1

ilegal, până aproximativ la ora XX min., aceeași zi, cînd, deplasându-se pe str. XX,

manifestând un comportament suspect, a fost stopat de către un echipaj al

Inspectoratului General de Carabinieri, care se aflau în serviciul de menținere a ordinii

publice.

Alexandr în numele inculpatului Goloviznin Veaceslav, prin care a solicitat casarea

sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care să se dispună aplicarea în privința inculpatului a pedepsei-penale

minimale sub formă de 1 an închisoare, cu dispunerea concomitentă a suspendării

condiționate a executării pedepsei penale în conformitate cu prevederile art.90 Cod

penal pe un termen de 5 ani. A dispune anularea măsurii preventive sub formă de

arest preventiv cu anunțarea în căutare, aplicat prin sentința Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani în privința cet. Goloviznin Veaceslav.

3.1 În motivarea cererii de apel avocatul Russu Alexandr în numele inculpatului

Goloviznin Veaceslav a invocat că, sentința primei instanțe este parțial-neîntemeiată,

or, la caz, nu există probe ce sunt în stare să probeze necesitatea aplicării pedepsei

penale atât de grave în privința cet. Goloviznin Veaceslav.

A constatat că starea de fapt și de drept statuată de prima instanță, în baza

probelor acuzării și apărarării, incorect a fost stabilită, iar soluția emisă este una inertă

pe speța dată, care derogă de la normele instituite de legiuitor.

A indicat faptul că Goloviznin Veaceslav dispune de un șir enorm de

circumstanțe atenuante ce sunt valorificate în favoarea inculpatului, care reflecta prin

sine periculozitatea redusă acesteia, prin raportare la fapta comisă. Prin urmare

conform art.76 Cod penal, în speță sunt prezente următoarele circumstanțe atenuante:

- are un loc de trai permanent pe teritoriul RM; a mers la conlucrarea organului de

urmărire-penala; - a recunoscut faptul comiterii infracțiunii; s-a căit de cele comise; a

contribuit activ la descoperirea infracțiunii; nu s-a eschivat de la urmărirea-penală; nu

se află la evidența medicului narcolog. Astfel, toate acestea circumstanțele atenuante,

de fapt, denotă expres faptul că inculpatul a conștientizat acțiunile sale, iar corectarea

și reeducare acestuia este posibilă cu aplicarea unei pedepse minimale, prevăzută în

norma incriminată, în coroborare cu reducerea pedepsei prin aplicarea art.364/1 CPP,

de aici apărarea a constatat oportun că inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsa penală

minimală.

Mai mult, în speță inculpatul este învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 217 alin. (4), lit.b) CP, care prevede pedeapsa: de la 1 la 6 ani închisoare. Prin

reducerea limitelor mijlocii de pedeapsă (adică din 3 ani închisoare) cu 1/3, se

stabilește o nou limită minimă de pedeapsă sub formă de închisoare care este de 1 an.

A conchis că, deși inculpatului urmează a-i fi stabilită o pedeapsă de 1

închisoare, executarea pedepsei închisorii eventual stabilite inculpatului, nu este

rațională de fi executată, motiv pentru care, potrivit art.89 alin. (2) lit. a) și 90 alin. (1),

(2) Cod penal, urmează a suspenda condiționat executarea pedepsei cu închisoarea.

Prin aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, în formula solictiată de apărare și anume

(5 ani dispunerea suspendării condiționate), consideră ca fiind o pedeapsă eficientă

timp în care inculpatul va da dovadă de corectare și reeducarea acestuia, totodată la

2

momentul comiterii infracțiunii/pronunțării sentinței inculpatul a executată pedeapsa

stabilită prin sentința anterioară. Inculpatul având stinse antecedentele penale, din

greșeală a pășit pe cale criminală, iar infracțiunea de care este dedus judecății fiind

săvârșită pentru prima dată (alte persoane nu a atras în comiterea acesteia, nu a

răspândit substanțe narcotice, de altfel și-a afectat iar stare sa de sănătate prin

infracțiunea comisă).

Ghidându-se de Principiul Echității pedepsei penale, a apreciat ca fiind

irațională executarea pedepsei cu închisoare de către inculpat și în temeiul art.90 Cod

penal, pedeapsa va contribui la atingerea scopului, iar inculpatul poate fi reeducat

fără a fi izolat de societate, or, suspendarea condiționată a executării pedepsei,

corespunde scopului și principiilor generale de aplicare a pedepsei penale, prin

urmare, termenul pentru care va fi suspendată executarea pedepsei de 4 ani, este un

termen justificat și corespunzător pentru ca inculpatul să se corijeze și ca pe viitor să

nu comită alte infracționi.

A relevat că, bazându-se pe principiul „Individualizării răspunderii penale și

pedepsei penale”, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală, principiu nerespectat de

prima instanță.

respins ca nefondat apelul și s-a menținut fără modificări, sentința primei instanțe.

Termenul executării pedepsei lui Goloviznin Veaceslav, urmînd a fi calculat din

data reținerii acestuia de către organele competente.

4.1 În motivarea soluției, instanța de apel a statuat că, prima instanță a analizat

obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării și just a adoptat o

sentință de condamnare în privința inculpatului Goloviznin Veaceslav în baza art. 217

alin. (4), lit. b) Cod penal. Prin urmare, prima instanță a stabilit în mod corect situația

de fapt și vinovăția inculpatului, cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea

dispozițiilor procesual-penale prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală,

opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, nu a

fost viciată, în cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate normele imperative din

Codul de procedură penală, fapt ce condiționează concluzia că, instanța de apel nu

este în drept a reține o altă situație de fapt decât cea reținută în rechizitoriu și de către

prima instanță.

Analizând în ansamblu totalitatea probelor administrate și cercetate în cadrul

întregului proces penal, instanța de apel a considerat că, vinovăția inculpatului deplin

este dovedită și acțiunile infracționale ale lui Goloviznin Veaceslav corect au fost

încadrate în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin.(4), lit. b) Codul penal,

adică, păstrarea analogilor etnobotanicelor, acțiuni săvârșite în proporții deosebit de

mari și fără scop de înstrăinare.

Instanța de apel a reținut că, la pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect

a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat că, inculpatul

Goloviznin Veaceslav a săvârșit anume infracțiunea imputată, astfel, în instanța de

3

apel probe noi nu au fost prezentate, dar s-a solicitat o nouă apreciere a celor cercetate

de către instanța de fond pentru individualizarea pedepsei. Prin urmare, la stabilirea

categoriei și a măsurii de pedeapsă inculpatului Goloviznin Veaceslav, prima instanță

a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea

pedepsei, aplicând-i o pedeapsă corectă, echitabilă și legală și anume că, potrivit

prevederilor art. 217 alin. (4) Cod penal, păstrarea analogilor etnobotanicelor, se

pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani, iar prin prisma art. 3641 Cod de procedură

penală, noile limite vor fi: minimă de 8 luni închisoare (1/3 din 1 ani) și maximă de 3

ani 4 luni (1/3 din 5 ani). Potrivit art. 16 alin.(3) Cod penal, infracțiunea prevăzută de

art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, este gravă, iar potrivit art. 111 alin.(1) lit. i) Cod

penal, antecedentul penal pentru săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave se

stinge la expirarea a 8 ani din momentul executării pedepsei.

Luând în considerare faptul că Goloviznin Veaceslav a fost condamnat prin

sentinței XXX din XXX în baza art 164 alin. (2) Cod penal, la privațiune de libertate pe

un termen de 10 ani, iar la data de 24.12.2015, Goloviznin Veaceslav a fost eliberat din

instituția penitenciară, iar prezenta infracțiune a fost comisă la data de XXX, instanța

de apel a constatat că, inculpatul Goloviznin Veaceslav a comis infracțiunea prevăzută

de art. 217 alin. (4), lit. b) Cod penal în stare de recidivă. Reieșind de prevederile art.

81 alin. (3) Cod penal, prima instanță corect a conchis că, la caz nu poate fi aplicată

reducerea termenului de pedeapsă în condițiile legale enunțate supra.

Instanța de apel a respins alegațiile apelantului precum că, la pronunțarea

sentinței instanța i-a aplicat inculpatului Goloviznin Veaceslav o pedeapsă prea aspră,

or, instanța de fond a ținut cont de personalitatea inculpatului, a acceptat cererea de

a fi examinată cauza în procedura simplificată, iar inculpatul a beneficiat de reducerea

termenului de pedeapsă cu 1/3 și nu este temei de a desființa sentința emisă în partea

solicitată.

Totodată, instanța de apel a considerat că, o atare modalitate de individualizare

a pedepsei corespunde exigenților legii penale, iar pedeapsa aplicată de instanța de

fond, raportând-o la scopul urmărit de legislator în art. 61 Cod penal, îl va descuraja

de a comite pe viitor alte fapte infracționale similare.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că, chiar dacă ultimul a recunoscut

vinovăția, s-a căit sincer de cele comise, a solicitat examinarea cauzei în procedură

simplificată, reeducarea și corectarea inculpatului Goloviznin Veaceslav nu este

posibilă fără izolarea lui de societate, or, ultimul este caracterizat negativ, a comis

infracțiunea în stare de recidivă, fiind liberat din penitenciar după executarea

pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani, stabilită prin sentința XX în

baza art 164 alin. (2) Cod penal(f.d. 104-109), a recunoscut vinovăția, nu se află la

evidența medicului narcolog sau psiholog, de rând cu cele menționate, pedeapsa

stabilită și individualizată de către instanța inferioară, corespunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului pedepsei penale prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod

penal.

De asemenea, instanța de apel a reținut că la individualizarea pedepsei prima

instanță a ținut cont de amploarea și pericolul pentru sănătatea și securitatea publică

pe care îl generează consumul și, mai ales, răspândirea drogurilor. Faptele de punere

4

ilegală în circulație a substanțelor narcotice și a drogurilor afectează relațiile din

societate menite să protejeze dreptul la sănătate și siguranță al persoanelor.

Subsecvent celor relatate, instanța de apel a conchis că, pedeapsa este echitabilă

când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu

gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale,

adică, a drepturilor și intereselor părții vătămate, statului și întregii societăți,

perturbate prin infracțiune. De asemenea, pedeapsa este echitabilă și atunci când este

capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi

corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către

condamnat, precum și de alte persoane.

- avocatul Beruceașvili Andrei în numele inculpatului Goloviznin Veaceslav,

prin care invocînd ca temei pentru recurs prevederile art. 427 alin.(1) pct. 10) Cod de

procedură penală, solicită casarea deciziei, cu remiterea cauzei la rejudecare;

- avocatul Russu Alexandr în numele inculpatului Goloviznin Veaceslav, prin

care invocînd ca temei pentru recurs prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, solicită casarea deciziei, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărîri prin care să fie dispusă aplicarea în privința inculpatului a pedepsei

penale minime sub formă de 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei penale în conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, pe un termen de 5

ani, sau dispusă rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în alt complet de

judecată.

5.1. În motivarea recursului avocatul Beruceașvili Andrei în numele

inculpatului Goloviznin Veaceslav invocă că, instanța de apel în cadrul judecării

cauzei nu au fost respectate întocmai prevederile art.414 alin.(5), 417 alin.(1) pct.7) și

8) Cod de procedură penală, totodată de către instanța de apel au fost comise erorile

de drept material și substanțial care în ansamblu duc la ilegalitatea deciziei adoptate

în privința inculpatului Goloviznin Veaceslav în partea ce ține de aplicarea pedepsei

penale.

Menționează că, deși instanța de apel la soluționarea problemei individualizării

pedepsei inculpatului Goloviznin Veaceslav s-a călăuzit de prevederile art.75 Cod

penal, art.3641 Cod de procedura penală, însă concluziile instanței de apel contravin

normelor legale nominalizate, or inculpatului Goloviznin Veaceslav a fost numită o

pedeapsa inechitabilă, ce nu corespunde gravității faptelor comise.

Infracțiunea comisă de către inculpatul Goloviznin Veaceslav face parte din

categoria unor infracțiuni grave, însă instanța de apel la stabilirea pedepsei nu a ținut

cont în plină măsură de persoana inculpatului, de circumstanțele care atenuiază

esențial răspunderea inculpatului. Mai mult ca atât instanța de apel a comis erori

grave, în partea ce ține de calcularea pedepsei stabilite inculpatului.

Consideră că, instanța de apel în mod eronat a stabilit sancțiunea art.217 alin.(4)

lit.b) Cod penal, or sancțiunea prevede de la 1 an până la 6 ani închisoare și eronat a

stabilit limitele noi a pedepsei prin prisma prevederilor art.3641 Cod de procedura

penală. În această ordine de idei nu este clar cum instanța de apel calculând incorect

limitele noi a pedepsei penale pentru inculpatul Goloviznin Veaceslav, a ajuns la

5

concluzie că instanța de fond a stabilit inculpatului corect pedeapsa de 4 ani

închisoare, or această pedeapsă maximală contravine calcului instanței de apel din

pct.30 a deciziei, unde ca pedeapsa maximală este stabilită de 3 ani 4 luni.

Mai mult ca atât, nici prima instanță și nici instanța de apel nu au motivat

suficient de clar motivele din care inculpatului Goloviznin Veaceslav i-a fost stabilită

termenul maximal de pedeapsă prevăzut de sancțiunea art.217 alin.4 lit.b) Cod penal.

Constată că infracțiunea anterior comisă de inculpat nu este în nici o legătură

cu infracțiunea nouă, or, anterior inculpatul a fost condamnat pentru răpirea

persoanei. Mai mult ca atât, se constată că timp îndelungat de la XXX și până la data

comiterii XXX infracțiunii inculpatul nu a avut conflicte cu lege penală, adică măsură

de pedeapsă aplicată anterior și-a atins scopul l-a reeducat și l-a corectat pe inculpat.

Indică că, Goloviznin Veaceslav dispune de un șir enorm de circumstanțe

atenuante ce sunt valorificate în favoarea inculpatului, care reflecta prin sine

periculozitatea redusă acesteia, prin raportare la fapta comisă. Prin urmare conform

art.76 Cod penal, în speță sunt prezente următoarele circumstanțe atenuante: are un

loc de trai permanent pe teritoriul RM; a mers la conlucrarea organului de urmărire-

penala; a recunoscut faptul comiterii infracțiunii; s-a căit de cele comise; a contribuit

activ la descoperirea infracțiunii; nu s-a eschivat de la urmărirea-penală; nu se află la

evidenta medicului narcolog.

La caz, instanțele de judecată prin prisma prevederilor art.78 alin. 1 lit. a) Cod

penal, au avut drept să-i aplice inculpatului Goloviznin Veaceslav în cazul constatării

circumstanțelor atenuante la săvîrșirea infracțiunii, o pedeapsa principală minimală

ținând cont de prevederile art.3641 alin.8 Cod de procedura penală.

Opinează că, conducându-se de principiile generale de stabilire a pedepsei

consfințite de art. 61 alin (2) Cod penal, reieșind din caracterul infracțiunii precum și

limite ale pedepsei principale, luând în considerație gravitatea și caracterul complex

al rezultatului prejudiciabil al faptei infracționale, ținând cont, în același timp de lipsa

circumstanțelor agravante și prezența mai multor circumstanțe atenuante, prima

instanță eronat i-a stabilit inculpatului o pedeapsa sub forma de închisoare pe un

termen maximal de 4 ani, iar instanța de apel în cadrul procedurii de examinare a

cauzei și la adoptarea deciziei contestate a comis mai multe erori de drept în partea

individualizării pedepsei ce nu pot fi corectate de instanța de recurs.

5.2. În motivarea recursului avocatul Russu Alexandr în numele inculpatului

invocă că, instanța de apel nu s-a conformat prevederilor art.385 Cod de procedură

penală, unde de fapt sunt legiferate chestiunile pe care trebuie să le soluționeze

instanța de judecată la deliberarea și adoptarea sentinței. În conținutul prevederilor

art.385 alin. (1) pct.1)-9) Cod de procedură penală, legiuitorul a instituit o programă

pe care trebuie să o realizeze instanța de judecată la soluționarea chestiunii privind

aplicarea pedepsei penale. La soluționarea chestiunilor prevăzute în art.385 alin. (1)

pct. 1)-4) Cod de procedură penală, instanța de judecată trebuie să răspundă la

întrebările: dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul; dacă

această faptă a fost săvârșită de inculpat; dacă fapta întrunește elementele infracțiunii

și de care lege penală anume este prevăzută ea; dacă inculpatul este vinovat de

săvârșirea acestei infracțiuni.

6

Consideră, că la emiterea deciziei, instanța de apel nu s-a călăuzit de prevederile

legii penale, conform cărora: infracțiunea este o faptă prejudiciabilă prevăzută de

legea penală, săvârșită cu vinovăție și pasibilă de pedeapsa penală (art. 14 alin. (1)

Cod penal); persoana este supusă răspunderii penale și pedepsei penale numai pentru

fapte săvârșite cu vinovăție (art. 6, art. 17-19, art. 51 alin. (2) Cod penal); temeiul real

al răspunderii penale îl constituie fapta prejudiciabilă săvârșită, iar componența

infracțiunii, stipulată în legea penală, reprezintă temeiul juridic al răspunderii penale

(art. 51 Cod penal); se consideră componență a infracțiunii totalitatea semnelor

obiective și subiective, stabilite de legea penală, ce califică fapta prejudiciabilă drept

infracțiune concretă (art. 52 alin. (1) Cod pnal); componența de infracțiune definită în

art. 52 alin. (1) Cod penal, reprezintă baza juridică pentru calificarea infracțiunilor

potrivit unui articol concret din Cod penal (art. 52 alin. (2); se consideră calificare a

infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele

faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de

norma penală (art. 113-118 Cod penal).

Indică că, pedeapsa penală în lipsa infracțiunii nu poate fi aplicată. De aceea

soluționarea chestiunilor privind aplicarea pedepsei penale depinde de soluționarea

mai întâi a chestiunilor indicate în art. 385 alin. (1) pct. 1)-4) Cod de procedură

penalpă. Răspunsurile la chestiunile prevăzut în art.385 alin. (1) pct. 1)-4) Cod de

procedură penalpă trebuie privite ca condiții de bază, ca premise pentru aplicarea

pedepsei inculpatului. Răspunsul pozitiv la chestiunile prevăzute la art. 385 alin. (1)

pct. 1)-4) Cod de procedură penală servește drept premisă pentru deliberarea în

continuare asupra chestiunilor privind aplicarea pedepsei inculpatului, iar răspunsul

negativ la una din aceste chestiuni face să decadă deliberarea asupra pedepsei penale.

Opinează că, instanta de apel neîntemeiat a respins solicitarea apărăii, de a fi

individualizată corect pedeapsa-penală meritată de cet.Goloviznin Veaceslav, astfel a

solicitat de a-i fi aplicată acestuia o pedeapsă-penală mai blîndă.

Menționează că în privința cet.Goloviznin Veaceslav există un șir de

circumstanțe atenuante ce sunt valorificate în favoarea acestuia, prin care se reflectă

periculozitatea-redusă a acestuia, prin raportare la fapta comisă. Astfel conform art.76

Cod penal, în speță sunt prezente următoarele circumstanțe atenuante: are un loc de

trai permament pe teritoriul RM; a mers la conlucrarea organului de urmarire-penala;

a recunoscut faptul comiterii infracțiunii; s-a căit de cele comise; a contribuit activ la

descoperirea infracțiunii; nu s-a eschivat de la urmărirea-penală; nu se află la evidența

medicului narcolog.

Relatează că, ținând cont de prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură

penalpă, „inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a

solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege

în cazul pedepsei cu închisoare”. Analizând sintagma din art.364/1 alin. (8) Cod de

procedură penalpă, „limitelor de pedeapsă prevăzută de lege”, se deduce că

legiuitorul a avut în vedere că pedeapsa dacă este închisoare poate fi redusă cu 1/3

chiar și din minimul prevăzut de sancțiune, stabilindu-se noi limite cu care trebuia să

opereze instanța de fond la stabilirea pedepsei. De aici rezultă oportun ca inculpatului

7

să-i fie aplicată o pedeapsa penală minimală ori în speță inculpatul este învinuit de

comiterea infracțiunii art.217 alin. (4) lit.b) Cod penal, care prevede pedeapsa: de la 1

- 6 ani închisoare. Prin reducerea limitelor mijlocii de pedeapsă (adica din 3 ani

închisoare) cu 1/3, se stabilește o nou limită minimă de pedeapsă sub formă de

închisoare care este 1 an.

Conchide că, deși inculpatului urmează a-i fi stabilită o pedeapsă de 1 an

închisoare, executarea pedepsei închisorii eventual stabilite inculpatului, nu este

rațională de a fi executată, motiv pentru care, potrivit art.89 alin. (2) lit. a) și 90 alin.

(1), (2) Cod penal, urmează a suspenda condiționat executarea pedepsei cu

închisoarea inculpatul a săvârșit infracțiunea doar cu indicile de „circulația ilegală a

substanțelor psihotrope, adicăpăstrarea analogilor substanțelor psihotrope, săvârșită

în, fără a avea inculpatul carevai scop de înstrăinare (aspect ce denotă periculozitatea

redusă acestuia). Mai mult, prin aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, în formula

solictiată de apărare și anume (5 ani dispunerea suspendării condiționate),

considerăm ca fiind o pedeapsă eficientă timp în care inculpatul va da dovadă de

corectare și reeducarea acestuia, totodată la momentul comiterii

infracțiunii/pronunțării sentinței inculpatul a executată pedeapsa stabilită prin

Sentința anterioară.

Susține că, inculpatul având stinse antecedentele penale, din greșeală a pășit pe

cale criminală, iar infracțiunea de care este dedus judecății fiind săvârșită pentru

prima dată (alte persoane nu a atras în comiterea acesteia, nu a răspîndit substanțe

narcotice, dealtfel și-a afectat doar stare sa de sănătate prin infracțiunea comisă).

Relevă că, ghidându-ne de Principiul Echității pedepsei penale, apreciez ca

fiind irațională executarea pedepsei cu închisoare de către inculpat și în temeiul art.90

CP, pedeapsa va contribui la atingerea scopului iar inculpatul poate fi reeducat fără a

fi izolat de societate, or suspendarea condiționată a executării pedepsei, corespunde

scopului și principiilor generale de aplicare a pedepsei penale, prin urmare, termenul

pentru care va fi suspendată executarea pedepsei de 4 ani, este un termen justificat și

corespunzător pentru ca inculpatul să se corijeze și ca pe viitor să nu comită fapte

infracționale menționeze faptul că, conform prevederilor art.78 alin.(l) lit.a) CP RM

„dacă minimul pedepsei cu închisoare prevăzut la articolul corespunzător din Partea

specială a prezentului cod este mai mic de 10 ani, pedeapsa poatefi redusă pînă la

acest minim”. Mai mult art.90 Cod penal, în esență oferă un sistem de garanții sub

aspectul eficienței și poartă o severitate accentuată de natură să exprime un tratament

adecvat inculpatului și să garanteze socializarea sa viitoare pozitivă, scopul pedepsei

fiind atins și fără condamnarea dânsului la o pedeapsă privativă de libertate.

Concluzionează că, hotărârea instanței de apel, potrivit art. 417 Cod de

procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, și temeiurile de fapt și de drept

care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date. Însă, instanța de apel, a omis prescripțiile de drept

nominalizate, deoarece la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța nu a motivat

expres în baza unor temeiuri de fapt și de drept care au dus la emiterea soluției de

respingerea apelului.

8

inadmisibilitatea recursurilor declarate, ca fiind vădit neîntemeiate, din motiv că

instanța de apel a adoptat o decizie legală și motivată.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt inadmisibile,

fiind vădit neîntemeiate, or, în vederea acestei soluții se expun următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sunt vădit neîntemeiate.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva

deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la data

pronunțării deciziei. În speță se constată, că recurenții s-au conformat prevederilor

legale și au declarat recurs ordinar în termen.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Colegiul constată că, avocații Beruceașvili Andrei și Russu Alexandr în numele

inculpatului Goloviznin Veaceslav invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod

de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Cu referire la temeiul indicat de către avocatul Russu Alexandr, prin prisma art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume ce ține de alegațiile, precum că

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, Colegiul penal

consideră, că acest temei de casare nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului

declarat și apreciază că hotărîrea instanței de apel cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de apel le-a expus în

hotărârea adoptată, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor

impuse de art. 6 CEDO.

De asemenea, instanța de recurs în prezenta speță nu acceptă criticile

recurentului, precum că hotărârea instanței de apel nu conține motivele ce au stat la

baza adoptării soluției. Tot aici, urmează de menționat, că motivarea hotărârii este un

proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod

necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate

aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele

obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale de condamnare, adică așa cum s-a

procedat, de altfel, în cauza dată.

9

Instanța de apel fiind investită cu o situație de fapt, ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, a expus situația de fapt reținută în cauză și a concluzionat

corect de a menține sentința prin care inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea

comisă, deoarece fapta acestuia întrunește elementele faptei prejudiciabile prevăzute

de legea penală, imputată lui, concluzii ce au rezultat în urma analizei coroborate a

cumulului de probe administrat la dosar.

Prin urmare, contrar celor invocate de către recurent, Colegiul penal verificând

lucrările dosarului remarcă, că judecând apelul declarat, la caz, instanța a examinat

cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, cercetând suplimentar materialele

cauzei în ședința instanței de apel, cu consemnarea lor în procesul verbal al ședinței

de judecată, adoptând în consecință o soluție corectă de menținere a sentinței prin care

inculpatul a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217

alin. (4) lit. b) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de 4 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de deptul de a ocupa

funcții sau de a exercita activități legate de gestionarea șa manipularea cu substanțe

narcotice, psihotrope sau analoage a lor pe un termen de 3 ani

Astfel, instanța de recurs ordinar remarcă din textul deciziei atacate, că se

constată faptul motivării de către instanța de apel a hotărârii adoptate, în conformitate

cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, respectiv decizia

atacată cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la respingerea

apelului apărării și menținerii fără modificări a sentinței primei instanțe, expunându-

se argumentat asupra tuturor motivelor invocate de părți.

Totodată, Colegiul penal conchide că deși recurentul solicită aplicarea unei

pedepse sub formă de 1 an închisoare, cu dispunerea suspendării condiționate a

pedepsei în conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, pe un termen de 5 ani,

acesta nu au adus nici un argument relevant în susținerea acestei solicitări, iar

analizând partea descriptivă a deciziei instanței apel (reflectată la pct. 4.1 a prezentei

decizii) se atestă că instanța de apel s-a expus detaliat asupra chestiunilor esențiale

supuse atenției sale, just a analizat probele și le-a dat apreciere cuvenită, respectând

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a ajuns la concluzia că pedeapsa cu

închisoare pe un termen de 4 ani stabilită de către prima instanță inculpatului

Goloviznin Veaceslav corespunde atît principiului proporționalității, cît și scopului

pedespei penale prevăzut de art. 61 alin.(2) Cod penal. Astfel, instanța de recurs

ordinar nu identifică nici un temei de a interveni în decizia instanței de apel sub

aspectele contestate.

În acest context, dat fiind faptul că prima instanță corect a stabilit circumstanțele

de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, astfel corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului,

în săvârșirea infracțiunii imputate, atât instanța de apel, cât și cea de recurs ordinar

nu au avut temeiuri de a devia de la concluziile expuse în sentință în partea stabilirii

vinovăției inculpatului la comiterea faptei prejudiciabile.

Totodată, Colegiul penal atestă că, instanța de apel a respectat și prevederile art.

414 Cod de procedură penală, expunându-se asupra tuturor motivelor esențiale

invocate în apel și prin hotărârea sa a oferit răspunsuri plauzibile și argumentate

10

asupra acestora, în coraport cu circumstanțele stabilite în prezenta speță, ce au fost

verificate în ședință de judecată.

Colegiul penal respinge și alegațiile recurentului precum că instanța de apel la

deliberarea și pronunțarea sentinței nu s-a conformat prevederilor art. 385 alin.(1) pct.

1)-4) Cod de procedură penală, or, din textul deciziei se atestă că instanța de apel s-a

expus detaliat asupra circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul

de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, astfel corect ajungând la

concluzia privind vinovăția inculpatului Goloviznin Veaceslav, în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 217 alin.(4) lit. b) Cod penal.

Prin urmare, instanța de recurs conchide că, temeiul pentru recurs invocat de

avocatul Russu Alexandr prin prisma pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală

nu și-a găsit incidența în prezenta speță.

În urma studiului lucrărilor dosarului, în opinia Colegiului, nu și-a găsit

confirmarea nici temeiul pentru recurs invocat de către avocații Beruceașvili Andrei

și Russu Alexandr în numele inculpatului Goloviznin Veaceslav prin prisma pct. 10)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deoarece instanța de apel și-a motivat

întemeiat soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod

penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului

și nu au admis careva erori, stabilind justificat că inculpatului Goloviznin Veaceslav

i-a fost aplicată o pedeapsă echitabilă în raport cu faptele comise.

Cu referire la criticele invocate de recurenți, precum că a fost efectuată o

individualizare injustă a pedepsei în privința inculpatului, instanța de recurs relevă

că, în cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singura în măsură să

înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care

a comis infracțiunea, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul

penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții

generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

În același rând, instanța de recurs menționează că, conform art. 75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții generale a prezentului Cod. Așadar, persoanei declarate vinovate trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana

se declară vinovată.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică

de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni,

cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și din partea altor

11

persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să

înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Este de menționat că, instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip,

și acea mărime a pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii

penale. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Caracterul

excepțional la aplicarea pedepsei cu închisoare urmează a fi argumentat de către

instanța de judecată. Pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Totodată, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării

legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de lege.

Așadar, Colegiul penal statuează că, instanța de apel corect a menținut sentința

primei instanțe prin care inculpatului Goloviznin Veaceslav i-a fost aplicată o

pedeapsă sub formă de 4 ani închisoare, conducându-se de principiul individualizării

pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a

pedepsei, art. 75 alin. (1) Cod penal.

Mai mult, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul recurenților

precum că, pedeapsa este prea aspră, din considerentul că aceasta este echitabilă și

direct proporțională cu caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat, circumstanțele ce atenuează

sau agravează răspunderea, și anume, la caz, trebuie avute în vedere că inculpatul a

comis o infracțiune care face parte din categoria celor grave în stare de recidivă.

Colegiul penal respinge și argumentele recurenților precum că instanța de apel

nu a oferit o argumentare motivată suficientă asupra corectitudinii aplicării

prevederilor art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală, și atestă că instanța de apel în

decizia adoptată a specificat că chiar dacă inculpatul a recunoscut vinovăția, s-a căit

sincer de cele comise, a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată,

reeducarea și corectarea inculpatului Goloviznin Veaceslav nu este posibilă fără

izolarea lui de societate, or, ultimul este caracterizat negativ, a comis infracțiunea în

stare de recidivă, fiind liberat din penitenciar după executarea pedepsei sub formă de

închisoare pe un termen de 10 ani, stabilită prin sentința XXXXX în baza art 164 alin.

(2) Cod penal(f.d. 104-109), astfel, pedeapsa stabilită și individualizată de către prima

instanță corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei

penale prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal.

Mai mult, Colegiul remarcă că, la menținerea sentinței primei instanțe prin care

inculpatului Goloviznin Veaceslav i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de 4 ani

închisoare, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 111 alin.(1) lit. i) Cod penal,

precum și de art. 82 Cod penal, care prevede că mărimea pedepsei pentru recidiva

12

periculoasă și deosebit de periculoasă nu poate fi mai mică de o treime din maximul

pedepsei prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod.

Astfel, dat fiind faptul că, inculpatul Goloviznin Veaceslav a fost eliberat din

detenție la XX, iar la XXX a comis infracțiunea prevăzută de art. 217 alin.(4) lit. b) Cod

penal, instanțele de fond corect au aplicat pedeapsa sub formă de 4 ani închisoare.

De asemenea, instanța de recurs respinge și solicitarea apărării privind aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului Goloviznin Veaceslav, și atestă

că, suspendarea condiționată ca mijloc de individualizare a pedepsei, conferă instanței

de judecată posibilitatea, ca pe lângă stabilirea mărimii pedepsei, să se pronunțe și

asupra modului de executare a acesteia.

O condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 din Cod penal, constituie

concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită.

Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi

atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de

judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în

vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după

săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea

infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării judecătorești.

În acest context, instanța de recurs notează, că chiar și în cazul îndeplinirii

condițiilor prevăzute de prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal, nu se creează un drept

pentru inculpat, ci doar se întrunesc circumstanțele necesare care constituie temei de

drept pentru instanța de judecată de a decide, potrivit propriei convingeri, asupra

oportunității suspendării executării pedepsei închisorii.

La caz, Colegiul penal atestă faptul că inculpatul a beneficiat de o reducere a

pedepsei în temeiul prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, acest fapt

deja constituind o ameliorare a situației celui din urmă, iar având în vedere că acesta

a comis o infracțiune gravă în stare de recidivă, instanța de apel just a concluzionat că

este necesară condamnarea inculpatului potrivit legislației în vigoare, cu dispunerea

executării reale a pedepsei închisorii.

Astfel, instanța de recurs remarcă faptul că împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărârii contestate (pct. 4.1, din prezenta decizie), relevă în mod

concludent că instanța de apel corect a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și

de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului, just ajungând la concluzia de a

dispune executarea reală a pedepsei stabilite inculpatului.

Prin urmare, Colegiul penal menționează că, nu se constată prezența erorilor de

drept ce ar genera casarea deciziei atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția

adoptată de către instanța de apel este întemeiată și motivată, măsura de pedeapsă

aplicându-se în conformitate cu prevederile legale, este echitabilă în raport cu

circumstanțele cauzei, cu personalitatea acestuia și pericolul social al infracțiunii

săvârșite.

Din considerentele expuse, instanța de recurs ordinar conchide că, temeiuri de

a pune la îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției

sale nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări

inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO,

13

care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că

art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate

fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită

ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Așadar, Colegiul penal statuează că, temeiurile invocate de către avocații

Beruceașvili Andrei și Russu Alexandr în numele inculpatului Goloviznin Veaceslav

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, nu s-au confirmat

în cauza dată, iar decizia atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția

inadmisibilității recursurilor ordinare declarate, ca fiind vădit neîntemeiate.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

DECIDE:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocații Beruceașvili

Andrei și Russu Alexandr în numele inculpatului Goloviznin Veaceslav, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2022, în cauza penală

în privința lui Goloviznin Veaceslav XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 ianuarie 2023.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

14