1ra-744/2022 — art. 155, 290 alin. 1 CP

1ra-744/2022 — art. 155, 290 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-744/2022

1-20019662-01-1ra-18052022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

Victor Boico,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul ordinar,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15 februarie 2022,

declarat de avocata Nina Bănărescu și inculpatul

Televco Vitali XXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 12.02.2020 - 25.05.2020,

instanța de apel: 17.06.2020 - 15.02.2022,

instanța de recurs: 18.05.2022 - 18.07.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal, din motivul

neconstatării existenței faptei infracțiunii.

Procesul penal pe art. 290 alin. 1) Cod penal, a fost încetat, pe motiv că fapta

constituie o contravenție.

Televco Vitali a fost sancționat în baza art. 360 alin. 2) Cod contravențional la

amendă în mărime de 50 unități convenționale, în sumă de 1000 lei, cu privarea de

dreptul de deținere sau port și folosire a armei pe un termen de 2 ani.

De la inculpat s-a încasat în beneficul statului cheltuielele judiciare în sumă de

2100 lei.

1.1. Conform încheierii Judecătoriei XXXX din 26 mai 2020, întemeiată pe art.

249 și 250 Cod de procedură penală, instanța a dispus: „A corecta eroarea vădită de calcul

din dispozitivul sentinței nr. 1-44/20 pronunțată public la data de 25 mai 2020, prin care Televco

Vitali a fost recunoscut vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 360 alin. (2) Cod

1

contravențional și stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 50 unități convenționale, în

sumă de 1000 lei, prin corectarea în dispozitivul sentinței a sintagmei de în sumă de 1000 lei, cu

sintagma în suma de 2500 lei”.

Instanța a reținut că în dispozitivul sentinței, pedeapsa stabilită sub formă de

amendă în mărime de 50 unități convenționale, în sumă de 1000 lei, constituie o eroare

vădită, or, amenda în mărime de 50 unități convenționale constituie echivalentul sumei

de 2500 lei (50 lei X 50 unități convenționale), fapt ce afectează calitatea sentinței sus-

menționate.

2017, fiind la acel moment posesor legal a armei de foc de model „CZ-455” calibrul

22 LR, aflându-se în conflict cu familia Costaș, care locuiesc împreună într-o

gospodărie amplasată în s. XXXX r-nul Edinet, familie cu care se afla în relații de

rudenie și anume: fiica Televco Vitalii – Guranda (Costaș) Madlena, era căsătorită cu

Costaș Marin, urmărind scopul amenințării cu moartea a întregii familii Costaș,

compusă din Costaș Marian și Costaș Ala, care sunt părinții lui Costaș Marin (fost

ginere a lui Televco Vitali), Costaș Marin și Sîrbu Nina, bunica lui Costaș Marin, cu

automobilul său s-a deplasat în s. XXXX, r-nul XXXX, unde în jurul orelor 18.00, a

oprit automobilul la poarta gospodăriei foștilor cuscri, având în mâină arma de foc sus-

menționată, a amenințat-o pe Sîrbu Nina cu moartea, adresând-se în adresa ei cu

cuvinte precum că ”îi voi omorî pe toți Costașii”. Sîrbu Nina, speriindu-se foarte tare

de amenințările lui Televco Vitali, existând pericolul realizării acestor amenințări,

victima percepând amenințarea ca una reală, s-a pus în genunchi și în această poziție

s-a târât până la șopronul în care se aflau Costaș Marian și Costaș Ala, cărora le-a

comunicat despre cele întâmplate. În continuare, Televco Vitali s-a aflat la poarta

gospodăriei în cauză timp de aproximativ 4 ore, după care a plecat într-o direcție

necunoscută.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 155 Cod penal, ca

amenințarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății,

adică amenințarea cu omor și cu vătămarea gravă a integrității corporale și a sănătății,

dacă a existat pericolul realizării acestei amenințări.

Instanța a reținut că fapta infracțională nu a avut loc, că învinuirea a fost bazată

în exclusivitate pe declarațiile părții vătămate Sîrbu Nina, a martorilor Cebotari și

Buruiană, care sunt contradictorii și bazate pe unele presupuneri.

Acuzatorul de stat a încercat să redea unelor pretinse acțiuni ale inculpatului față

de Sîrbu N. la domiciliul sau la poarta gospodăriei ultimei a unui caracter criminal

sau infracțional.

Din conținutul actelor judecătorești s-a constatat că la situația din toamna anului

2019, relațiile dintre familiile inculpatului și a părții vătămate erau destul de ostile, fapt

ce pune la îndoială veridicitatea însăși a conținutului afirmaților membrilor familiei

părții vătămate din plângerile sale și a declarațiilor părții vătămate din cadrul cercetării

judecătorești privind existența acțiunilor descrise în învinuire.

În consecință, s-a constatat lipsa faptului amenințării cu omor a Ninei Sîrbu de

către inculpat, fapt care atrage după sine necesitatea achitării lui, pe motivul

neconstatării existenței faptei infracțiunii.

2

Tot Televco Vitalii este învinuit că la data de 05 decembrie 2019, pe marginea

cauzei penale 2019140472, fiind efectuată percheziție în gospodăria lui Televco Vitali,

amplasată în com. XXXX, s. XXXX, r-nul XXXX, au fost depistate și ridicate: 9

cartușe cu vârful din plastic și 11 cartușe confecționate din metal de culoare aurie.

Munițiile în cauză au fost ridicate, împachetate și trimise pentru efectuarea expertizei

balistice. Conform raportului de expertiză judiciară cu nr. 34/12/2-R-l273 din 16

decembrie 2019, a fost emisă următoarea concluzie: Zece cartușe, ridicate în cadrul

percheziției în gospodăria lui Televco Vitali, din com. XXXX s. XXXX, r-nul XXXX

și prezentate la examinare, se referă la categoria munițiilor letale, sunt cărtușe sportive

și de vânătoare, calibrul 5,6 mm (.22LR), cu lovitură circulară, confecționate industrial

la uzina „Comparihia Brasileira de Cartuchos”, or. San Paulo, Brazilia. Un cartuș,

ridicat în cadrul percheziției în gospodăria lui Televco Vitali, com. XXXX, s. XXXX,

r-nul XXXX și prezentat la examinare, se referă la categoria munițiilor letale, este

cartuș de vânătoare, calibru 5,6 mm (.22LR), cu lovitură circulară, cu glonte expansiv,

confecționat industrial la uzina „SELLIER&BELLOT”, or. Praha, Republica Cehă.

Trei cartușe, ridicate în cadrul percheziției în gospodăria lui Televco Vitali, com.

XXXX, s. XXXX r-nul XXXX și prezentate la examinare, se referă la categoria

munițiilor letale, sunt cartușe de vânătoare calibru 12, cu încărcătura de alice, cu

lovitură centrală, care sunt confecționate și încărcate industrial la uzina „FIOCCHI”

din com. Lecco, ltalia. Un cartuș, ridicat în cadrul percheziției în gospodăria lui Televco

Vital, com. XXXX, s. XXXX, r-nul XXXX și prezentat la examinare, se referă lă

categoria munițiilor letale, este cartuș de vânătoare calibru 12, cu încărcătura de alice,

cu lovitură centrală, care este confecționat și încărcat industrial la uzina „TAXO” din

or. Herson, Ucraina. Cinci cartușe, ridicate în cadrul percheziției în gospodăria lui

Televco Vitalie, com. XXXX, s. XXXX, r-nul XXXX și prezentate la examinare, se

referă la categoria munițiilor letale, sunt cartușe de vânătoare calibru 12, cu încărcătura

de mitralii, cu lovitură centrală, care sunt încărcate artizanal cu folosirea tuburilor

confecționate în condiții de uzină. 11 (unsprezece) cartușe calibru 5,6 mm. (.22LR),

prezentate la examinare, sunt utile pentru efectuarea tragerilor și cele 9 (nouă) cartușe

calibru 12, prezentate la examinare, sunt utile pentru efectuarea tragerilor.

Acțiunile inculpatului au fost calificate în baza art. 290 alin. 1) Cod penal, ca

păstrarea munițiilor, fără autorizația corespunzătoare.

Totodată, Televco Vitali eventual ar fi pasibil supunerii răspunderii penale în

temeiul art. 290 alin. (1) Cod penal, dar doar în privința păstrării celor 10 cartușe

sportive și de vânătoare, calibru 5,6 mm (.22LR), cu lovitură circulară, confecționate

industrial la uzina „Comparihia Brasileira de Cartuchos”, or. San Paulo, Brazilia și a

unui cartuș de vânătoare, calibru 5,6 mm (.22LR), cu lovitură circulară, cu glonte

expansiv, confecționat industrial la uzina „SELLIER&BELLOT”, or. Praha, Republica

Cehă care sunt pentru arma de vânătoare de model CZ cu țeava ghintuită.

În privința păstrării până la moment a celorlalte nouă cartușe de vânătoare

calibru 12 sunt care sunt pentru arma de vânătoare cu țeava lisă, inculpatul nu poate fi

supus răspunderii penale, or, acestea fac parte din excepția indicată în dispoziția art.

290 alin. (1) Cod penal și eventual ar face obiectul unei contravenții prevăzute de art.

360 Cod contravențional.

3

Drept consecință, acțiunile lui Televco Vitali urmează a fi recalificate pe art. 360

alin. (2) Cod contravențional, după indicii - încălcarea modului de înstrăinare a

munițiilor aferente armelor letale supuse autorizării, adică a unei contravenții continue

care a fost consumată la ziua efectuării percheziției din 05.12.2019, fapt care, în temeiul

art. 332 alin. (2) Cod de procedură penală, constituie temei pentru dispunerea de către

instanță a încetării procesului penal în privința lui Televco Vitali pe art. 290 alin. (1)

Cod penal.

declarat apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie condamnat în baza art. 155 Cod penal la amendă în mărime 600 unități

convenționale, art. 290 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime 700 unități

convenționale, iar în baza art. 84 Cod penal, la pedeapsa definitivă - amendă în mărime

de 1200 unități convenționale.

Apelantul a invocat că referitor la comiterea infracțiunii prevăzute de art. 155

Cod penal, instanța chiar până a începe aprecierea probelor în sentința sa, a constatat

că episodul cu amenințarea nici nu a avut loc, iar acuzarea și-a bazat învinuirea exclusiv

pe declarațiile părții vătămate Sîrbu Nina și a martorilor Cebotari și Buruian, care le-a

apreciat critic, deoarece sunt contradictorii și bazate pe unele presupuneri, iar acuzarea

a dorit să dea un caracter criminal al acțiunilor inculpatului petrecute în vara anului

2017.

La aceste argumente, atât partea vătămată, cât și martorii acuzării și-au menținut

în mare parte declarațiile date la faza de urmărire penală, acestea fiind făcute și în fața

instanței de judecată.

Cele 3 femei în vârstă de peste 70 de ani au fost tratate de către instanță din start

cu un anumit dispreț, făcând declarații la întrebările judecătorului, care erau adresate

pe un ton ridicat, iar întrebările urmăreau evident punerea presiunii pe acestea. În

general, partea vătămată a trecut printr-o audierea din partea instanței de parcă aceasta

ar fi fost inculpată.

Având ca probe declarațiile părții vătămate, declarațiile a 3 martori, care nu sunt

rude, nu au careva interes în a face declarații contra inculpatului, având probe scrise ca

procesul de percheziție și raportul de expertiză a confirmat că o parte din cartușele

depistate sunt cartușe letale (sportive), iar vina inculpatului a fost dovedită pe deplin în

comiterea atât infracțiunii prevăzute de art. 155 cât și 290 alin. (1) Cod penal.

În ceia ce privește infracțiunea prevăzută la art. 290 alin. (1) Cod penal, instanța

în genere a interpretat Legile eronat, calificând acțiuni clare de comiterea infracțiunii

prevăzute la art. 290 alin. (1) Cod penal, ca pe o contravenție, nefăcând delimitarea

potrivit normei legale.

Într-adevăr, în ordonanța de punere sub învinuire, procurorul a indicat atât

cartușe pentru arme cu țeava ghintuită, cât și cartușe pentru armă cu țeavă lisă. Acest

fapt nu înseamnă că inculpatului i s-a incriminat și păstrarea ilegală a cartușelor

destinate armelor cu țeavă lisă. Lecturând actul de învinuire se observă, că inițial se

descriu bunurile depistate și ridicate în cadrul percheziției din gospodăria inculpatului,

în speță mai multe cartușe de calibruri diferite, iar ca urmare dat fiind faptul, că această

acțiune a fost autorizată în cadrul acestei cauzei penale, este descris și raportul de

expertiză balistică în totalitate.

4

Art. 360 alin. (2) Cod contravențional - încălcarea modului de înstrăinare a

armelor letale sau neletale supuse autorizării și/sau a munițiilor aferente sau

transmiterea acestora unei persoane neautorizate în modul stabilit de legislația în

vigoare.

Această normă nu are nimic comun cu fapta comisă de către inculpat, deoarece

ea prevede încălcarea normelor de înstrăinarea a armelor letale/neletale (cu țeavă lisă)

și a munițiilor pentru astfel de arme. Pentru păstrarea celor 9 cartușe calibru 12, a fost

inițiat un proces contravențional separat în temeiul art. 361 Cod contravențional.

apelul a fost admis, casată sentința în latura penală și pronunțată o nouă hotărâre.

Televco Vitali a fost condamnat în baza art.155 Cod penal la amendă în mărime

de 600 unități convenționale și art. 290 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime 700

unități convenționale.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-

a fost stabilită pedeapsa definitivă de amendă în mărime de 1200 unități convenționale

(60.000 lei).

Procesul penal în privința lui Televco Vitali pe art. 155 și art. 290 alin. (1) Cod

penal, a fost încetat, cu liberarea acestuia de pedeapsa penală în temeiul art. 2 alin.

(4) din Legea nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea

a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

În rest, dispozițiile sentinței, s-au menținut.

Instanța de apel a constatat că instanța de fond a pronunțat o sentință

neîntemeiată, în mod eronat a dat apreciere probelor prezentate de parte acuzării,

considerând că acestea nu pot fi folosite drept probe veridice, necătând la faptul că

probele date au fost administrate legal și au confirmat circumstanțe importante pentru

justa soluționare a cazului.

Totodată, instanța de fond a apreciat eronat circumstanțele cauzei penale și le-a

raportat greșit la norma penală, iar ca rezultat a pronunțat o soluție nemotivată de

achitare a inculpatului pe motivul lipsei faptei infracțiunii și încetare a procesului

penal.

În motivarea sentinței, instanța de fond în mod eronat a apreciat circumstanțele

referitor la amenințarea cu omor și păstrarea ilegală a munițiilor, precum și celelalte

aspecte pentru justa soluționare a cauzei.

În baza cercetării, analizei și aprecierii probelor verbale și scrise, s-au reținut

următoarele fapte infracționale: Televco Vitali, în vara anului 2017, fiind la acel

moment posesor legal a armei de foc de model „CZ-455” calibrul 22 LR, aflându-se în

conflict cu familia Costaș, care locuiesc împreună într-o gospodărie amplasată în s.

XXXX r-nul XXXX, familie cu care se afla în relații de rudenie și anume: fiica lui

Televco Vitalii – Guranda (Costaș) Madlena, era căsătorită cu Costaș Marin, urmărind

scopul amenințării cu moartea a întregii familii Costaș, compusă din Costaș Marian și

Costaș Ala care sunt părinții lui Costaș Marin (fost ginere a lui Televco Vitali), Costaș

Marin și Sîrbu Nina, bunica lui Costaș Marin, cu automobilul său s-a deplasat în s.

XXXX, r-nul XXXX, unde în jurul orelor 18:00, a oprit automobilul la poarta

gospodăriei foștilor cuscri, având în mâină arma de foc sus-menționată, a amenințat-o

pe Sîrbu Nina cu moartea, adresând-se în adresa ei cu cuvinte precum că ”îi voi omorî

5

pe toți Costașii”. Sîrbu Nina, speriindu-se foarte tare de amenințările lui Televco Vitali,

existând pericolul realizării acestor amenințări, victima percepând amenințarea ca una

reală, s-a pus în genunchi și în această poziție s-a târât până la șopronul în care se aflau

Costaș Marian și Costaș Ala, cărora le-a comunicat despre cele întâmplate. În

continuare, Televco Vitali s-a aflat la poarta gospodăriei în cauză timp de aproximativ

4 ore, după care a plecat într-o direcție necunoscută.

Prin acțiunile sale intenționate, inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art. 155 Cod penal, ca amenințarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrității

corporale sau a sănătății, existând pericolul realizării acestei amenințări.

Tot el, la data de 05 decembrie 2019, pe marginea cauzei penale 2019140472,

fiind efectuată percheziție în gospodăria lui Televco Vitali, amplasată în com. XXXX,

s. XXXX, r-nul XXXX, au fost depistate și ridicate: 9 cartușe cu vârful din plastic și

11 cartușe confecționate din metal de culoare aurie. Munițiile în cauză au fost ridicate,

împachetate și trimise pentru efectuarea expertizei balistice. Conform raportului de

expertiză judiciară cu nr. XXXX din 16 decembrie 2019, a fost emisă următoarea

concluzie: Zece cartușe, ridicate în cadrul percheziției în gospodăria cet.Televco Vitali,

din com. XXXX s. XXXX, r-nul XXXX și prezentate la examinare, se referă la

categoria munițiilor letale, sunt cărtușe sportive și de vânătoare, calibrul 5,6

mm(.22LR), cu lovitură circulară, confecționate industrial la uzina „Comparihia

Brasileira de Cartuchos”, or. San Paulo, Brazilia. Un cartuș, ridicat în cadrul

percheziției în gospodăria lui Televco Vitali, com. XXXX, s. XXXX, r-nul XXXX și

prezentat la examinare, se referă la categoria munițiilor letale, este cartuș de vânătoare,

calibru 5,6mm (.22LR), cu lovitură circulară, cu glonte expansiv, confecționat

industrial la uzina „SELLIER&BELLOT”, or. Praha, Republica Cehă. Trei cartușe,

ridicate în cadrul percheziției în gospodăria lui Televco Vitali, com. XXXX, s. XXXX

r-nul XXXX și prezentate la examinare, se referă la categoria munițiilor letale, sunt

cartușe de vânătoare calibru 12, cu încărcătura de alice, cu lovitură centrală, care sunt

confecționate și încărcate industrial la uzina „FIOCCHI” din com. Lecco, Italia. 8 Un

cartuș, ridicat în cadrul percheziției în gospodăria lui Televco Vitali, com. XXXX, s.

XXXX, r-nul XXXX și prezentat la examinare, se referă lă categoria munițiilor letale,

este cartuș de vânătoare calibru 12, cu încărcătura de alice, cu lovitură centrală, care

este confecționat și încărcat industrial la uzina „TAXO” din or. Herson, Ucraina. Cinci

cartușe, ridicate în cadrul percheziției în gospodăria lui Televco Vitalie, com. XXXX,

s. XXXX, r-nul XXXX și prezentate la examinare, se referă la categoria munițiilor

letale, sunt cartușe de vânătoare calibru 12, cu încărcătura de mitralii, cu lovitură

centrală, care sunt încărcate artizanal cu folosirea tuburilor confecționate în condiții de

uzină. 11 (unsprezece) cartușe calibru 5,6 mm. (.22LR), prezentate la examinare, sunt

utile pentru efectuarea tragerilor și cele 9 cartușe calibru 12, prezentate la examinare,

sunt utile pentru efectuarea tragerilor.

Prin acțiunile sale intenționate, inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art. 290 alin. (1) Cod penal, ca păstrarea munițiilor fără autorizația corespunzătoare.

Totodată, potrivit art. 2 al Legii nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia

în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, (1) Procesele penale în privința infracțiunilor săvârșite până la adoptarea

prezentei legi, pentru care Codul penal nr. 985/2002 prevede drept pedeapsă principală

6

maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani,

încetează la faza de urmărire penală sau la cea de judecare a cauzei, cu excepțiile

prevăzute de prezenta lege. (2) Procesul penal în privința infracțiunilor ușoare, mai

puțin grave și grave, săvârșite până la adoptarea prezentei legi de persoane care, la data

comiterii infracțiunii, nu atinseseră vârsta de 18 ani, încetează la faza de urmărire

penală sau la faza de judecare a cauzei. (3) Încetarea procesului penal conform alin.(1)

și (2) are loc cu acordul scris al persoanei bănuite, învinuite sau inculpate. (4) În

privința persoanei care refuză încetarea procesului penal, conform alin.(1)–(3) din

prezentul articol, instanța de judecată, la pronunțarea sentinței, poate hotărî încetarea

procesului penal dacă, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii a fost confirmată, inculpatul întrunește criteriile stabilite la art.1

și nu cade sub incidența art. 6.

Inculpatul anterior n-a fost condamnat, n-a scris cerere de aplicare a amnistiei și

art. 155 și art. 290 alin. (1) Cod penal cad sub incidența Legii nr. 243 din 24 decembrie

2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova, de aceea în privința lui va fi aplicată amnistia, cu

liberarea de pedeapsa penală.

Cât privește încasarea cheltuielilor judiciare, acestea au fost încasate prin

sentință și nu necesită de adoptat o nouă hotărâre, urmând a fi menținute aceste

prevederi.

casarea acestei decizii și menținerea sentinței.

Recurenții invocă că decizia instanței de apel conține numai descrierea

declarațiilor părții vătămate, martorilor, inculpatului și descrierea probelor

administrate, aceasta însă nu conține și analiza acestor probe, care în consecință, într-

un mod incontestabil ar argumenta soluția nou adoptată.

Potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală.

Acest temei include cazurile când nu a fost stabilită fapta care corespunde

elementelor constitutive ale infracțiunii, mijloacele de probă prin intermediul cărora s-

au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă

circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

Constatând prezența în acțiuniile lui Televco Vitali a semnelor componenței de

infracțiuni prevăzute de art. 155 și 290 alin. (1) Cod penal, instanța de apel a stabilit

neclar fapta infracțională, preluând în parte și întocmai constatările redate în actul de

învinuire, ulterior punându-le la baza concluziilor privind comiterea infracțiunilor.

Instanța de apel nu a analizat fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor, nu a constatat fapta infracțională. Or, constatările expuse în

conținutul părții motivate a deciziei nu au o finalitate logică, nedeterminată fiind

argumentarea legăturii cauzale a faptelor stabilite și concluziile de vinovăție în

comiterea infracțiunilor, lipsa unei convingătoare motivări a soluției adoptate.

7

În consecință, instanța de apel eronat a ajuns la concluzia privind recunoașterea

lui Televco Vitali vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 155 și 290 alin.

(1) Cod penal.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod

de procedură penală, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

argumentelor invocate, Colegiul Penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, când motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta

este expus neclar. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în

drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul Penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel au

comis următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 325 alin.

(1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai

în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. În corespundere cu art. 385 alin. (1) pct.

1) - 4) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată

soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit

inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat, dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea, dacă inculpatul

este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni. Potrivit art. 101 alin. (1) și (4) Cod de

procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din

punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să pună la baza

hotărârii sale numai acele probe la a căror cercetare au avut acces toate părțile în egală

măsură și să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor

administrate. În corespundere cu art. 394 alin. (3) Cod de procedură penală, partea

descriptivă a sentinței de achitare trebuie să cuprindă descrierea circumstanțelor cauzei

constatate de instanța de judecată și enunțarea temeiurilor pentru achitarea inculpatului,

cu indicarea motivelor pentru care instanța respinge probele aduse în sprijinul acuzării.

Nu se admite introducerea în sentința de achitare a unor formulări ce ar pune la îndoială

nevinovăția celui achitat. Conform art. 389 alin. (4) pct. 1), alin. (5) Cod de procedură

penală, sentința de condamnare se adoptă cu stabilirea pedepsei care urmează să fie

executată. La adoptarea sentinței de condamnare cu stabilirea pedepsei care urmează

să fie executată, instanța stabilește categoria pedepsei, mărimea ei și începutul

calculării termenului executării pedepsei. Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1), 3) și 5) Cod

8

de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă:

descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul,

modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii,

indicații asupra circumstanțelor care atenuează sau agravează răspunderea, încadrarea

juridică a acțiunilor inculpatului. În corespundere cu art. 395 alin. (1) pct. 2) și 3), (3)

Cod de procedură penală, în dispozitivul sentinței de condamnare trebuie să fie arătate

constatarea că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea

penală, categoria și mărimea pedepsei aplicate inculpatului pentru fiecare infracțiune

constatată ca dovedită, pedeapsa definitivă pe care urmează să o execute. În toate

cazurile, pedeapsa trebuie să fie precizată în dispozitivul hotărârii astfel încât la

executarea sentinței să nu apară nici un fel de îndoieli cu privire la categoria și mărimea

pedepsei stabilite de instanța de judecată. Conform art. 249 alin. (1) Cod de procedură

penală, erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se corectează de

instanța de judecată care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu.

Potrivit art. 250 alin. (1) Cod de procedură penală, prevederile art.249 se aplică și în

cazul în care instanța de judecată, ca urmare a unei omisiuni vădite, nu s-a pronunțat

asupra sumelor pretinse de martori, experți, interpreți, traducători, apărători, asupra

restituirii obiectelor, corpurilor delicte sau a ridicării măsurilor asiguratorii, precum și

a altor măsuri.

În corespundere cu jurisprudența națională, sentința trebuie să corespundă atât

după formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală, se

expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și să

aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor inexacte (Hotărârea

Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 3., 39., 41.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

sentinței, cât și a încheierii din 26.05.2020, instanța de fond (pct. 1., 1.1., 2. din decizie):

a) a constatat în descriptiv mai multe motive de achitare, care se contrazic

reciproc și generează diferite consecințe juridice, cum ar fi că: „...fapta infracțională nu

a avut loc..., învinuirea a fost bazată în exclusivitate pe declarațiile părții vătămate Sîrbu Nina, a

martorilor Cebotari și Buruiană, care sunt contradictorii și bazate pe unele presupuneri...,

acuzatorul de stat a încercat să redea unelor pretinse acțiuni ale inculpatului față de Sîrbu N. la

domiciliul sau la poarta gospodăriei ultimei a unui caracter criminal sau infracțional..., relațiile

dintre familiile inculpatului și a părții vătămate erau destul de ostile, fapt ce pune la îndoială

veridicitatea însăși a conținutului afirmaților membrilor familiei părții vătămate din plângerile sale

și a declarațiilor părții vătămate din cadrul cercetării judecătorești privind existența acțiunilor

descrise în învinuire..., s-a constatat lipsa faptului amenințării cu omor a Ninei Sîrbu de către

inculpat, fapt care atrage după sine necesitatea achitării lui, pe motivul neconstatării existenței

faptei infracțiunii...”.

Totodată, în dispozitiv a dispus divergent că inculpatul este achitat de sub

învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal din motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii;

b) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete de fapt și drept invocate

în rechizitoriu, pe fiecare episod separat, neindicând motivele pentru care a respins

probele acuzării.

9

În același timp, concluziile sumară și neclare că: „învinuirea a fost bazată în

exclusivitate pe declarațiile părții vătămate Sîrbu Nina, a martorilor Cebotari și Buruiană, care sunt

contradictorii și bazate pe unele presupuneri..., acuzatorul de stat a încercat să redea unelor pretinse

acțiuni ale inculpatului față de Sîrbu N. la domiciliul sau la poarta gospodăriei ultimei a unui

caracter criminal sau infracțional..., relațiile dintre familiile inculpatului și a părții vătămate erau

destul de ostile, fapt ce pune la îndoială veridicitatea însăși a conținutului afirmaților membrilor

familiei părții vătămate din plângerile sale și a declarațiilor părții vătămate din cadrul cercetării

judecătorești privind existența acțiunilor descrise în învinuire...,”, nu corespund exigențelor

prescrise în art. 101 Cod de procedură penală, privind evaluarea și aprecierea probelor

administrate în cadrul cauzei penale.

Ori, aprecierea completă și justă a probelor trebuie să se întemeieze pe o analiză

minuțioasă a materialului probator și apoi pe o sinteză a evaluărilor făcute. Analiza

probelor presupune examinarea fiecărui element probatoriu în parte, pentru a se

înlătura tot ce nu are legătură cu cauza, tot ce este vag și nesigur. În cadrul operației de

sinteză, probele sunt examinate în ansamblul lor, confirmându-se unele pe altele și

ducând la o concluzie univocă, ce trebuie să fie reflectată în soluția dată cauzei, care

urmează a fi motivată astfel încât raționamentele ce au stat la baza aprecierii probelor

să poată fi supuse controlului judiciar;

c) recunoscând inculpatul vinovat pe art. 360 alin. (2) Cod contravențional, nu a

constatat și respectiva faptă contravențională - încălcarea modului de înstrăinare a

munițiilor aferente armelor letale supuse autorizării, depășind și limitele învinuirii

formulate inculpatului, ori, asemenea împrejurări în fapt și drept nu i-au fost imputate

prin rechizitoriu;

d) încheierea Judecătoriei XXXX din 26 mai 2020, privind: „A corecta eroarea

vădită de calcul din dispozitivul sentinței..., prin corectarea în dispozitivul sentinței a sintagmei de

în sumă de 1000 lei, cu sintagma în suma de 2500 lei”, este absolut neîntemeiată și neclară,

ori, art. 249 și 250 Cod de procedură penală, la care se referă instanța, nu prevede

modificarea pedepsei.

Mai mult, chestiunile privind individualizarea și aplicarea pedepsei inculpatului

sunt soluționate doar prin sentința de condamnare, iar afirmația din încheierea

menționată că acestea constituie erori vădite de calcul este lipsită de orice suport legal,

art. 249 (Corectarea erorilor materiale) și art. 250 (Înlăturarea unor omisiuni vădite) Cod de

procedură penală neprevăzând asemenea definiții.

Totodată, încheierea menționată și divergențele conținute în dispozitivul

sentinței în aspectul vizat, denotă o neclaritate totală privind categoria și mărimea

pedepsei aplicate inculpatului.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii, acesta fiind

expus neclar.

În al doilea rând, conform art. 400 alin. (3) Cod de procedură penală, apelul

declarat împotriva sentinței se consideră făcut și împotriva încheierilor, chiar dacă

acestea au fost date după pronunțarea sentinței. Potrivit art. 413 alin. (1) Cod de

procedură penală, la judecarea apelului se aplică regulile generale pentru judecarea

cauzelor în primă instanță, cu excepțiile prevăzute în Partea specială titlul II capitolul

IV secțiunea 1. Conform art. 415 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de

10

apel, judecând cauza în ordine de apel, admite apelul, casând sentința parțial sau total,

inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2), și pronunță o nouă hotărâre, potrivit

modului stabilit, pentru prima instanță. În corespundere cu art. 414 alin. (1), (2), (5)

și (6) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală, verifică declarațiile și probele materiale examinate de

prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal

și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Instanța de apel nu este în

drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au

fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în

procesul-verbal. Potrivit art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către

instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în

primă instanță. În corespundere cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus

la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Totodată, conform art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) – (8) Cod de procedură penală,

procesul penal reprezintă activitatea organelor de urmărire penală și a instanțelor

judecătorești desfășurată în conformitate cu prevederile prezentului cod, exceptând

doar situațiile când prioritate au reglementările internaționale sau când unele

prevederi legale sunt declarate neconstituționale. Potrivit art. 2 alin. (4) Cod de

procedură penală, normele juridice cu caracter procesual din alte legi naționale pot fi

aplicate numai cu condiția includerii lor în prezentul cod.

Astfel, în corespundere cu art. 107 alin. (1) Cod penal, amnistia este actul ce are

ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei aplicate

sau comutarea ei. Potrivit art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală, urmărirea penală

nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în

cazurile în care a intervenit amnistia. Conform art. 285 alin. (2) și (7) Cod de procedură

penală, încetarea urmăririi penale are loc în cazurile de nereabilitare a persoanei,

prevăzute la art. 275 pct. 4)–9) din prezentul cod. Încetarea urmăririi penale și liberarea

persoanei de răspundere penală nu pot avea loc contrar voinței acesteia. În acest caz,

urmărirea penală continuă. Potrivit art. 350 alin. (1) Cod de procedură penală, dacă

în ședința preliminară s-au constatat temeiurile prevăzute în art. 332, instanța, prin

sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă. Conform art. 332 alin.

(1) și (5) Cod de procedură penală, în cazul în care, pe parcursul judecării cauzei, se

constată vreunul din temeiurile prevăzute în art. 285 alin. (2), instanța, prin sentință

motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă. În cazul prevăzut la art. 275 pct.

4), încetarea procesului penal nu se admite fără acordul inculpatului. În acest caz,

procedura continuă în mod obișnuit. Potrivit art. 384 alin. (1), (3) și (4) Cod de

procedură penală, instanța hotărăște asupra învinuirii înaintate inculpatului prin

adoptarea sentinței de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal.

Sentința instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Instanța își

întemeiază sentința numai pe probele care au fost cercetate în ședința de judecată.

Conform art. 389 alin. (1) și (4) pct. 2) Cod de procedură penală, sentința de

condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești,

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de

11

probe cercetate de instanța de judecată. Sentința de condamnare se adoptă cu stabilirea

pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei conform art. 107 din Codul

penal. Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1), 2) și 5), alin. (4) Cod de procedură penală, partea

descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale,

considerată ca fiind dovedită, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de

judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe, încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului. Partea descriptivă a sentinței de încetare a procesului penal

trebuie să conțină descrierea și motivarea temeiurilor pentru încetarea procesului penal.

Conform art. 395 alin. (1) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală, în dispozitivul sentinței

de condamnare trebuie să fie arătate constatarea că inculpatul este vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală, categoria și mărimea pedepsei

aplicate inculpatului. În caz dacă instanța îl găsește pe inculpat vinovat, dar îl

liberează de pedeapsă pe baza prevederilor respective ale Codului penal, ea este

datoare să menționeze aceasta în dispozitivul sentinței. Potrivit art. 396 pct. 2) Cod de

procedură penală, dispozitivul sentinței de încetare a procesului penal trebuie să

cuprindă dispoziția de încetare a procesului penal și motivul pe care se întemeiază

încetarea procesului.

Potrivit jurisprudenței naționale, apelul este o cale de atac ordinară, pentru ca

pricina să fie supusă unei noi judecăți, în vederea reformării hotărârii nedefinitive.

Apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat,

provoacă un control integral atât în fapt, cât și în drept. Apelul este și o cale de

reformare a hotărârii. În cazul admiterii lui, hotărârea atacată este desființată integral

sau în parte, iar cauza va primi o nouă rezolvare în instanța de apel. În baza apelului se

face o nouă judecată în fond a cauzei, apreciindu-se probele din dosar, utilizându-se și

posibilitatea administrării de noi probe (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22

- Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel, pct. 1.).

În corespundere cu art. 1 alin. (4) din Legea nr. 243 privind amnistia în legătură

cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova,

aplicarea amnistiei față de persoanele inculpate se decide de instanța de judecată,

la faza de judecare a cauzei. Art. 2 alin. (1) și (4) prescriu că procesele penale în

privința infracțiunilor săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru care Codul

penal nr. 985/2002 prevede drept pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră

decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează la faza de judecare a

cauzei, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege. În privința persoanei care refuză

încetarea procesului penal, conform alin. (1) din prezentul articol, instanța de judecată,

la pronunțarea sentinței, poate hotărî încetarea procesului penal dacă, în urma cercetării

judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată,

inculpatul întrunește criteriile stabilite la art.1 și nu cade sub incidența art. 6.

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, rejudecând cauza conform regulilor generale, potrivit descriptivului și

dispozitivului deciziei contestate (pct. 4. din decizie):

a) nu s-a pronunțat sub nicio formă aspra încheierii din 26.05.2020, apelul

declarat fiind considerat făcut și împotriva acesteia, care, nefiind casată, continue să

producă efecte juridice și contravine soluției de casare a sentinței în latura penală;

12

b) dispunând neclar și divergent în dispozitiv că: ”Se încetează procesul penal în

cauza penală a lui Televco Vitali, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

155 și art. 290 alin. (1) Cod penal, cu liberarea acestuia de pedeapsa penală în temeiul art. 2 alin.

(4) din Legea nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de

la proclamarea independenței Republicii Moldova”, nu a respectat procedura de aplicare a

actului de amnistie prevăzute de legea procesual penală enunțată supra.

Ori, art. 2 alin. (4) Cod de procedură penală prevede clar că normele juridice cu

caracter procesual din alte legi naționale pot fi aplicate numai cu condiția includerii

lor în prezentul cod.

Prin urmare, normele cu caracter procesual din respectiva Lege cu privire la

amnistie, sunt aplicabile doar în măsura în care nu contravin Codului de procedură

penală.

Astfel, consecutivitatea prescripțiilor din art. 1 alin. (1), 7 alin. (1) – (8) , 2 alin.

(4), 275 pct. 4), 285 alin. (2) și (7), 350 alin. (1), 332 alin. (1) și (5), 384 alin. (1), (3)

și (4), 389 alin. (1) și (4) pct. 2), 394 alin. (1) pct. 1), 2) și 5), 395 alin. (1) pct. 2) și 3)

Cod de procedură penală, atestă clar și concludent că încetarea procesului penal în

cazul amnistiei poate fi dispusă doar de instanța de fond, și doar la faza ședinței

preliminare, când inculpatul consimte (art. 350 alin. (1), 332 alin. (1) CPP).

Ulterior însă, dat fiind că procedura continuă în mod obișnuit (art. 332 alin. (5)

CPP), instanțele de fond și de apel (art. 413 al. (1), art. 415 al. (1) pct. 2), 419 CPP), hotărăsc

asupra învinuirii înaintate inculpatei și aplicarea actului de amnistie doar prin adoptarea

sentinței sau deciziei, de condamnare, când vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată,

iar în dispozitiv - cu constatarea că inculpata este vinovată de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de legea penală, cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei (art.

384, 389 alin. (1) și (4) pct. 2), 394, 395 CPP).

În același timp, art. 391 Cod de procedură penală ( ),

Sentința de încetare a procesului penal

nu prevede că, după ce procedura continuă în mod obișnuit și instanța hotărăște asupra

învinuirii înaintate inculpatului, ea va adopta o sentință de încetare a procesului penal

în cazul aplicării actului amnistiei, cât, de altfel, și a prescripției.

Ori, aceste două cazuri de nereabilitare a persoanei, spre deosebire de celelalte

situații similare, regăsite în art. 391 Cod de procedură penală, sunt soluționate, după

faza ședinței preliminare (art. 332 al. (5), 384 CPP), doar în cadrul adoptării unei sentințe

sau deciziei (instanței de apel) de condamnare, în virtutea esenței sale procedurale și a

specificului de a hotărî asupra învinuirii formulate inculpatului în condițiile prescrise

la art. 389, 394 alin. (1) și (2) și 395 Cod de procedură penală, spre deosebire de cele

prevăzute în art. 394 alin. (4) și 396 Cod de procedură penală, adică cele proprii unei

sentințe de încetare.

Mai mult, prevederile de drept enunțate nu sunt declarate neconstituționale și

nici nu contravin reglementărilor internaționale, pentru a fi exceptate și omise, deci

urmează a fi aplicate întocmai (art. 1 al. (1), art. 7 al. (1) – (8) CPP);

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu au

judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâre care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând

dispozitivul hotărârii, acesta fiind expus neclar și că recursul ordinar este întemeiat.

13

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de

apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se

impune soluția admiterii recursului ordinar declarat, casării totale a deciziei contestate

și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea,

și să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul Penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocata Nina Bănărescu și inculpatul

Televco Vitali XXXX, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 15 februarie 2022 și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 19 august 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Boico

14

15