1ra-200/2022 — art. 155 CP

Prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central, din 22 iulie 2021, Tataru Vitalie a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal, fiindu-i stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 5 luni în penitenciar de tip semiînchis. Prin aceiași sentință s-a revocat măsura de protecție aplicată în privința inculpatului prin încheierea Judecătoriei Bălți, sediul Central din 21 iulie 2021, în ordinea art. 215 Cod de procedură penală.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, Tataru Vitalie a fost condamnat, pentru că în seara zilei de 13.01.2020 aproximativ pe la orele 23:30, aflându-se în apropierea XXXXX efectuase o tragere, cu pistolul de model „BAIKAL”, pe care îl deținea legal, în direcția lui Botnari Simion în rezultatul căruia acela căzu la pământ, iar peste o perioadă scurtă de timp, Botnari Mihail, alergând la fața locului și încercând să se apropie de nepotul său Botnari Simion pentru a-i acorda ajutor medical, Tataru Vitalie care în acel moment stătea lângă el și, având în mînă arma de foc, l-a amenințat pe Botnari Mihail cu moartea în cazul în care se va apropia, fapt la care acesta din urmă a rămas nemișcat, amenințare percepută ca reală a realizării acestui pericol, deoarece avea asupra sa un obiect cu care ar provoca consecințe grave asupra vieții și sănătății persoanei, după care a efectuat o tragere în sus cu pistolul, respectivele 1 acțiuni fiindu-i încadrate la art. 155 Cod penal cu calificativele, amenințarea cu omor, dacă a existat pericolul realizării acestei amenințări.

Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare, a fost atacată cu apel de către procuror, avocatul Dorel Rotaru în numele părții vătămate Botnari Mihail și avocatul Igor Dorfman în numele inculpatului, prin care au solicitat casarea sentinței Judecătoriei Bălți. 3.1 Procurorul în apel a solicitat casarea sentinței în latura pedepsei penale, stabilită sub limita minimă prevăzută de sancțiunea normei material-penale pentru care a fost condamnat, fără reținerea circumstanțelor excepționale a cauzei, care ar fi permis aplicarea în acest sens a prevederilor art. 79 Cod penal, numindu-i inculpatului doi ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. 3.2 Avocatul Dorel Rotaru în numele părții vătămate Botnari Mihail a solicitat înăsprirea pedepsei penale până la termenul maxim al închisorii prevăzut pe art. 155 Cod penal, dat fiind gravitatea infracțiuni săvârșite prin aplicarea armei, pericolul ei social sporit și urmările prejudiciabile survenite, soldate cu cauzarea de suferințe psihice puternice manifestate prin spaimă, stres și teamă pentru propria viață. 3.3 Avocatul Igor Dorfman în numele inculpatului a solicitat achitarea inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal, din motivul că nu există faptul infracțiunii. În motivarea apelului a invocat: - lipsa faptei și probelor care incontestabil ar dovedi vinovăția în amenințarea cu omor prin aplicarea armei, care de facto în prezenta cauză nu a fost examinată, recunoscută în calitate de corp delict și anexată la dosar; - lipsa unei aprecieri obiective a caracterului contradictoriu a depozițiilor părții vătămate Botnari Mihail, a martorilor Botnari Simion și Botnari Andrei, depuse în scop de răzbunare pentru pretinsul omor a lui Botnari Simion; - la urmărirea penală martorii nu au relatat despre tragerea din armă de către inculpat la momentul apariției părții vătămate; - inadmisibilitatea declaraților martorului minor XXXXX, audiat în lipsa pedagogului; - pornirea întârziată a urmăririi penale, cu încălcarea termenului de 30 zile prevăzut de art. 274 alin. (1) Cod de procedură penală, or în cazul în care intenția și acțiunile inculpatului ar fi fost îndreptate spre amenințarea cu omor a lui Botnari Mihail, acesta neîntârziat ar fi apelat la organele de drept și nu doar la 18.09.2020 sau cel puțin OUP s-ar fi autosesizat în cadrul investigării cazului pretinsului omor a lui Botnari Simion; - incompatibilitatea judecătorului, în sensul art. art. 33-35 Cod de procedură penală, de a soluționa cauza, fiindu-i cunoscute anumite împrejurări a ei, ca urmare a examinării demersurilor procurorului privind prelungirea arestului preventiv în privința lui Tataru Vitalie în cauza în care este învinuit pe art. 145 alin. (2) lit. a) Cod penal, fapt ce ar determina în sensul art. 415 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală temei de remitere a cauzei pe art. 155 Cod penal la rejudecare în alt complet de 2 judecată, inclusiv și pentru, că în gestiunea acestuia se află și o altă cauză conexă, de acuzare a lui Botnari Andrei (martor în prezenta cauză penală) pe art. 287 alin. (2) Cod penal, pe faptul maltratări lui Chiriac Alexandru în seara de 13.01.2020, stârnind mari îndoieli referitor la nepărtinirea lui.

Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 01 noiembrie 2021, apelul avocatului Igor Dorfman în numele inculpatului a fost respins ca nefondat. Apelurile procurorului și avocatului Dorel Rotaru în numele părții vătămate Botnari Mihail au fost admise, cu casarea sentinței în latura stabilirii pedepsei penale și pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri, potrivit modului, stabilit pentru prima instanță, după cum urmează: Tataru Vitalie a fost recunoscut vinovat și condamnat pe art. 155 Cod penal la 1 an și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. S-a dedus în continuare durata ținerii lui Tataru Vitalie în arest, cu includerea în termenul pedepsei penale a perioadei deținerii lui în arest din 22.07.2021 până la 01.11.2021. În rest dispozițiile sentinței cu privire la corpurile delicte, revocarea măsuri de protecție s-au păstrat fără modificări.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a reținut constatarea corectă de către instanța de fond a împrejurărilor speței, urmare a cărora întemeiat l-a condamnat pe Tataru Vitalie pe art. 155 Cod penal, doar, că eronat i-a aplicat pedeapsa sub limita minimă, prevăzută de sancțiunea respectivei norme, fără o motivare plauzibilă în acest sens a temeiurilor prevăzute de art. 79 Cod penal, motiv pentru care s-a impus casarea ei în latura pedepsei penale, cu înăsprirea acestei în limita sancțiunii penale. Respectiva concluzie a rezultat din caracterul motivat al sentinței în ce privește latura penală, bazată pe declarațiile părții vătămate Botnari Mihail, martorilor Botnari Simion, XXXXX, Botnari Andrei. Prin prisma doctrinei penale și reieșind din probatoriul administrat la caz, instanța de fond corect a reținut, că amenințarea inculpatului expusă la adresa lui Botnari Mihail ”stai că te împușc” a fost percepută de ultimul ca fiind una reală ce i- ar putea cauză daune grave sănătății sau pericolul lipsirii de viață, în situația în care acesta ținea asupra sa arma de foc îndreptată inițial spre victimă, ulterior efectuând din ea o tragere în sus, interzicându-i apropierea de nepotul său care era doborât la pământ și lângă care inculpatul se afla. Astfel, instanța de apel a conchis că în prezenta speță amenințarea cu omor a lui Botnari Mihail a întrunit dubla condiție, atât cea subiectivă, cât și cea obiectivă, or apariția la victimă a temerii de omor, realizându-se prin comportamentul inculpatului, exprimată prin cuvintele de a nu se apropia, că trage, cea ce a avut o reflecție reală asupra acesteia, cât și prin efectuarea împușcături în direcția altei persoane și în sus de către Tataru Vitalie. Respectiv, constatând corectitudinea sentinței în latura vinovăției inculpatului, s- a reținut interpretarea corectă de către instanța de fond la adoptarea ei, a normelor de 3 drept penal, aplicabile speței, printr-o apreciere obiectivă a împrejurărilor faptice, ce reflectă elementele caracteristice a laturii obiective și celei subiective a componenței de infracțiuni prevăzute de art. 155 Cod penal. Instanța de apel, în respingerea argumentul privind pretinsa inadmisibilitate în calitate de probă a declarațiilor de la urmărirea penală a martorului minor XXXXX (f.d. 32-33 vol. 1; 11-12 vol. 2) pentru, că ar fi fost audiat în lipsa pedagogului, Colegiul instanței de apel a reținut că în sensul art. 109 alin. (5) Cod de procedură penală, la audierea martorului minor în vârstă de până la 14 ani, în cauzele penale privind infracțiunile cu caracter sexual, traficul de copii, violența în familie precum și în alte cazuri în care interesele justiției sau a minorului o cer, procurorul va solicita audierea acestuia în condițiile art. 1101 Cod de procedură penală, alin. (1) - (3) a cărui indică modalitatea audierii și persoanele ce participă la ea, situație la care nu se referea cazul lui XXXXX, care la momentul audierii avea vârsta sub 17 ani, în privința lui aplicându- se prevederile art. 481 alin. (3) Cod pr. penală ce se referă la participarea obligatorie în cadrul audierii a reprezentantul legal, în a cărui calitate, prin ordonanța OUP din 14.10.2020 (f.d. 29-30 vol. 1) a fost recunoscut fratele său Botnari Ion, la audierea în instanța de fond în privința lui aplicându-se prevederile alin. (4) art. 4811 Cod de procedură penală, potrivit căror martorului minor în vârstă de 16-18 ani i se explică drepturile și obligațiile procesuale, el fiind însoțit de reprezentantul său legal Botnari Ion. Referitor la pornirea urmăririi penale pe caz, s-a reținut că prin ordonanța din 30.07.2020 de către procurorul Monastârschi S. s-a dispus neînceperea urmăririi penale pe marginea plângerii din 28.02.2020 referitor la neacordarea ajutorului medical decedatului Botnari Simion în seara de 13.01.2020, urmare a cărui fapt prin raportul din 20.08.2020 depus pe numele procurorului-șef interimar, se solicita verificarea acțiunilor lui Tataru Vitalie prin prisma amenințării aplicării armei de foc în privința persoanelor care intenționau să se apropie de Botnari Simion (f.d. 10 v.1), transmisă spre verificare OUP cu înregistrarea în R-2 de evidență a altor informații cu privire la infracțiuni. Pe parcursul verificării respectivei informații, la 18.09.2020 OUP a fost sesizat cu plângere de către Botnari Mihail cu solicitarea atragerii lui Tataru Vitalie la răspunderea penală pentru amenințarea cu omor în seara de 13.01.2020 (f.d.3 vol. 1); în baza cărei a și fost pornită la 22.01.2021 urmărirea penală, ca urmare a prelungirii până la această dată în baza Ordinului interdepartamental al MAI, CNA și procuratură nr. 254 din 12.07.2008, referitor la sesizările din R-2, a termenului de verificare a faptelor descrise în raport și plângere pe perioadele 09.10.2020; 16.11.2020; 30.11.2020; 11.12.2020; 31.12.2020; 15.01.2021 (f.d. 5; 39- 41; 45- 46), cu recunoașterea la 30.09.2020 în cadrul procesului penal a lui Botnari Mihail în calitate de parte vătămată (f.d. 24 vol. 1) și audierea lui în această calitate procesuală; propunerea OUP de neîncepere a urmăririi penale din 14.10.2020 (f.d. 34-36 vol. 1), fiind respinsă prin ordonanța procurorului Celac A. din 17.10.2020, cu restituirea 4 materialului acumulat pentru înlăturarea omisiunilor (f.d. 38 vol. 1), urmare a cărui fapt a și fost pornită urmărirea penală. Aceste împrejurări au denotat faptul, că prin prisma art. 259 Cod de procedură penală, OUP a verificat în termeni procesuali faptele expuse în raportul procurorului și plângerea victimei, dispunând pornirea urmăririi penale cu efectuarea ei în termeni rezonabili stabiliți de art. 20 Cod procedură penală, fapt ce a dus la respingerea argumentului apărării adus în acest sens. În ce privește lipsa actelor procesuale prin care obiectul material al infracțiunii, instanța de apel a menționat, că acesta a fost recunoscut în calitate de corp delict într- o altă cauză penală de învinuire a lui Tataru Vitalie pe art. 145 alin. (2) lit. a) Cod penal, din care derivă împrejurările ce avuse loc după cele întâmplate cu Botnari Simion. Tot odată, la finele urmăririi penale, când inculpatul și apărătorul au luat cunoștință cu materialele prezentei cauze, ei nu au obiectat asupra acestui fapt, iar primul în cadrul interogatoriilor în diferite calități procesuale, a recunoscut, că în seara de 13.01.2020 a deținut asupra sa arma de foc pe care o păstra în mod legal, referitor la care au indicat și celelalte persoane audiate în calitate de parte vătămată și martori. De rând cu aceasta, procurorul prin ordonanța din 26.02.2021 a respins solicitarea inculpatului și apărătorului privind efectuarea confruntărilor cu Botnari Mihail, dat fiind lipsa acestui în teritoriu (f.d. 98, vol. 1), amenințarea cu punerea în aplicare a armei, fiind confirmată de el și în cadrul examinării precedentei cauze penale pe art. 145 alin. (2) lit. a) Cod penal. Reieșind din acestea, instanța de apel a dispus casarea sentinței în latura pedepsei penale, or în prezenta cauză nu s-au constatat circumstanțe excepționale ce ar determina aplicarea sub limita minimă prevăzută de sancțiunea art. 155 Cod penal, reieșind din lipsa celor atenuante cum ar fi nerecunoașterea de către inculpat a vinovăției, căința sinceră, etc. Respectiv, instanța de apel întru repararea erorii judiciare, a acordat deplină eficiență dispoziției art. 61, 75 Cod penal, personalitatea inculpatului care deși nu are antecedente penale, caracterizându-se pozitiv la locul de muncă și de trai, fiind căsătorit și având la întreținere copil minor, totuși la moment este acuzat de comiterea unei alte fapte penale în rezultatul cărei a decedat Botnari Simion, anterior fiind supus răspunderii contravențională (f.d. 56, vol. 1), împrejurări ce permit păstrarea pedepsei cu închisoare, doar cu înăsprirea ei în limita sancțiunii normei penale pentru care este condamnat.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocații Dorfman Igor și Rusnac Aliona în numele inculpatului au atacat-o cu recursuri ordinare. 6.1 Avocatul Dorfman Igor în interesele inculpatului a invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, într-un alt complet. În motivare recurentul a indicat că: 5 - instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel și a dat o apreciere eronată probelor administrate și a altor argumente invocate de apărare; - apărarea este de părere a avut loc o ingerință în activitatea de examinare a prezentei cauze penale, fapt care a și dus la condamnarea ilegală a lui Tataru Vitalie; - la examinarea plângerii înaintate de către Botnari Mihail, organul de urmărire penală a încălcat prevederile alin. (l) art. 274 Cod de procedură penală, în scopul administrării așa-numitelor probe, ca urmărirea penală să fie pornită cât mai târziu, pentru al acuza pe Tataru Vitalie de comiterea unei altei infracțiuni, care ar fi fost comisă tot la 13 ianuarie 2020; - la baza acuzării inculpatului sunt puse declarațiile presupusei părți vătămate și a unor martori, care urmează a fi apreciate ca subiective; - inculpatul a declarat că nu a efectuat careva împușcături în prezența lui Botnari Mihail, nu l-a amenințat pe acesta cu careva acțiuni violente, inclusiv cu omor, poziție ce este confirmată și de către martorii apărării; - apărarea pune la îndoială veridicitatea declarațiilor lui Botnari; - s-a înrăutățit situația inculpatului prin examinarea separată a două cauze penale privind evenimentele din 13 ianuarie 2020, fapt care s-a demonstrat și prin modalitatea de examinare a prezentului proces penal, în care demonstrativ s-a încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil, garantate inculpatului de legislația în vigoare; - nu există nici o probă ce ar demonstra faptul deținerii de către Tataru Vitalie a unei arme de foc în ziua de 13 ianuarie 2020, la materialele cauzei penale nu se regăsesc careva acte procesuale al acțiunilor de urmărire penală ce ar constata faptul dat; - se pune la discuție înregistrarea video, care nu se știe cum a apărut la cauza dată; - că instanța de apel urma să constate încălcarea prevederilor art. 33-35 Cod de procedură penală, ca un alt motiv de apel și să restituie cauza penală pentru o nouă judecare în instanța de fond, cu anularea sentinței de condamnare. 6.2 Avocata Rusnac Aliona în interesele inculpatului a invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicitând casarea sentinței și deciziei, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatul Tataru Vitalie să fie achitat. În motivare recurenta a indicat că: - atât instanța de fond și de apel nu au dorit să i-a în considerare motivele invocate de apărare, și le-a respins ca nefondate apreciindu-le critic, susținând argumentele învinuirii; - nu au apreciat just probele pe cauză care confirmă că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea imputată; - cu întârziere a fost pornită urmărirea penală, cu încălcarea termenului de 30 zile prevăzut de art. 274 alin. (1) Cod de procedură penală; - se invocă incompatibilitatea judecătorului de a soluționa prezenta cauză, dat fiind expunerea anticipată asupra măsurii preventive aplicată inculpatului într-o altă cauza de învinuire pe omor, cu înlăturarea lui prin încheierea din 27.09.2021 de la 6 examinarea în fond a cauzei de învinuire a lui Botnari pe art. 287 alin. (2) Cod penal, a cărei circumstanțe se referă la cele în care s-ar fi produs pretinsul omor și amenințarea cu moartea, ca temei de remitere a cauzei la rejudecare în ordinea art. 415 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, pe motivul nerespectării prevederilor art. 33-35 Cod de procedură penală la formarea completului de judecată.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursurilor avocaților, menționând că acestea urmează a fi declarate inadmisibile, ca fiind vădit neîntemeiate și lipsite de temeiuri legale.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare pe baza materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente. Colegiul penal menționează că, prezenta cauză se încadrează excepției indicate la pct. 5.3.2 lit. b) din Dispoziția nr. 5 din 02 martie 2022 a Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, ce a permis judecarea cauzei pe durata stării de urgență. 8.1 În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Sub acest aspect se reține că, avocatul Dorfman Igor invocă temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) precum că, „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței”, însă Colegiul penal menționează că recurentul nu a concretizat care din aceste temeiuri le consideră actuale în cauza dată și nu le-a argumentat. Referitor la temeiul nepronunțării asupra tuturor motivelor invocate în apel instanța de recurs îl consideră că este unul declarativ, deoarece recurentul nu a menționat asupra căror motive nu s-a expus instanța, iar din materialele cauzei și textul deciziei atacate rezultă că pentru pronunțarea deciziei, instanța de apel și-a motivat corect soluția bazându-se pe cumulul de probe administrat la cauza penală, examinate și cercetate în prima instanță, cercetate suplimentar și verificate în instanța de apel, apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură. Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. În esență, criticile recurentului se axează pe ideea că instanța de apel a apreciat greșit și eronat a dispus condamnarea inculpatului în baza art. 155 Cod penal. 7 Însă, verificând alegațiile date și circumstanțele cauzei în raport cu actele cauzei, Colegiul penal le consideră neîntemeiate, or instanțele de judecată, judecând cauza și verificând probele cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă, potrivit art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării lor, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția lui Tataru Vitalie în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal. Colegiul penal statuează că critica aprecierii probelor nu poate fi supusă analizei la etapa examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată de a se pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter procedural sau material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de judecarea fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța de recurs. Mai mult, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care îl propune inculpatul, este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal. În acest context, Colegiul penal respinge ca neîntemeiat argumentul recurentului că, instanțele de apel la adoptarea hotărârii de condamnare s-au bazat în exclusivitate pe declarațiile unei persoanei, care nu coroborează cu celelalte probe, deoarece aceasta reprezintă poziția subiectivă a recurentului. De asemenea, instanța de apel a argumentat clar respingerea alegațiilor apărării privind pornirea urmăririi penale. Privitor la incompatibilitatea judecătorului ca temei de anulare a sentinței în ordinea art. 415 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală coroborat cu art. 33 Cod de procedură penală, instanța de apel a invocat „ Pe când, în speța dedusă judecății, judecătorul instanței de fond ce a examinat cauza, nu a participat anterior în calitate de judecător de instrucție la examinarea chestiunilor legate de verificarea legalității acțiunilor de urmărire penală, actelor procesuale sau măsurilor preventive, expunându-se în acest sens pe o altă cauză penală, în care inculpatul V. Tataru este învinuit de comiterea omorului premeditat, iar împrejurările în care a fost comisă amenințarea cu omor a lui M. Botnari, sunt altele decât cele de care inculpatul se învinuiește în comiterea omorului lui *****, ne constituind pentru judecător impediment procesual de soluționarea prezentei spețe și nici temei de rejudecare în ordinea art. 415 alin. (1) pct. 3) Cod pr. penală. Mai mult ca atât, asupra imparțialității și nepărtinirii acestuia, precum și lipsa temeiurilor de înlăturare de la examinarea cazului, prevăzute la art. 33 Cod pr. penală, s-a expus instanța de fond la respingerea cererilor de recuzare din 15.07.2021; 16.07.2021; 19.07.2021 (f.d. 178-179; 201-202; 233-234, vol. 2).” Mai mult, criticile formulate de recurent prin care se invocă aceleași motive ca și în apel, au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel și ultima le- 8 a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 5, soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea judecătorească în raport și cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, nu se identifică existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casarea deciziei recurate. Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că, hotărârea contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția. 8.2 În corespundere cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide asupra inadmisibilității recursului ordinar în cazul în care constată că acesta nu corespunde după conținut prevederilor art. 430 Cod de procedură penală. Reieșind din dispoziția art. 430 Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să corespundă anumitor cerințe, în special, textul recursului trebuie să conțină argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute expres de art. 427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea problemelor de drept ce persistă în cauza deferită judecății și care au afectat echitatea procedurilor desfășurate de instanța de apel. Lecturând textul recursului declarat de avocata Rusnac Aliona, se reține că deși recurenta a invocat temeiul prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, contrar normei citate supra nu a indicat în ce constă problema de drept și care sunt argumentele în susținerea pretențiilor sale referitor la ilegalitatea hotărârii contestate. Conținutul recursului se rezumă în afirmația că la materialele cauzei penale nu există probe care să demonstreze în mod echitabil vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii care i se încriminează, însoțită de dezacordul cu respingerea argumentului privind pornirea întârziată a urmăririi penale și incompatibilitatea judecătorului. Astfel, simpla referință la prevederile unor norme și argumente, fără a le raporta la circumstanțele particulare ale procesului penal și fără a demonstra modul în care acestea au fost încălcate, nu satisface cerințele noțiunii de „ argumentare a ilegalității hotărârii atacate” în sensul în care o solicită alin. (5) art. 430 Cod de procedură penală. Circumstanțele enunțate denotă că recursul nominalizat nu întrunește condițiile de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica, și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent. Ori, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar criticele din recursul înaintat de avocatul Dorfman Igor sunt vădit neîntemeiate și cele invocate de avocatul Rusnac Aliona nu îndeplinesc cerințele de formă și de conținut. 9

În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 1), 4) Cod de procedură penală, Colegiul Penal d e c i d e : Inadmisibilitatea recursurilor declarate împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Bălți din 01 noiembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe TATARU Vitalie XXXXX, de avocatul Dorfman Igor în numele inculpatului din 13 ianuarie 2022 ca fiind vădit neîntemeiat și de avocatul Rusnac Aliona din 18 ianuarie 2022 deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 mai 2022. Președinte Nadejda TOMA Judecător Liliana CATAN Judecător Ion GUZUN 10