1ra-1883/21 — art.42 alin.5 art.172 alin.2 lit. b, c CP

1ra-1883/21 — art.42 alin.5 art.172 alin.2 lit. b, c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1883/21

1-20123395-01-1ra-26082021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Cobzac Elena, Plămădeală Ghenadie,

a judecat fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 mai 2021, în cauza

penală în privința lui

Tataru Mihail XXXXX, născut la XXXXX

originar și domiciliat în s. XXXXX, r-nul

XXXXX

și

Gospodari Cătălina XXXXX, născută la

XXXXX, originară și domiciliată în com.

XXXXX, r-nul XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.10.2020 – 18.11.2020;

Instanța de apel: 09.02.2021 – 12.05.2021;

Instanța de recurs: 26.08.2021– 01.03.2022.

a c o n s t a t a t :

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de

procedură penală, au fost recunoscuți vinovați și condamnați:

- Tataru Mihail în baza art.art.42 alin.(5), 172 alin.(2) lit. b) și c) Codul

penal, la 3 ani și 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis;

- Gospodari Cătălina în baza art.172 alin.(2) lit. c) Codul penal, la 3 ani și 6

luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis pentru femei.

S-a admis acțiunea civilă și s-a încasat în mod solidar de la inculpați în

beneficiul lui Alexeev Maria, sumă de 50 000 lei, cu titlu de prejudiciu material și

1

suma de 300 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

09 martie 2019, în perioada de timp ora 20:00- 22:00, aflându-se la domiciliul lui

din satul XXXXX, raionul XXXXX, acționând intenționat și conștientizând că

exercită o influință negativă asupra unui minor, urmărind scopul satisfacerii poftei

sexuale în forme perverse față de minora Alexeev Maria (născută la XXXXX) cu

care a fost anterior într-o relație de prietenie și respectiv despre care cunoștea că

aceasta este minoră, după ce au servit băuturi alcoolice, fiind conștient de faptul că

prin acțiunile sale săvârșește acte ilegale cu caracter sexual, folosindu-se de situația

de neputință a minorei Alexeev Maria, care se afla în stare de ebrietate avansată,

profitând de imposibilitatea acesteia de a-și exprima voința, a întreprins față de

minora Alexeev Maria acțiuni în formă perversă cu caracter obscen exprimate prin

comportament de susținere a acțiunilor de abuz sexual prin gesturi, mimică,

îndemnuri și sugestii motivând și mai mult pe coautorul faptei Tataru Veronica și

autorul faptei Gospodari Cătălina să introducă în cavitatea vaginală a minorei

Alexeev Maria a diferitor obiecte printre care coada unui pieptene și a unui cățel de

usturoi, ia pus o hârtie între degetele de la picioarele minorei Alexeev Maria și i-a

dat foc.

Tot el a stropit-o cu parfum în zona intimă pe minora Alexeev Maria, iar

Tataru Veronica a aprins bricheta, fără ai cauza minorei arsuri.

În continuarea acțiunilor criminale, Tataru Mihail a luat un con de brad pe

care l-a introdus între fesele minorei Alexeev Maria.

La acțiunile descrise supra au fost martori oculari Vidru Efim, Constantin

Valeriu, care au solicitat abuzatorilor să înceteze acțiunile de abuz sexual asupra

minorei Alexeev Maria, dar și martorii Baiș Nicoleta și Roșca Vladimir, care se

aflau lângă ușa odăii în care se afla partea vătămată și au văzut acțiunile de abuz

sexual întreprinse de către autorul faptei Gospodari Cătălina, coautorul Tataru

Veronica și complicele la infracțiune Tataru Mihail.

Ca urmare a acțiunilor de susținere, prin sfaturi, îndemn, gesturi, acțiuni și

comportament întreprinse de Tataru Mihail asupra minorei Alexeev Maria, ultimei i-

au fost cauzate stări psihice stresante, o atmosferă umilitoare victimei minore ce a

avut un impact negativ asupra conștiinței și dezvoltării normale a victimei minore.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanța a reținut în drept că, fapta inculpatului întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.art.42 alin.(5), 172 alin.(2) lit. b) și c)

Cod penal, individualizată prin –„ Complice la homosexualitate sau satisfacerea

poftei sexuale în forme perverse, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra

sau de a-și exprima voința, săvârșite cu bună-știință asupra unui minor, de mai

multe persoane”.

Gospodari Cătălina pe 09 martie 2019, în perioada de timp ora 20:00-22:00,

aflându-se în domiciliul cet. Tataru Mihail din satul XXXXX raionul XXXXX,

urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale în forme perverse asupra minorei

Alexeev Maria (născută la XXXXX), fapt despre care nu a cunoscut, în mod

insistent după ce au servit băuturi alcoolice împreună cu Tataru Mihail, Tataru

2

Veronica, observând că minora Alexeev Maria se află în stare de ebrietate alcoolică

avansată, a propus să se joace în jocul „De-a sticla la dezbrăcat”, procedând astfel

încât sticla să se oprească în mod prioritar în direcția minorei Alexeev Maria, care

era îndemnată de fiecare dată să se dezbrace de câte un articol de vestimentație.

Rămânând doar în pantaloni așezată în mijlocul odăii Gospodari Cătălina i-a tras

forțat pantalonii de pe picioarele minorei, încercând să-i scoată și lenjeria intimă,

însă minora Alexeev Maia a oprit-o, în acest timp Tataru Mihail striga și îndemna pe

Gospodari Cătălina să o dezbrace.

Peste puțin timp după ce minora Alexeev Maria a plecat la nivelul doi al casei

să se odihnească, la inițiativa Cătălinei Gospodari, împreună cu Tataru Mihail și

Tataru Veronica, fiind conștientă de faptul că prin acțiunile sale săvârșește acte

ilegale cu caracter sexual, folosindu-se de situația de neputință a minorei Alexeev

Maria, care se afla în stare de ebrietate avansată, profitând de imposibilitatea

acesteia de a-și exprima voința, totodată, fiindu-i imobilizat corpul de către Tataru

Veronica, care a creat condiții favorabile autorului faptei Gospodari Cătălina să

întreprindă față de minora Alexeev Maria acțiuni în formă perversă cu caracter

obscen și cinic exprimate prin introducerea în cavitatea vaginală a minorei Alexeev

Maria a diferitor obiecte: printre care coada unui pieptene și a unui cățel de usturoi,

precum și a susținut acțiunile complicelui la infracțiune Tataru Mihail, care a adus

usturoiul și conul de brad pentru a fi introduse în organul genital al părții vătămate.

La acțiunile descrise supra au fost martori oculari Vidru Efim și Constantin

Valeriu, care au solicitat abuzatorilor Tataru Veronica, Gospodari Cătălina și Tataru

Mihai să înceteze acțiunile de abuz sexual asupra minorei Alexeev Maria, dar și

martorii Baiș Nicoleta și Roșca Vladimir, care se aflau lângă ușa odăii în care se afla

partea vătămată și au văzut acțiunile de abuz sexual întreprinse de către autorul

faptei Gospodari Cătălina, coautorul Tataru Veronica și complicele la infracțiune

Tataru Mihail.

Ca urmare a acțiunilor întreprinse de Gospodari Cătălina asupra minorei

Alexeev Maria, ultimei i-au fost cauzate dureri fizice și stări psihice stresante, o

atmosferă umilitoare victimei minore ce a avut un impact negativ asupra conștiinței

și dezvoltării normale a victimei minore.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanța a reținut în drept că, fapta inculpatei întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.172 alin.(2) lit. c) Cod penal,

individualizată prin –„ Homosexualitatea sau satisfacerea poftei sexuale în forme

perverse, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-și exprima

voința, săvârșită de mai multe persoane”.

Mihail a contestat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă.

În motivarea cererii de apel nominalizate, s-au invocat următoarele motive:

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, mai cu

seamă în partea ce ține de individualizarea pedepsei penale pentru condamnat și

3

soluționării chestiunii dacă pedeapsa penală stabilită trebuie să fie executată real.

Motivarea soluției adoptate de către instanță constituie o îndatorire care înlătură

orice aspect discreționar în realizarea justiției, dând pârților posibilitatea să-și

formeze convingerea cu privire la legalitatea și temeinicia soluției adoptate. Anume

motivarea soluției prezumă punerea în evidență a unor date concrete care, folosite ca

premise, pot determina formularea unei/unor concluzii logice. Or, o simplă afirmare

a unei concluzii fără indicarea unei/unor date concrete, fără invocarea modului în

care a fost stabilită acea dată sau referirea explicită ori implicită la actele cauzei în

general nu presupune nici pe departe ideea de a motiva. În acest context, CtEDO

statuează faptul că motivarea unei hotărâri constituie una dintre componentele

dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO. Astfel, instanța are

obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor

părților (Cauza Boldea c. România, Hotărârea din 20 aprilie 2010, pct. 32, 38);

- sentința Judecătoriei Strășeni este una incompletă, deoarece nu oferă răspuns

la toate motivele importante invocate în sprijinul apărării, iar nemotivarea unei

hotărâri judecătorești încalcă dreptul părților la un proces echitabil, garantat de art.6

alin.1 CEDO. CtEDO, în jurisprudența sa, a reiterat că efectul art.6 este, printre

altele, de a plasa un „tribunal” sub o obligație de a petrece o examinare adecvată a

pozițiilor, argumentelor și probelor, fără a prejudicia evaluarea sa dacă ele sunt

relevante pentru decizia sa (Cauza Buzescu c. România din 24 mai 2005,

nr.61302/00);

- în aceeași ordine de idei, motivarea unei hotărâri nu este o problemă de

volum, ci una de esență, de conținut, aceasta urmând să fie clară, concisă și

concretă, în concordanță cu probele și actele din dosar;

- în speță, instanța nu a răspuns în niciun fel argumentelor părții apărării, în

care acesta face referire la faptul că: - nu are antecedente penale. - și-a recunoscut

vinovăția penală (or, conform art.76 alin.(1) lit. f) Cod penal, recunoașterea

vinovăției constituie o circumstanță atenuantă care urmează a fi luată în vedere în

procesul de individualizare a pedepsei penale conform art.art.78-79 Cod penal);

- Tataru Mihail în conformitate cu prevederile art.3641 Codul de procedură

penală a depus o cerere prin care a solicitat examinarea cauzei în baza probelor

administrate în cadrul urmăririi penale s-a căit sincer de cele săvârșite, iar aceasta

urmează a fi apreciată ca o circumstanță atenuantă (moment posibil în baza art.76

alin (2) Cod penal;

- comiterea faptei de către Tataru Mihai se datorează unui moment accidental

de împrejurări din viața sa. Astfel, instanța de fond, corect a încadrat acțiunile

inculpatului, dar condamnându-1 pe Tataru Mihai în baza art.172 alin.(2) lit. b) și c)

Cod penal i-а aplicat o pedeapsă prea aspră, fără a ține cont de prevederile art.7 Cod

penal unde se menționează că la aplicarea pedepsei se ține cont de caracterul și

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală;

- măsura de pedeapsă este una prea aspră în raport cu fapta comisă, Tataru

Mihai nu are antecedente penale, și-a recunoscut vina în săvârșirea infracțiunii și s-a

căit sincer. Restrângerea totală a libertății persoanei prin plasarea acestuia în

4

penitenciar nu va contribui nicidecum la reeducarea și resocializarea acesteia, dar ar

putea să-i afecteze grav starea de sănătate fizică și psihică;

- totodată, faptul că Tataru Mihai a solicitat examinarea cauzei pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală. Iar, potrivit art.3641 alin.(8) Cod

de procedură penală - inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza

de urmărire penală beneficiază de reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare;

- dat fiind faptul că au fost identificate un șir de circumstanțe atenuate și

anume recunoașterea vinovăției căința sinceră, precum și afectarea gravă, prin

infracțiunea săvârșită, a făptuitorului acesteia sau greutatea poverii pedepsei,

aplicată pentru el din cauza sănătății lui;

- dacă minimul pedepsei cu închisoarea prevăzut la articolul corespunzător

din partea specială a Codului penal este mai mic de 10 ani, pedeapsa poate fi redusă

până la acest minim. Ținând cont de personalitatea inculpatului, de circumstanțele

cauzei, de comportamentul lui Tataru Mihai în timpul și după consumarea

infracțiunii, de faptul că acesta a conștientizat pericolul social al acțiunilor sale, a

achitat o parte a prejudiciului material al acțiunii civile minorei Alexeev Maria suma

de 20 000 lei în baza recipisei din 24.11.2020, dar și faptul că nu are antecedente

penale, face posibilă suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

inculpatului, în conformitate cu prevederile art.90 Cod penal pe un termen minim.

3.1. Avocatul Stratan Igor în numele inculpatei Gospodari Cătălina a

contestat cu apel sentința, solicitând casarea parțială a acesteia în partea stabilirii

pedepsei cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatei să-i fie stabilită o pedeapsă

potrivit prevederilor art.90 Cod penal.

În motivarea cererii de apel nominalizate, s-au invocat următoarele motive:

- instanța de judecată la stabilirea pedepsei sub formă de închisoare inculpatei

Gospodari Cătălina nu a individualizat just criteriile generale de individualizare a

pedepsei aplicate, deoarece inculpata poate fi corectată și reeducată și prin aplicarea

unei pedepse sub formă de închisoare cu suspendarea executării pedepsei stabilite;

- circumstanțele expuse, atestă în mod lucid că instanța de fond nu și-a

motivat soluția în partea pedepsei stabilite inculpatei în condițiile legii, aplicând

neîntemeiat față de inculpată pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3

ani și 6 luni în raport cu situația de fapt existentă la data condamnării ei și a scopului

pedepsei penale - restabilirea echității sociale, corectarea inculpatei, prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acesteia, cât și a altor persoane, deoarece

a adoptat hotărârea care nu cuprind motive de drept pe care se întemeiază soluția și

anume faptul că inculpata poate fi corectată și reeducată și prin aplicarea unei

pedepse sub formă de închisoare cu suspendarea executării pedepsei stabilite în

condițiile în care alin.(2) al art.75 Cod penal prevede expres că o pedeapsă mai

aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se

stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei;

5

- s-au stabilit un șir de circumstanțe atenuante și anume căința activă,

contribuirea la descoperirea infracțiunii. În cazul în care instanța de judecată

constată circumstanțe atenuante la săvârșirea infracțiunii, pedeapsa principală se

reduce sau se schimbă, ceia ce în speța dată lipsește;

- potrivit art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei

pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, beneficiază de reducere cu o

treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu

muncă neremunerată în folosul comunității și de o reducere cu o pătrime a limitelor

de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă;

- din textul sentinței se impune cert concluzia că, în cazul dat nu poate fi

vorba de calitatea actului de justiție prin obligarea instanței de a motiva sentința

adoptată pentru a asigura o transparență a justiției care ar trebui să fie nepărtinitoare

și să acționeze doar în interesul legii, ceia ce în actul procedural dat lipsește cu

desăvârșire deoarece instanța de judecată la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de 3 ani și 6 luni inculpatei Gospodari Cătălina nu a ținut cont de limite

minime și maxime de pedeapsă, ceia ce impune cert concluzia că instanța de

judecată la stabilirea pedepsei aplicate a interpretat eronat legea.

3.2. Avocatul Daniliuc Nicolae în numele inculpatei Gospodari Cătălina a

contestat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia cu rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care inculpata să fie achitată, din motiv că nu există fapta infracțiunii.

În motivarea cererii de apel nominalizate, s-au invocat următoarele motive:

- prima instanță nefondat a aplicat măsura preventivă sub formă de arest

preventiv față de inculpata, până la intrarea sentinței în vigoare. Instanța de judecată

nu era în drept să aplice măsura preventivă sub formă de arest până la intrarea în

vigoare a sentinței;

- sentința judecătoriei Strășeni, sediul Central din 18 noiembrie 2020 în partea

aplicării măsurii preventive față de inculpata Cătălina Gospodari este în contradicție

cu prevederile art. 25 din Constituția Republicii Moldova.

fost respins ca inadmisibil apelul declarat de către avocatul Daniliuc Nicolae în

numele inculpatei Gospodari Cătălina.

A fost admis apelul declarat de către avocatul Pretula Carolina-Caleria în

numele inculpatului Tataru Mihail și apelul declarat de către avocatul Stratan Igor în

numele inculpatei Gospodari Cătălina, casată parțial sentința în latura penală și

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum

urmează:

- Tataru Mihail a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.art.42

alin.(5), 172 alin.(2) lit. b) și c) Cod penal cu aplicarea prevederilor art.70 alin.(31)

Cod penal și art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, la 3 ani și 6 luni închisoare,

cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art.90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 5 ani;

6

- Gospodari Cătălina a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza

art.172 alin.(2) lit. c) Cod penal cu aplicarea prevederilor art.70 alin.(31) Cod penal

și art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, la 3 ani și 6 luni închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis pentru femei.

În temeiul art.90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 5 ani.

În rest sentința s-a menținut.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a menționat ca fiind dovedită

vinovăția inculpatului Tataru Mihail în calitate de complice, adică persoană care a

contribuit la săvârșirea infracțiunii prin sfaturi, indicații, acordare a sprijinului a

săvârșit infracțiunea prevăzută de art.42 alin.(5), art.172 alin.(2) lit. b), c) Cod penal,

complice la homosexualitate sau satisfacerea poftei sexuale în forme perverse,

profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-și exprima voința,

săvârșite cu bună-știință asupra unui minor, de mai multe persoane. Precum și

vinovăția Gospodari Cătălina în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.172 alin.(2)

lit. c) Cod penal, homosexualitatea sau satisfacerea poftei sexuale în forme perverse,

profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-și exprima voința,

săvârșită de mai multe persoane.

Referitor la apelul depus de către avocatul Daniliuc Nicolae în numele

inculpatei Gospodari Cătălina, instanța de apel a notat că soluția de respingere a

acestuia ca inadmisibil se datorează faptului că este depus de către o persoană fără a

avea calitatea prevăzută de art.401 Cod de procedură penală.

Cu aplicarea prevederilor art.art.67 și 70 Cod de procedură penală, instanța de

apel a statuat că, inculpata Gospodari Cătălina este reprezentată în instanța de apel de

către avocata Buruiană Elena, potrivit mandatului din 21 aprilie 2021 nr. XXXXX,

anexat la materialele dosarului, astfel, avocatul Daniliuc Nicolae nu este împuternicit

în mod legal de a depune apel.

Pe de altă parte, instanța de apel, s-a referit la individualizarea pedepsei, făcând

trimitere la prevederile art.61 și art.75 Cod penal și a conchis că va exclude din

sentință circumstanța agravantă reținută în privința inculpaților Tataru Mihail și

Gospodari Cătălina și anume săvârșirea infracțiunii prin acte de batjocorire a victimei

și săvârșirea infracțiunii de către o persoană în stare de ebrietate, provocată de

consumarea substanțelor menționate la art.24 Cod penal, pe motiv că, circumstanța

respectivă nu a fost invocată de către acuzatorul de stat nici în rechizitoriu și nici în

ședințele de judecată, acesta fiind reținută din oficiu de către instanța de judecată.

În legătură cu apelul declarat de către avocatul Pretula Carolina-Caleria în

numele inculpatului Tataru Mihail și apelul declarat de către avocatul Stratan Igor în

numele inculpatei Gospodari Cătălina, instanța de apel la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de personalitatea celui vinovat. În sensul descris, a fost constatate

următoarele momente, ce țin de individualizarea pedepsei penale în privința

inculpaților, care potrivit caracteristicelor eliberate se caracterizează pozitiv,

avertizări și pedepse nu au, iar plângeri asupra lor nu au fost; conform certificatelor

eliberate de instituțiile medicale la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află,

7

potrivit revendicării F-246, inculpații anterior nu au fost judecați și examinarea

cauzei a fost potrivit prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală.

Totodată, infracțiunile comise de către inculpați conform art.16 Cod penal se

consideră grave. Însă, ținând seama de circumstanțele prezente în cauză și

personalitatea condamnaților, care au recunoscut vina și s-au căinat sincer în cele

comise, că au recuperat total prejudiciul părții vătămate, anterior nu au săvârșit

careva delicte ori infracțiuni, s-a conchis că aceste acțiuni în viața lor sunt unice.

În acest context, instanța de apel a remarcat că, într-adevăr la cazul dedus

judecății s-a constat un comportament ce întrece limitele moralității ce ține de

acțiunile inculpaților, consumul de alcool, declarațiile părinților precum că copii

deseori fug de acasă, însă anume aceste circumstanțe au dus instanța de apel la

concluzia că inculpații merită o șansă să se integreze în societate, să se corecteze și

să-și revizuiască comportamentul. Atât inculpatul Tataru Mihail cât și inculpata

Gospodari Cătălina au invocat instanței că le pare rău de cele întâmplate, consideră

imoral acest comportament, doresc să se corecteze, iar instanța de apel este ferm

convinsă că aflându-se la libertate, inculpații susținuți de părinți vor îndreptățit

încrederea instanței ce li s-a acordat.

În afară de aceasta, instanța de apel a constat că, inclusiv partea acuzării în

instanța de fond cât și în instanța de apel a solicitat stabilirea față de inculpați a

pedepsei cu închisoare - 4 ani pentru Tataru Mihail și pentru inculpata Gospodari

Cătălina - 5 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar

conform art.90 Cod penal a le suspenda condiționat executarea pedepsei pentru

ambii, cu un termen de probațiune de 5 ani și să nu se execute această pedeapsă, dacă

în termenul de probă ei nu vor săvârși o nouă infracțiune și prin comportare

exemplară, vor îndreptăți încrederea ce li s-a acordat.

Astfel, instanța de apel a reținut pedeapsa stabilită inculpaților, dar cu aplicarea

prevederilor art.90 Cod penal, care este corectă și corespunde circumstanțelor cauzei

și î-și va atinge scopurile enunțate în art.61 Cod penal, va duce la restabilirea echității

sociale, corectarea acestora, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, or în

ședința instanței de apel s-a constat că partea vătămată, fiind asistată și de avocat, a

fost de acord cu solicitarea apelanților de a fi suspendată executarea pedepsei potrivit

art.90 Cod penal, solicitând admiterea cererilor de apel.

penală, a contestat cu recurs decizia, solicitând casarea acesteia cu menținerea

sentinței.

În motivarea recursului nominalizat, s-au invocat următoarele motive:

- concluzia privind individualizarea greșită a pedepsei penale aplicată

inculpaților Tataru Mihail și Gospodari Cătălina se reflectă prin faptul că aceasta nu

este în acord cu principiul proporționalității având în vedere faptele săvârșite dar și

impactul social al acestora;

- decizia adoptată în privința lui Tataru Mihail și Gospodari Cătălina la

stabilirea pedepsei contravine prevederile art.394 alin.(2) pct. 3) Cod de procedură

penală, deoarece ea nu cuprinde motivele de aplicare a pedepsei cu suspendare

condiționată a executării ei;

8

- consideră greșită concluziile instanței de apel în partea individualizării

pedepsei stabilite inculpaților Tataru Mihail și Gospodari Cătălina și în contradicție

cu probatoriul administrat la etapa urmăririi penale și cercetării judiciare, neconforme

scopului legii penale și principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei

penale, în situația în care inculpații au comis o infracțiune gravă, fiind în stare de

ebrietate alcoolică, comportamentul ce întrece limitele moralității ce ține de acțiunile

inculpaților, săvârșirea infracțiunii prin acte de batjocorire a victimei, prin

dezbrăcarea victimei de lingeria intimă, prin desfacerea picioarelor în scopul

demonstrării organelor genitale persoanelor prezente la locul derulării evenimentelor,

introducerea pieptenului de mai multe ori în vaginul victimei, introducerea unui cățel

de usturoi, apoi a unui con de brad în vagin, apoi stropind-o cu parfum în zona

organului genital, dându-i foc, tot ei i-au pus o hârtie între degetele de la picioare

minorei Marian Alexeev și i-au dat foc;

- la aplicarea pedepsei inculpaților, instanța de apel nu au acordat deplină

eficiență prevederilor art.art.61 și 75 Cod penal, în speță, incorect a ajuns la concluzia

stabilirii unei pedepse non privative de libertate aplicând eronat institui suspendării

condiționate a executării pedepsei, conform prevederilor art.90 Cod penal;

- pentru a-și atinge scopul, o pedeapsă penală nu trebuie să fie retributivă,

intimidatoare sau vindicativă, în sens că, aceasta nu trebuie privită ca „prețul" pe care

trebuie să-1 plătească persoana pentru fapta prejudiciabilă, ci trebuie să reflecte un

echilibru între gravitatea faptei prejudiciabile și urmările ei, prin excluderea

caracterului vindicativ al pedepsei;

- procurorul ținând cont de raționamentele doctrinei penale, consideră că

pedeapsa trebuie să impună infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui

proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și să fie suficientă pentru restabilirea

echității sociale, adică a drepturilor și intereselor părții vătămate, a statului și întregii

societăți, perturbate prin infracțiune, astfel că corectarea și reeducarea inculpatului în

opinia acuzării, poate avea loc numai în condiții mai severe;

- aceste circumstanțe relevă faptul că, unica și indiscutabila metodă de

reeducare și corijare, este condamnarea inculpaților la pedeapsa reală or, argumentele

invocate la adoptarea soluției prin care instanța de apel s-a mizat pe personalitatea

inculpaților, căința sinceră a acestora și faptul că acestea sunt la o vârstă tânără nu pot

substitui rezonanța acestor categorii de infracțiunii pentru care inculpații au fost

diferiți justiției și impactul acesteia asupra societății;

- deși inculpații au acceptat opțiunea de a fi examinată cauza în procedură

simplificată potrivit prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, totuși aceasta

circumstanță relevantă la stabilirea pedepsei nu poate fi valorificată ca o circumstanță

atenuantă judiciară, ce ar condiționa aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, dat fiind

că inculpații deja a beneficiat de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de sancțiunea normei de care au fost acuzați;

- în conformitate cu prevederile art.90 Cod penal, la stabilirea pedepsei cu

suspendarea condiționată a executării se admite numai luând în considerație

personalitatea vinovatului în cazul existenței circumstanțelor atenuante, legate de

scopul, motivele, rolul vinovatului și comportamentul acestuia până la săvârșirea

9

infracțiunii, în timpul și după săvârșirea acesteia. În acest caz, instanța de judecată

este obligată să indice care anume circumstanțe ale cauzei sunt considerate atenuante

și în corelație cu care date despre persoana vinovatului ele servesc temei pentru

aplicarea art.90 Cod penal.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis, din

următoarele considerente.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit. a) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii atacate și

menținerea sentinței, când apelul a fost greșit admis.

În conformitate cu prevederile art.art.414-417 Cod de procedură penală,

instanța de apel, urma să soluționeze paralel cu starea de fapt și chestiunile de drept,

inclusiv: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect

calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept

procesual penal, au fost corect aplicate.

Potrivit art.427 alin.(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, o hotărâre a

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul

când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori instanța

a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței s-au s-a aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Cu referire la cele ce preced, Colegiul penal lărgit consideră că, prima instanță

corect a stabilit executarea reală a pedepsei, iar instanța de apel greșit și-a motivat

soluția privind individualizarea executării pedepsei în privința inculpaților și nu a

pătruns în esența problemei de fapt și de drept, eronat aplicând în privința inculpaților

dispoziția art.90 Cod penal.

Discordanța între cele reținute de instanța de apel și conținutul real al

circumstanțelor cauzei, precum și ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept

consecință pronunțarea unei concluzii premature și greșit motivate în privința

aplicării pedepsei cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

În acest context, instanța de recurs amintește că, potrivit prevederilor art.75

Cod penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

stabilite de lege de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea

fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de

influința pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Luând ca bază aceste prevederi ale legii penale și soluționând chestiunea cu

privire la vinovăția inculpaților, de jure și de facto, instanța de judecată urmează să

constate dacă s-au confirmat sau nu temeiurile prevăzute de legea penală pentru a-l

supune pe inculpați răspunderii penale și decide asupra cuantumului pedepsei care

urmează a se stabili acestora.

10

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată

corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale

și pedepsei penale, prevăzute de art.61 Cod penal, în strictă conformitate cu

dispozițiile părții generale a Codului penal și în limitele fixate în partea specială.

Aplicarea unei pedepse inechitabile poate avea drept consecință violarea

drepturilor omului protejate de Convenția Europeană.

Colegiul penal remarcă aici că, principalele elemente de care judecătorul (sau

completul de judecată), trebuie să țină seama de fiecare dată când soluționează cauza

penală și când alege categoria de pedeapsă conform normelor generale prevăzute în

art.art.62-71 Cod penal, sunt termenul și mărimea acesteia conform limitelor fixate în

articolul respectiv al Părții speciale a Codului penal.

Limitele pedepsei, prevăzute în partea specială, sunt determinate de încadrarea

juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite.

Gravitatea acesteia constă în modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de

scopul urmărit de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, de urmările produse sau

care urmau a se produce.

Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se stabilește

având în vedere persoana celui vinovat, care include date privind gradul de dezvoltare

psihică, situația materială, familială sau socială, prezența sau lipsa antecedentelor

penale, comportamentul inculpatului până sau după săvârșirea infracțiunii.

Aceste criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei sau

valorificat anume în această ordine, fiind stabilit inculpatului Tataru Mihail în baza

art.172 alin.(2) lit. b) și c) Cod penal și inculpatei Gospodari Cătălina în baza art.172

alin.(2) lit. c) Cod penal.

Ulterior, după individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului

acesteia, în cazul stabilirii pedepsei închisorii, continuă operațiunea de

individualizare, dar sub aspectul de executare a pedepsei deja stabilite, prin numirea

tipului de penitenciar și soluționarea chestiunii dacă pedeapsa stabilită inculpatului

trebuie să fie executată real ori, sub raportul personalității acestuia de a se corecta și

reeduca, poate fi formulată concluzia că scopul pedepsei se poate atinge și prin

aplicarea suspendării executării pedepsei în privința vinovatului pe o perioadă de

probațiune stabilit de instanța de judecată.

Pe cale de consecință, raportat la considerentele expuse supra, Colegiul penal

lărgit remarcă faptul că, aplicarea prevederilor art.90 Cod penal – suspendarea

condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o

măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea săvârșită de el este

un incident în viața acestuia.

Prin urmare, în sensul legii, în afară de motivele care au servit temei pentru

stabilirea pedepsei principale, instanța trebuie să dea o motivare suplimentară, din

care considerente s-a concluzionat că nu este rațional ca inculpații să execute real

termenul pedepsei stabilite.

Analizând condițiile în care poate fi acordată suspendarea executării pedepsei,

rezultă că aceasta nu este un drept al inculpaților, ci o facultate a instanței de

judecată, care este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

11

La caz, din actele dosarului se constată că, inculpații Tataru Mihail și

Gospodari Cătălina au săvârșit o infracțiune gravă, fiind în stare de ebrietate alcoolică

și manifestând un comportament ce întrece limitele moralității ce ține de acțiunile

acestora: prin dezbrăcarea victimei de lingeria intimă, prin desfacerea picioarelor în

scopul demonstrării organelor genitale altor persoane prezente la locul derulării

evenimentelor, introducerea de mai multe ori a pieptenului în vaginul victimei,

introducerea unui cățel de usturoi și mai apoi a unui con de brad în vagin, după care,

stropind-o cu parfum în zona organelor genitale și dându-i foc, tot ei i-au pus o hârtie

între degetele de la picioare minorei Marian Alexeev și i-au dat foc.

Conform art.90 alin.(1) Cod penal, la stabilirea pedepsei închisorii pe termen

de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru

infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, poate ajunge la concluzia că nu

este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită și poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

perioada de probațiune.

Deși inculpații au acceptat opțiunea de a fi examinată cauza în procedură

simplificată potrivit prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, totuși aceasta

circumstanță relevantă la stabilirea pedepsei nu poate fi valorificată ca o circumstanță

atenuantă judiciară, ce ar condiționa aplicarea prevederilor art.90 Cod penal.

În speță, reieșind din soluția adoptată de instanța de apel, se constată că la

stabilirea și aplicarea pedepsei în privința inculpaților, instanța de apel nu a ținut cont

în deplină măsură de scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de

art.art.61, 75 Cod penal, nu a ținut seama de circumstanțele reale ale cauzei,

circumstanțe care fiind analizate, per ansamblu, nu permit instanței stabilirea unei

pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

Astfel, instanța de recurs apreciază că, modalitatea de executare aleasă și

cuantumul pedepsei stabilite inculpaților, nu este în dezacord cu principiul

proporționalității având în vedere faptele săvârșite și urmările produse.

Mai mult, Colegiul penal lărgit accentuează că, raționamentul de aplicare a

prevederilor art.90 Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia

până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în

fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își

apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi:

conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii

sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului, ceea

ce în cauza deferită judecății nu se constată.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată, într-

un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu

periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

- împrejurările și modul de săvârșire a infracțiunii, precum și mijloacele

folosite;

- starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

12

- natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii;

- motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

- conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal;

- nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială etc.

Din textul deciziei instanței de apel rezultă că, aceasta a motivat dispunerea

suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpaților menționând că

inculpații se pot îndrepta fără a executa real pedeapsa închisorii, ceea ce se consideră

de către instanța de recurs drept o concluzie eronată, care nu poate fi menținută.

Instanța de recurs, găsește întemeiate motivele recursului declarat de procuror

și constată că, concluzia de corijare a inculpaților că este posibilă prin aplicarea

prevederilor art.90 Cod penal, prin suspendarea condiționată a pedepsei, a fost greșită

și neîntemeiată.

Prin urmare, rejudecând cauza, instanța de recurs conchide că soluția primei

instanțe este una corectă care va duce la restabilirea echității sociale, prin care

inculpatul Tataru Mihail a fost condamnat în baza art.art.42 alin.(5), 172 alin.(2) lit.

b) și c) Codul penal, la 3 ani și 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis și inculpata Gospodari Cătălina condamnată în baza art.172 alin.(2) lit. c)

Codul penal, la 3 ani și 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis pentru femei.

Colegiul penal lărgit menționează că, excluderea aplicării prevederilor art.90

Cod penal, în raport cu soluția prevăzută la art.435 alin. (1) pct.2) lit. c) Cod de

procedură penală, nu poate fi considerată o agravare a situației vinovaților.

Or, ca agravare a situației condamnatului se înțeleg situațiile de schimbare a

soluției din achitare în condamnare, de încadrare juridică la o infracțiune mai gravă,

sau un alt alineat nou, de înlocuire a sancțiunii cum ar fi a măsurii educative în

pedeapsă prevăzută de sancțiune, din amendă în închisoare, prin mărirea cuantumului

aceleiași pedepse ori adăugarea la pedeapsa principală a pedepsei complementare, de

aplicarea unor măsuri de siguranță la care nu fusese inițial condamnat, de reținere a

stării de recidivă, a concursului de infracțiuni în loc de infracțiune continuă; situații

de învinuire care esențial, după circumstanțele reale, diferă de cea de la început ori

orice altă modificare a învinuirii, care afectează dreptul inculpatului la apărare.

Față de cele ce preced, Colegiul penal lărgit conchide că, recursul declarat de

procuror urmează a fi admis, casate parțial decizia instanței de apel în latura penală în

partea aplicării prevederilor art.90 Cod penal, cu menținerea sentinței.

procedură penală, Colegiul penal lărgit

d e c i d e :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, casează parțial decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 12 mai 2021, în latura penală în partea aplicării

prevederilor art.90 Cod penal, cu menținerea sentinței Judecătoriei Strășeni, sediul

Central din 18 noiembrie 2020, prin care:

13

- Tataru Mihail XXXXX, se consideră condamnat în baza art.art.42 alin.(5),

172 alin.(2) lit. b) și c) Cod penal, la 3 ani și 6 luni închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

- Gospodari Cătălina XXXXX, se consideră condamnată în baza art.172

alin.(2) lit. c) Cod penal, la 3 ani și 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis pentru femei.

Termenul executării pedepsei urmează a fi calculat din momentul reținerii

inculpaților.

În rest, dispozițiile deciziei contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunță integral la 14 aprilie 2022.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Toma Nadejda

Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

14