1ra-379/22 — art. 186 alin. 2 lit d, 1921 alin. 1 CP

1ra-379/22 — art. 186 alin. 2 lit d, 1921 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-379/22

1-21008182-01-1ra-16032022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Diaconu Iurie și Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Bîrcă Ludmila în numele inculpatului Bivol Dumitru, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

16 noiembrie 2021 și a sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din

13 aprilie 2021, în cauza penală în privința lui

Bivol Dumitru xxxxxx, născut la

xxxxxxxxxxx, originar și domiciliat în

xxxxxx, xxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 20.01.2021 – 13.04.2021;

Instanța de apel: 17.05.2021 – 16.11.2021;

Instanța de recurs: 16.03.2022 – 08.06.2022.

A C O N S T A T A T:

13 aprilie 2021, Bivol Dumitru a fost achitat de sub învinuirea înaintată în

baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, din motivul că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii și în baza art. 390 alin. (3) Cod de

procedură penală a fost reabilitat deplin pe acest capăt de acuzare.

Totodată, Bivol Dumitru a fost recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de a art. 192/1 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis.

Acțiunea civilă (pe capătul de cerere în temeiul art. 192/1 alin. (1) Cod

penal) înaintată de către partea civilă Chirița Tudor în mărime de 29 584,30

(douăzeci și nouă mii cinci sute optzeci și patru lei, 30 bani), ce constituie

valoarea prejudiciului cauzat proprietarului autovehiculului de model „Opel

Vectra” cu numărul de înmatriculare xxxxxx în sumă de 28 784,30 lei cât și

costul expertizei în mărime de 800 lei, s-a admis în principiu, urmând ca

asupra cuantumului acesteia să se expună instanța în procedură civilă.

1

Acțiunea civilă înaintată de partea civilă Chirița Tudor în partea ce ține

de sustragerea bunurilor în cuantum de 18 335,64 lei, a fost lăsată fără

soluționare.

A fost dispusă încasarea de la Bivol Dumitru în contul statului a

cheltuielilor judiciare de plată a expertizei în sumă de 3360 (trei mii trei sute

șaizeci) lei.

Bivol Dumitru, la data de 06 noiembrie 2020, în jurul orei 22:30, urmărind

scopul răpirii mijlocului de transport, fără scop de a-l însuși, acționând cu

intenție directă, în timp ce se afla în ograda blocului locativ situată pe

str. Burebista 66/5, mun. Chișinău, prin alegere de chei, a pătruns în

automobilul de model „Opel Vectra”, anul fabricării 1991, cu numărul de

înmatriculare xxxxxx, ce aparține lui Chirița Tudor, după care l-a răpit, s-a

plimbat cu acesta iar ulterior l-a abandonat pe str. Titulescu 55,

mun. Chișinău, astfel prin aceste acțiuni i-a cauzat părții vătămate Chirița

Tudor un prejudiciu material considerabil, în valoare totală de 15 000 lei.

Tot el, prin rechizitoriu și ordonanța de punere sub învinuire din

14 ianuarie 2021, a fost învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, pentru faptul că, în continuarea acțiunilor

sale criminale, la data de 06 noiembrie 2020, urmărind scopul sustragerii

bunurilor altei persoane, acționând cu intenție directă, din motiv de

cupiditate, prin acces liber a pătruns în automobilul de model „Opel Vectra”,

anul fabricației 1991, cu numărul de înmatriculare xxxxxx, pe care l-a răpit

fără scop de a-l însuși, după care a sustras din torpedou un portmoneu din

piele de culoarea neagră în valoare de 600 lei, în care se aflau mijloace bănești

în sumă de 400 Euro, ceea ce potrivit cursului oficial de schimb valutar BNM

constituie 8124 lei, buletinul de identitate, 2 carduri „Moldova-Agroindbank”

SA, un lănțișor din aur cu cruciuliță în valoare de 1000 lei, permisul de

conducere, contractul de vânzare-cumpărare a automobilului, certificatul de

înmatriculare a acestuia, actul privind testarea auto, asigurarea RCA, un

telefon mobil de model „Asus Zenfone 6” în valoare de 2500 lei, o cutie cu

instrumente de marca „Topex” în valoare de 3000 lei, a doua cutie pentru

instrumente în valoare de 600 lei și un scăunel auto pentru copii cu inscripția

„Watt” în valoare de 1000 lei, după care cu bunurile sustrase a părăsit locul

comiterii infracțiunii, astfel, cauzându-i părții vătămate Chirița Tudor un

prejudiciu material considerabil în sumă totală de 16 824 lei.

a învinuirii în instanța de judecată, Vatavu Diana, a depus apel prin care a

solicitat casarea totală a sentinței primei instanțe, rejudecarea cauzei, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță

prin care inculpatul Bivol Dumitru să fie recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 192/1 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei

de 2 (doi) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar semiînchis și

să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.

(2) lit. d) Cod penal, cu stabilirea pedepsei de 1 (unu) ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar semiînchis.

2

În baza art. 84 alin.(1) din Codul penal, pentru concurs de infracțiuni

prin cumul parțial al pedepselor aplicate, a-i stabili pedeapsa definitivă de 2

(doi) ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

A admite acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Chirița Tudor cu

dispunerea încasării de la inculpat în folosul părții vătămate a prejudiciului

material și moral.

În rest, referitor la cheltuielile de judecată de a menține sentința fără

modificări.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță eronat a apreciat critic

declarațiile date de către partea vătămată, deoarece acestea nu pot fi puse la

îndoială și dovedesc cert că în automobil s-au aflat bunurile menționate și că

inculpatul a sustras aceste bunuri după ce a răpit mijlocului de transport.

A menționat că, prima instanță nu a luat în considerație faptul că

automobilul părții vătămate a fost depistat într-un timp foarte mic, respectiv

doar inculpatul a avut posibilitate să sustragă bunurile materiale ce

aparțineau părții vătămate.

Partea acuzării a susținut că, argumentele primei instanței precum că

urmele papilare ridicate în automobilul părții vătămate nu au fost depistate și

pe bancheta din spate, este o concluzie eronată, deoarece ultimul a lăsat urme

papilare în momentul când a pătruns în salonul automobilului, iar apoi după

ce s-a deplasat de la locul parcării a sustras bunurile descrise de partea

vătămată. Inculpatul nu putea și nici nu a lăsat urme papilare pe bancheta din

spate deoarece scopul său a fost de a sustrage bunurile aflate pe această

banchetă, astfel urme papilare puteau fi lăsate doar pe aceste bunuri.

La fel, a indicat că, prin probele examinate s-a stabilit cu certitudine că

inculpatul Bivol Dumitru a răpit automobilul lui Chirița Tudor, care la data de

06.11.2020 era parcat în curtea blocului de locuit din str. Burebista 66/5 mun.

Chișinău în interes personal, circumstanțe stabilite și de către prima instanță.

Respectiv, inculpatul deplasându-se până la str. Titulescu 55, mun. Chișinău, a

abandonat automobilul răpit și continuându-și acțiunile sale ilegale și în

atingerea scopului cupidant a sustras bunurile materiale ce aparțin părții

vătămate.

Partea acuzării a menționat că, dincolo de orice dubiu rezonabil, prima

instanță nu a reținut că faptele au existat, că anume au fost săvârșiți de către

inculpat și că constituie infracțiunea prevăzută de art. 186 Cod penal,

incriminată ultimului, motiv pentru care urma să fie condamnat.

A evidențiat că, cumulul de probe anexate la materialele cauzei penale și

cercetate în prima instanță, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității, veridicității și coroborării lor, demonstrează că fapta a fost săvârșită

de către Bivol Dumitru.

Astfel, partea acuzării a concluzionat că, în cadrul cercetării

judecătorești s-a stabilit cu certitudine existența elementelor componenței de

infracțiune de furt adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu

cauzarea unei daune în proporții considerabile, fiindu-i imputabil inculpatului.

În continuare, partea acuzării a considerat că, acțiunile lui Bivol Dumitru

3

întrunesc elementele obligatorii ale componenței de infracțiune prevăzute de

art. 186 Cod penal, este prezentă fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunea de

luare ilegală și gratuită, survenirea urmărilor prejudiciabile sub formă de

prejudiciu patrimonial efectiv, legătura de cauzalitate dintre fapta

prejudiciabilă și urmările prejudiciabile în modul ascuns. Însăși prin probele

examinate în instanța de judecată s-a stabilit că Bivol Dumitru la data de

06 noiembrie 2020 a răpit automobilul ce aparține lui Chirița Tudor, neavând

scopul de a-l însuși, scopul și motivul său fiind de a sustrage bunurile aflate în

interiorul automobilului menționat.

La fel, partea acuzării a relevat că, în acțiunile inculpatului sunt este

prezentă latura subiectivă a infracțiunii de furt, ce se caracterizează în primul

rând prin intenție directă, iar motivele acestei infracțiuni, fiind de cupiditate,

ceea ce a fost stabilit în speță.

A conchis că, furtul, constituie și astăzi forma cea mai tipica și, totodată,

cea mai frecventă de încălcare a relațiilor sociale cu privire la patrimoniu, or,

însăși scopul pedepsei penale este cel de restabilire a echității sociale,

prevenirea de comiterea a unor noi infracțiuni atât din partea inculpatului cât

și a altor persoane, iar la adoptarea de către instanța de judecată a unei

asemenea soluții pe cazul dat v-a duce la încurajarea pe viitor a săvârșirii

infracțiunilor similare de către alte persoane.

apel prin care a solicitat casarea parțială a sentinței primei instanțe,

rejudecarea cauzei potrivit modului stabilit pentru prima instanță, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care Bivol Dumitru, să fie achitat de sub

învinuirea înaintată în baza art. 192/1 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta

nu a fost săvârșită de inculpat, cu respingerea/lăsarea fără soluționare a

acțiunii civile.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță a tras la răspundere o

persoană nevinovată și i-a aplicat o pedeapsă privativă de libertate

neîntemeiat, nu a ținut cont de faptul că persoana este supusă răspunderii și

pedepsei penale numai pentru o faptă săvârșită cu vinovăție, care a săvârșit cu

intenție sau din imprudență o faptă prevăzută de legea penală, instanța nu a

ținut cont de circumstanțele cauzei, precum și de alte fapte care dovedesc

nevinovăția lui Bivol Dumitru.

Partea apărării a menționat că, prima instanță neîntemeiat l-a declarat

vinovat pe Bivol Dumitru de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 192/1

alin. (1) Cod penal, motiv din care sentința urmează a fi casată parțial,

rejudecată cauza cu achitarea inculpatului și pe acest capăt de acuzare

deoarece vinovăția inculpatului nu a fost dovedită, or, persoana este supusă

răspunderii penale și pedepsei penale numai pentru fapte săvârșite cu

vinovăție, mai mult ca atât răspunderii penale și pedepsei penale este supusă

numai persoana care a săvârșit cu intenție sau din imprudență o faptă

prevăzută de legea penală.

A susținut că, în cadrul procesului de judecată nu s-a stabilit cu

certitudine săvârșirea infracțiunii menționate și de către Bivol Dumitru, or,

4

conform art. 51 Cod de procedură penală, temeiul real al răspunderii penale îl

constituie fapta prejudiciabilă săvârșită.

A considerat că, condamnarea inculpatului este bazată pe presupuneri,

fără analiza multilaterală și coerentă a tuturor probelor, a legăturii între ele și

nu conține concluzia instanței în ceia ce privește acceptarea unor probe și,

respectiv, motivele respingerii altora, prezentate în sprijinul apărării.

Partea apărării a subliniat că, inculpatul nu recunoaște săvârșirea

acestor infracțiuni, iar organul de urmărire penală nu a dovedit vinovăția

acestuia, or, acesta a fost adus la Inspectoratul de Poliție Botanica fără un

apărător și i-a fost încălcat dreptul la apărare și de asemenea nu se cunoaște

în ce circumstanțe au fost luate amprentele. La etapa de urmărire penală în

numele inculpatului a solicitat să fie ridicate înregistrările video, să fie audiați

martorii însă cererile respective au fost respinse neîntemeiat.

La fel, a susținut că, inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare și nu

se cunoaște în ce circumstanțe au fost luate amprentele, ori despre acest fapt

apărarea a aflat în ședința de judecată fiindcă inculpatul la faza de urmărire

penală nu a dat declarații.

A evidențiat că, la data de 14 ianuarie 2021 a luat cunoștință cu raportul

de expertiză judiciară nr. 34/12/1- R-4675 din 28 decembrie 2020 (f.d.81), și

a indicat că nu este de acord cu acesta. La momentul luării cunoștinței cu

materialele urmării penale au fost înaintate cereri de către învinuit, însă,

acestea au fost respinse neîntemeiat.

Partea apărării a evidențiat ilegalitatea acțiunilor organelor de urmărire

penală, în conformitate cu prevederile art. 251 alin. (4) Cod de procedură

penală, atrage nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii

- când partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi penale - când partea

ia cunoștință de materialele dosarului, sau în instanța de judecată - când

partea a fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în

care proba este prezentată nemijlocit în instanță.

În continuare, a susținut că, inculpatul doar în ședința de judecată a dat

declarații și astfel a relatat modul și ziua în care i-au fost ridicate amprentele

digitale. Astfel, partea apărării a invocat nulitatea raportul de expertiză

judiciară nr. 34/12/1-R- 4675 din 28 decembrie 2020 și achitarea

inculpatului, or, vinovăția acestuia nu a fost dovedită, iar organul de urmărire

penală nu a dovedit vina acestuia.

Partea apărării a concluzionat că, o sentință de condamnare poate fi

adoptată doar în situația când toate probele în apărare au fost combătute de

către probele în acuzare, fiind înlăturate orice dubii privind nevinovăția

persoanei. În speță însă, din conținutul sentinței atacate nu rezultă cu claritate

și putere de convingere că problema vinovăției inculpatului a fost abordată și

motivată suficient de către instanța de fond.

16 noiembrie 2021 a fost respins ca nefondat apelul avocatului Bîrcă Ludmila

în numele inculpatului Bivol Dumitru și admis apelul procurorului, casată

sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

5

instanță prin care:

- Bivol Dumitru, a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal și stabilită pedeapsa de 6 (șase)

luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

- În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial, lui Bivol Dumitru i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 2 (doi)

ani și 2 (două) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

- A fost admisă acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Chirița

Tudor și s-a încasat de la Bivol Dumitru în beneficiul părții vătămate Chirița

Tudor prejudiciul material în sumă de 31 824 (treizeci și unu mii opt sute

douăzeci și patru) lei.

În rest, sentința a fost menținută fără modificări.

5.1. În motivarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat că,

prima instanță la adoptarea sentinței nu a ținut cont de prevederile art. 101

alin. (1), art. 384 alin. (3), art. 385 alin. (1) Cod de procedură penală, or, aceste

prevederi legale impun în sarcina instanței de judecată, la adoptarea sentinței,

să fie soluționate următoarele chestiuni în următoarea consecutivitate: 1)

dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul; 2) dacă

această faptă a fost săvârșită de inculpat; 3) dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea; 4) dacă inculpatul

este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni.

În desfășurarea deciziei, audiind participanții la proces, verificând

legalitatea și temeinicia sentinței atacate, pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar și probelor cercetate,

prezentate instanței de apel, precum și probelor administrate de instanța de

fond, cercetate suplimentar în ședința instanței de apel, instanța de apel a

constatat cu certitudine faptul că:

Bivol Dumitru, a comis infracțiunile imputate lui în următoarele

circumstanțe, la data de 06 noiembrie 2020, în jurul orei 22:30, urmărind

scopul răpirii mijlocului de transport, fără scop de a-l însuși, acționând cu

intenție directă, în timp ce se afla în ograda blocului locativ situată pe str.

Burebista 66/5 mun. Chișinău, prin alegere de chei, a pătruns în automobilul

de model „Opel Vectra”, anul fabricării 1991, cu numărul de înmatriculare

xxxxxx, ce aparține lui Chirița Tudor, după care 1-a răpit, s-a plimbat cu acesta

iar ulterior 1-a abandonat pe str. Titulescu 55, mun. Chișinău, astfel prin

aceste acțiuni i-a cauzat părții vătămate Chirița Tudor un prejudiciu material

considerabil, în valoare totală 15 000 lei.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Bivol Dumitru a săvârșit

infracțiunea de răpirea mijlocului de transport fără scop de însușire, prevăzută

de art. 192/1 alin. (1) Cod penal.

Tot el, prin rechizitoriu și ordonanța de punere sub învinuire din

14 ianuarie 2021, este învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186

alin. (2) lit. d) Cod penal, pentru faptul că, în continuarea acțiunilor sale

criminale, la data de 06 noiembrie 2020, urmărind scopul sustragerii

6

bunurilor altei persoane, acționând cu intenție directă, din motiv de

cupiditate, prin acces liber a pătruns în automobilul de model „Opel Vectra”,

anul fabricației 1991, cu numărul de înmatriculare xxxxxx, pe care l-a răpit

fără scop de a-l însuși, după care a sustras din torpedou un portmoneu din

piele de culoarea neagră în valoare de 600 lei, în care se aflau mijloace bănești

în sumă de 400 Euro, ceea ce potrivit cursului oficial de schimb valutar BNM

constituie 8124 lei, buletinul de identitate, 2 carduri „Moldova-Agroindbank”

SA, un lănțișor din aur cu cruciuliță în valoare de 1000 lei, permisul de

conducere, contractul de vânzare- cumpărare a automobilului, certificatul de

înmatriculare a acestuia, actul privind testarea auto, asigurarea RCA, un

telefon mobil de model „Asus Zenfone 6” în valoare de 2500 lei, o cutie cu

instrumente de marca „Topex” în valoare de 3000 lei, a doua cutie pentru

instrumente în valoare de 600 lei și un scăunel auto pentru copii cu inscripția

„Watt” în valoare de 1000 lei, după care cu bunurile sustrase a părăsit locul

comiterii infracțiunii, astfel, cauzându-i părții vătămate Chirița Tudor un

prejudiciu material considerabil în sumă totală de 16 824 lei.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Bivol Dumitru a săvârșit

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile, adică infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d)

Cod penal.

Instanța de apel a apreciat critic argumentele părții apărării invocate în

cererea de apel, prin care s-a solicitat achitarea inculpatului Bivol Dumitru de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 192/1 alin. (1) Cod penal, reținând

soluția instanței de fond prin care inculpatul Bivol Dumitru a fost recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 192/1 alin. (1) Cod penal și

condamnat la 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, or, din probele prezentate pentru cercetarea de către partea

acuzării s-a constatat cu certitudine implicarea inculpatului în săvârșirea

infracțiunii de răpire a mijlocului de transport, iar inculpatul nu a putut

explica depistarea urmelor papilare în cadrul automobilului răpit în pofida

faptului că a nu se cunoștea cu partea vătămată.

Instanța de apel a respins argumentele părții apărării precum că,

ilegalitatea acțiunilor organelor de urmărire penală atrage nulitatea actului

dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii, or, potrivit ordonanțelor din

30 decembrie 2020 (f.d. 78-79) și din 14 ianuarie 2021 (f.d. 92-93) au fost

respinse cererile apărării cu privire la scoaterea persoanei de sub învinuire pe

motiv că nu sunt probe suficiente care ar demonstra vinovăția inculpatului

Bivol Dumitru, ca fiind neîntemeiate.

Astfel, instanța de apel nu a constatat nulitatea actelor organului de

urmărire penală, sau încălcarea cărorva acte procedurale, care ar demonstra

nevinovăția inculpatului Bivol Dumitru, or, inculpatului și avocatului său la

data de 14 ianuarie 2021 i-a fost prezentat raportul de expertiză judiciară

nr. 34/12/1-R-4675 din 28 decembrie 2020 (f.d. 81), obiecții pe marginea

acțiunii procesuale realizate aceștia nu au indicat.

De asemenea, instanța de apel a constatat că, nici la momentul luării

7

cunoștinței cu materialele urmării penale nu au fost înaintate astfel de

obiecții, respectiv, acestea decad de a fi reținute din motivele menționate

supra, or, ilegalitatea acțiunilor organelor de urmărire penală în conformitate

cu prevederile art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală, atrage nulitatea

actului dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii - când partea este

prezentă, sau la terminarea urmăririi penale - când partea ia cunoștință de

materialele dosarului, sau în instanța de judecată - când partea a fost absentă

la efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba este

prezentată nemijlocit în instanță.

Instanța de apel a evidențiat că, potrivit art. 230 alin. (2) Cod de

procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual

este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea

dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Astfel, instanța de apel a concluzionat menținerea în această parte a

sentinței contestate, ca fiind legală și întemeiată, or, vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 192/1 alin. (1) Cod penal a fost

demonstrată, iar careva motive de casare a sentinței în această parte instanța

de apel nu a reținut, prin ce a respins, ca nefondat apelul părții apărării.

Instanța de apel a menționat că, cercetarea judecătorească s-a efectuat

cu încălcarea dispozițiilor procesual-penale privind administrarea probelor,

prima instanță greșit a stabilit faptul că Bivol Dumitru nu a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, ultimul fiind

achitat pe acest capăt de acuzare, or, potrivit declarațiilor părții vătămate

Chirița Tudor, instanța de apel a reținut în acțiunile inculpatului faptele

descrise de către partea vătămată.

La fel, prima instanță greșit a stabilit că, urmele papilare ridicate în

automobilul părții vătămate nu au fost depistate și pe bancheta din spate, or,

inculpatul a lăsat urmele papilare în momentul când a pătruns în salonul

automobilului, iar apoi după ce s-a deplasat de la locul parcării a sustras

bunurile descrise de partea vătămată. Inculpatul nu putea și nici nu a lăsat

urme papilare pe bancheta din spate deoarece scopul său a fost de a sustrage

bunurile aflate pe această banchetă, astfel urme papilare puteau fi lăsate doar

pe aceste bunuri.

Prin urmare, la adoptarea sentinței prima instanță nu a respectat

dispoziția art. 101 Cod de procedură penală care stipulează că, fiecare probă

urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere

al coroborării lor. Judecătorul apreciază probele conform propriei convingeri,

formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod

obiectiv, călăuzindu-se de lege și nici o probă nu are o valoare dinainte

stabilită pentru judecată.

Instanța de apel a stabilit că, prima instanță a pus la baza sentinței de

achitare în primul rând declarațiile inculpatului care însă au fost combătute

prin probele acuzării cercetate în ședința de judecată, inclusiv prin declarațiile

părții vătămate, procesele-verbale de cercetare la fața locului din 07.11.2020

8

și raportului de expertiză judiciară.

Astfel, instanța de apel a menționat că, prima instanță nu a dat o

apreciere justă și altor probe materiale cercetate în instanță, care de

asemenea dovedesc vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de furt,

cum ar fi: declarațiile inculpatului Bivol Dumitru.

Cu toate că Bivol Dumitru nu a recunoscut vinovăția în săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 186 alin. (2), lit. d) și art. 192/1, al. (1) Cod

penal, instanța de apel a concluzionat că vinovăția acestuia se dovedește pe

deplin prin următoarele probe, anexate la dosar: declarațiile părții vătămate

Chirița Tudor; proces-verbal de cercetare la fața locului din

07 noiembrie 2020 (f.d. 11-13); proces-verbal de cercetare la fața locului din

07 noiembrie 2020 (f.d. 24-29); raportul de expertiză judiciară

nr. 34/12/1-R-4675 din 28 decembrie 2020 (f.d. 37-60).

Instanța de apel a menționat că, în ședința instanței de apel, partea

acuzării a solicitat să fie reverificate următoarele probe: declarațiile părții

vătămate Chirița Tudor; proces-verbal de cercetare la fața locului din

07 noiembrie 2020 (f.d. 11-13); proces-verbal de cercetare la fața locului din

07 noiembrie 2020 (f.d. 24-29); raportul de expertiză judiciară

nr. 34/12/1-R-4675 din 28 decembrie 2020 (f.d. 37-60); revendicare potrivit

căreia inculpatul Bivol Dumitru are și alte înscrisuri (f.d. 63); comunicare,

potrivit căreia inculpatul Bivol Dumitru nu se află la evidența medicului

narcolog și psihiatru (f.d. 64); caracteristică eliberată de SP-4 Răzeni, care

confirmă că, inculpatul Bivol Dumitru se caracterizează negativ (f.d. 65);

acțiunea civilă, potrivit căreia partea vătămată Chirița Tudor solicită a fi

încasate de la inculpatul Bivol Dumitru prejudiciul material în sumă de 31 824

lei (f. d. 118).

Astfel, instanța de apel a reținut argumentele invocate de către partea

acuzării în apelul declarat, precum că sentința în cauză este neîntemeiată

deoarece, prin probele prezentate și examinate în instanța de apel, a fost pe

deplin dovedită vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor incriminate,

or, instanța de fond apreciind unilateral și divergent circumstanțele de fapt și

de drept, a pronunțat o soluție neîntemeiată în privința inculpatului Bivol

Dumitru în partea achitării acestuia de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Mai mult, instanța de apel nu a reținut ca plauzibilă referirea în speță a

primei instanțe la faptul că, în ședința de judecată nu și-a găsit confirmare

învinuirea adusă inculpatului Bivol Dumitru în baza art. 186 alin. (2), lit. d)

Cod penal, după semnele sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu

cauzarea de daune în proporții considerabile, considerând că învinuirea adusă

inculpatului în acest sens nefiind dovedită prin careva probe incontestabile, în

astfel de circumstanțe, nefiind demonstrată vinovăția inculpatului și lipsind în

acțiunile acestuia latura obiectivă, precum și obiectul infracțiunii, instanța de

fond l-a achitat pe Bivol Dumitru pe motiv că fapta acestuia nu întrunește

elementele infracțiunii.

În acest sens, instanța de apel a reținut că, la adoptarea sentinței prin

9

care inculpatul Bivol Dumitru a fost achitat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod

penal, aceasta a dat o apreciere greșită a circumstanțelor de fapt stabilite în

cadrul cercetării judecătorești.

Instanța de apel a reținut că, vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, a fost confirmată

fără nici un dubiu rezonabil, iar nerecunoașterea vinovăției de către acesta o

consideră ca o metodă de apărare și un mijloc de eschivare de la răspundere

penală, întrucât afirmațiile acestuia nu au fost probate.

Ascultând participanții la proces, audiind inculpatul, cercetând probele

administrate la dosar, din punct de vedere al pertinenței, concludentei,

utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării

lor, instanța de apel a constatat vinovăția lui Bivol Dumitru și a încadrat

acțiunile lui în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, după indicii calificativi,

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

Instanța de apel și-a întemeiat încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului în formula indicată, având ca temei următoarele circumstanțe:

Bivol Dumitru la data de 06 noiembrie 2020, urmărind scopul sustragerii

bunurilor altei persoane, acționând cu intenție directă, din motiv de cupiditate,

prin acces liber a pătruns în automobilul de model „Opel Vectra”, anul

fabricației 1991, cu numărul de înmatriculare xxxxxx, pe care l-a răpit fără scop

de a-l însuși, după care a sustras din torpedou un portmoneu din piele de

culoarea neagră în valoare de 600 lei, în care se aflau mijloace bănești în sumă

de 400 Euro, ceea ce potrivit cursului oficial de schimb valutar BNM constituie

8124 lei, buletinul de identitate, 2 carduri „Moldova-Agroindbank” SA, un

lănțișor din aur cu cruciuliță în valoare de 1000 lei, permisul de conducere,

contractul de vânzare-cumpărare a automobilului, certificatul de înmatriculare

a acestuia, actul privind testarea auto, asigurarea RCA, un telefon mobil de

model „Asus Zenfone 6” în valoare de 2500 lei, o cutie cu instrumente de marca

„Topex” în valoare de 3000 lei, a doua cutie pentru instrumente în valoare de

600 lei și un scăunel auto pentru copii cu inscripția „Watt” în valoare de 1000

lei, după care cu bunurile sustrase a părăsit locul săvârșirii infracțiunii, astfel

cauzându-i părții vătămate Chirița Tudor un prejudiciu material considerabil în

sumă totală de 16 824 lei.

Prin urmare, instanța de apel a relevat că, în acțiunile inculpatului Bivol

Dumitru sunt prezente elementele constitutive ale infracțiunii de furt, or,

acesta a atentat la relațiile sociale cu privire la bunurile persoane, ceea ce

presupune existența următoarelor elemente constitutive: prin acțiunile sale

inculpatul Bivol Dumitru a tentat la relațiile sociale cu privire la posesia

bunurilor mobile, care sunt create prin munca omului, dispun de valoare

materială și cost determinat, fiind bunuri mobile și străine pentru făptuitor, la

caz, acestea sunt bunuri sustrase din automobilul părții vătămate Chirița Tudor

și anume: portmoneu din piele de culoarea neagră în valoare de 600 lei, în care

se aflau mijloace bănești în sumă de 400 Euro (echivalentul a 8124 lei),

buletinul de identitate, 2 carduri BC „Moldova-Agroindbank” SA, un lănțișor din

10

aur cu cruciuliță în valoare de 1000 lei, permisul de conducere, contractul de

vânzare-cumpărare a automobilului, certificatul de înmatriculare a acestuia,

actul privind testarea auto, asigurarea RCA, un telefon mobil de model „Asus

Zenfone 6” în valoare de 2500 lei, o cutie cu instrumente de marca „Topex” în

valoare de 3000 lei, a doua cutie pentru instrumente în valoare de 600 lei și un

scăunel auto pentru copii cu inscripția „Watt” în valoare de 1000 lei, prin ce i-a

cauzat părții vătămate Chirița Tudor un prejudiciu material considerabil în

sumă totală de 16 824 lei.

Legătura cauzală dintre acțiunile inculpatului și bunurile sustrase s-a

demonstrat prin aceia că, anume Bivol Dumitru a fost recunoscut vinovat de

răpirea mijlocului de transport fără scop de însușire și anume acesta a fost

recunoscut că anume el forțând lacătul a răpit automobilul de model Opel

Vectra a.f. 1991, n/î xxxxxxxx ce aparține părții vătămate Chirița Tudor, cu

care s-a plimbat, iar ulterior după ce a sustras bunurile din acest automobil,

l-a abandonat pe str. Titulescu 55, mun. Chișinău.

Prejudiciul considerabil al daunei cauzate se stabilește luându-se în

considerare valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă,

starea materială și venitul acesteia, existența persoanelor întreținute, alte

circumstanțe care influențează esențial asupra stării materiale a victimei, iar

în cazul prejudicierii drepturilor și intereselor ocrotite de lege - gradul lezării

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Subsidiar, instanța de apel a reținut că inculpatul Bivol Dumitru având

intenție directă de a sustrage bunurile părții vătămate, a răpit automobilul

acestuia prin forțarea lacătului, iar ulterior în scop de cupiditate, a sustras

bunurile aflate în acest automobil pe care la abandonat pe str. Titulescu, 55,

mun. Chișinău, părăsind locul săvârșirii infracțiunii.

Instanța de apel a menționat că, scopul de cupiditate reprezintă

anticiparea în conștiința făptuitorului a stăpânirii sale definitive asupra

bunurilor luate, când el va avea posibilitatea de a poseda, a folosi și a dispune

de aceste bunuri ca și cum ele ar fi ale lui proprii, or, acționând în acest sens

inculpatul a răpit automobilul părții vătămate de pe str. Burebista 66/5,

mun. Chișinău, pe care ulterior l-a abandonat pe str. Titulescu 55,

mun. Chișinău, unde fiind convins că, nu va fi văzut de proprietarul

automobilului a sustras mai multe bunuri care se aflau în acest automobil, cu

care ulterior a părăsit locul comiterii infracțiunii, iar potrivit raportului de

expertiză judiciară anume urmele papilare ale inculpatului Bivol Dumitru au

fost găsite în automobilul părții vătămate Chirița Tudor, iar inculpatul susține

că, în acea zi, la 06 noiembrie 2020, nu se afla în or. Chișinău, dar a fost toată

ziua și noaptea în s. Răzeni, r-nul Ialoveni, iar careva argumente cum ar fi

ajuns urmele sale în acest automobil ultimul nu a putut prezenta, la fel, nu au

fost prezentate probe că, acesta în ziua de 16 noiembrie 2020 se afla în satul

Răzeni, r-nul Ialoveni, ceea ce urmează a fi apreciate critic și declarativ.

Instanța de apel a stabilit că, potrivit materialelor cauzei inculpatul

Bivol Dumitru este persoana fizică responsabilă care la momentul săvîrșirii

faptei a atins vârsta de 14 ani.

11

Totodată, instanța de apel a reținut că, sunt nefondate concluziile primei

instanțe privind achitarea inculpatului Bivol Dumitru în baza art. 186 alin. (2),

lit. d) Cod penal, or, în speță s-a constatat cu certitudine că inculpatul a avut

scopul de sustrage bunurile părții vătămate, răpind în acest sens mijlocul de

transport de model Opel Vectra a.f. 1991, n/î xxxxxx ce aparține părții

vătămate Chirița Tudor.

Instanța de apel a considerat ca fiind dovedită vinovăția inculpatului

Bivol Dumitru în săvârșirea furtului imputat cu cauzarea părții vătămate

Chirița Tudor a daunei materiale în valoare de 16 824 lei, care pentru partea

vătămată constituie o daună considerabilă.

Astfel, instanța de apel a evidențiat că, infracțiunea respectivă se

confirmă cu certitudine prin declarațiile părții vătămate Chirița Tudor care a

declarat că, „automobilul a fost depistat în jurul orei 03:00 pe str. Titulescu, 55,

de către colaboratorii de poliție, unde el a mers la fața locului și a văzut

automobilul cu motorul pornit și ușile deschise, lacătul de la ușa șoferului

forțată și toate bunurile sustrase, precum: scaunul auto la preț de 1500 lei,

portmoneu în valoare de 600 lei, cu 400 euro, 2 carduri bancare, și un lănțișor

de aur cu cruciuliță în sumă de 1000 lei, o cutie cu instrumente de model Toplex

la prețul de 3000 lei și o cutie cu instrumente diverse în valoare de 600 lei, 2

boxe în valoare de 1000 lei, un telefon mobil Asus în valoare de 2500 lei, și alte

mărunțișuri care nu au fost nominalizate...”.

Instanța de apel a statuat că, vinovăția inculpatului Bivol Dumitru în

săvârșirea furtului din proprietatea părții vătămate Chirița Tudor se mai

confirmă și prin următoarele probe: procesul-verbal de cercetare la fața locului

din 07 noiembrie 2020, potrivit căruia la orele 00:40, până la orele 00:50, s-a

efectuat cercetarea la fața locului pe adresa mun. Chișinău, str. Burebista 66/5,

pe o fâșie de teren cu suprafața de 3m x 4m din parcarea improvizată aferentă

unui bloc de locuit cu 5 etaje, de unde a fost răpit automobilul de model „Opel

Vectra” cu numărul de înmatriculare xxxxxx (f.d. 11-13), proces-verbal de

cercetare la fața locului din 07 noiembrie 2020, potrivit căruia la orele 04:42,

până la orele 05:00, s-a efectuat cercetarea la fața locului a automobilului de

model „Opel Vectra” cu numărul de înmatriculare xxxxxx care staționa pe

adresa mun. Chișinău, str. N. Titulescu 55, de unde au fost ridicate: 9 folii

adezive cu urme papilare și automobilul de model Opel Vectra cu numărul de

înmatriculare xxxxxx de culoare albastru închis (f.d. 24-29), raportul de

expertiză judiciară nr.34/12/1-R-4675 din 28 decembrie 2020, potrivit căruia:

în cadrul cercetării la fața locului din data de 07 noiembrie 2020, în urma

examinării automobilului de model „Opel Vectra” cu numărul de înmatriculare

xxxxxx, care a fost abandonat pe str. Titulescu 55, mun. Chișinău, prin

intermediul a nouă benzi adezive au fost copiate douăzeci și șase de urme

papilare și anume: Patru urme papilare, dintre care, o urmă digitală copiată pe

banda adezivă cu inscripția: „Nr. 1 Ridicat geam ușa șofer”, două urme digitale

copiate pe banda adezivă cu inscripția: „Nr.2 Ridicat geam ușa șofer”, o urmă

palmară copiată pe banda adezivă cu inscripția: „Nr.5 Ridicat geam ușa din față

partea dreaptă”, au fost create de Bivol Dumitru Ștefan, născut la 12 mai 1994,

12

cu degetele mare, mijlociu ale mâinii drepte, și degetul arătător al mâinii stângi

și palma mâinii stângi (f.d. 37-60).

În continuare, instanța de apel a reținut argumentele invocate în apel de

partea acuzării precum că, sentința în cauză este neîntemeiată, pe capătul de

acuzare prevăzut de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, deoarece, prin probele

prezentate de către acuzare și examinate în prima instanță, recercetate în

instanța de apel, a fost pe deplin dovedită vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 186 al. (2), lit. d) Cod penal, or, prima instanță

apreciind unilateral și eronat circumstanțele de fapt și de drept, neîntemeiat a

pronunțat o soluție de achitare a inculpatului Bivol Dumitru în această parte,

pe motiv că, fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Astfel, instanța de apel a menționat că, prima instanță a pus la baza

sentinței declarațiile inculpatului Bivol Dumitru privind nevinovăția sa în

comiterea infracțiunii de furt, totodată recunoscându-l vinovat în comiterea

răpirii mijlocului de transport fără scop de însușire, ceea ce este alogic, or,

aceste argumente nu au fost confirmate prin careva probe pertinente ale

părții apărării, iar probele anexate la materialele cauzei care confirmă

vinovăția inculpatului Bivol Dumitru în comiterea infracțiunilor reținute prin

actul de învinuire, sunt susținute de un șir de probe pertinente, cum ar fi,

declarațiile părții vătămate Chirița Tudor, procesele-verbale de cercetare la

fața locului, raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-4675 din 28

decembrie 2020, care nu au fost contestate de către inculpat și avocatul

acestuia, asupra cărora instanța nu s-a expus în sentință, ignorându-le

nemotivat, oferind o apreciere subiectivă probelor prezentate de partea

acuzării, iar la baza sentinței de achitare pronunțate a pus în exclusivitate

circumstanțele faptice prezentate de inculpat.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că, vinovăția inculpatului Bivol

Dumitru în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2), lit. d) Cod

penal a fost confirmată cu certitudine și fără echivoc, iar nerecunoașterea

vinovăției de către aceasta o consideră ca o metodă de apărare și un mijloc de

eschivare de la răspundere penală, întrucât afirmațiile nu au fost probate.

La capitolul stabilirii pedepsei inculpatului, instanța de apel a acordat

eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, și a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia, de faptul că inculpatul anterior nu a

fost judecat, la evidența medicului narcolog sau psihiatru nu se află, la locul de

trai se caracterizează negativ, a săvârșit infracțiunea din intenție, cu scop de

cupiditate.

Prin urmare, având în vedere caracterul scopului corecțional și de

reeducare al condamnatului, al restabilirii echității sociale, în rezultatul

aplicării pedepsei, reieșind din limitele pedepsei prevăzute de sancțiunea

art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, instanța de apel a considerat echitabil

stabilirea față de inculpatul Bivol Dumitru a unei pedepse sub formă de

13

închisoare pe un termen de 6 (șase) luni, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, or, fapta prevăzută de art. 186 alin. 2) lit. d) Cod

penal, se pedepsește cu amendă în mărime de la 650 la 1350 unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la

240 de ore, sau cu închisoare de până la 4 ani, iar conform art. 16 Cod penal,

infracțiunea săvârșită de către Bivol Dumitru se atribuie la categoria

infracțiunilor mai puțin grave.

Desfășurând prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, ținând cont de

circumstanțele comiterii infracțiunii, conducându-se de principiile generale de

stabilire a pedepsei consfințite de art. 61 alin. (2) Cod penal, reieșind din

caracterul infracțiunii, care potrivit prevederilor art. 16 alin. (3) Cod penal

este una mai puțin gravă, instanța de apel a constatat că, inculpatul Bivol

Dumitru nu are antecedente penale, nu a recunoscut vinovăția, circumstanțe

agravante nu au fost stabilite, iar pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial este echitabilă aplicarea pedepsei cu închisoare pe un termen de 2 ani,

2 luni, în penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, instanța de apel a considerat întemeiată acțiunea civilă

înaintată de partea vătămată Chirița Tudor, or, acestuia i s-a cauzat un

prejudiciu material în sumă de 16 824 lei cauzat prin furtul bunurilor din

automobil (f.d. 118).

În susținerea celor enunțate, instanța de apel a evidențiat jurisprudența

CtEDO (cauza Ernst c. Belgiei (15 iulie 2003) și acordând eficiență

prevederilor art. 219, 221, 225 Cod de procedură penală, art. 1398 Cod civil, a

considerat întemeiată pretenția înaintată de partea vătămată Chirița Tudor,

privind încasarea prejudiciului material în sumă de 31 824 lei, pretenție care a

și admis-o, or, în urma răpirii automobilului și furtului comis de către Bivol

Dumitru, părții vătămate i-a fost cauzat prejudiciu material în sumă de 31 824

lei, acesta fiind constituit din autoturismul de model Opel Vectra, de culoare

albastru închis cu numărul de înmatriculare xxxxxx în valoare de 15000 lei,

care aparține cet. Chirița Tudor, din care au fost sustrase pe ascuns: un

portmoneu în valoare de 600 lei în care se aflau mijloace bănești în suma de

400 Euro, un lănțișor ce aur cu cruciuliță în valoare de 1000 lei, telefon de

model ASUS Zenfone 6 în valoare de 2500 lei, o cutie organizatoare cu

instrumente de marca Topex în valoare de 3000 lei, o cutie cu instrumente în

valoare de 600 lei, scaunul auto pentru copil în sumă de 1500 lei și boxe de

model „Watt” în valoare de 1000 lei.

Reieșind din cele menționate, instanța de apel a concluzionat admiterea

acțiunii civile înaintată de către partea vătămată Chirița Tudor și pronunțarea

în această parte a unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care să fie admisă acțiunea civilă, în partea încasării

prejudiciului material în sumă de 31 824 lei, reiterând în acest sens

jurisprudența CtEDO (cauza Costin versus România, hotărârea din 26 mai

2005; cauza Străin și alții versus România, hotărârea din 21 iulie 2005; cauza

Petre versus România, hotărârea din 27 iulie 2006, etc.) potrivit căreia, partea

care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât

14

în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.

invocând temeiurile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de

procedură penală, contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar,

solicitând casarea deciziei instanței de apel și a sentinței primei instanțe,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi soluții prin care inculpatul să fie

achitat de sub învinuirea înaintată din motivul că fapta incriminată acestuia

nu a fost săvârșită de inculpat, cu respingerea/lăsarea fără soluționare a

acțiunii civile.

În argumentarea recursului partea apărării reiterează aceleași

argumente ca și în apelul declarat, suplimentar invocă că, în ședința de

judecată a primei instanțe, inculpatul a declarat că nu recunoaște vina în

săvârșirea infracțiunilor incriminate și a explicat că el nu a fost implicat la

săvârșirea acestora. La data de 06 noiembrie 2020 se afla la domiciliu în sat

împreună cu copilul său care este la întreținerea sa, în mun. Chișinău în ziua

respectivă nu se afla. La Inspectoratul de Poliție Botanica a fost la data de

06 noiembrie 2020, fiind chemat de către colaboratorul de poliție Bușilă și

care l-a întrebat dacă nu posedă careva informații referitor la automobilul de

model Opel Vectra, parcat, la care a comunicat că el nu este implicat. Aceste

circumstanțe au avut loc la data de 06 noiembrie 2020 în timpul zilei.

Inculpatul nu poate comunica cum urmele papilare ce-i aparțin au fost

depistate în automobilul respectiv. Activează la spălătoria auto din Răzeni. În

arest se află de 4 luni, data nu poate comunica.

Partea apărării consideră că, instanțele de fond au supus răspunderii

penale o persoană nevinovată și i-au aplicat neîntemeiat o pedeapsă privativă

de libertate neglijând faptul că o persoană poate fi supusă răspunderii și

pedepsei penale numai pentru o faptă săvârșită cu vinovăție, care a săvârșit cu

intenție sau din imprudență o faptă prevăzută de legea penală, ignorând

circumstanțele cauzei, precum și de alte fapte care dovedesc nevinovăția lui

Bivol Dumitru.

Susține că, condamnarea inculpatului este bazată pe presupuneri, fără

analiza multilaterală și coerentă a tuturor probelor, a legăturii între ele și nu

conține concluzia instanței în ceia ce privește acceptarea unor probe în sensul

acuzării și, respectiv, motivele respingerii probelor în sprijinul apărării.

La fel, menționează că, inculpatul nu recunoaște săvârșirea acestor

infracțiuni, iar organul de urmărire penală nu a dovedit vinovăția acestuia, or

acesta a fost adus la Inspectoratul de Poliție Botanica fără un apărător și i-a

fost încălcat dreptul la apărare și de asemenea nu se cunoaște în ce

circumstanțe au fost luate amprentele. La etapa de urmărire penală a fost

solicitat să fie ridicate înregistrările video, să fie audiați martorii însă cererile

respective au fost respinse neîntemeiat.

Reiterează că, inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare deoarece

nu se cunoaște în care circumstanțe au fost luate amprentele acestuia, or

despre acest fapt partea apărării a aflat abia în ședința de judecată deoarece

inculpatul nu a dat declarații la faza de urmărire penală.

15

Partea apărării indică faptul că, inculpatul doar în ședința de judecată a

dat declarații și astfel a relatat modul și ziua în care iau fost ridicate

amprentele digitale, iar partea apărării a invocat în acest sens nulitatea

raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/1 -R-4675 din 28 decembrie 2020,

achitarea inculpatului, or vinovăția acestuia nu a fost dovedită, iar organul de

urmărire penală nu a dovedit vina acestuia.

În continuare, menționează că, în cadrul cercetării judecătorești, partea

vătămată a declarat că nu a văzut nimic, nu deține probe ce atesta faptul

deținerii bunurilor sustrase și costul acestora și nu a demonstrat că bunurile

sustrase erau în automobil, dar în pofida acestui fapt, instanța de apel a admis

apelul procurorului și la condamnat pe inculpat, punând în sarcina acestuia

recuperarea prejudiciului material.

În concluzie, partea apărării susține că, în ședințele de judecată nu au

fost audiați martori și nu au fost cercetate probe în vederea probării

vinovăției lui Bivol Dumitru. Așadar, condamnarea inculpatului fiind bazată pe

presupuneri, fără analiza multilaterală și coerentă a tuturor probelor, a

legăturii între ele, fiind inversată sarcina probațiunii, care de altfel îi aparține

organului de urmărire penală.

Mai mult, invocă că instanța de apel doar a trecut în revistă probele

administrate pe caz, însă nu a apreciat separat fiecare probă din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării, inclusiv cu

circumstanțele de fapt și de drept incriminate inculpatului în rechizitoriu; nu

a constatat în fapt cine este partea vătămată și care este valoarea bunurilor

sustrase.

declarat și a pledat pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit

neîntemeiat, deoarece instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată și nu

a admis erori de drept în raport cu motivele invocate în recurs.

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia, din următoarele considerente.

Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept admise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este

vădit neîntemeiat.

Colegiul menționează, că potrivit practicii judiciare constante, erorile de

drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

16

Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că, partea apărării

invocă în calitate de temei pentru casarea deciziei instanței de apel,

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stabilește, că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

admise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când: 6) instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Temeiul respectiv, de fapt, cuprinde nemotivarea hotărârii, privită ca un

viciu fundamental (de procedură) cu titlu de egalitate ar putea fi și motivarea

insuficientă; contrazicerea motivării cu dispozitivul hotărârii sau

neînțelegerea acestuia. Eroarea gravă de fapt trebuie înțeleasă în sensul

atribuit de legiuitor în art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, și anume,

stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în

considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului

acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor,

aceasta trebuie să rezulte din situația dosarului, privită ca o stare de fapt.

Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că partea apărării

pe lângă temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

invocă versiunea potrivit căreia probele administrate la cauza penală, nu

confirmă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor incriminate, sunt

contradictorii, iar soluția instanței de apel este bazată pe un fundal probatoriu

insuficient, chestiuni ce se referă la aprecierea probelor.

Suplimentar, Colegiul penal atestă că recurentul invocă critici sub

aspectul lipsei elementelor constitutive ale infracțiunii, motiv care se subscrie

temeiului de casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept admise de instanțele de fond și de apel în

cazul când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal

constată că, astfel de erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea

recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a

respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul părții apărării, aceasta cuprinzând motivele pe care se

întemeiază soluția pronunțată, iar motivarea soluției fiind în corespundere cu

dispozitivul hotărârii, acesta fiind expus clar.

Așadar, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că

instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

17

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Cu referire la criticile invocate recurent precum că instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, Colegiul penal le

apreciază ca fiind neîntemeiate, deoarece, verificând decizia recurată în raport

cu argumentele invocate în apel, se atestă că partea apărării a primit răspuns

la argumentele înaintate, iar simplul dezacord al titularului cererii de recurs

cu soluția pronunțată în speță, nu constituie temei de admitere a recursului în

sensul formulat.

Colegiul penal menționează, că motivarea hotărârii este un proces de

analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod

necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt

valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt

menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa

cum s-a procedat în speță.

Cu referire la argumentul apărării precum că, decizia instanței de apel nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, Colegiul penal relevă că, nu s-a

stabilit presupusa eroare de drept invocată de către recurent, or, din

conținutul deciziei recurate rezultă în mod clar raționamentele care au

fundamentat soluția instanței de apel prin care a fost respins apelul părții

apărării și admis apelul procurorului, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin

care Bivol Dumitru a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, în rest fiind menținută sentința

primei instanțe prin care Bivol Dumitru a fost recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 192/1 alin. (1) Cod penal.

Sub aspectul probelor administrate, supuse criticii recurentului, se

impune precizarea că, aprecierea probelor este unul din cele mai importante

momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de muncă depus de

către organele de urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și de părțile în

proces, se concentrează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități.

Însă cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate

fi invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează, că

motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute în

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca

motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece

instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât

cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a

instanțelor respective.

Din aceste considerente, Colegiul penal nu examinează criticile

referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în

cauză, a anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de

fapt stabilită de instanțele de fond, corectitudinea dispunerii condamnării

18

inculpatului conform infracțiunii incriminate, astfel că reaprecierea probelor,

în modul propus de către partea apărării, nu se încadrează în prevederile

art. 427 Cod de procedură penală.

Contrar argumentelor recurentului, prin care se invocă faptul că, la

fundamentarea soluției, instanța de apel s-a bazat în exclusivitate pe

declarațiile părții vătămate și nu a luat în considerație declarațiile

inculpatului, în speță fiind lipsă probe care ar demonstra vinovăția ultimului,

Colegiul penal conchide, că instanța de apel a examinat toate probele din

dosar și nu a dat prioritate celor în favoarea condamnării inculpatului, așa

cum susține apărarea, însă le-a analizat în ansamblul lor prin coroborare,

corect ajungând la concluzia că ele sunt suficiente pentru a fundamenta o

acuzație penală în privința acestuia.

În acest sens, Colegiul penal atestă, că la soluționarea cauzei instanța de

apel a ținut cont de prevederile art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a

cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin

prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu

din punct de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia

privind recunoașterea vinovăției inculpatului Bivol Dumitru.

Cu referire la criticile părții apărării sub aspectul pct. 8) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, Colegiul

penal menționează, că potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră

calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii

exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței

infracțiunii prevăzute de norma penală.

Colegiul penal reține, că prin sentința primei instanțe, Bivol Dumitru a

fost achitat de sub învinuirea înaintată în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod

penal pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii și a

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 192/1 alin. (1) Cod penal, la

2 (doi) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis

și a fost dispusă admiterea în principiu a acțiunii civile în privința

prejudiciului cauzat în sumă de 28 784,30 lei cît și costul expertizei în mărime

de 800 lei, iar acțiunea civilă în partea ce ține de sustragerea bunurilor în

cuantum de 18 335,64 a fost lăsată fără soluționare.

Totodată, se reține că, prin decizia instanței de apel, Bivol Dumitru a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 6

(șase) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis,

în baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial i s-a stabilit pedeapsa definitivă de 2 ani și 2 luni închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis și a fost dispusă

admiterea în principiu a acțiunii civile înaintată de partea vătămată cu

încasarea în beneficiul acesteia a prejudiciului material în sumă de 31 824 lei.

In rest, sentința primei instanțe fiind menținută fără modificări.

Astfel, Colegiul penal conchide că, în speță nu a fost constatată existența

erorii de drept prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

deoarece asemenea eroare în speță nu a fost admisă, instanța de apel s-a

19

expus argumentat, iar soluția acesteia este descrisă la pct. 5 – 5.1 al acestei

decizii, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu

o consideră necesară.

În concluzie, Colegiul penal statuează că argumentele invocate de

recurent sunt nefondate, întrucât vinovăția lui Bivol Dumitru în săvârșirea

infracțiunilor incriminate a fost dovedită indubitabil prin probele

administrate, în speță nefiind admisă o gravă eroare de fapt de către instanța

de apel la judecarea cauzei, care ar duce la casarea acesteia și adoptarea unei

alte soluții.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință soluția dată de instanțele de fond. Or, în cazul în care instanțele de

fond și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care

confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze

eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să

se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârile

CEDO Helle c. Finlandei, hotărârea din 19 decembrie 1997; Garcia Ruiz c.

Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999).

Având în vedere cele relatate, Colegiul penal atestă că instanța de apel la

judecarea cauzei în ordine de apel nu a admis erori de drept, care ar genera

casarea deciziei adoptate, urmând a fi dispusă inadmisibilitatea recursului

declarat de avocatul Bîrcă Ludmila în numele inculpatului Bivol Dumitru, ca

fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Bîrcă Ludmila în numele inculpatului Bivol Dumitru, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2021, în cauza

penală în privința lui Bivol Dumitru xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 05 august 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecătorii Diaconu Iurie

Boico Victor

20