1ra-1794/2021 — art. 192-1 alin. 1, 2 lit. c CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 25 februarie 2021, cauza fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală Bivol Dumitru a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de: - art. 1921 alin. (1) Cod penal, la închisoare pe termen de 1 an; - art. 1921 alin. (2) lit. c) Cod penal, la închisoare pe termen de 2 ani și 3 luni. Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit lui Bivol Dumitru pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani și 8 luni cu executare în penitenciar de tip semiînchis. S-a admis în principiu acțiunea civilă înaintată de partea civilă Apăvăloaie Artur și Toma Maria în partea încasării prejudiciului material cauzat prin deteriorarea automobilului de model „Opel Combo” cu XXXXX și automobilul de model „Opel Omega” cu XXXXX, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă. S-a încasat din contul lui Bivol Dumitru în beneficiul lui Toma Maria suma de 5000 lei cu titlu de cheltuieli pentru serviciile de asistență juridică acordată și suma de 1000 lei - valoarea scăunelului auto.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, inculpatul la 14 octombrie 2020, în intervalul de timp de la ora 10:30 până la ora 16:00, urmărind scopul răpirii mijlocului de transport fără scop de însușire, aflându-se pe adresa 1 XXXXX, a pătruns în automobilul de model Opel Combo cu XXXXX, de culoare sură, la preț de 50.000 lei, parcat fără supraveghere, ce aparținea lui Apăvăloaie Artur și cu automobilul răpit s-a deplasat într-o direcție necunoscută. Ulterior, la 15 octombrie 2020 orele 01:30, automobilul sus-menționat a fost depistat abandonat în XXXXX de către ofițerii de patrulare al IP Ialoveni. Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Bivol Dumitru a comis infracțiunea prevăzută de art. 1921 alin. (1) Cod penal, adică răpirea mijlocului de transport fără scop de însușire. Tot, el la 01 noiembrie 2020 aproximativ la orele 22:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în scopul realizării intenției sale infracționale, îndreptate spre comiterea răpirii unui mijloc de transport, fără scop de însușire, a pătruns de unul singur în ograda casei situată pe teritoriul ÎP „Pomicola Lira” din XXXXX, de unde a răpit automobilul de model „Opel Omega” de culoare argintie cu XXXXX, ce aparținea lui Toma Maria. După care, deplasându-se pe XXXXX a provocat un accident rutier tamponându-se cu automobilul răpit în pilonul de energie electrică și în gardul casei de locuit amplasat pe XXXXX, deteriorând mijlocul de transport, prin ce i-a cauzat părții vătămate Toma Maria o pagubă materială considerabilă în sumă totală de 25.000 lei. Prin acțiunile sale intenționate, Bivol Dumitru a comis infracțiunea prevăzută de art. 1921 alin. (2) lit. c) Cod penal, adică răpirea mijlocului de transport fără scop de însușire, săvârșită cu pătrundere în spații îngrădite și păzite.

Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare, a fost atacată cu apel de către avocata Bodean Ina în numele inculpatului și de avocata Țigănașu Elena în numele părții vătămate Toma Maria. 3.1 Avocata Bodean Ina în numele inculpatului a solicitat casarea sentinței pe motivul asprimii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, cu aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal. 3.2 Avocata Țigănașu Elena în numele părții vătămate Toma Maria în apelul său a solicitat casarea parțială a sentinței în latura civilă, rejudecarea cauzei și pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri prin care să se admită acțiunea civilă în partea ce ține de încasarea din contul inculpatului a prejudiciului material în sumă de 57.474,03 lei pentru deteriorarea automobilului și suma de 1000 lei pentru achitarea serviciilor la examinarea mijlocului de transport. În motivarea apelului a indicat că, sentința instanței de fond este întemeiată în partea ce ține de pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea comisă, însă în latura civilă consideră că instanța de fond justificat a admis parțial acțiunea civilă înaintată de partea vătămată și civilă Toma Maria, dar urma să se expună și asupra prejudiciului cauzat prin deteriorarea mijlocului de transport. Prima instanță la examinarea acțiunii civile nu a ținut cont de faptul că prin acțiunile inculpatului, părții vătămate i-au fost pricinuite un prejudiciu material considerabil pe care nu este în stare să-l recupereze cu propriile puteri, deoarece nu se află în câmpul muncii, este în concediu de maternitate și are la întreținere trei copii 2 minori, din cauza lipsei mijlocului de transport nu poate să se deplaseze în mod obișnuit pentru a-și rezolva probleme cotidiene. Totodată, a menționat că, pe parcursul a 4 luni de zile Toma Maria nu a putut să se folosească de automobilul său deteriorat. Prejudiciul material solicitat de partea vătămată în instanța de fond, ca cheltuieli pentru reparația automobilului accidentat, și- a găsit confirmarea prin pozele anexate la dosarul penal cât și prin Raportul de evaluare a pagubei nr. 728/02A din 25 februarie 2021, privind evaluarea costurilor pieselor de schimb și a materialelor necesare pentru reparația automobilului accidentat de model „Opel Omega”.

Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2021, apelul avocatei Bodean Ina în numele inculpatului a fost respins ca nefondat. Apelul avocatului Țăgănașu Elena în numele părții vătămate și civile Toma Maria a fost admis, cu casarea parțială a sentinței în latura civilă, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care s-a admis integral acțiunea civilă și s- a încasat de la inculpat prejudiciu material 57 474,03 lei și 1000 lei cu titlu de cheltuieli pentru întocmirea actului de examinare a mijlocului de transport nr. 728/03A din 24.02.2021, în total suma de 58.474,03 lei. În rest, sentința s-a menținut fără modificări.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, la pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat că inculpatul a săvârșit anume infracțiunea imputată. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de apel a menționat că la stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă inculpatului, instanța de fond a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei, și anume de caracterul prejudiciabil al infracțiunilor, de personalitatea acestuia, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării lui, de persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale, de comportamentul acestuia de până la comiterea infracțiunilor și după aceea. Astfel, instanța de apel a constatat prezența circumstanțelor atenuante recunoașterea vinei și căința sinceră, iar circumstanțe agravante nu au fost înregistrate și că infracțiunile comise se atribuie la categoria celor mai puțin grave. Totuși, circumstanțele atenuante nu justifică aplicarea unei pedepse mai blânde, prin urmare instanța corect a stabilit față de Bivol Dumitru pedeapsa sub formă de închisoare. Prin urmare, pedeapsa stabilită este legală și întemeiată, proporțională faptelor comise, cât și circumstanțelor reale și personale, corect constatate de către instanța de fond, sentința fiind legală și întemeiată, iar apelul avocatei Bodean Ina în interesele inculpatului fiind nefondat și pasibil de a fi respins. Privitor la încasarea daunei materiale invocate de partea vătămată Toma Maria, instanța de apel a făcut trimitere la prevederile art. 219-221, 225 Cod de procedură 3 penală, art. 2025 Cod civil și a constatat că de către partea vătămată Toma Maria au fost prezentate probe incontestabile privitor la prejudiciul material suportat, în sumă de 57.474,03 lei, și 1000 lei cu titlu de cheltuieli pentru întocmirea actului de examinare a mijlocului de transport. Astfel, instanța de apel a considerat necesară încasarea sumei prejudiciului din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate Toma Maria.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocata Bodean Ina în interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a deciziei în partea stabilirii pedepsei inculpatului, rejudecarea cauzei și pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie aplicată pedeapsa cu suspendarea condiționată a executării pedepsei în temeiul prevederilor art. 90 Cod penal. În motivare recurenta a indicat că, instanțele de fond nu au acordat o eficiență deplină criteriilor generale și speciale de individualizare a pedepsei prin prisma prevederilor art. 4, 7, 61, 75, 76, 78 Cod penal, numindu-i inculpatului o pedeapsă inechitabilă, disproporționată faptelor săvârșite, fără a lua în calcul circumstanțele menționate în cauză. Pedeapsa stabilită inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată, aptă să restabilească echitatea socială, să realizeze scopurile legii penale, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială. Din conținutul hotărârilor s-a constatat că instanțele de fond și-au fundamentat soluția de aplicare a pedepsei privative de libertate în privința lui Bivol Dumitru doar pe faptul că acesta anterior a fost judecat prin aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, pedeapsă care nu și-a atins scopul de corectare a inculpatului. Or, în privința lui Dumitru Bivol nu au fost constatate circumstanțe agravante, nefiind reținute date care caracterizează negativ persoana inculpatului, fapt ce permit stabilirea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia. Totodată, apărarea critică și constatarea instanței de fond și a celei de apel precum că, în prezent, în privința inculpatului se mai examinează o cauză penală, din moment ce vinovăția acestuia încă nu a fost stabilită printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă. Or, o astfel de abordare a instanțelor de judecată sfidează principiul prezumției de nevinovăție, consfințit prin lege. La fel, a menționat că, au fost ignorate circumstanțele care direct condiționează individualizarea pedepsei inculpatului. La caz, nu au fost analizate obiectiv și nu s-a luat în calcul că Bivol Dumitru a manifestat din start o atitudine sinceră și cooperantă cu organul de urmărire penală, contribuind activ la descoperirea infracțiunii, a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei în condițiile art. 3641 Cod de procedură penală, este căsătorit și are la întreținere un copil minor, este angajat în câmpul muncii, vârsta tânără a acestuia și faptul că nu are antecedente penale. Din conținutul hotărârilor nu este clar în baza căror criterii s-a ajuns la concluzia că pedeapsa cu închisoare este una echitabilă, iar corectarea și reeducarea lui Bivol Dumitru poate fi realizate doar prin condamnarea reală a acestuia. 4

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul și avocata Țigănașu Elena în interesele părții vătămate Toma Maria au înaintat referințe asupra recursului ordinar formulat de avocata Bodean Ina în numele inculpatului, solicitând inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Din conținutul cererii de recurs, se constată că recurenta face trimitere la temeiurile de casare stipulate de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) din Cod de procedură penală, menționând că instanța inferioară neîntemeiat nu a aplicat suspendarea condiționată a executării pedepsei prin art. 90 Cod penal. Colegiul penal reține că, potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, însă instanța de recurs precizează că recurenta, referindu-se la pct. 6) din norma menționată, nu a specificat care din temeiurile prevăzute de legea menționată le consideră relevante pentru cazul dat. Or, indicând că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, recurenta nu și-a argumentat motivul arătat, ceea ce rezultă că acesta este menționat declarativ și urmează a fi respins ca neîntemeiat. În ce privește argumentele care reprezintă temeiul prevăzut la pct. 10), alin (1) art. 427 Cod de procedură penală conform căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, Colegiul reține, că recurenta este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului pe care îl reprezintă și critică decizia instanței de apel numai cu referire la pedeapsa stabilită, solicitând stabilirea unei pedepse mai blânde, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal. În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept, se relevă în mod concludent că instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei 5 în latura pedepsei aplicate inculpatului în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și argumentat a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, 3641 Cod de procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Instanța de apel just a concluzionat că sancționarea inculpatului cu suspendarea condiționată a pedepsei reprezenta o soluție de pedeapsă penală prea blândă, inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite, a scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării ultimului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane. Subsidiar, Colegiul penal relevă că, textul art. 90 alin. (1) Cod penal prin sintagma „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme. Astfel, din examinarea condițiilor în care poate fi acordată suspendarea executării pedepsei, rezultă că acesta nu este un drept al inculpatului, ci o facilitate, pe care instanța de judecată este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde. Instanța de apel corect a conchis că inculpatul nu întrunește condițiile necesare pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei numite și, respectiv, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nu ar fi proporțională faptelor prejudiciabile săvârșite și persoanei inculpatului. Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurentă, că hotărârea contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-a aplicat inculpatului pedeapsă individualizată conform prevederilor legale. Mai mult, criticile formulate de apărătoarea inculpatului au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, care le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4-5, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, or materialul probator al cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care au dus la pronunțarea hotărârii recurate. În aceeași ordine de idei, Colegiul nu consideră ca fiind necesar de a motiva diferit răspunsul la aceleași argumente invocate în cererile de apel, în contextul oferirii răspunsurilor plauzibile de către instanța de apel. Potrivit jurisprudenței CtEDO, în 6 situația dată, nu se mai impune o reevaluare a conținutului deciziei contestate, aceasta demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.Finlandei). Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar criticele din recursul înaintat de avocata Bodean Ina nu și-au găsit confirmare.

În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul Penal d e c i d e : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Bodean Ina în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2021, în cauza penală privindu-l pe BIVOL Dumitru XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 noiembrie 2021. Președinte Iurie DIACONU Judecător Liliana CATAN Judecător Victor BOICO 7