1ra-1571/2021 — art. 192 alin. 1, art. 287 alin. 3 CP

1ra-1571/2021 — art. 192 alin. 1, art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1571/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

27 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Iurie DIACONU

judecători Liliana CATAN

Victor BOICO

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Druță Boris în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie 2021, în cauza penală privindu-l pe

ȘIȘCOV Anatoli XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 02.01.2018 - 15.10.2020;

Instanța de apel: 03.12.2020- 20.04.2021;

Instanța de recurs: 25.06.2021- 27.10.2021.

c o n s t a t ă:

fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod

penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 4 ani, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

Șișcov Anatoli a fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 192 alin.

(l) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Anatoli la 21 august 2017, aproximativ la ora 17:00, împreună cu trei persoane

neidentificate de către organul de urmărire penală, manifestând lipsă de respect față

de normele morale unice și prin obrăznicie deosebită, din intenții huliganice, aflându-

se în XXXXX, fără careva motive, a lovit cu pumnii și picioarele în ușile

apartamentelor XXXXX și ușa comună a apartamentelor nr. XXXXX din acel bloc,

acțiuni prin care a deranjat ordinea publică, perturbând liniștea lui Coroian Dimitrii,

care la acel moment se afla în domiciliul său, și anume în apartamentul XXXXX.

În continuarea acțiunilor sale infracționale, în aceeași zi, aproximativ la ora

23:15, Șișcov Anatoli urmărind scopul de a se răzbuna pe vecinii care au chemat

politia, a stins de la întrerupător lumina de la apartamentul nr. XXXXX de pe adresa

indicată supra, și la observația făcută de Coroian Dimitri, l-a mușcat de gât, cauzându-

i o vătămare corporală neînsemnată, iar ulterior sărind la bătaie și la locatarul ap.

1

XXXXX, Creanga Pavel a încercat să-i aplice lovituri numitului de mai multe ori cu

un fier de călcat rufe, peste diferite părți ale corpului.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Șișcov Anatoli a comis infracțiunea

prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal, huliganismul, după indicii calificativi -

acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea

violenței asupra persoanelor, acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printre-

o obrăznicie deosebită, săvârșită de mai multe persoane și cu aplicarea altor obiecte

pentru vătămarea integrității corporale.

Tot el, a fost învinuit în aceea că la 12 septembrie 2017, între orele 17:50 - 18:15,

acționând cu intenție directă și urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane,

aflându-se în troleibuzul nr. XXXXX și deplasându-se de la stația „Circul" din

sectorul Râșcani spre sectorul Ciocana, intersecția XXXXX, a sustras din geanta ce

aparține lui Triboi Elena un telefon mobil de model „Samsung Galaxy S7 Edge", cu

nr. IMEI XXXXX și XXXXX, la prețul de 20.000 lei, în care era inserată cartela SIM

cu nr. XXXXX, la preț de 30 lei, cauzând ultimei o daună materială în suma totală de

20.030 lei.

Tot el, la 19 septembrie 2017, între orele 17:15 - 18:10, acționând cu intenție

directă și urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, aflându- se în rutiera

nr. 166 și deplasându-se din sectorul Botanica spre sectorul Ciocana până la XXXXX,

pe ascuns a sustras din geanta ce aparține lui Moraru Paulina un portmoneu la prețul

de 500 lei, în care se aflau bani în sumă de 450 lei, un flash card cu capacitatea de 4

Gb, la prețul de 200 lei, două carduri bancare eliberate de către BC „Moldova

Agroindbank" SA și un card bancar eliberat de către BC „Moldindconbank" SA, un

card de reducere, taloane de garanție și un permis de acces în bibliotecă, cauzând

ultimei o daună materială în suma totală de 1150 lei.

Astfel, Șișcov Anatoli a fost pus sub învinuire pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 192 alin. (1) Cod penal, pungășia, după indicii calificativi - acțiunea

în scopul sustragerii bunurilor altei persoane din genți.

către procuror și de avocatul Druță Boris în interesele inculpatului, prin care au

solicitat casarea sentinței Judecătoriei Chișinău.

3.1 Procurorul a solicitat casarea sentinței în partea ce ține de achitarea

inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (l) Cod penal, din

motivul ilegalității ei și pronunțarea unei hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care să fie recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 192 alin. (l) Cod penal și potrivit prevederilor normei materiale a-i stabili o

pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 2 ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis. A aplica în privința inculpatului prevederile art. 84 Cod

penal și prin cumul total a-i stabili pedeapsă definitivă de 6 ani închisoare cu executare

în penitenciar de tip semiînchis. În conformitate cu prevederile art. 227-229 Cod de

procedură penală, a încasa din contul inculpatului cheltuielile judiciare legate de

efectuarea constatărilor și expertizelor judiciare în mărime de 1216 lei.

2

În susținerea apelului depus, acuzatorul de stat a invocat reținerea eronată a

declarațiilor părții vătămate Triboi Elena, a procesului-verbal de ridicare din 12

septembrie 2017, informației cu nr.070/793 din 21 septembrie 2017, procesului-

verbal de prezentare spre recunoaștere a persoanei din 22 septembrie 2017, din motiv

că părțile vătămate indică direct la persoana inculpatului, care în momentul comiterii

infracțiunii s-a aflat în imediata apropiere a acestora, astfel având posibilitatea reală

ca anume el să comită infracțiunea imputată.

În aceeași ordine de idei, procurorul a remarcat faptul că instanța de judecată, la

emiterea sentinței de condamnare a inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 287 Cod penal a reținut drept argument faptul că inculpatul nu este angajat în

câmpul muncii, nu este căsătorit, nu are o ocupație social utilă, nefiind clară

proveniența surselor sale de existență, anterior a fost judecat și a comis în mod repetat

o infracțiune de huliganism, ceea atestă faptul că inculpatul nu dorește să accepte

normele de conviețuire socială, manifestă intenționat o dârzenie pentru a evidenția

atitudinea sa rebelă față de valorile sociale și desconsiderația față de Lege. Mai mult

ca atât, instanța de judecată a remarcat că inculpatul a dat dovadă de o atitudine

procesuală necooperantă, s-a eschivat și a evitat să se prezinte în fața instanței de

judecată, fiind anunțat în căutare și, având în vedere personalitatea inculpatului și

atitudinea acestuia față de cele comise, instanța de judecată a ajuns la concluzia că

acesta în mod imperativ urmează a fi tras la răspundere penală, însă a ignorat cu

desăvârșire argumentul dat la emiterea sentinței de achitare în baza art. 192 Cod penal.

La fel, potrivit prevederilor art. 227 alin. (2) pct. 5), 228 alin. (1) și 228 alin. (5)

Cod de procedură penală cheltuielile suportate în legătură cu efectuarea constatărilor

și expertizelor medico-legale în mărime de 1216 lei, urmează a fi încasate din contul

inculpatului, or, anume în scopul investigării faptelor comise de către acesta au fost

suportate aceste cheltuieli.

3.2 Avocatul Druță Boris a solicitat ca Șișcov Anatoli să fie achitat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost

săvârșită de către inculpat.

În susținerea apelului depus, s-a invocat că inculpatul nu este vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, urmând a fi achitat,

or organele de drept insuficient au depus eforturi ca inculpatul să apară în fața justiției

și astfel, ultimul nu a avut posibilitatea de a se apăra. La fel, partea apărării a

considerat că instanța de fond nu a depus suficient efort pentru a da o calificarea justă

acțiunilor lui Șișcov Anatoli și prin emiterea unei sentințe de condamnare nu a fost

respectat principiul egalității armelor, dând prioritate probelor acuzării ceea ce, în

opinia apelantului este o eroare de fapt și de drept. Mai mult ca atât, probele acumulate

la dosar în opinia apărătorului vin în contradicție evidentă și față de Șișcov Anatoli s-

a aplicat o lege eronată, ultimului fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil.

apelul avocatului Druță Boris în interesele inculpatului a fost respins ca nefondat.

Apelul procurorului a fost admis, cu casarea parțială a sentinței și s-a pronunțat o nouă

3

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

Șișcov Anatoli a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 192 alin. (1) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe termen

de 1 an cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, s-a stabilit pedeapsa definitivă

pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial, sub formă de închisoare pe termen

de 4 ani și 6 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

S-a admis acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Moraru Paulina și s-

a dispus încasarea din contul lui Șișcov Anatoli a prejudiciului material în sumă de

1150 lei.

În rest, sentința s-a menținut fără modificări.

sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just

a ajuns la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3)

Cod penal. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la

cauza penală și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod

de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.

Cu referire la solicitările invocate de partea apărării, precum că prima instanță

urma a fi achitat inculpatul de comiterea infracțiunii prevăzute art. 287 alin. (3) Cod

penal, instanța de apel a constatat că prima instanță nu a comis careva erori de fapt și

de drept, care ar impune casarea sentinței adoptate în partea recunoașterii vinovăției

inculpatului și stabilirii pedepsei. Aceste afirmații ale părții apărării reprezintă opinia

subiectivă a apelantului, or, prima instanță în sentința sa corect și justificat și-a

motivat soluția sub aspectul recunoașterii vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, luând în considerație că din

probele administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate în ședința

de judecată la prezenta cauză penală, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod

de procedură penală.

Cercetând probele, materialele cauzei penale, s-a ajuns la concluzia că în

acțiunile lui Șișcov Anatoli sunt întrunite elementele infracțiunii de huliganism, or,

instanța de apel a reținut latura obiectivă a infracțiunii determinate în acțiunile

inculpatului, care indubitabil este și s-a manifestat prin acțiuni concrete și anume

aplicarea violenței asupra persoanei și acțiuni însoțite de încălcare grosolană a ordinii

publice, deoarece Șișcov Anatoli a comis fapta în public, îndreptată împotriva ordinii

publice, care s-a concretizat în acostarea jignitoare a persoanelor, în acțiuni de ceartă,

acțiuni similare ce încalcă normele etice, tulbură ordinea publică și liniștea

persoanelor.

În speță, instanța de apel a reținut totalitatea semnelor obiective și subiective,

stabilite de legea penală, ce califică faptă prejudiciabilă săvârșită de către Șișcov

Anatoli drept infracțiunea de huliganism.

4

Astfel, instanța de apel a respins alegațiile părții apărării cu referire la motivele

achitării inculpatului și a reiterat în acest sens că vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii imputate s-a probat prin declarațiile părții vătămate Creangă Pavel date în

ședința instanței de fond și susținute în instanța de apel (f.d. 161-162, vol. II) și

martorului Creangă Oxana (f.d. 163-164, vol. II) care indicau direct la persoana

inculpatului coroborate cu procesul-verbal de cercetare la fața locului din 21 august

2017, (f.d. 22-24, vol. I) și concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.

2268/D din 11 octombrie 2017 (f.d. 55-56, vol. I).

Cu referire la criticile părții apărării privind examinarea cauzei în lipsa

inculpatului, instanța de apel le-a respins ca neîntemeiate, or potrivit înscrisurilor a

fost dispusă escortarea inculpatului în instanța de judecată pentru a participa la

examinarea cauzei penale date, însă acesta a refuzat escortarea în ședința de judecată

din motive neclare pentru instanță, totodată potrivit proceselor-verbale de escortare

ultimul a evitat participarea sa în ședința de judecată (Vol. II, f.d. 33-34; 38-39; 45-

46; 61-62; 72-73; 78-79). Ulterior, potrivit informației prezentate de către acuzatorul

de stat, inculpatul a fost eliberat din instituțiile penitenciare și în privința ultimului

prin ordonanță a fost dispusă aducerea silită în mod repetat (Vol. II, f.d.83; 114) și în

ambele cazuri, potrivit rapoartelor prezentate, inculpatul nu a fost găsit la domiciliul

din XXXXX și din relatările vecinei din ap. XXXXX se atesta că Șișcov Anatoli de

o perioadă mai îndelungată de timp nu era observat la domiciliu și ea nu cunoștea

unde acesta se putea afla în prezent (Vol. II, f.d.84, 115). Astfel, prima instanță

întemeiat prin încheierea din 21.03.2019 a dispus ca în privința inculpatului să fie

dispusă anunțarea în căutare (dosarul de căutare nr. 2018010457) și ca urmare cauza

să fie examinată în lipsa acestuia.

Cu referire la episodul privind achitarea lui Șișcov Anatoli de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (1) Cod penal, instanța de apel a remarcat că la

pronunțarea sentinței instanța de fond nu a stabilit corect circumstanțele de fapt și de

drept și a ajuns la concluzia eronată că acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele

infracțiunii imputate. Vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

192 alin. (1) Cod penal, rezulta din totalitatea de probe acumulate la cauza penală sus-

indicată și care urmau a fi corect apreciate, respectîndu-se prevederile art. 101 Cod

de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a menționat că componența de infracțiune de care este învinuit

Șișcov Anatoli este formală și se consideră consumată din momentul începerii

săvârșirii acțiunii de sustragere (introducerea mâinii în buzunar, tăierea poșetei cu

lama, manipularea lacătului de la servietă etc.), chiar dacă făptuitorul nu a obținut

posibilitatea reală de a se folosi sau a dispune de bunurile victimei la propria sa

dorință. Așadar, sustragerea fapt tentat reprezintă condiția necesară și suficientă

pentru întregirea faptei prejudiciabile în contextul pungășiei. Astfel, pentru a ne afla

în prezența pungășiei fapt consumat este necesară și suficientă comiterea tentativei de

sustragere.

5

S-a reținut ca fiind incorectă concluzia instanței de fond cu privire la faptul că

nimeni nu a observat nemijlocit momentul sustragerii sau persoana care ar fi întreprins

măsuri tipice faptei de pungășie, având în vedere că fapta de pungășie nu prezintă

elementele unei sustrageri în mod deschis, în consecință, în cazul acțiunii deschise,

săvârșite în scopul sustragerii bunurilor altei persoane din buzunare, genți sau din alte

obiecte prezente la persoană, fapta trebuie calificată ca tentativă de jaf, conform art.

27 și 187 Cod penal.

La fel, cu referire la latura subiectivă, s-a reținut în acțiunile inculpatului și

prezența acestui element constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 192 Cod penal,

exprimat prin vinovăție directă, precum și prin prezența scopului de cupiditate, or

inculpatul, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, conștientiza

urmările ce pot surveni în rezultatul acestora.

Astfel, s-a constatat cu certitudine atât temeiul real, cât și temeiul juridic pentru

tragerea inculpatului la răspundere penală, or în conformitate cu prevederile art. 51

alin. (1) Cod penal, temeiul real al răspunderii penale îl constituie fapta prejudiciabilă

săvârșită, iar componența infracțiunii, stipulată în legea penală, reprezintă temeiul

juridic al răspunderii penale.

La individualizarea și stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului,

instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal și anume de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de

viață ale familiei acestuia precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării inculpatului.

În contextul dat, la stabilirea categoriei și termenului de pedeapsă s-a ține cont

de gravitatea infracțiunilor comise, care conform art. 16 Cod penal fac parte din

categoria celor grave și respectiv ușoare, de personalitatea inculpatului, care nu este

angajat în câmpul muncii, nu este căsătorit, nu are o ocupație social utilă, la evidența

medicului psihiatru nu se află, se află la evidența medicului narcolog din 19.02.1996

(consumator de opiacee). Totodată, Șișcov Anatoli nu este la prima abatere, fiind

anterior judecat pentru infracțiuni similare, fapt ce denotă că inculpatul nu a făcut

careva concluzii pentru sine, continuând comportamentul antisocial prin săvârșirea în

mod repetat a unor noi infracțiuni, inclusiv s-a ținut cont de atitudinea procesuală

necooperantă a inculpatului manifestată prin eschivarea de a se prezenta în fața

instanței de judecată, fiind anunțat în căutare.

Prin urmare, având în vedere personalitatea inculpatului și atitudinea acestuia

față de cele comise, de lipsa circumstanțelor atenuante și prezența circumstanțelor

agravante, faptul că anterior a fost atras la răspundere penală pentru infracțiuni

similare, fiind condamnat cu suspendarea executării pedepsei cu închisoare,

inculpatul nu a reușit să-și revadă percepția asupra ordinii de drept, iar prin acest fapt

prezintă un pericol pentru societate, motiv pentru care, instanța de fond corect a ajuns

la concluzia că Șișcov Anatoli urma a fi tras la răspundere penală pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.(3) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse penale

6

sub formă de închisoare pe termen de 4 ani, care este una echitabilă, fiind numită cu

respectarea strictă a prevederilor legislației în vigoare și careva temei de a interveni

în sentință, inclusiv, din oficiu lipsește.

Totodată, instanța de apel i-a aplicat inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută

de art. 192 alin. (1) Cod penal, pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 1 an

cu executare în penitenciar de tip semiînchis, or circumstanțele stabilite condiționează

necesitatea aplicării lui Șișcov Anatoli a pedepsei privative de libertate care va duce

la corijarea și reeducarea inculpatului, apreciind o asemenea pedeapsă ca fiind

echitabilă în coraport cu fapta comisă și va atinge scopul educativ și preventiv stabilit

la art. 61 Cod penal. Iar în conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, s-a stabilit

pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial, sub formă de

închisoare pe termen de 4 ani și 6 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Cu referire la cerința procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare,

instanța de apel a reținut că instanța de fond corect a stabilit că efectuarea expertizelor

judiciare a fost dispusă până la operarea modificărilor la norma juridică respectivă, în

baza Legii nr. 316 din 22 decembrie 2017, în vigoare din 09 februarie 2018, prin care

a fost exclus alin. (2) al art.143 Cod de procedură penală, care prevedea că plata

expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul

bugetului de stat. Prin urmare, s-a considerat întemeiată sentința instanței de fond în

această parte și s-au respins ca nefondate argumentele acuzatorului de stat în sensul

dat.

În ceia ce privește acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Moraru Paulina

prin care se solicita încasarea prejudiciului material pricinuit în sumă de 1150 lei și a

prejudiciului moral în sumă de 5000 lei, conform art. 219 - 220 Cod de procedură

penală, art. 1398 alin. (1), 1422 alin. (1) și 1423 Cod civil, instanța de apel a conchis

încasarea prejudiciului material în mărime de 1150 lei și a respins solicitarea privind

încasarea pagubei morale în mărime de 5000 lei drept una neîntemeiată ori potrivit

art. 2037 alin.(2) a Codului Civil, caracterul și gravitatea prejudiciului moral le

apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost

cauzat prejudiciul, restrângerea posibilităților de viață familială și socială, precum și

statutul social al persoanei vătămate.

Cu referire la prejudiciul material cauzat părții vătămate Triboi Elena, atât în

cadrul urmăririi penale, cât și pe parcursul cercetării judecătorești în instanța de fond,

nu a înaintat o acțiune civilă în corespundere cu prevederile art. 219, 221 Cod de

procedură penală.

inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct.

2), 6) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei, din motiv că inculpatul

este nevinovat.

În motivare recurentul a indicat că:

7

- prima instanță corect l-a declarat și l-a achitat pe Șișcov Anatoli pentru

învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 192, alin. (1) Cod penal, pe motiv

că fapta nu a fost săvârșită de el;

- toate ședințele de judecată din prima instanță și cea de apel s-au petrecut în

lipsa lui Șișcov Anatoli, care nu a avut posibilitatea să dea declarațiile cuvenite;

- inculpatul nu este vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.

(3) Cod penal;

- organele de drept insuficient au depus eforturi ca Șișcov Anatoli să apară în

fața justiției pentru a depune explicații la acele motive ce le-a formulat procuratura în

rechizitoriu;

- declarațiile pârților vătămate Creangă Pavel, Creangă Oxana, Triboi Elena, în

cadrul instanței de judecată, precum și în Curtea de Apel, s-au analizat unilateral, ceea

ce demonstrează, că s-a ignorat principiul individualizării și egalității armelor;

- instanțele de judecată nu au analizat suficient în ansamblu dovezile pentru a da

o încadrare justă, acțiunilor lui Șișcov Anatoli.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul

numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu

calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor prevăzute în

art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără însă a i se agrava situația.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Instanța de recurs la această etapă a procedurii nu declanșează un control

devolutiv asupra fondului cauzei, nu dă o nouă apreciere probelor administrate și

cercetate și nu se expune repetat asupra acelorași argumente care anterior au fost

obiect de dispută în instanța de apel și asupra cărora aceasta s-a pronunțat prin decizie

motivată. Or, obiectul cenzurii instanței de recurs este limitat la chestiuni de drept, iar

rațiunea și finalitatea exercitării acestei căi de atac, constă în înlăturarea erorilor

admise de instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei.

În sensul art. 427 alin. (1) pct. 2) și 6) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

8

instanțele de fond și de apel în cazul când: instanța nu a fost compusă potrivit legii

ori au fost încălcate prevederile art.30, 31 și 33 Cod de procedură penală și instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

În prezenta speță nici un temei din cele menționate supra nu și-au găsit

confirmarea, iar întru desfășurarea concluziilor sale instanța de recurs va purcede la

analiza punctată asupra argumentelor invocate, prin prisma temeiurilor pentru recurs

nominalizate.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută de pct.

2) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că aceasta nu se

confirmă, avîndu-se în vedere atât aspectul constitutiv cât și cel funcțional al noțiunii

de compunere a instanței, care este o condiție esențială a judecății, neregularitatea ei

conducând la casarea hotărârii.

La caz, avocatul, întemeind în drept cererea de recurs ordinar declarată în numele

inculpatului pe eroarea de drept prevăzută la pct. 2) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală (instanța nu a fost compusă potrivit legii ori au fost încălcate prevederile art.30,

31 și 33 Cod de procedură penală), nu a descris prin ce aceasta se exteriorizează și nu

a raportat-o la materialele cauzei, neindicând vreun argument în confirmarea acesteia,

mai mult ca atât acest temei nu a fost invocat nici în apel.

Colegiul penal constată că și eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală nu se confirmă, dat fiind faptul, că recurentul nu a

concretizat care din cele cinci temeiuri specificate în norma menționată le consideră

relevante și că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414

alin. (1), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apelul apărării, decizia cuprinzând motivele pe

care se întemeiază soluția pronunțată.

Colegiul consideră că acest temei nu și-a găsit confirmare la examinarea

recursului menționat, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurent.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele

cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii respective.

Verificând actele dosarului, raportate la criticele invocate de apărător, Colegiul

penal ajunge la concluzia că erorile semnalate nu sunt subsecvente cauzei și sunt

invocate neîntemeiat de titular, întrucât instanța de apel a adoptat soluția legală și

corectă atât în partea ce ține de încadrarea juridică a faptelor infracționale comise de

inculpat, cât și privitor la soluția de condamnare în privința acestuia.

În descriptivul deciziei instanței de apel, se constată că instanța de apel a dezbătut

prin mai multe argumente invocările ce vizau nevinovăția inculpatului pe ambele

infracțiuni și a dispus condamnarea cu închisoare pe ambele capete de învinuire.

9

Respectiv, Colegiul nu poate să achieseze la argumentele recurentului precum

că instanța de apel nu a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală, care

obligă instanța să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Or, aici

urmează a se reține că motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor

și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor

elementelor amănunțit, atâta timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din

punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei

motivări a hotărârii penale, adică așa cum s-a procedat în cauza de față.

Referitor la lipsa inculpatului de la ședințele de judecată, instanța de apel just a

motivat și a demonstrat că conform procedurii s-a făcut tot posibilul ca inculpatul să

participe în cadrul ședințelor de judecată. Astfel, instanța de apel a specificat:

„...Colegiul penal le respinge aceste argumente ca neîntemeiate, or potrivit

înscrusurilor a fost dispusă escortarea inculpatului Șișcov Anatoli în instanța de

judecată pentru a participa la examinarea cauzei penale date, însă acesta refuza

escortarea în ședința de judecată din motive neclare pentru instanță, totodată potrivit

proceselor-verbale de escortare ultimul sa evitat participarea sa în ședința de

judecată (Vol.II, f.d.33-34; 38-39; 45-46; 61-62; 72-73; 78-79). Ulterior, potrivit

informației prezentate de către acuzatorul de stat, inculpatul a fost eliberat din

instituțiile penitenciare și în privința ultimului prin ordonanță a fost dispusă aducerea

silită în mod repetat (Vol.II, f.d.83; 114) și în ambele cazuri, potrivit rapoartelor

prezentate inculpatul nu a fost găsit la domiciliul din XXXXX și din relatările vecinei

din ap. XXXXX se atestă faptul, că Șișcov Anatoli de o perioadă mai îndelungată de

timp nu este observat la domiciliu și nu cunoaște unde acesta se poate afla în prezent

(Vol.II, f.d.84, 115). Astfel, prima instanță întemeiat prin încheierea din 21.03.2019

a dispus ca în privința acestuia să fie dispusă anunțarea în căutare (dosarul de

căutare nr.2018010457) și ca urmare cauza să fie examinată în lipsa acestuia, or în

conformitate cu prevederile art.321 alin.(6) Cod de procedură penală...”

Prin urmare, instanța de recurs conchide că situația de fapt a fost just stabilită

de către instanța de apel în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator

administrat și expus în pct. 4-5 ale prezentei decizii, încadrarea juridică dată faptelor

este corectă și corespunde situației de fapt reținute, corect instanța a casat parțial

sentința instanței de apel pronunțând o noua decizie de condamnarea în privința lui

Șișcov Anatoli în baza art. 287 alin. (3) și 192 alin. (1) Cod penal, soluție pe care

instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având

în vedere și faptul că verificând hotărârea judecătorească în raport și cu prevederile

art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, nu se identifică existența și a altor motive

care analizate din oficiu să ducă la casarea deciziei recurate.

În aceeași ordine de idei, Colegiul penal nu consideră ca fiind necesar de a

motiva diferit răspunsul la aceleași argumente invocate și în cererile de apel, în

contextul oferirii răspunsurilor plauzibile de către instanța de apel. Potrivit

jurisprudenței CtEDO, în situația dată, nu se mai impune o reevaluare a conținutului

mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele

10

inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au motivat decizia luată, arătând în mod

concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite

părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în

principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe

(hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.Finlandei).

Invocarea formală a unor temeiuri de casare, care nu sunt urmate de o motivare

corespunzătoare, nu face obiect de examinare în procedura de recurs, având în acest

sens în vedere că, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța nu se

manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât

interesele legii. Adică completarea cererilor de recurs cu argumente de drept, care cu

desăvârșire lipsesc aici, și care ar suplini-o din oficiu, este contrară principiului

contradictorialității ce guvernează întregul proces penal.

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând

situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală,

Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a

respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură

penală, iar criticele din recursul înaintat de avocatul Druță Boris în numele

inculpatului nu și-au găsit confirmarea.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Druță Boris în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20

aprilie 2021, în cauza penală privindu-l pe ȘIȘCOV Anatoli XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 noiembrie 2021.

Președinte Iurie DIACONU

Judecător Liliana CATAN

Judecător Victor BOICO

11