1ra-762/2022 — art. 264-1 alin. 4 CP

1ra-762/2022 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-762/2022

1-21142747-01-1ra-19052022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Cobzac Elena

Judecători - Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Zagorneanu Artur în numele inculpatului Bivol Andrei prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 februarie 2022, în cauza

penală privindu-l pe

Bivol Andrei xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

cauza fiind examinată în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală,

Bivol Andrei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin.(4) Codul

penal la 5 (cinci) luni închisoare și în baza art. 2641 alin.(4) Cod penal la 5 (cinci) luni

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art.84 alin.(1) Codul penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate lui Bivol Andrei i s-a stabilit pedeapsa definitivă de 7

(șapte) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

A fost respinsă cererea acuzatorului de stat procuror în Procuratura Ialoveni -

Curarari Olesea privind încasarea din contul inculpatului Bivol Andrei, a cheltuielilor

de judecată suportate pentru efectuarea testării alcooloscopice cu aparatul „Drager

Alcotest” în mărime de 25,70 lei, ca neîntemeiată.

1.2. Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Bivol Andrei la

data de 05.09.2021, aproximativ la orele 17:30, nedeținând permis de conducere și

având scopul conducerii mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică,

intenționat, încălcând prevederile pct.10 alin. (2), lit. a) al Regulamentului Circulației

Rutiere aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009, care stipulează

expres, că persoana care conduce un autovehicul trebuie să posede și, la cererea

1

lucrătorului de poliție, ofițerului echipei mobile a Serviciului Vamal, este obligată să

înmâneze pentru control: a) permisul de conducere perfectat pe numele său, valabil

pentru categoria (subcategoria) din care face parte autovehiculul condus de

conducătorul auto precum și cerințele prevederilor art.14 lit.a) din același Regulament,

care stipulează că conducătorul de autovehicul îi este interzis să conducă vehiculul în

stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub

influența preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacției, fiind bolnav,

traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de

conducere.

Drept urmare, la data și ora indicată, Bivol Andrei, conducând automobilul de

model „Opel Astra” cu xxxxx, pe o stradă din xxxxx, a fost stopat de către colaboratorii

SP al SSP a IP Ialoveni al IGP, care se aflau în exercitarea obligațiunilor de serviciu,

unde în urma controlului efectuat de către ultimii, s-a constatat că Bivol Andrei nu

deține permis de conducere și prezintă suspecții referitor la conducerea mijlocului de

transport în stare de ebrietate, fapt pentru ce i s-a solicitat testarea alcoolscopică în

vederea stabilirii stării de ebrietate. În urma testării cu ajutorul mijlocului tehnico-

științific de constatare a stării de ebrietate de model „Drager Alcotest”, s-a confirmat

concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 0.37 mg/l, care conform

prevederilor art.13412 Codul penal se califică ca stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat.

Tot el, Bivol Andrei, la data de 18.09.2021, aproximativ la ora 14:00, nedeținând

permis de conducere și având scopul conducerii mijlocului de transport în stare de

ebrietate alcoolică intenționat a ignorat prevederile art.10 alin.(2) lit. a) al

Regulamentului Circulației Rutiere aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.357 din

13.05.2009, care stipulează expres, că persoana care conduce un autovehicul trebuie să

posede și, la cererea lucrătorului de poliție, ofițerului echipei mobile a Serviciului

Vamal, este obligată să înmâneze pentru control: a) permisul de conducere perfectat pe

numele său, valabil pentru categoria (subcategoria) din care face parte autovehiculul

condus de conducătorul auto precum și cerințele prevederilor art.14 lit. a) din același

Regulament, care stipulează că conducătorul de autovehicul îi este interzis să conducă

vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe

contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea

reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i

afecteze capacitatea de conducere.

Drept urmare, la data și ora indicată, Bivol Andrei, conducând automobilul de

model „Opel Astra” xxxxx, pe o stradă din xxxxx, a fost stopat de către colaboratorii

SP al SSP a IP Ialoveni al IGP, care se aflau în exercitarea obligațiunilor de serviciu,

unde în urma controlului efectuat de către ultimii, s-a constatat că Bivol Andrei nu

deține permis de conducere și prezintă suspecții referitor la conducerea mijlocului de

transport în stare de ebrietate, fapt pentru ce i s-a solicitat testarea alcoolscopică în

vederea stabilirii stării de ebrietate. În urma testării cu ajutorul mijlocului tehnico-

științific de constatare a stării de ebrietate de model „Drager Alcotest”, s-a confirmat

concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 0.76 mg/1, care conform

2

prevederilor art.13412 Codul penal se califică ca stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat.

inculpatului Bivol Andrei, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care a aplica în privința inculpatului o pedeapsă sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

2.1 În motivarea cerințelor sale avocatul Tăut Ion a invocat că, inculpatul Bivol

Andrei a recunoscut integral vina în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.

(4) și art. 2641 alin. (4) Cod penal, a depus cerere prin care a solicitat examinarea cauzei

în procedura simplificată în baza art. 3641 Cod de procedură penală.

A considerat avocatul că, pedeapsa aplicată lui Bivol Andrei este prea aspră, dat

fiind faptul că dânsul recunoaște în totalmente vina incriminate, deoarece privarea lui

de libertate nu ar avea drept scop educarea lui, ci din contra i-ar înrăutăți situația. Mai

mult ca atât, inculpatul Bivol Andrei are la întreținere 4 copii minori, iar soția este în

concediu pentru îngrijirea copilului și alte surse de venit nu are.

A menționat apărarea că, la stabilirea pedepsei instanța nu a ținut cont de persoana

celui vinovat și anume că, are la întreținere 4 copii minori, deoarece el este unicul care

întreține familia, a recunoscut vina prin acceptarea probelor administrate în cadrul

urmăririi penale. Astfel, instanța nu a ținut cont de unele criterii ale art. 75 Cod penal,

însă pedeapsa aplicată este prea aspră, consideră că nu este rațional să fie privat de

libertate, deoarece nu a ținut cont de voința lui Bivol Andrei, care a solicitat să-i fie

aplicată muncă neremunerată în folosul comunității.

a fost respins ca nefondat apelul avocatului Tăut Ion în numele inculpatului Bivol

Andrei și menține sentința.

3.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că, instanța de fond

a stabilit corect starea de fapt ce corespunde probelor din dosar, care au fost apreciate

corect, instanța de fond încadrând just acțiunile inculpatului în baza dispozițiilor art.

2641 alin. (4) și art.2641 alin. (4) Cod penal, adică „conducerea mijlocului de transport

de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat și care

nu deține permis de conducere”.

Instanța de apel a reținut că, instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt

și de drept, vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc,

apreciind faptele săvârșite de aceștia, încadrarea juridică corespunzătoare materialului

probator administrat. Cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor

procesual-penale privind administrarea probelor.

În același timp, instanța de apel a constatat că, apelantul este de acord cu starea

de fapt stabilită de instanța de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

reținute în sarcina inculpatului, însă hotărârea instanței de apel este criticată în partea

stabilirii pedepsei, care consideră a fi una prea aspră, reieșind din personalitatea

inculpatului și circumstanțele cauzei.

Analizând acest temei în raport cu motivele invocate în apel, instanța de apel a

constatat că, acesta nu și-a găsit confirmarea la judecarea apelului declarat, lipsind

3

temeiuri de implicare a instanței de apel în sensul casării hotărârii contestate în partea

individualizării și stabilirii pedepsei inculpatului Bivol Andrei.

La capitolul numirii pedepsei inculpatului Bivol Andrei, Colegiul penal, a

considerat concluzia instanței de fond corespunzătoare stării de drept și întemeiată din

punct de vedere al principiilor stabilirii pedepsei penale.

Astfel, privitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că, prima

instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 34, 61, 75, 76-78 Cod penal,

respectând prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i-a stabilit o

pedeapsă echitabilă pentru infracțiunea săvârșită, deoarece a ținut cont de gravitatea

infracțiunii, care se clasifică ca fiind una ușoară.

Astfel, Bivol Andrei este predispus la comiterea infracțiunilor or, anterior acesta a

mai comis infracțiuni similare, nu este la prima abatere de la legislația penală, anterior

fiind condamnat inclusiv la pedepse non privative de libertate, nu și-a făcut concluziile

necesare și din nou a comis două infracțiuni similare cu intenție.

Prin urmare, instanța de apel a relevat că, acest fapt constituie temei de a considera

că o pedeapsă mai blândă non privativă de libertate nu va asigura realizarea scopului

Legii penale.

Astfel, Colegiul a reținut că, persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o

pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii legii în baza căreia persoana se declară

vinovată.

Din cuprinsul sentinței, rezultă că instanța de fond a indicat circumstanțe care ar

constata cu certitudine că corectarea inculpatului este posibilă doar cu izolarea lui de

societate, deoarece măsurile luate prin stabilirea pedepselor nonprivative de libertate

pentru comiterea infracțiunilor anterioare nu au avut efect pozitiv, astfel că, aplicarea

în privința inculpatului Bivol Andrei a pedepsei penale sub formă de închisoare cu

executare, este dictată de circumstanțele cauzei, cerințele legale și prevederile normelor

materiale anterior enumerate, deoarece doar această sancțiune va contribui în cel mai

eficient mod la conștientizarea de către ultimul a faptei infracționale comise,

constituind și o măsură eficientă de profilaxie socială ce va contribui la iradierea în

perspectivă a faptelor infracționale de această categorie.

Instanța de apel a concluzionat asupra respingerii argumentelor invocate de către

apelant ca fiind nefondate or, aplicarea unei sancțiuni mai blânde non privative de

libertate sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității nu va fi în

concordanță cu scopul legal al pedepsei penale.

Instanța de apel a reiterat că, în speță, judecarea cauzei penale a avut loc în baza

probelor administrate la faza de urmărire penală, în conformitate și cu respectarea

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, iar inculpatul potrivit alin. (8) al

aceleiași norme a beneficiat de reducere a limitelor de pedeapsă.

Instanța de apel a remarcat că, sancțiunea art. 2641 alin. (4) Cod penal în baza căruia

a fost condamnat Bivol Andrei, prevede pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul

comunității de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de până la 1 an.

Astfel, prin reducerea limitelor minime și maxime de pedeapsă în baza art. 3641

alin.(8) Cod de procedură penală, la infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod

4

penal, se stabilește noua limită minimă și maximă: - sub formă de muncă neremunerată

în folosul comunității de la 133,3 la 160 ore; - sub formă de închisoare de la 3 luni la 8

luni, deoarece conform art. 70, alin.(2) Cod penal, limita minimă de aplicare a pedepsei

cu închisoare este de la 3 luni.

În acest context, instanța de apel a reținut că, instanța de fond justificat a stabilit

inculpatului Bivol Andrei pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci)

luni cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, pentru fiecare infracțiune în parte,

iar în temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate lui Bivol Andrei i s-a stabilit pedeapsa definitivă - 7(șapte) luni

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Instanța de apel a respins argumentele invocate de către partea apărării ca fiind

nefondate or, aplicarea unei sancțiuni mai blânde cu suspendarea executării pedepsei

potrivit art. 90 Cod penal, nu va fi în concordanță cu scopul legal al pedepsei penale.

Zagorneanu Artur în numele inculpatului Bivol Andrei care neinvocând careva temei

prevăzut la art. 427 alin.(1) Cod procedură penală, solicită admiterea recursului,

casarea deciziei, în partea aplicării pedepsei, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași

instanță, în alt complet de judecată.

4.1 În motivarea recursului apărarea invocă că:

- la stabilirea pedepsei instanța de fond și cea de apel nu au ținut cont de persoana

celui vinovat și, anume, că are la întreținere patru copii minori, el este unicul care

întreține familia sa și a recunoscut vină prin acceptarea probelor administrate în cadrul

urmăririi penale;

- instanțele nu au ținut cont de voința lui Bivol Andrei care a solicitat să fie

aplicată muncă neremunerată în folosul comunității;

- instanțele inferioare nu au respectat în deplină măsură prevederile art. 61, 75, 79

Cod penal, iar pedeapsa aplicată inculpatului este una prea aspră în raport cu fapta

comisă și consecințele acesteia, nelînd în considerație faptul că inculpatul și-a

recunoscut pe deplin vina, a colaborat activ cu organele de urmărire penală, precum și

cauza a fost examinată în ordinea art.3641 Cod de procedură penală;

- inculpatul Bivol Andrei a comis infracțiunea, constatându-se un șir de

circumstanțe atenuante și nici o circumstanță agravantă;

- atît instanța de fond, cât și cea de apel n-au reținut că inculpatul Bivol Andrei

este căsătorit, are la întreținere 4 (patru) copii minori, iar la moment soția acestuia nu

lucrează, fiind ocupată cu îngrijirea copilului;

- instanța de apel a examinat cauza în lipsa inculpatului.

inculpatului Bivol Andrei în conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.11 Cod

procedură penală, procurorul a depus referință, pledând pentru inadmisibilitatea

acestuia invocând că, inculpatul Bivol Andrei este acuzat de comiterea a două episoade

de infracțiune prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal, care potrivit prevederilor art.16

alin.(2) Cod penal, fac parte din categoria infracțiunilor ușoare.

5

La 19 noiembrie 2021, adică în ziua pronunțării integrale a sentinței lui Bivol

Andrei i-a fost aplicată contrasemnătură obligațiunea de a nu pârârăți țara (f.d.121).

Potrivit avizului poștal, rezultă, că inculpatul Bivol Andrei a fost citat

contrasemnătură pentru a se prezenta în fața instanței de apel (f.d.134).

În conformitate cu prevederile art.319 alin.(2) Cod de procedură penală, „partea

prezentă la un termen de judecată nu mai este citată pentru termenele ulterioare, chiar

dacă va lipsi la vreunul din aceste termene”.

Dispoziția art.412 alin.(5) Cod de procedură penală, „neprezentarea părților legal

citate în instanța de apel nu împiedică examinarea cauzei”.

Așa dar, s-a stabilit, că inculpatul Bivol Andrei cunoștea despre măsura de

pedeapsă cu închisoare aplicată de către instanța de fond, iar în acest sens a semnat

obligația de nepărăsire a țării până la definitivarea sentinței. Totodată, inculpatul a

semnat și avizul poștal despre citarea dânsului în instanța de apel, și aceste circumstanță

ne certifică faptul, că inculpatul Bivol Andrei fiind legal citat s-a eschivat pentru a se

prezenta în instanța de apel, de fapt tacit a acceptat examinarea cauzei penale enunțate

în lipsa sa.

Astfel, consideră acuzarea că, instanța de apel, just a ajuns la concluzia citării

legale a inculpatului Bivol Andrei și examinării cauzei penale vizate în lipsa ultimului.

materialului din dosar și a motivelor invocate, ținând cont de opinia procurorului

expusă în referință, care a solicitat declararea recursului ca inadmisibil, Colegiul

penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs ordinar în termen în conformitate cu art.422 Cod de procedură penală.

Conform art. 424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent.

Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

6.1 Din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă că, deși recurentul nu

a indicat careva temei de casare a deciziei instanței de apel prevăzut alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, pentru declararea recursului, din conținutul argumentelor

formulate se atestă că criticile aduse se subscriu temeiului de casare prevăzut la pct.

10) alin. (1) al normei precitate, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în

cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Din textul recursului, Colegiul reține că, autorul nu contestă starea de fapt stabilită

de către instanțele de fond și nici încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, din care

considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte, însă recurentul își exprimă

dezacordul cu hotărârea instanței de apel în partea stabilirii pedepsei inculpatului,

considerând de fapt că nu a fost individualizată corect și aceasta este prea aspră.

6

Așa cum rezultă din lucrările dosarului, cauza a fost examinată în procedura

judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu

prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, astfel în acest caz, la stabilirea pedepsei

au fost luate în vedere, în egală măsură persoana inculpatului și respectiv, reeducarea

și reintegrarea acestuia socială, cât și dimensiunea fenomenului infracțional, și

așteptările societății față de mecanismul justiției penale, pentru a realiza o

proporționalitate reală între aceste aspecte.

În cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură în măsură să

înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a

comis această infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal,

la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Astfel, verificând hotărârile atacate sub aspectul individualizării corecte a

pedepselor, temei prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală,

Colegiul penal constată lipsa cărorva temeiuri de casare, deoarece instanțele de fond

și-au motivat întemeiat soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art.

art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea

pedepsei inculpatului, stabilite conform sancțiunii articolului imputat acestuia.

Complementar, la numirea pedepsei inculpatului, instanțele de fond au ținut cont

inclusiv de prevederile art. 85 și art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, acesta

beneficiind de o reducere cu o treime din limita de pedeapsă prevăzută de lege.

Argumentul recurentului precum că, pedeapsa aplicată inculpatului este una prea

aspră în raport cu fapta comisă și consecințele acesteia, nelînd în considerație faptul

că inculpatul și-a recunoscut pe deplin vina, a colaborat activ cu organele de urmărire

penală, cauza fiind examinată în ordinea art.3641 Cod de procedură penală, are la

întreținere patru copii minori, el este unicul care întreține familia, urmează a fi respins

deoarece instanța de apel just a menționat că, prima instanță corect a reținut aceste

circumstanțe la individualizarea pedepsei. Or, judecarea cauzei penale a avut loc în

baza probelor administrate la urmărirea penală, care are ca premisă recunoașterea

faptelor indicate în rechizitoriu, astfel în acest caz pedeapsa aplicată inculpatului a fost

stabilită în conformitate cu art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală.

Totodată, se reține că, inculpatul anterior a mai comis infracțiuni similare, nu este

la prima abatere de la legislația penală, anterior fiind condamnat inclusiv la pedepse

non privative de libertate, nu și-a făcut concluziile necesare și din nou a comis două

infracțiuni similare cu intenție, iar o pedeapsă mai blândă, după cum solicită apărarea,

la caz nu este justificată ținând cont de personalitatea inculpatului care este predispus

la comiterea infracțiunilor similare și circumstanțele cauzei, motiv din care urmează a

fi respinsă solicitarea recurentului privind aplicarea pedepsei în privința inculpatului a

pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

În această ordine de idei Colegiul atestă, că instanța de apel, corect a respins

argumentele invocate de către apărare ca fiind nefondate privind aplicarea unei pedepse

mai blânde cu suspendarea executării pedepsei potrivit art. 90 Cod penal, deoarece nu

7

va fi în concordanță cu scopul legal al pedepsei penale. Or, în prezenta cauză, nu s-au

stabilit careva circumstanțe ce ar justifica suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoare în privința inculpatului, reieșind din faptul că, inculpatul

anterior a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii similare, nu a mers pe calea

corijării și a comis alte două infracțiuni cu intenție, astfel nefiind stabilit faptul că,

inculpatul a conștientizat pericolul social al faptei comise și care este atitudinea

dânsului față de cele comise.

Totodată, Colegiul Penal notează că, aplicarea prevederilor art. 90 Cod Penal nu

reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a

demonstra că infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia. Analizând

condițiile în care poate fi acordată suspendarea executării pedepsei rezultă că aceasta

nu este un drept al inculpatului, ci o facilitate a instanței de judecată, care este liberă să

aprecieze dacă este cazul să o acorde.

În această ordine de idei, reieșind din scopul pedepsei penale - restabilirea echității

sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât

din partea condamnatului, cât și a altor persoane, dispunerea în privința acestuia a

suspendării condiționate a pedepsei, poate doar să încurajeze comiterea pe viitor de

către inculpat și alte persoane a altor infracțiuni.

Astfel că, atât prima instanță, cât și cea de apel, și-au motivat soluția referitor la

iraționalitatea numirii inculpatului a unei pedepse mai blânde după cum solicită

apărarea, respingând argumentele avocatului.

În concluzie, Colegiul penal constată că, la stabilirea pedepsei inculpatului,

instanța de apel a dat deplină eficiență împrejurărilor cauzei, considerând că acesteia i-

a fost stabilită o pedeapsă echitabilă, în limitele prevăzute de sancțiunea normei penale

în baza căreia a fost declarat vinovat, pedeapsa fiind individualizată conform

prevederilor legale.

Referitor la argumentul apărării, precum că instanța de apel a examinat apelul în

lipsa inculpatului, Colegiul penal reține că în conformitate cu prevederile art.413 alin.

(1) Cod de procedură penală, la judecarea apelului se aplică regulile generale pentru

judecarea cauzelor în primă instanță, cu excepțiile prevăzute în Partea specială titlul II

capitolul IV secțiunea 1. Totodată dispoziția art.412 alin. (3), (4), (5), (7) Cod de

procedură penală, prevede că, judecarea apelului se face cu citarea părților și

înmânarea copiilor de pe apel. Judecarea apelului are loc în prezența inculpatului,

când acesta se află în stare de arest, cu excepția prevăzută în art.321 alin.(2) pct.2).

Neprezentarea părților legal citate în instanța de apel nu împiedică examinarea cauzei.

La judecarea apelului, participarea procurorului, precum și a apărătorului, dacă

interesele justiției o cer, este obligatorie. Apelul poate fi judecat în lipsa nemotivată a

avocatului în măsura în care nu se încalcă dreptul la apărare.

Colegiul penal reține că, în prezenta speță inculpatul a fost prezent în ședința de

judecată a primei instanțe, prin care acestuia, i-a fost aplicată pedeapsă cu închisoare,

cu executarea reală a acesteia, însă s-a dispus ca aceasta urmează a fi pusă în executare

în momentul devenirii definitive a sentinței, ultimul neaflându-se în stare de arest. La

19 noiembrie 2021, în ziua pronunțării integrale a sentinței lui Bivol Andrei i-a fost

8

aplicată contrasemnătură obligațiunea de a nu pârârăți țara (f.d.121). Sentința a fost

atacată cu apel de către avocatul Tăut Ion în numele inculpatului, astfel în instanța de

apel a fost citat legal prin aviz de recepție (f.d.134 vol. I), inculpatul cât și a fost

solicitată acordarea asistenței juridice calificate garantate de stat acestuia pentru data

de 08.02.2022 data când s-a examinat cauza. Astfel, Colegiul penal atestă că, în ședința

instanței de apel judecata a avut loc cu participarea procurorului Sâli Radu, avocatului

din oficiu Zagorneanu Artur, dar în lipsa inculpatului, care a fost citat legal, în

conformitate cu prevederile art. 412 alin. (3) Cod de procedură penală, însă nu s-au

prezentat la ședința de judecată, instanța de apel, ținând cont de prevederile art. 412

alin. (5) Cod de procedură penală, precum că neprezentarea părților legal citate în

instanța de apel nu împiedică examinarea cauzei, întemeiat a purces la judecarea

apelului, în lipsa inculpatului, citat legal, dar cu prezența avocatului din oficiu

Zagorneanu Artur, nefiind încălcate careva drepturi ale inculpatului. Reieșind din cele

expuse, Colegiul penal respinge critica recurentului precum că, cauza a fost examinată

în lipsa inculpatul Bivol Andrei, făcând referire la prevederile art. 321 alin. (2) pct. 1)

Cod de procedură penală, deoarece în prezenta speță nu sunt incidente prevederile

menționate.

Pe cazul Kattan v. România (21.01.2014), Curtea europeană a adoptat o decizie

de inadmisibilitate, cu respingerea ca vădit nefondată a plângerii privind încălcarea

art.6 CEDO, întrucât instanța și-a îndeplinit obligația pozitivă de a face demersuri

pentru a asigura prezența inculpatului în instanță.

Prin urmare, Curtea a considerat că reclamantul a contribuit în mare măsură la

crearea unei situații, în care în mod rezonabil, a putut prevedea consecințele

comportamentului său – examinarea cauzei în lipsa sa.

În ipoteza în care o persoană a avut cunoștință despre desfășurarea judecății și cu

toate acestea nu s-a prezentat în fața instanțelor, este vorba despre o conduită

procesuală culpabilă a persoanei. Posibilitatea soluționării cauzei în lipsa inculpatului

este recunoscută și prin Rezoluția nr.75 (11) a Consiliului Europei privind criteriile ce

trebuie respectate în cazul în care o persoană este judecată în lipsă.

Astfel, în criteriul nr. 9 se statuează că persoana condamnată în lipsă ar trebui să

aibă dreptul de a judeca din nou dacă dovedește faptul că absența sa de la judecata

inițială este datorită unor cauze independente de voința sa și că nu a avut posibilitatea

de a înștiința instanța.

Raportând cele menționate la cazul supus examinării, Colegiul remarcă faptul că,

inculpatul avea cunoștință de derularea procesului penal care îl privea, mai mult ca atât

că, în instanța de apel se examina apelul depus de către avocat în interesele acestuia,

inculpatul fiind citat legal, nu s-a prezentat în instanța de apel, astfel a putut prevedea

consecințele comportamentului său – examinarea cauzei în lipsa sa. Mai mult ca atât,

inculpatul a fost reprezentat în instanța de apel de către avocatul din oficiu Zagorneanu

Artur, care a prestat asistență juridică eficientă, pentru atingerea scopului propus de

inculpat și anume admiterea apelului, cu aplicarea unei pedepse mai blânde.

Prin urmare, Colegiul conchide că, decizia instanței de apel în partea

individualizării pedepsei lui Bivol Andrei cuprinde motivele pe care se întemeiază

9

soluția, pedeapsa fiind individualizată conform prevederilor legale ce reglementează

acest aspect, iar argumentele pe care instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a

deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor din art. 6 CoEDO.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

se constată că este vădit neîntemeiat.

Având ca reper cele menționate supra, Colegiul penal concluzionează asupra

inadmisibilității recursul declarat de către avocatul Zagorneanu Artur în numele

inculpatului Bivol Andrei, ca fiind neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către Zagorneanu Artur în numele

inculpatului Bivol Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 08 februarie 2022, în cauza penală privindu-l pe Bivol Andrei xxxxx, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 22 iunie 2022.

Președinte Cobzac Elena

Judecătorii Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

10