1ra-688/2022 — art. 287 alin. 3 CP

1ra-688/2022 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-688/2022

1-21176925-01-1ra-10052022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

Victor Boico,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul ordinar,

declarat de procurorul-șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Dumitru Calendari,

împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 22 februarie 2022, în

privința inculpatului

Terzi Alexandr XXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 01.12.2021 – 09.12.2021,

instanța de apel: 04.01.2022 – 22.02.2022,

instanța de recurs: 10.05.2022 – 27.06.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Terzi Alexandr a fost

condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 3 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, începând cu 09.12.2021, cu includerea perioadei arestării

preventive de la 09.11.2021 până la 09.12.2021.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul părții vătămate Piveni-Proțenco A.

prejudiciul moral în mărime de 25.000 lei și material în sumă de 8.000 lei

noiembrie 2021, orele 17:55, fiind în scara blocului locativ situat în mun. XXXX, str.

XXXX, loc care, prin natura și destinația lui, este întotdeauna accesibil publicului,

circumstanțe ce califică fapta ca fiind săvârșită în public, conform art. 131 Cod penal,

acționând cu intenție directă, din motive huliganice, încălcând ordinea publică, care s-

1

a manifestat prin încălcarea normelor de drept și morale de comportare în societate,

agresiune verbală, exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, demonstrativ,

dând dovadă de o obrăznicie deosebită, a lovit de mai multe ori cu un topor în ușa

apartamentului cu nr. XX, unde domiciliază Piveni-Proțenco Alexandra, deteriorând-o

și amenințat-o pe Piveni-Proțenco Alexandra cu moartea, amenințare pe care ultima a

perceput-o ca reală.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele incriminate și a

solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată, prevăzută la art. 3641 Cod de

procedură penală.

Dat fiind că probele administrate confirmă în totalitate vinovăția inculpatului,

acțiunile lui urmează a fi încadrate în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, ca huliganismul

agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă ordinea publică, însoțite de

amenințarea cu aplicarea violenței asupra persoanelor, acțiuni care, prin conținutul lor,

se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșite cu aplicarea altui obiect pentru

vătămarea integrității corporale sau sănătății.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța a ținut cont că inculpatul

a comis o infracțiune gravă, care se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani, că a

recunoscut vina și s-a căit de cele comise, anterior nu a fost condamnat, că potrivit art.

3641 alin. (8) Cod de procedură penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor

de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, concluzionând că

corectarea și reeducarea lui este posibilă prin aplicarea pedepsei cu închisoare.

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care pedeapsa inculpatului să fie suspendată pe

un termen de probă.

Apelanta a invocat că instanța nu a luat în considerație faptul că există o

alternativă de pedeapsă prevăzută de legiuitor, or, conform art. 62 alin. (2) Cod penal,

pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a

altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să

înjosească demnitatea persoanei condamnate. În speță, pedeapsa aplicată poate

influența negativ asupra condamnatului, dar și asupra familiei sale.

Prin urmare, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat,

pentru sancționarea și reeducarea inculpatului, care nu a avut antecedente penale, are

la întreținere un copil minor, este posibil de a aplica prevederile art. 90 Cod penal,

suspendarea condiționată a executării pedepsei și stabilirea termenului de probațiune.

3.2. A declarat apel și inculpatul, solicitând casarea parțială a sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care pedeapsa să-i fie suspendată pe un termen de

probă.

Apelantul a invocat că instanța incorect a evaluat ordinea aplicării pedepsei

conform art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform căruia urma să stabilească

o pedeapsă cu închisoare până la 2 ani și 6 luni, deoarece articolul prevede reducerea

cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Mai mult, instanța de fond, aplicându-i o pedeapsă cu închisoare, nu a ținut cont

că el are la întreținere un copil minor, care astfel, va fi privat de susținere financiară.

2

Referitor la acțiunea civilă, suma admisă este exagerată și nefondată deoarece

partea vătămată nu a prezentat sau argumentat careva dovezi privind prejudiciul moral

cauzat.

2022, apelurile au fost admise, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre,

după cum urmează: „Procesul penal în privința lui Terzi Alexandr, recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de alin. (3), art. 287 Cod penal se încetează în temeiul art. 1 și 2 al

Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova, nr. 243 din 24 decembrie 2021.

În rest, sentința se menține”.

Instanța de apel a statuat că conform alin. (1) și (3), art. 2 al Legii privind

amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova nr. 243 din 24 decembrie 2021, în vigoare din 31 decembrie 2021,

procesele penale în privința infracțiunilor săvârșite până la adoptarea prezentei legi,

pentru care Codul penal nr. 985/2002 prevede drept pedeapsă principală maximă o

pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează

la faza de urmărire penală sau la cea de judecare a cauzei, cu excepțiile prevăzute de

prezenta lege. Încetarea procesului penal conform alin. (1) și (2) are loc cu acordul scris

al persoanei bănuite, învinuite sau inculpate.

Potrivit alin. (4), art. 16 Cod penal, infracțiunea prevăzută la alin. (3), art. 287

Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor grave și în calitate de pedeapsă,

legiuitorul a prevăzut pedeapsa cu închisoare de la 3 la 7 ani.

Inculpatul a săvârșit fapta imputată la data de 09 noiembrie 2021, adică până la

adoptarea Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova nr. 243 din 24 decembrie 2021.

Totodată, cererea apărătorului privind încetarea procesului penal în privința

inculpatului, în baza Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 243 din 24 decembrie 2021, a fost

semnată personal și de către inculpat, care a confirmat acordul său privind aplicarea

actului de amnistie.

De rând cu aceasta, infracțiunea prevăzută la alin. (3), art. 287 Cod penal,

imputată inculpatului nu este inclusă în art. 6 al Legii sus menționate, privind

neaplicarea prevederilor art. 1 – 5, din prezenta Lege, și respectiv cade sub incidența

aplicării actului de amnistie.

Respectiv, la caz sunt întrunite toate criteriile pentru aplicarea în privința

inculpatului a actului de amnistiei cu încetarea procesului penal.

În acest sens, sunt nefondate argumentele procurorului că prevederile Legii

privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova nr. 243 din 24 decembrie 2021, nu pot fi aplicate în cazul din speță,

dat fiind că cauza penală se află la etapa judecării apelurilor, și nu cea de judecare a

cauzei în prima instanță.

Ori, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată

exercitat, produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă un control integral

atât în fapt, cât și în drept numai la persoana care l-a declarat, la calitatea acesteia în

proces și la persoana împotriva căreia este îndreptat de către jurisdicția de al doilea

grad asupra hotărârii primei instanțe. În baza apelului se face o nouă judecată în fond

3

a cauzei și la judecarea acesteia, instanța de apel urmează să se pronunțe asupra

chestiunilor de fapt și de drept prevăzute la art. 385 CPP.

Respectiv, din perspectiva celor indicate în practica judiciară națională, este

greșită poziția procurorului, privind imposibilitatea aplicării actului de amnistie în

prezenta cauza penală.

Cu atât mai mult, amnistia a fost adoptată după pronunțarea sentinței în prima

instanță.

Este neîntemeiat și argumentul procurorului precum că inculpatul urmează să fie

liberat doar de pedeapsa penală și nu de răspundere penală, deoarece prevederile alin.

(1), art. 2 al Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 243 din 24 decembrie 2021,

stipulează în mod cert că, chiar și la judecarea cauzei, procesul penal urmează să fie

încetat în totalmente.

declară recurs ordinar, solicitând casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea

sentinței.

Recurentul invocă că potrivit prevederilor art. 389 alin. (1), (4) pct. 2) Cod de

procedură реnаlă, ”(1) Sеntințа de соndаmnаrе se adoptă numаi în соndițiа în care, în

urmа cercetării judecătoresti, vinovăția inculpatului în săvârșirea infrасțiunii а fost

соnfirmаtă рrin аnsаmblul de probe cercetate de instаnțа de judecată. (4) Sеntințа de

соndаmnаrе se adoptă: 2) сu stabilirea pedepsei și сu liberarea de executarea ei în cazul

аmnistiеi соnfоrm art. 107 Cod реnаl și în cazurile prevăzute în art. 89 аlin. (2) lit. a),

b), с), е), f), g) Cod реnаl.

Din conținutul alin. (6) din același articol rezultă, сă la adoptarea sentinței de

condamnare cu liberarea de pedeapsă sau, după caz, sentinței de соndаmnаrе fără

stabilirea pedepsei, instanța аrgumеntеаză în bаzа сărоr temeiuri, prevăzute de Codul

penal, аdорtă sentința dată.

Nu este clar, de се instanța de apel a înсеtаt procesul penal în temeiul

prevederilor art. 1 și 2 а Legii privind аmnistiа nr. 210 din 29.07.2016, аdiсă сu

liberarea inculpatului de răspundere реnаlă, dar nu l-a liberat de executarea pedepsei

penale, soluție се corespunde prevederilor art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de рrосеdură

реnаlă.

Mai mult са atât, în conformitate сu art. 24 Cod penal, реrsоаnа care а săvârșit

infrасțiunеа în stare de ebrietate alcoolică nu poate fi liberată de răsрundеrе реnаlă.

S-a constatat сă Terzi Alexandr а comis infracțiunea în stare de ebrietate

alcoolică, circumstanță recunoscută dе instanța de fond са circumstanță аgrаvаntă а

răspunderii penale în temeiul art. 76 alin. (1) lit. j) Сod penal, respectiv, în cauză nu

este posibilă liberarea de răsрundеrе реnаlă în temeiul art. 107 Cod penal.

Totodată, cauza реnаlă s-a aflat la etapa căilоr ordinare de atac, apelul, când nu

se judecă cauza, ci se judecă apelurile, fiind deja depășită faza judecării cauzei în рrimа

instanță, potrivit capitolelor I și III din Titlu II ”Judecata” din Partea specială а Codului

de рrосеdură реnаlă.

Or, potrivit prevederilor Legii privind amnistia în lеgătură cu aniversarea а

ХХХ-а de lа рrосlаmаrеа independenței Republicii Moldova din 23 decembrie 2021,

este stipulat сă prevederile acesteia se aplică la etapa judecării cauzei, art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 243/2021.

4

Astfel, la etapa judecării apelului, duрă сеrсеtarea judecătorească și dezbateri,

nu este posibilă încetarea procesului penal în temeiul legii cu privire la amnistie,

conform art. 107 Cod penal, dar pronunțarea sentinței de condamnare, сu stabilirea

pedepsei, cu liberarea de executarea ei.

De asemenea, potrivit art. 225 alin. (2) Сod de procedură penală - (2) La

adoptarea sentinței de acuzare sau de aplicare а măsurilor de соnstrângеrе сu caracter

medical, instаnțа sоluțiоnеаză și асțiunеа civilă рrin admiterea ei, totală sau parțială,

ori рrin respingere.

Astfel, admiterea acțiunii civile este posibilă doar în urmа adoptării unei hоtărâri

de condamnare а inculpatului (pct. 26, 27 din НР CSJ nr. 5 din 19.06.2006 ”Privind

sentința judecătorească”).

Soluția de încetare а procesului penal duce lа nesoluționarea acțiunii civile.

Respectiv, menținerea sentinței de condamnare este necesară și рrin prisma

soluționării acțiunii civile.

Motivarea soluției instanței de apel contrazice dispozitivul hоtărârii și acesta este

expus neclar.

Potrivit părții descriptive а deciziei, instanța de apel а argumentat soluția privind

încetarea procesului реnal.

Conform dispozitivului deciziei а dispus: ”Se casează parțial sеntințа din 09

decembrie 2021, în latura реnаlă, în partea stabilirii pedepsei și se рrоnunță о nоuă

hotărâre, potrivit modului stabilit реntru рrimа instаnță, duрă сum urmează”.

Prin urmare, soluția рrеvăzută la art. 389 СРР este sentința de condamnare, cu

posibilă aplicare а prevederilor pct. 2 din alin. (4).

Însă, în continuare, contrar сеlоr dispuse, instanța de apel dispune : ”Procesul

реnаl în privința lui Terzi A., rесunоsсut vinоvаt de săvârșirea infrасțiunii prevăzute

de аlin. (3), art. 287 Cod реnаl, se încetează”.

Adică, soluția рrеvăzută la art. 391 СРР este sentința de încetare а procesului

penal.

În drept, recursul este bazat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

argumentelor invocate, Colegiul Penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță,

când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul Penal lărgit atestă că instanța de apel a comis

următoarele erori de drept.

Potrivit art. 413 alin. (1) Cod de procedură penală, la judecarea apelului se aplică

regulile generale pentru judecarea cauzelor în primă instanță, cu excepțiile prevăzute

în Partea specială titlul II capitolul IV secțiunea 1. Conform art. 415 alin. (1) pct. 2)

Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând cauza în ordine de apel, admite

apelul, casând sentința parțial sau total, inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2), și

5

pronunță o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță. În

corespundere cu art. 414 alin. (1), (2), (5) și (6) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, verifică

declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința

de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal și se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele

cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a

instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal. Potrivit art. 419 Cod de

procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit

regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță. În corespundere cu

art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să

cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date.

Totodată, conform art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) – (8) Cod de procedură penală,

procesul penal reprezintă activitatea organelor de urmărire penală și a instanțelor

judecătorești desfășurată în conformitate cu prevederile prezentului cod, exceptând

doar situațiile când prioritate au reglementările internaționale sau când unele

prevederi legale sunt declarate neconstituționale. Potrivit art. 2 alin. (4) Cod de

procedură penală, normele juridice cu caracter procesual din alte legi naționale pot fi

aplicate numai cu condiția includerii lor în prezentul cod.

Astfel, în corespundere cu art. 107 alin. (1) Cod penal, amnistia este actul ce are

ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei aplicate

sau comutarea ei. Potrivit art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală, urmărirea penală

nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în

cazurile în care a intervenit amnistia. Conform art. 285 alin. (2) și (7) Cod de procedură

penală, încetarea urmăririi penale are loc în cazurile de nereabilitare a persoanei,

prevăzute la art. 275 pct. 4)–9) din prezentul cod. Încetarea urmăririi penale și liberarea

persoanei de răspundere penală nu pot avea loc contrar voinței acesteia. În acest caz,

urmărirea penală continuă. Potrivit art. 350 alin. (1) Cod de procedură penală, dacă

în ședința preliminară s-au constatat temeiurile prevăzute în art. 332, instanța, prin

sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă. Conform art. 332 alin.

(1) și (5) Cod de procedură penală, în cazul în care, pe parcursul judecării cauzei, se

constată vreunul din temeiurile prevăzute în art. 285 alin. (2), instanța, prin sentință

motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă. În cazul prevăzut la art. 275 pct.

4), încetarea procesului penal nu se admite fără acordul inculpatului. În acest caz,

procedura continuă în mod obișnuit. Potrivit art. 384 alin. (1), (3) și (4) Cod de

procedură penală, instanța hotărăște asupra învinuirii înaintate inculpatului prin

adoptarea sentinței de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal.

Sentința instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Instanța își

întemeiază sentința numai pe probele care au fost cercetate în ședința de judecată.

Conform art. 389 alin. (1) și (4) pct. 2) Cod de procedură penală, sentința de

condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești,

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de

probe cercetate de instanța de judecată. Sentința de condamnare se adoptă cu stabilirea

pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei conform art. 107 din Codul

6

penal. Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1), 2) și 5), alin. (4) Cod de procedură penală, partea

descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale,

considerată ca fiind dovedită, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de

judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe, încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului. Partea descriptivă a sentinței de încetare a procesului penal

trebuie să conțină descrierea și motivarea temeiurilor pentru încetarea procesului penal.

Conform art. 395 alin. (1) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală, în dispozitivul sentinței

de condamnare trebuie să fie arătate constatarea că inculpatul este vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală, categoria și mărimea pedepsei

aplicate inculpatului. În caz dacă instanța îl găsește pe inculpat vinovat, dar îl

liberează de pedeapsă pe baza prevederilor respective ale Codului penal, ea este

datoare să menționeze aceasta în dispozitivul sentinței. Potrivit art. 396 pct. 2) Cod de

procedură penală, dispozitivul sentinței de încetare a procesului penal trebuie să

cuprindă dispoziția de încetare a procesului penal și motivul pe care se întemeiază

încetarea procesului.

Potrivit jurisprudenței naționale, apelul este o cale de atac ordinară, pentru ca

pricina să fie supusă unei noi judecăți, în vederea reformării hotărârii nedefinitive.

Apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat,

provoacă un control integral atât în fapt, cât și în drept. Apelul este și o cale de

reformare a hotărârii. În cazul admiterii lui, hotărârea atacată este desființată integral

sau în parte, iar cauza va primi o nouă rezolvare în instanța de apel. În baza apelului se

face o nouă judecată în fond a cauzei, apreciindu-se probele din dosar, utilizându-se și

posibilitatea administrării de noi probe (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22

- Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel, pct. 1.).

În corespundere cu art. 1 alin. (4) din Legea nr. 243 privind amnistia în legătură

cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova,

aplicarea amnistiei față de persoanele inculpate se decide de instanța de judecată,

la faza de judecare a cauzei. Art. 2 alin. (1) și (4) prescriu că, procesele penale în

privința infracțiunilor săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru care Codul

penal nr.985/2002 prevede drept pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră

decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează la faza de judecare a

cauzei, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege. În privința persoanei care refuză

încetarea procesului penal, conform alin. (1) din prezentul articol, instanța de judecată,

la pronunțarea sentinței, poate hotărî încetarea procesului penal dacă, în urma cercetării

judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată,

inculpatul întrunește criteriile stabilite la art.1 și nu cade sub incidența art.6.

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, rejudecând cauza conform regulilor generale, potrivit descriptivului și

dispozitivului deciziei contestate (pct. 4. din decizie) dispunând în dispozitiv neclar că:

„Procesul penal în privința lui Terzi Alexandr, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de alin. (3), art. 287 Cod penal se încetează în temeiul art. 1 și 2 al Legii privind amnistia

în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, nr. 243

din 24 decembrie 2021”, nu a indicat aliniatul respectiv al art. 2 din Legea menționată și

nu a respectat procedura de aplicare a actului de amnistie prevăzute de legea procesual

penală enunțată supra.

7

Ori, art. 2 alin. (4) Cod de procedură penală prevede clar că normele juridice cu

caracter procesual din alte legi naționale pot fi aplicate numai cu condiția includerii

lor în prezentul cod.

Prin urmare, normele cu caracter procesual din respectiva Lege cu privire la

amnistie, sunt aplicabile doar în măsura în care nu contravin Codului de procedură

penală.

Astfel, consecutivitatea prescripțiilor din art. 1 alin. (1), 7 alin. (1) – (8) , 2 alin.

(4), 275 pct. 4), 285 alin. (2) și (7), 350 alin. (1), 332 alin. (1) și (5), 384 alin. (1), (3)

și (4), 389 alin. (1) și (4) pct. 2), 394 alin. (1) pct. 1), 2) și 5), 395 alin. (1) pct. 2) și 3)

Cod de procedură penală, atestă clar și concludent că încetarea procesului penal în

cazul amnistiei poate fi dispusă doar de instanța de fond, și doar la faza ședinței

preliminare, când inculpatul consimte (art. 350 alin. (1), 332 alin. (1) CPP).

Ulterior însă, dat fiind că procedura continuă în mod obișnuit (art. 332 alin. (5)

CPP), instanțele de fond și de apel (art. 413 al. (1), art. 415 al. (1) pct. 2), 419 CPP), hotărăsc

asupra învinuirii înaintate inculpatului și aplicarea actului de amnistie doar prin

adoptarea sentinței sau deciziei, de condamnare, când vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța

de judecată, iar în dispozitiv - cu constatarea că inculpatul este vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de legea penală, cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de

executarea ei (art. 384, 389 alin. (1) și (4) pct. 2), 394, 395 CPP).

În același timp, art. 391 Cod de procedură penală ( ),

Sentința de încetare a procesului penal

nu prevede că, după ce procedura continuă în mod obișnuit și instanța hotărăște asupra

învinuirii înaintate inculpatului, ea va adopta o sentință de încetare a procesului penal

în cazul aplicării actului amnistiei, cât, de altfel, și a prescripției.

Ori, aceste două cazuri de nereabilitare a persoanei, spre deosebire de celelalte

situații similare, regăsite în art. 391 Cod de procedură penală, sunt soluționate, după

faza ședinței preliminare (art. 332 al. (5), 384 CPP), doar în cadrul adoptării unei sentințe

sau deciziei (instanței de apel) de condamnare, în virtutea esenței sale procedurale și a

specificului de a hotărî asupra învinuirii formulate inculpatului în condițiile prescrise

la art. 389, 394 alin. (1) și (2) și 395 Cod de procedură penală, spre deosebire de cele

prevăzute în art. 394 alin. (4) și 396 Cod de procedură penală, adică cele proprii unei

sentințe de încetare.

Mai mult, prevederile de drept enunțate nu sunt declarate neconstituționale și

nici nu contravin reglementărilor internaționale, pentru a fi exceptate și omise, deci

urmează a fi aplicate întocmai (art. 1 al. (1), art. 7 al. (1) – (8) CPP);

Totodată, circumstanțele de drept enunțate supra generează netemeinicia

argumentului recurentului că actul de amnistie nu ar fi aplicabil de către instanța de

apel, cât și a celui că în conformitate сu art. 24 Cod penal, реrsоаnа care а săvârșit

infrасțiunеа în stare de ebrietate alcoolică nu poate fi liberată de răsрundеrе реnаlă.

Ori, în situația dată inculpatul nu este liberat de răsрundеrе реnаlă (art. 107 al. (1) CP),

aplicarea actului de amnistie, printr-o sentință de încetare sau de condamnare,

reprezentând un caz de nereabilitare a persoanei.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanța de apel nu a judecat cauza

penală în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale

pe care se întemeiază soluția și că recursul ordinar este întemeiat.

8

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de

apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune soluția

admiterii recursului ordinar declarat, casării totale a deciziei contestate și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea,

și să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul Penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul-șef al Procuraturii de

circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, casează total decizia Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 22 februarie 2022, în privința inculpatului Terzi Alexandr

XXXX și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, fiind pronunțată integral la 05 august

2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Boico

9