1ra-1716/2021 — art. 287 alin. 1 CP

1ra-1716/2021 — art. 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1716/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 06 mai 2021,

declarat de avocatul Ignat Dumitran, în numele inculpatului

Belioglo Alexandr XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 21.03.2018 – 25.06.2019,

instanța de apel: 18.07.2019 – 26.12.2019,

instanța de recurs: 26.05.2020 – 29.09.2020,

instanța de apel: 17.11.2020 – 06.05.2021,

instanța de recurs: 29.07.2021 – 13.10.2021.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

c o n s t a t ă:

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Belioglo Alexandr a fost

condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare.

Conform art. 85 Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei conform sentinței

Judecătoriei Chișinău din 23.04.2018, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani și

3 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din

25.06.2019.

Cheltuielile judiciare în sumă de 448 lei au fost trecute în contul statului.

1

inculpatul Belioglo A., aflându-se în loc public - la intersecția străzilor XXXXXX și

XXXXXX, XXXXXX, din intenții huliganice, încălcând grosolan ordinea publică,

exprimându-se cu cuvinte necenzurate, acționând cu obrăznicie deosebită, în prezența

altor persoane, intenționat i-a aplicat câteva lovituri cu pumnul în față minorului

Antonov E., născut la XXXXXX, cauzându-i ultimului suferințe morale și vătămări

neînsemnate sub formă de echimoză și edem al țesuturilor moi în regiunea zigomatică

stângă, echimoză pe nas.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și probele administrate, solicitând examinarea cauzei în procedura

prevăzută la art. 3641 Cod de procedură penală.

În baza probelor administrate, instanța i-a încadrat acțiunile pe art. 287 alin. (1)

Cod penal, ca huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, care prin conținutul lor se

deosebesc printr-o obrăznicie deosebită.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61 Cod penal, că

inculpatul a comis cu intenție o infracțiune mai puțin gravă, care se pedepsește cu

amendă în mărime de la 550 până la 1050 unități convenționale, sau muncă

neremunerată în folosul comunității de la 180 până la 240 ore, sau cu închisoare de

până la 3 ani, că beneficiază de reducerea limitelor de pedeapsă, în condițiile aplicării

prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, se caracterizează satisfăcător,

este o persoană neliniștită, neechilibrată și conflictuală, în privința lui fiind dispusă, de

mai multe ori, aducerea silită la inspectoratul de poliție.

Totodată, instanța a statuat că, prin sentința Judecătoriei Chișinău din

23.04.2018, inculpatul a fost condamnat în baza art. 369 alin. (1), 369 alin. (3) lit. a),

369 alin. (3) lit. a), 84, 90 Cod penal la 5 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe o perioadă de probațiune de 4 ani și, având antecedente penale

nestinse, a comis o infracțiune intenționată contra inviolabilității persoanei și ordinii

publice, ce denotă caracterul social periculos al comportamentului inculpatului, iar

faptul neaplicării unei pedepse corespunzătoare nu va duce la prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni, corectarea și reeducarea lui fiind posibilă doar prin izolare de societate.

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă sub

formă de amendă, pedeapsa stabilită prin sentința din 23.04.2018 urmând a fi executată

de sine stătător.

Apelantul a invocat că partea vătămată a confirmat că nu are pretenții față de

inculpat, ultimul și-a cerut scuze și el l-a iertat, solicitând ca să nu fie condamnat cu

închisoare.

În împrejurările stabilite, inculpatului urma să-i fie aplicată pedeapsa cu amendă

sau muncă neremunerată în folosul comunității.

Or, la aplicarea pedepsei, instanța de fond nu a ținut cont că au fost stabilite doar

circumstanțe atenuante - săvârșirea unei infracțiuni mai puțin grave, recunoașterea

vinei și contribuirea activă la descoperirea acesteia, lipsa prejudiciului cauzat prin

infracțiune, partea vătămată nu are pretenții materiale și morale.

2

admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Lui Belioglo Alexandr, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la

art. 287 alin. (1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsă sub formă de amendă în mărime

de 700 unități convenționale, ce constituie 35.000 lei.

Dat fiind că inculpatul s-a aflat în arest preventiv de la 25.06.2019 până la

adoptarea sentinței definitive pe 26.12.2019, conform art. 88 alin. (5) Cod penal, i s-a

atenuat pedeapsa, fiindu-i stabilit spre plată amenda în mărime de 20.000 lei.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că sentința Judecătoriei Chișinău din 23.04.2018, prin

care inculpatul a fost condamnat în baza art. 369 alin. (1), 369 alin. (3) lit. a), 369 alin.

(3) lit. a), 84, 90 Cod penal la 5 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe o perioadă de probațiune de 4 ani a fost cumulată deja prin sentința

Judecătoriei Chișinău din 08.07.2019.

Deși sentința Judecătoriei Chișinău din 08.07.2019 a fost adoptată ulterior

sentinței Judecătoriei Cahul din 25.06.2019, aceasta a devenit deja definitivă, iar

sentința din 25.06.2019 se judecă în procedură de apel, urmând a exclude cumularea

dublă a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Chișinău din 23.04.2018, prin

modificarea sentinței Judecătoriei Cahul din 25.06.2019.

Astfel, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, că acesta se caracterizează

satisfăcător, anterior a fost condamnat, că a fost stabilită circumstanța atenuantă –

căința sinceră și lipsa circumstanțelor agravante, precum și de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării acestuia, concluzionând ca fiind oportună

aplicarea pedepsei alternative sub formă de amendă.

recurs ordinar, solicitând casarea acestei decizii și menținerea sentinței instanței de

fond.

Recurentul a invocat că la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel nu a

ținut cont de faptul că acesta se caracterizează satisfăcător, este o persoană neliniștită,

neechilibrată și conflictuală, că obiectul juridic principal al infracțiunii prevăzute de

art. 287 Cod penal îl constituie relațiile sociale cu privire la ordinea publică apărate

împotriva infracțiunii de huliganism, că în privința lui de nenumărate ori a fost dispusă

aducerea silită la inspectoratul de poliție, că anterior a fost judecat, iar după

pronunțarea sentinței Judecătoriei Cahul din 25.06.2019, acesta a fost condamnat prin

sentința Judecătoriei Chișinău din 08.07.2019, în baza art. 369 alin. (2) lit. c) Cod

penal.

septembrie 2020, recursul a fost admis, casată decizia în latura pedepsei penale și

dispusă rejudecarea cauzei în această parte de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

În rest, decizia a fost menținută.

Instanța de recurs a statuat că la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel

nu a ținut cont de faptul că prin sentința Judecătoriei Chișinău din 23.04.2018, acesta

a fost condamnat în baza art. 369 alin. (1), 369 alin. (3) lit. a), 369 alin. (3) lit. a), 84,

3

90 Cod penal, la 5 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei pe o perioadă de

probațiune de 4 ani.

Totodată, inculpatul a săvârșit infracțiunea în speță la 30.10.2018, adică după

pronunțarea sentinței din 23.04.2018, dar înainte de executarea completă a pedepsei,

iar prin sentința Judecătoriei Chișinău din 08.07.2019, inculpatul a fost condamnat în

baza art. 369 alin. (2) lit. c), 84 alin. (4), 90 Cod penal la 2 ani închisoare. Prin

absorbirea pedepsei mai ușoare de pedeapsa mai aspră, i-a fost stabilită pedeapsă

definitivă de 5 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o

perioadă de probațiune de 5 ani.

Astfel, sunt întemeiate argumentele procurorului față de aplicarea în privința

inculpatului a pedepsei sub formă de amendă, fără a ține cont de circumstanțele cauzei,

de eficacitatea pedepsei în raport cu personalitatea inculpatului, care anterior a mai

săvârșit infracțiuni și a comis infracțiunea în cauză în perioada de probațiune.

Mai mult, aplicându-i inculpatului pedeapsă sub formă de amendă, instanța nu

s-a expus asupra determinării termenului pedepsei definitive în cazul cumulării

diferitelor pedepse, ținând cont de soluția adoptată prin decizia Curții de Apel Chișinău

din 13.11.2019.

casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Belioglo Alexandr a fost condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal la 1 an

închisoare.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei aplicate

conform sentinței Judecătoriei Chișinău din 08.07.2019, i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă de 5 ani și 1 lună închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis,

începând din 06.05.2021, cu includerea perioadei aflării în arest preventiv de la

25.06.2019 până la 26.12.2019.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că la stabilirea pedepsei inculpatului, prima instanță

greșit a aplicat prevederile art. 85 Cod penal.

Astfel, Judecătoria Cahul, la adoptarea sentinței din 25.06.2019 și stabilirea

pedepsei inculpatului în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, pentru cumul de sentințe, în

conformitate cu art. 85 Cod penal, a adăugat pedeapsa aplicată inculpatului prin

sentința Judecătoriei Chișinău din 23.04.2018, stabilindu-i pedeapsa definitivă de 5 ani

și 3 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Prin sentința Judecătoriei Chișinău din 23.04.2018, inculpatul a fost condamnat

în baza art. 369 alin. (1), 369 alin. (3) lit. a), 369 alin.(3) lit. a), 84 , 90 Cod penal, la 5

ani închisoare, executarea pedepsei fiind suspendată condiționat pe o perioadă de

probațiune de 4 ani.

Ulterior, prin sentința Judecătoriei Chișinău din 08.07.2019, inculpatul a fost

condamnat în baza art. 369 alin. (2) lit. c) Cod penal la 2 ani închisoare.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, prima instanță a adăugit pedeapsa conform

sentinței Judecătoriei Chișinău din 23.04.2018, stabilindu-i pedeapsa definitivă de 5

ani închisoare, iar conform art. 90 Cod penal, i-a fost suspendată condiționat executarea

pedepsei pe o perioadă de probațiune de 5 ani, inculpatul fiind obligat să presteze 224

4

ore de muncă neremunerată în folosul comunității, la moment sentința fiind definitivă

și irevocabilă.

În acord cu dispozițiile art. 84 alin. (4) Cod penal, conform prevederilor alin. (1)-

(3) se stabilește pedeapsa și în cazul în care, după pronunțarea sentinței, se constată că

persoana condamnată este vinovată și de comiterea unei alte infracțiuni săvârșite

înainte de pronunțarea sentinței în prima cauză. În acest caz, în termenul pedepsei se

include durata pedepsei executate, complet sau parțial, în baza primei sentințe.

Or, prima instanță eronat i-a stabilit pedeapsa inculpatului prin cumul de sentințe,

potrivit art. 85 Cod penal, în condițiile în care infracțiunea în cauză a fost comisă la

30.10.2018, înainte de pronunțarea sentinței Judecătoriei Chișinău din 08.07.2019, prin

care a fost condamnat în baza art. 369 alin. (2) lit. c) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa pentru concurs de infracțiuni prin adăugirea pedepsei stabilite prin sentința

Judecătoriei Chișinău din 23.04.2018, de 5 ani închisoare, conform art. 84 alin. (4) Cod

penal, cu suspendarea executării pedepsei pe un termen de 5 ani, potrivit art. 90 Cod

penal.

Prin urmare, se atestă necesitatea intervenirii în soluția primei instanțe, în partea

aplicării pedepsei, urmând a-i fi stabilită inculpatului pedeapsa pentru concurs de

infracțiuni, prin adăugirea parțială a pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei

Chișinău din 08.07.2019.

Astfel, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia, și anume, inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă, care se

pedepsește cu amendă în mărime de la 550 la 1050 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 ore, sau cu închisoare de până la

3 ani, anterior a fost atras la răspundere penală, antecedentul penal nefiind stins, se

caracterizează satisfăcător, este o persoană conflictuală, care nu poate fi controlată, în

privința lui fiind dispuse aduceri silite la inspectoratul de poliție, nu face abuz de

băuturi alcoolice, la răspundere contravențională nu a fost atras, nu are la întreținere

persoane, nu este încadrat în câmpul muncii, circumstanțe atenuante sau agravante nu

au fost reținute, concluzionând că corectarea și resocializarea lui este posibilă cu

aplicarea pedepsei cu închisoare, în condițiile beneficierii reducerii limitelor de

pedeapsă, potrivit art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală, stabilindu-i pedeapsa cu

închisoare pe un termen de 1 an, iar, prin aplicarea art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru

concurs de infracțiuni, prin adăugirea parțială a pedepsei stabilite prin sentința

Judecătoriei Chișinău din 08.07.2019 și prezenta decizie, a-i stabili pedeapsa definitivă

de 5 ani și 1 lună închisoare, cu executare pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Deci, fiind analizată persoana inculpatului, care nu pentru prima dată se află pe

banca acuzaților, prezenta infracțiune fiind comisă în perioada de probă, circumstanțele

comiterii infracțiunii, gravitatea acesteia, se justifică aplicarea pedepsei cu închisoare

cu executare, or, anterior acesta de mai multe ori a fost condamnat la pedeapsa cu

închisoare cu suspendarea executării acesteia, fiindu-i oferită posibilitatea de a se

corecta și resocializa, însă nu și-a făcut concluziile necesare în vederea schimbării

comportamentului său și respectarea normelor sociale de conduită. Astfel, corectarea

5

și reeducarea inculpatului nu poate fi realizată decât prin executarea reală a pedepsei

cu închisoare, or, o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei potrivit art. 75

alin. (2) Cod penal.

Totodată, recunoașterea vinovăției în săvârșirea faptelor incriminate și

solicitarea examinării cauzei penale în procedură simplificată este o modalitate aleasă

de inculpat pentru examinarea cauzei penale, în rezultatul căruia acesta a beneficiat de

reducerea limitelor de pedeapsă stabilită în sancțiunea normelor de incriminare, iar ca

rezultat, i-a fost aplicată pedeapsa aproape de minim. Respectiv, recunoașterea

vinovăției în săvârșirea faptelor incriminare, nu poate fi apreciată ca o circumstanță

care ar atesta că inculpatul a realizat gravitatea faptelor săvârșite și poate fi corectat

fără executarea reală a pedepsei cu închisoare.

Prin urmare, pedeapsa definitivă stabilită inculpatului, sub formă de închisoare

pe un termen de 5 ani și 1 lună, este una echitabilă, legală și direct proporțională cu

gravitatea faptei comise, atitudinea lui față de infracțiunea săvârșită și de consecințele

acesteia, cât și în măsură să asigure corectarea și resocializarea acestuia, restabilirea

echității sociale, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea ultimului

și a altor persoane.

Pe lângă aceasta, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un

mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată,

în numele legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și

restricții drepturilor lor, iar executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice

și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate, potrivit art. 61 Cod penal.

Astfel, argumentele apărării că instanța de judecată i-a stabilit inculpatului o

pedeapsă prea aspră, fără a lua în considerare circumstanțele atenuante - recunoașterea

vinovăției, lipsa pagubei și pretențiilor materiale și morale față de inculpat, contribuirea

activă la descoperirea infracțiunii, sunt irelevante, deoarece anterior acestuia i-a fost

acordată posibilitatea de a se corecta și resocializa, prin suspendarea condiționată a

executării pedepsei, însă acesta nu și-a revizuit comportamentul și, din nou, a comis o

infracțiune intenționată, fiind în perioada de probă, astfel că pedeapsa cu amendă sau

cu muncă neremunerată în folosul comunității nu vor asigura atingerea scopului

pedepsei prevăzut la art. 61 Cod penal.

acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.

Recurentul a invocat că instanța de apel a aplicat prevederile art. 84 alin. (4) Cod

penal și, prin adăugirea parțială a pedepselor, inclusiv prin sentința Judecătoriei

Chișinău din 08.07.2019, i-a stabilit inculpatului pedeapsa definitivă de 5 ani și 1 lună

închisoare.

Însă, în dispozitivul sentinței din 08.07.2019 nu este indicat care pedeapsă și din

care sentință se absoarbe pedeapsa mai ușoară de pedeapsa mai aspră.

Totodată, prin sentința din 08.07.2019, inculpatul a fost obligat să presteze 224

ore muncă neremunerată în folosul comunității, iar, în decizia instanței de apel nu se

menționează această obligațiune.

6

Or, în cazul în care, doar inculpatul a declarat apel, instanța de apel, contrar

prevederilor art. 410 Cod de procedură penală, a agravat situația inculpatului prin

aplicarea art. 84 alin. (4) Cod penal și adăugirea parțială a pedepselor stabilite prin

sentința din 08.07.2019, agravarea manifestându-se prin obligarea prestării muncii

neremunerate în folosul comunității.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod

de procedură penală.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

Conform art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt constituie

stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în

considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora.

Sub acest aspect se reține că recursul este fondat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 10)

Cod de procedură penală, care prevede următoarele temeiuri - instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale (pct. 8.

din decizie).

Însă, în recursul respectiv, în pofida normelor de drept enunțate, nu este

specificat, în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, asupra căror motive concrete din apel nu s-ar fi pronunțat instanța de apel,

care ar fi erorile de drept și esența că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, că acesta este

expus neclar, că instanța ar fi admis o eroare gravă de fapt, dar raportată la prevederile

art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, care i-ar fi afectat soluția, că s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale, fiind omisă în totalitate

argumentarea ilegalității hotărârilor atacate în acest sens (pct. 8. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul declarat nu întrunește condițiile de

conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul

ordinar al apărării cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica și să se expună,

apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decât interesele legii.

7

Totodată, potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

nu îndeplinește cerințele de conținut.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în care

nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite, fiind criticată sentința din

08.07.2019, adică din altă speță decât cea de pe rol – 25.06.2019, nefiind, deci,

incidentă prezentului recurs ordinar (pct. 8. din decizie), se atestă că împrejurările

menționate în partea descriptivă a hotărârii atacate, inclusiv cele reproduse în pct. 7.

din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel, legal și întemeiat a

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei

aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și prescripțiilor de drept material, ținând corect cont de prevederile art. 7, 61,

75, 84 Cod penal, 3641 Cod de procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale

se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana

celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea

penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și

a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Inculpatul

care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să

se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

închisoare. Conform prevederilor art. 84 alin. (1)–(3) se stabilește pedeapsa și în cazul

în care, după pronunțarea sentinței, se constată că persoana condamnată este vinovată

și de comiterea unei alte infracțiuni săvârșite înainte de pronunțarea sentinței în prima

cauză.

În consecutivitatea enunțată, se atestă că instanța de apel just a concluzionat că,

în cazul în care infracțiunea în cauză a fost comisă la 30.10.2018, adică înainte de

pronunțarea sentinței Judecătoriei Chișinău din 08.07.2019, în speță sunt aplicabile

prevederile conform art. 84 alin. (4) Cod penal - dacă o persoană este declarată

vinovată de săvârșirea a două sau mai multor infracțiuni fără să fi fost condamnată

pentru vreuna din ele, instanța de judecată, pronunțând pedeapsa pentru fiecare

8

infracțiune aparte, stabilește pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni prin

cumul, total sau parțial.

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, în special ale art. 84 alin. (4) Cod

penal, care prescrie că, conform prevederilor art. 84 alin. (1)–(3) se stabilește pedeapsa

și în cazul în care, după pronunțarea sentinței, se constată că persoana condamnată este

vinovată și de comiterea unei alte infracțiuni săvârșite înainte de pronunțarea sentinței

în prima cauză, pedeapsa fiind în corespundere cu principiului proporționalității și

scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și prevenirii

de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane (pct. 7.

din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 8. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța

de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei aplicate

inculpatului.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea

instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor

cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea este o

competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul nominalizat au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 7.

– 8. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost

puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi

temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c.

Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea atacată cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat inculpatului pedepse

individualizate conform prevederilor legale, soluția fiind conformă și statuărilor

instanței de recurs invocate în decizia din 29.09.2020 (pct. 6. din decizie), indicațiile cărei

sunt obligatorii potrivit art. 436 alin. (3) Cod de procedură penală, și că recursul ordinar

este vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

9

procedură penală, Colegiul Penal,

d e c i d e:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Ignat Dumitran,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 06 mai 2021, în privința inculpatului

Belioglo Alexandr XXXXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 19 noiembrie 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

10