1ra-2277/2021 — art. 287 alin. 3 CP

1ra-2277/2021 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2277/2021

1-20135556-01-1ra-24122021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

Victor Boico,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul ordinar

declarat de Procurorul-șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Dumitru

Calendari, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 06 octombrie 2021, în

privința inculpatului

Garanovschi Andrei XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 30.10.2020 - 18.05.2021,

instanța de apel: 19.07.2021 - 06.10.2021,

instanța de recurs: 24.12.2021 - 24.01.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal lărgit,

c o n s t a t ă:

condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 3 ani închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată

condiționat, pentru o perioadă de probațiune de 3 ani.

De la inculpat s-au încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă

de 448 lei.

inculpatul Garanovschi A., aflându-se în loc public, pe porțiunea XXXXXX,

XXXXXX, amplasată în apropierea blocului locativ nr. 8, din motiv inventat, din

intenții huliganice, l-a acostat pe Dimitriev I., care se deplasa pe stradă, exprimându-

se cu cuvinte necenzurate în adresa ultimului, s-a apropiat de acesta și, fără a

reacționa la observațiile lui referitor la comportamentul său necorespunzător și la

cerința de a-l lăsa în pace, exprimând o vădită lipsă de respect față de societate și

demonstrând obrăznicie deosebită, i-a aplicat câteva lovituri cu mâinile peste

diferite părți ale corpului, apoi l-a apucat de mână și a încercat să-l împingă în

1

automobilul „Opel Combo”, n.î. XXXXXX, parcat lângă locul conflictului,

continuând să-i aplice lovituri cu mâinile peste diferite părți ale corpului, în

rezultatul cărora Dimitriev I. a căzut și, când s-a smuls din mâinile inculpatului și a

încercat să fugă, pentru a evita maltratarea, continuându-și intențiile sale

infracționale, exprimând o vădită lipsă de respect față de societate și demonstrând o

obrăznicie deosebită, a scos din automobilul indicat un băț și a încercat cu acesta să

aplice o lovitură peste corpul lui Dimitriev I., dar ultimul a evitat lovitura și a fugit.

Ulterior, continuând acțiunile sale infracționale, a început să-l numească cu cuvinte

necenzurate pe Dimitriev I. și l-a amenințat cu răfuială fizică.

Instanța a reținut că, inculpatul nu și-a recunoscut vina și a declarat că nu i-a

aplicat lovituri părții vătămate, doar s-au îmbrâncit și s-au ținut de haine, nu a avut

niciun băț în portbagaj și nu a încercat să lovească partea vătămată cu vreun obiect.

Totodată, vinovăția inculpatului este demonstrată integral prin probele

administrate.

Astfel, partea vătămată Dimitriev I. a relatat că inculpatul, fără vreun motiv,

l-a lovit cu pumnul în regiunea pieptului. Apoi, a încercat să-l împingă în mașină, l-

a lovit cu mâna în piept și din nou a încercat să-l împingă în automobil. Ulterior,

inculpatul a deschis ușa din spate a mașinii, a scos o coadă de hârleț, cu lungimea de

70-80 cm, s-a apropiat și l-a amenințat îndreptând bățul spre el, zicând că îl va lovi

în cap, pe motiv că îi este dator cu 11.000 lei.

Martorul Garanovschi I. a explicat că era la volan, iar în automobil se mai afla

și Pitel A. Inculpatul și partea vătămată doar s-au îmbrâncit, inculpatul nu a

amenințat partea vătămată cu bățul, în portbagaj aveau doar un rezervor pentru apă

și saci.

Martorul Dimitriev I. a comunicat că inculpatul îl trăgea pe Dimitriev I., striga

ceva, apoi a scos din automobil un băț și l-a ridicat pentru a lovi partea vătămată.

Bățul era de culoare neagră, avea lungimea de 1,1-1,2 m. și l-a mai văzut la inculpat,

când acesta a venit la turma de oi.

Martorul Abrahmanov S. a indicat că inculpatul a lovit partea vătămată cu

pumnul în piept, ei au început să se îmbrâncească, inculpatul a încercat să tragă

partea vătămată spre mașină. Apoi, a deschis ușa din spatele mașinii, a scos un băț

de culoare închisă, cu lungimea de aproximat 1-1,5 m. și l-a ridicat pentru a-l lovi

pe Dimitriev I., însă nu l-a lovit. După aceasta, a pus bățul înapoi în mașină.

Martorul Pitel A. a relatat că se afla în automobil împreună cu inculpatul și

tatăl acestuia, ultimul fiind la volan. Nu cunoaște de ce inculpatul a coborât din

automobil, iar el nu a văzut nimic. Inculpatul nu a deschis portbagajul. Nu a auzit și

nu a văzut nimic. În salonul automobilului erau doar butelii cu apă.

Martorul Dimitriev M. a explicat că nu a văzut bătaia între inculpat și partea

vătămată. Nu a auzit ceartă și strigăte de ajutor.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 2020911D0325 din

18.09.2020, la Dimitriev I. s-a depistat echimoză pe antebrațul stâng, care a fost

cauzată prin acțiune traumatică cu un obiect contondent dur, posibil în timpul și

circumstanțele indicate și se califică ca vătămare corporală neînsemnată.

Or, declarațiile inculpatului privind nevinovăția în săvârșirea huliganismului

au fost combătute prin declarațiile părții vătămate și ale martorilor Dimitriev I.,

Dimitriev M. și Abrahmanov S., nefiind stabilite temeiuri de a considera că acestea

nu corespund realității, fiind în corespundere cu circumstanțele de fapt ale cauzei.

2

Totodată, declarațiile martorilor apărării Pitel A. și Garanovschi I. urmează a

fi respinse, deoarece contravin probelor administrate, mai mult aceștia fiind

prietenul și tatăl inculpatului.

Astfel, acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate în baza art. 287 alin. (3)

Cod penal, ca huliganism agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan

ordinea publică și exprimă o vădită lipsă de respect față de societate, însoțite de

aplicarea violenței asupra persoanelor, acțiuni care prin conținutul lor se deosebesc

printr-o obrăznicie deosebită, care au fost săvârșite cu aplicarea altor obiecte pentru

vătămarea integrității corporale.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța a ținut cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui

vinovat, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea penală, influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestuia, condițiile de trai ale

familiei lui.

noi hotărâri, prin care să fie condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal la

amendă, cu respingerea cererii privind încasarea cheltuielilor judiciare.

Apelantul a invocat că nu au fost administrate probe ce i-ar confirma

vinovăția, iar declarațiile martorilor nu corespund realității și urmează a fi apreciate

critic, deoarece sunt rude și prieteni cu partea vătămată, fiind persoane cointeresate.

Concluzia instanței de fond că a amenințat partea vătămată cu un băț se

bazează doar pe declarațiile acestuia, dar potrivit art. 389 alin. (2) Cod de procedură

penală, sentința nu poate fi bazată pe presupuneri.

Mai mult, declarațiile părții vătămate urmează a fi respinse, deoarece între ei

există un conflict mai vechi, exprimat prin agresiune și aplicarea forței fizice din

partea acestuia. Faptele date sunt confirmate și prin cererea depusă la IP Taraclia pe

15.08.2020, din motiv că a fost agresat fizic de către Tuluș I. și Dimitriev I., peste

câteva ore după acțiunile pentru care a fost învinuit.

Pe lângă aceasta, soluția de a încasa din contul lui cheltuielile judiciare în

sumă de 448 lei, contravine prevederilor art. 227 Cod de procedură penală.

admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Garanovschi Andrei a fost condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, la

200 ore muncă neremunerată în folosul comunității.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că prima instanță nu a apreciat probele conform

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, nu a analizat declarațiile părții

vătămate Dimitriev I. și ale martorilor Dimitriev I., Abdrahmanov S. și Dimitriev M.

date în cadrul urmăririi penale în raport cu cele oferite în ședința de judecată, acestea

fiind divergente.

Totodată, prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 25 din 12.08.2021, s-au

declarat neconstituționale cuvântul „grosolan” și textul „cinism sau” din articolul

287 alin. (1) Cod penal.

Astfel, s-a constatat ca la 15 august 2020, ora aproximativă 07.45,

Garanovschi A., aflându-se în loc public, pe XXXXXX, XXXXXX, amplasată în

apropierea blocului locativ nr. 8, fără careva motive, din intenții huliganice,

exprimând o vădită lipsă de respect față de societate și demonstrând obrăznicie

3

deosebită, s-a adresat cu cuvinte necenzurate în privința lui Dimitriev I., cât și i-a

aplicat câteva lovituri cu mâinile pe diferite părți ale corpului, cauzându-i leziuni

corporale neînsemnate.

Acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate în baza art. 287 alin. (1) Cod

penal, ca huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă ordinea publică,

însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, acțiuni care prin conținutul lor se

deosebesc printr-o obrăznicie deosebită.

Ori, inculpatul a aplicat violență față de partea vătămată, exprimată prin

aplicarea unei lovituri cu pumnul în regiunea pieptului, în urma căreia partea

vătămată a căzut la sol, după care i-a mai aplicat o lovitură cu mâna peste corp,

cauzându-i, potrivit concluziilor raportului de expertiză judiciară medico-legală nr.

202011D0325 din 18.09.2020, vătămare corporală neînsemnată.

De asemenea, partea vătămată și martorii Abdrahmanov S., Dimitriev I. au

declarat că „... inculpatul a deschis ușa din spatele a automobilului, a scos un băț și

s-a îndreptat spre partea vătămată Dimitriev I., însă nu l-a lovit, amenințându-l,

doar a îndreptat bățul spre dânsul, bățul semăna cu o coadă de hârleț de 70-80

cm...”. În contradictoriu, inculpatul și martorii Garanovschi I., Pitel A., au indicat că

„...în automobilul cu care se deplasau în dimineața zilei de 15 august 2020 nu se

afla niciun băț pe care să-l fi scos inculpatul în timp când s-a certat cu partea

vătămată, inculpatul și partea vătămată au folosit cuvinte necenzurate, s-au împins

unul pe altul și s-au tras de haine...”.

Astfel, sub aspectul folosirii bățului de lemn de către inculpat, în lipsa altor

probe pertinente și concludente, nu pot fi reținute declarațiile părții vătămate și ale

martorilor Abdrahmanov S. și Dimitriev I. în vederea demonstrării în fapta

inculpatului a calificativului prevăzut la art. 287 alin. (3) Cod penal - aplicarea sau

încercarea aplicării altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau a

sănătății, iar schimbările în declarațiile ultimilor ridică suspiciuni în veridicitate sub

aspectul existenței unui băț din lemn în mâinile inculpatului în timpul conflictului.

Prin urmare, acțiunile inculpatului urmează a fi reîncadrate pe art. 287 alin.

(1) Cod penal, ca acțiuni intenționate, care încalcă ordinea publică, însoțite de

aplicarea violenței asupra persoanei, acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc

printr-o obrăznicie deosebită.

Ori, în acțiunile inculpatului sunt întrunite toate elementele distinctive ale

laturii obiective a infracțiunii de huliganism incriminate de art. 287 alin. (1) Cod

penal.

Totodată, prin aplicarea corectă a dispozițiilor art. 227 - 229 Cod de procedură

penală, prima instanță întemeiat a ajuns la concluzia de a încasa din contul

inculpatului în beneficiul statutului, cheltuielile judiciare în sumă de 448 lei.

declară recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei menționate și menținerea

sentinței instanței de fond.

Recurentul invocă că instanța de apel a analizat și a apreciat selectiv

declarațiile părții vătămate și ale martorilor Abdrahmanov S. și Dimitriev I., depuse

la urmărirea penală în raport cu cele date în ședința de judecată, fără a evalua aceste

declarații în întregime, ce a avut drept consecință reîncadrarea acțiunilor inculpatului

pe art. 287 alin. (1) Cod penal.

4

Or, declarațiile inculpatului și ale martorilor Garanovschi I. și Pitel A., sub

aspectul nefolosirii bățului de lemn de către inculpat, neîntemeiat au fost apreciate

ca veridice de către instanța de apel, deoarece aceste declarații nu corespund

realității, urmând a fi apreciate critic, pe motiv că sunt rude și prieteni cu inculpatul,

deci sunt persoane cointeresate.

Totodată, instanța de apel n-a ținut cont de normele legale și practica judiciară

la caz, n-a dat apreciere tuturor probelor din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar tuturor probelor în ansamblu - din punct

de vedere al coroborării lor.

Astfel, partea vătămată Dimitriev I. a declarat în instanța de fond că „Inculpatul

a deschis ușa din spatele automobilului, a scos un băț și s-a îndreptat spre dânsul.

Aceasta era o coadă de la un hârleț de 70-80 cm. Inculpatul s-a apropiat de el, însă

nu l-a lovit, amenințându-l, doar a îndreptat bățul spre dânsul. După această

inculpatul a aruncat bățul în automobil, a urcat în automobil, iar el, fiind lângă

automobil, nu-i permitea să închidă ușa, deoarece inculpatul a aruncat șlapii și

telefonul în automobil, spunându-i să meargă la inculpat acasă pentru a se

clarifica”. Partea vătămată a susținut că inculpatul a scos un băț din spatele

automobilului, dar nu l-a lovit, ci doar l-a speriat.

Martorul Dimitriev I., în instanța de fond a indicat că „apoi Garanovschi A. s-

a dus în spatele mașinii și a scos un băț. În acel moment, Dimitriev I. se afla lângă

mașină. Garanovschi A. a scos un băț și a ridicat bățul pentru a-l lovi pe Dimitriev

I., dar nu a văzui dacă l-a lovit sau nu. Bățul era rotund cu o lungime de 1,10-1,20

m. de culoare neagră, cu acest băț inculpatul a fost la dânsul la turma de oi”.

Martorul Abdrahmanov S., în instanța de fond a relatat că „Garanovschi A. s-

a dus și a deschis ușa din spate, a luat un băț de culoare închisă cu lungime de un

metru sau un metru și jumătate și l-a ridicat spre partea vătămată Dimitriev I., dar

nu l-a lovit. Apoi a adus bățul înapoi în mașină. Inculpatul a luat telefonul, iar

partea vătămată a încercat să-și recupereze telefonul, dar Garanovschi A. a refuzat

să-l întoarcă”.

Totodată, în cadrul confruntărilor efectuate între bănuitul Garanovschi A. și

martorul Dimitriev I., ultimul a declarat că „... Garanovschi A. a deschis duba de la

automobil și a scos de acolo un băț, pe care l-a îndreptat în direcția părții

vătămate.”; între bănuitul Garanovschi A. și martorul Abdrahmanov S., în cadrul

căreia ultimul a indicat că ”... Garanovschi A. a deschis duba de la automobil și a

scos de acolo un băț pe care l-a îndreptat în direcția părții vătămate”; între martorul

Pitel A. și partea vătămată Dimitriev I., în care martorul a declarat că ”... ușa de la

duba automobilului nu a fost deschisă de careva persoane, nici el și nici

Garanovschi A. din dubă nu au luat careva obiecte, mai mult un băț de lemn; în

dubă în acel moment se aflau doar două butelii”; între martorul Pitel A. și martorul

Abdrahmanov S., prin care ambii și-au menținut declarațiile depuse anterior,

inclusiv referitor la bățul de lemn, imputat ca fiind folosit de inculpat; între partea

vătămată Dimitriev I. și Garanovschi I., prin care si-au menținut declarațiile depuse

anterior, inclusiv cele legate de bățul de lemn, imputat ca fiind folosit de inculpat;

între martorul Garanovschi I. și martorul Abdrahmanov S., prin care ultimul a

susținut că „...Andrei a luat din portbagajul automobilului un băț de lemn și-l flutura

în direcția părții vătămate, însă nu poale afirma dacă i-au fost aplicate sau nu

lovituri părții vătămate cu acel băț”.

5

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de

procedură penală – hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

argumentelor invocate, Colegiul Penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motive

legale pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul Penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 101

alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată

este obligată să pună la baza hotărârii sale numai acele probe la a căror cercetare au

avut acces toate părțile în egală măsură și să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau

inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. În corespundere cu art. 394 alin. (1)

pct. 1), 2), 5) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de condamnare

trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, probele

pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru care

instanța a respins alte probe, încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului. În

corespundere cu art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală. Sentința

se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și

să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor inexacte. Sentința

de condamnare trebuie să se bazeze pe probe exacte, când toate versiunile au fost

verificate, iar divergențele apărute au fost înlăturate și apreciate în modul

corespunzător (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească,

pct. 3., 5.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului sentinței, instanța de

fond (pct. 2. din decizie):

a) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete și esențiale, de fapt și

de drept indicate în învinuire, cât și cu declarațiile părții vătămate și ale martorilor

6

date la faza urmăririi penale corelate cu cele oferite în ședința de judecată,

neindicând motivele pentru care ar fi admis unele probe și respins alte dovezi.

Mai mult, concluziile sumare și neclare că: „...declarațiile inculpatului privind

nevinovăția în săvârșirea huliganismului au fost combătute prin declarațiile părții vătămate și ale

martorilor Dimitriev I., Dimitriev M. și Abrahmanov S., nefiind stabilite temeiuri de a considera

că acestea nu corespund realității, fiind în corespundere cu circumstanțele de fapt ale cauzei...,

declarațiile martorilor apărării Pitel A. și Garanovschi I. urmează a fi respinse, deoarece

contravin probelor administrate, mai mult aceștia fiind prietenul și tatăl inculpatului...”, nu

corespund exigențelor prescrise în art. 101 Cod de procedură penală, privind

evaluarea și aprecierea probelor administrate în cadrul cauzei penale.

Ori, aprecierea completă și justă a probelor trebuie să se întemeieze pe o

analiză minuțioasă a materialului probator și apoi pe o sinteză a evaluărilor făcute.

Analiza probelor presupune examinarea fiecărui element probatoriu în parte, pentru

a se înlătura tot ce nu are legătură cu cauza, tot ce este vag și nesigur. În cadrul

operației de sinteză, probele sunt examinate în ansamblul lor, confirmându-se unele

pe altele și ducând la o concluzie univocă, ce trebuie să fie reflectată în soluția dată

cauzei, care urmează a fi motivată astfel încât raționamentele ce au stat la baza

aprecierii probelor să poată fi supuse controlului judiciar.

b) a indicat neîntemeiat în fapta criminală descrisă ca fiind dovedită, cât și la

încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului calificativul – exprimând o vădită lipsă

de respect față de societate, deoarece un asemenea element nu se mai conține în

dispoziția art. 287 alin. (1) Cod penal.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția.

În al doilea rând, conform art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală.

Potrivit art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de

apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă

instanță. Conform art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei se

efectuează în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Potrivit art. 385 alin. (1) -

(4) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează

următoarele chestiuni în următoarea consecutivitate: dacă a avut loc fapta de

săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită de

inculpat, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală

este prevăzută ea, dacă inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni. În

corespundere cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței

de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să

se pronunțe instanța de apel sunt dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări, dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se

constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate,

hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei (Hotărârea

7

Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în

ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, conform descriptivului deciziei atacate (pct. 4. din decizie):

a) nu a judecat cauza în limita și în raport cu circumstanțele concrete de fapt

invocate în actul de învinuire.

Astfel, a constatat în fapt că: „la 15 august 2020, ora aproximativă 07.45,

Garanovschi A., aflându-se în loc public, pe XXXXXX, XXXXXX, amplasată în apropierea blocului

locativ nr. 8, fără careva motive, din intenții huliganice, exprimând o vădită lipsă de respect față

de societate și demonstrând obrăznicie deosebită, s-a adresat cu cuvinte necenzurate în privința

lui Dimitriev I., cât și i-a aplicat câteva lovituri cu mâinile pe diferite părți ale corpului,

cauzându-i leziuni corporale neînsemnate”.

Însă, nu s-a pronunțat sub nicio formă asupra episoadelor imputate

inculpatului prin rechizitoriu, cum ar fi că acesta: „...l-a acostat pe Dimitriev I., care se

deplasa pe stradă, exprimându-se cu cuvinte necenzurate în adresa ultimului, s-a apropiat de

acesta și, fără a reacționa la observațiile lui referitor la comportamentul său necorespunzător și

la cerința de a-l lăsa în pace..., apoi l-a apucat de mână și a încercat să-l împingă în automobilul

„Opel Combo”, n.î. XXXXXX, parcat lângă locul conflictului, continuând să-i aplice lovituri cu

mâinile peste diferite părți ale corpului, în rezultatul cărora Dimitriev I. a căzut și, când s-a smuls

din mâinile inculpatului și a încercat să fugă, pentru a evita maltratarea..., ulterior, continuând

acțiunile infracționale, a început să-l numească cu cuvinte necenzurate pe Dimitriev I. și l-a

amenințat cu răfuială fizică”.

Mai mult, pe lângă faptul că i-a imputat inculpatului un calificativ care nu se

mai conține în dispoziția art. 287 alin. (1) Cod penal - exprimând o vădită lipsă de

respect față de societate, ulterior s-a contrazis concluzionând sumar că: „...violența

fiind exprimată prin aplicarea de către inculpat a unei lovituri cu pumnul în regiunea pieptului,

după care i-a mai aplicat o lovitură cu mâna peste corp...”, depășind și limitele învinuirii

formulate inculpatului ori, asemenea circumstanțe în fapt și în drept nu i-au fost

incriminate prin rechizitoriu și nici nu au fost constatate în faptă criminală descrisă

anterior de instanță ca fiind dovedită;

b) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete și esențiale, de fapt și

de drept indicate în învinuire, cât și cu declarațiile părții vătămate și ale martorilor

date la faza urmăririi penale corelate cu cele oferite în ședința de judecată,

neindicând motivele pentru care ar fi admis unele probe concrete și respins alte

dovezi.

Mai mult, concluziile sumare și neclare că: „...nu pot fi reținute declarațiile părții

vătămate și ale martorilor Abdrahmanov S. și Dimitriev I. în vederea demonstrării în fapta

inculpatului a calificativului prevăzut la art. 287 alin. (3) Cod penal - aplicarea sau încercarea

aplicării altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau a sănătății, iar schimbările

(sau completările ???) în declarațiile ultimilor ridică suspiciuni în veridicitate sub aspectul

existenței unui băț de lemn în mâinile inculpatului în timpul conflictului....”, nefiind clar

declarațiile specificate au fost schimbate intenționat sau doar completate și

precizate, nu corespund exigențelor prescrise în art. 101 Cod de procedură penală,

privind evaluarea și aprecierea probelor administrate în cadrul cauzei penale;

c) inițial a reîncadrat acțiunile inculpatului pe art. 287 alin. (1) Cod penal, ca:

„acțiuni însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, acțiuni care, prin conținutul lor, se

deosebesc printr-o obrăznicie deosebită”, dar ulterior s-a contrazis concluzionând neclar

8

că: „...în acțiunile inculpatului sunt întrunite toate elementele distinctive ale laturii obiective a

infracțiunii de huliganism incriminate de art. 287 alin. (1) Cod penal”.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu au

judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul ordinar este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Dat fiind că, încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs,

se impune soluția admiterii recursului declarat, casării totale a deciziei contestate și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul Penal lărgit,

d e c i d e:

Admite recursul ordinar declarat de Procurorul-șef al Procuraturii de

circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, casează total decizia Curții de Apel Cahul

din 06 octombrie 2021, în privința inculpatului Garanovschi Andrei XXX, și dispune

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, fiind pronunțată integral la 11

februarie 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Boico

9

10