1ra-657/2022 — art. 264/1 alin. 3, 264 alin. 3 lit. b CP

1ra-657/2022 — art. 264/1 alin. 3, 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-657/2022

1-17138910-01-1ra-04052022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 10

septembrie 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 februarie

2022, declarat de avocatul Igor Dorfman, în numele inculpatului

Rebeja Sergiu XXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 09.02.2017 - 10.09.2018,

instanța de apel: 06.09.2021 - 01.02.2022,

instanța de recurs: 04.05.2022 - 27.06.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

C O N S T A T Ă :

privința lui Rebeja Sergiu, învinuit în baza art. 2641 alin. (3) Cod penal, a fost încetat

din motivul expirării termenului tragerii la răspundere penală, conform art. 60 alin. (1)

lit. a) Cod penal, liberându-l de răspundere penală.

Rebeja Sergiu a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal la 4

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 4 ani, cu executare în penitenciar de tip deschis, de la reținere, cu includerea

perioadei aflării sub arest de la 26.07.2016 până la 22.09.2016.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul părții vătămate Pascari Raisa prejudiciul

material în sumă de 44.089,78 lei și moral în mărime de 55.910,22 lei.

06:45, conducând automobilul „Mercedes E200”, n/î XXXX, în mun. Chișinău se

deplasa prin interiorul curții blocului locativ nr. 47 de pe str. Gh. Asachi. În timpul

deplasării, deoarece avea un mers neadecvat, a fost stopat de către colaboratorul INP a

1

IGP Olărescu Lucian, care suspectându-1 că conduce mijlocul de transport în stare de

ebrietate și se impunea documentarea faptului dat, a solicitat la fața locului un echipaj

al INP a IGP.

În procesul verificării actelor de către membru al echipajului INP, inspectorul

Igor Ursu, a observat că conducătorul auto Rebeja Sergiu prezintă semne evidente că

se află în stare de ebrietate. Astfel, că pentru confirmarea și aprecierea gradului stării

de ebrietate, conducătorul auto a fost condus la medicul narcolog din cadrul IMSP

Dispensarul Republican de Narcologie, unde el categoric s-a refuzat de la examenul

medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei și de la recoltarea probelor

biologice în cadrul acestui examen medical, prin ce a încălcat cerințele pct. 11 lit. j) al

Regulamentului Circulației Rutiere, care prevede că conducătorul de vehicul înainte de

plecare și în timpul deplasării este obligat, să se supună, la solicitarea agentului de

circulație, procedurii de testare a aerului expirat sau, după caz, examenului medical de

recoltare a probelor biologice în vederea constatării alcoolemiei, consumului de

droguri ori de alte substanțe psihotrope sau de medicamente cu efecte similare”.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate de organul de urmărire penală în baza

art. 2641 alin. (3) Cod penal, ca refuzul conducătorului mijlocului de transport de la

testarea alcoolscopică, de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și

a naturii ei sau de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical.

Tot el, la 29.05.2015, orele 21:40, conducând automobilul „Opel Vectra”, n/î

XXXX, se deplasa prin mun. Chișinău pe str. Ion Creangă din direcția str. Vissarion

Belinski în direcția str. Eugen Coca.

În timpul deplasării, ajungând în dreptul blocului locativ cu nr. 24/1 de pe str.

Ion Creangă, se deplasa cu viteză sporită, nu a manifestat prudență la trafic și anume

nu a ținut permanent seama de totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere,

existența unor obstacole pe sectoarele drumului, intensitatea și nivelul de organizare a

traficului rutier, de care trebuie să țină cont fiecare conducător, ignorând astfel cerințele

pct. 45 (1) și (2) a Regulamentului Circulației Rutiere care indică că conducătorul

trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând

permanent seama de următorii factori: starea psihofiziologică ce influențează atenția și

reacția, dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase,

starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii, condițiile rutiere, situația

rutieră, iar în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de

conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol

siguranța traficului, la fel a încălcat și cerințele pct. 46 lit. c) al aceluiași regulament,

potrivit căruia conducătorul de vehicul trebuie să manifeste prudență sporită și în caz

de necesitate, să reducă viteza până la limita care i-ar garanta siguranța traficului sau

chiar să oprească, în cazurile în care se deplasează pe lângă: c) vehicule de rută oprite

în stații ”, precum și cerințele pct. 47 (1) lit. (a) al aceluiași regulament care prevede,

că „limitele maxime de viteză a vehiculelor pe drumurile publice sânt; a) în localități -

50 km/h și ca rezultat cu partea frontală față dreaptă a automobilului a comis

tamponarea pietonului Pascari Ivan, care se afla angajat în traversarea carosabilului de

la dreapta spre stânga relativ deplasării mijlocului de transport.

În rezultatul accidentului rutier, pietonul Pascari Ivan, primind multiple vătămări

corporale, a decedat la fața locului.

2

Aceste acțiuni au fost calificate în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, ca

încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere și de exploatare a unităților de

transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat

din imprudență decesul unei persoane.

Instanța a reținut că inculpatul s-a prezentat la primele ședințe de judecată și a

declarat personal prin înscris autentic, că recunoaște săvârșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și a solicitat ca judecată să se facă pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, iar ulterior nu s-a mai prezentat în instanță, eschivându-se. Astfel,

instanța, prin încheierea judecătorească din 14.02.2018 a dispus anunțarea în căutare a

inculpatului și aplicarea față de acesta a măsurii preventive ”arestarea preventivă” pe

un termen de 30 zile, din data reținerii.

Totodată, ținând cont de prevederile art. 321 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură

penală care statuează că judecarea cauzei în lipsa inculpatului poate avea loc în cazul

când inculpatul se ascunde de la prezentarea în instanță, a dispus examinarea cauzei în

lipsa inculpatului. Posibilitatea examinării cauzei în lipsa acuzatului (inculpatului) este

admisă de CtEDO în condițiile în care acestuia îi sunt aduse la cunoștință materialele

cauzei.

În rezultatul examinării mijloacelor de probă, vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunilor incriminate a fost dovedită în afară de orice dubiu rezonabil, fiind

confirmată pe deplin prin probele administrate și examinate în cadrul ședinței de

judecată, care sunt consecutive, coroborează între ele, corespund circumstanțelor și

materialelor cauzei penale.

La stabilirea pedepsei pe art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, instanța a ținut cont

de prevederile art. 61, 75 Cod penal și de faptul că inculpatul a comis o infracțiune

gravă, care se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, concluzionând că corectarea și

reeducarea lui este posibilă, rațională și echitabilă doar prin izolare de societate,

stabilindu-i o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

termen, casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie

achitat pe art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Apelantul a invocat că despre existența unei sentințe de condamnare și despre

faptul că s-a aflat în căutare, a aflat doar în ziua reținerii pe 24 iulie 2021.

Cu sentința a făcut cunoștință la 20 august 2021, în Penitenciarul nr. 13,

împreună cu apărătorul său.

Nu a încălcat Regulamentul circulației rutiere, nu a avut posibilitatea de a evita

tamponarea pietonului, care traversa într-un loc nepermis, apărând pe neașteptate.

Conform raportului de expertiză nr. xxxx din 14.09.2016 „din punct de vedere

tehnic, conducătorul automobilului „Opel Vectra”, n/î XXXX, deplasându-se cu viteza

de 50 km/h și mai mare, nu dispunea de posibilitate tehnică de evitare a tamponării

pietonului aplicând metoda frânării.

S-a prezentat în ședințele judiciare de mai multe ori, care din mai multe motive

neînțelese, se amânau pentru o altă zi. Anume atunci a fost pus în situația, care ulterior

3

a generat examinarea superficială a cauzei, fiindu-i încălcat dreptul la un proces

echitabil și dreptul la o apărare calificată și eficientă.

La ședința din 29 iunie 2017, înaintat personal o cerere, în care a indicat că își

recunoaște vina, se căiește sincer și dorește să-i fie aplicat art. 3641 Cod de procedură

penală. Însă, esența acestei cereri nu i-a fost explicată.

S-a prezentat în ședința din 31.07.2017, care nu a avut loc, iar avocatul i-a spus

că nu-i necesară prezența, cauza se va examina în lipsa lui, să nu-și facă griji de rezultat.

Ulterior nu s-a mai prezentat în ședințele judiciare, despre care nu a fost informat

de apărare, nici de instanță. A considerat că cauza a fost examinată, iar soluția este

favorabilă.

După 31 iulie 2017, nu s-a ascuns, s-a aflat permanent în mun. Chișinău, unde a

domiciliat împreună cu familia, fiind angajat în câmpul muncii până în ziua rețineri.

2022, apelul a fost respins, ca depus peste termen.

Instanța de apel a reținut că la data de 02 septembrie 2021, inculpatul a declarat

apel împotriva sentinței.

În această ordine de idei, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 10

septembrie 2018, inculpatul nu a fost prezent la deliberarea și pronunțarea sentinței pe

cauză respectivă.

Pornind de la principiul previzibilității procesului și disponibilității părților,

participanții la proces, care nu au fost prezenți la pronunțarea hotărârii, li se expediază

copia acesteia în decurs de 3 zile, astfel participanții la proces nu sunt lipsiți de dreptul

de a se interesa de soarta dosarului aflat pe rolul instanței de judecată.

Or, potrivit argumentelor Curții Europene a Drepturilor Omului statuate în

Hotărârea din 03 aprilie 2008, în cauza Ponomaryov contra Ucrainei, este obligația

părților de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au

cunoștință.

În continuare, dispoziția de executare din 26.07.2021, cu anexarea sentinței, a

fost expediată în adresa Penitenciarului nr. 13 Chișinău, cu mențiunea că sentința a

devenit definitivă la 25.09.2018 (f. d. 196, Vol. II).

Totodată, conform informației obținute de la Penitenciarul nr. 13 Chișinău, s-a

atestat că inculpatul a fost reținut la 26.07.2021, în baza sentinței din 10 septembrie

2021.

În acest sens, relevant este faptul că inculpatul a încheiat contract de asistență

juridică la 28.07.2021 (mandat nr. 1288348) cu avocatul Igor Dorfman, unde este

indicat și faptul că se împuternicește să acorde asistență juridică în cauza penală în

interesele lui Rebeja Sergiu, învinuit pe art. 264 Cod penal – în instanțele de apel și

recurs.

Sub acest aspect, avocatul Igor Dorfman a depus cerere prin intermediul poștei

electronice, privind luarea de cunoștință cu materialele cauzei penale, fiind înregistrată

la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani la data de 05.08.2021 (f.d. 197 - 200 Vol. II),

ulterior fiind depusă și la data de 06.08.2021 (f.d. 201, Vol. II).

4

Însă, avocatul a făcut cunoștință cu materialele cauzei abia la data de 18.08.2021.

Iar, cererea de apel a fost semnată de inculpat la data de 02.09.2022, fiind înregistrată

cu aceiași dată, adică a fost depusă peste termenul stabilit de atac.

Sub acest aspect, potrivit art. 404 alin. (1) Cod de procedură penală stabilește că

participantul la proces care a lipsit atât la judecarea, cât și la pronunțarea sentinței și

nu a fost informat despre adoptarea sentinței, poate declara apel și peste termen, dar nu

mai târziu de 15 zile de la data începerii executării pedepsei sau încasării despăgubirilor

materiale.

Respectiv, dispoziția de executare a sentinței din 26.07.2021 în privința lui

Rebeja Sergiu, condamnat în baza art. 2641 alin. (3) și art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal

a fost expediată de Judecătoria Chișinău la 26.07.2021 în adresa Penitenciarului nr. 13

Chișinău, la acea dată inculpatul a și fost reținut.

Așadar, potrivit regulii generale prescrise de art. 402 Cod de procedură penală,

termenul de declarare a apelului este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale,

dacă legea nu prevede altfel. Excepția de la regula dată este reglementată de legiuitor

în dispoziția art. 403 alin. (1) Cod de procedură penală, unde se specifică că apelul

declarant, după expirarea termenului prevăzut de lege, este considerat ca fiind făcut în

termen, dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de motive

întemeiate, iar apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării

pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale.

Totuși, cererea de apel a fost depusă de Rebeja S. la 02 septembrie 2021, adică

cu mult peste termenul de 15 zile de la pronunțarea sentinței, dar și de la data când a

fost reținut - 26 iulie 2021, când a menționat că a aflat despre sentință.

Așadar, aferent dispozițiilor legale, indicate supra, apelul declarat de inculpat,

nu poate fi repus în termen, întrucât nu au fost elucidate motivele întemeiate exhaustiv

prevăzute de legiuitor la art. 403 Cod de procedură penală.

Astfel, în cererea de apel lipsesc careva motive ce ar fi confirmat omiterea

termenului de atac de către inculpat în vederea circumstanțelor de ordin obiectiv, a

căror producere nu depinde de voința titularului dreptului de apel (calamitate naturală,

accident, boală, etc.).

Sub acest aspect, necunoașterea legii nu poate constitui un motiv de a justifica

omiterea termenului de declarare a apelului de către inculpat.

Deci, în contextul celor statuate, termenul de apel este un termen procesual legal,

durata lui este stabilită exhaustiv prin lege, acesta fiind absolut și având un caracter

imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de

atac.

Astfel, art. 230 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală prevede că în cazul în

care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen.

Potrivit prevederilor art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală, raportate la

explicațiile din pct. 6.5 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din

12.12.2005 „Cu privire la practica judiciară despre judecarea cauzelor penale în ordine

de apel”, cu modificările și completările ulterioare, se specifică că la calcularea

termenului de apel se aplică sistemul de unități libere (zile libere) cu posibilitatea

5

prelungirii termenului până la prima zi lucrătoare, dacă acesta urmează să se sfârșească

într-o zi nelucrătoare.

Totodată, la calcularea termenului de apel, nu se ia în calcul ziua de la care

începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește.

De asemenea, reieșind din orientările jurisprudențiale formulate de Curtea

Supremă de Justiție, momentul de la care începe să curgă termenul de atac este clar

reglementat de lege - el fiind, în mod exclusiv, acela al pronunțării deciziei redactate -

nu numai pentru că astfel este reglementată cea mai eficace modalitate de luare la

cunoștință a celor hotărâte de instanță, dar și pentru că acest moment este punctul de

plecare al unui termen, a cărui depășire duce la decăderea părților din dreptul de a folosi

calea de atac.

Respectiv, potrivit formalismului legii procesual-penale, având caracter de

garanție egală pentru toate părțile interesate, în sensul dispozițiilor art. 20 din

Constituția Republicii Moldova, ca rațiune, satisfacerea imperativului disciplinării

activității procesuale prin stabilirea unor termene peremptorii, se impune obligația

îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancțiunea decăderii din exercițiul

dreptului.

Ca atare, neexecutarea în termen a unui drept procesual, conform sancțiunii

menționate, duce la pierderea acestuia.

Subsidiar, prin admiterea unui apel tardiv și poziționarea uneia dintre părțile

procesului penal pe o treaptă mai avantajoasă decât cealaltă parte, se încalcă vădit

principiul egalității armelor, care inter alia prevede că fiecare parte trebuie să

beneficieze de o posibilitate rezonabilă de a prezenta cauza sa în condiții care să nu-i

plaseze într-o situație net dezavantajoasă în raport cu partea adversă.

În cele din urmă, aplicarea regulilor privind termenele de procedură este

susceptibilă de a încălca principiul egalității armelor și a securității raporturilor

juridice, în general, în măsura în care fiecare dintre părți nu se vor bucura de aceleași

mijloace pentru a prezenta argumentele sale în fața unei instanțe (a se vedea în acest

sens, Varnima Corporation International S.A. contra Greciei, nr.48906/06, §27, 28 mai

2009; Ben Naceur contra Franței, nr.63879/00, §32, 3 octombrie 2006; Wynen contra

Belgiei, nr. 32576/96, §32 CEDO 2002-VIII).

În lumina celor expuse, raportând cauzei, textele de procedură penală indicate

mai sus și statuările din jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor

Omului, termenul de declarare a apelului a fost omis de către inculpat, din circumstanțe

care sunt imputabile inculpatului și nicidecum instanței de judecată.

Prin urmare, apelul inculpatului nu se încadrează în termenul legal, fiind depus

tardiv și că motive ce a determinat omiterea termenului de atac nu se constată, iar

repunerea apelului inculpatului în termen, în prezenta speță, ar echivala cu avantajarea

unei părți în defavoarea alteia, prin extinderea termenului legal de prescripție și

revizuire a hotărârilor judecătorești, ceea ce în accepțiunea CtEDO (hotărârea Ghirea

versus Republica Moldova) urmează a fi interpretat ca încălcare a principiilor

securității juridice cât și a egalității armelor, ceea ce duce la violarea art. 6 CtEDO.

În conformitate cu recomandările oferite de Plenul Curții Supreme de Justiție în

pct. 14/1 din Hotărârea nr. 10 din 24 decembrie 2010 „Pentru modificarea și

completarea Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12.12.2005 „Cu

6

privire la practica examinării cauzelor penale în ordine de apel” în cazul în care apelul

este tardiv, judecata nu mai are loc, întrucât instanța de apel nu a fost sesizată în

conformitate cu legislația. Deci, instanța nu se expune asupra motivelor invocate de

apelant în ședința instanței de apel.

menționate, cu dispunerea repunerii în termen de declarare a apelului și rejudecării

cauzei de către instanța de apel.

Recurentul invocă că а făcut cunoștință cu materialele cauzei și sentința doar la

18 august 2021, iar la 20 august 2021, în Penitenciarul nr.13, le-a prezentat

inculpatului.

Astfel, tеrmеnul de dерunеrе а cererii de apel urmеаză să înсеарă а decurge

din 20 august 2021. Or, anterior, inculpatului nu i-a fost prezentată sentința de

condamnare.

În decizia instanței de apel se indică că „...сеrеrеа de apel а fost sеmnаtă de

inculpat la data de 02.09.2022, fiind înregistrată cu aceiași dată, аdiсă а fost dерusă

peste tеrmеnul stabilit de atac”.

Deci, cеrеrеа de apel а fost depusă în ziua а 15-а, de la momentul сând

apărătorul a luat cunoștință cu mаtеriаlelе саuzеi și în ziua а 13-а de сând а luat

cunoștință cu materialele cauzei penale și sentința inculpatul.

Mai mult, cauza a fost examinată in lipsa inculpatului, sentința fiind pronunțată

în lipsa асеstuia, neexistând саrеvа materiale се аr demonstrа că inculpatul а cunoscut

despre pronunțarea sentinței de condamnare.

Dispoziția de executare а sentinței а fost expediată de Judecătoria Chișinău la

26.07.2021 în adresa Penitenciarului nr. 13 Chișinău, însă nu а fost adusă la cunoștința

inculpatului.

Instanța de apel incorect а constatat сă apelul declarat de inculpat nu poate fi

repus în tеrmеn, întrucât nu au fost elucidate motivele întemeiate exhaustiv prevăzute

de legiuitor la art. 403 Cod de procedură penală. Оr, inculpatul а făcut cunoștință сu

sentința doar la 20 august 2021, nu i-a fost аdusă la cunoștință nici dispoziția de

executare.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile din art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță,

inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

7

Sub acest aspect și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept, clar definite și raportate la dispozițiile

concrete din art. 402 – 404 Cod de procedură penală (pct. 5. din decizie), se reține că

potrivit circumstanțelor reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, instanța de apel legal

și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind tardivitatea

apelului declarat de avocat, în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

Astfel, potrivit art. 338 alin. (1) Cod de procedură penală, partea dispozitivă a

hotărârii motivate se pronunță în ședință publică. Conform art. 402 alin. (1) Cod de

procedură penală, termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței

integrale. Potrivit art. 231 alin. (3), (5) Cod de procedură penală, la calcularea

termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua

în care acesta se împlinește. Dacă ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare,

termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează. În corespundere cu art.

230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept

procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea

dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Potrivit art. 403 alin. (1)

Cod de procedură penală, apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege

este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de apel constată că întârzierea a

fost determinată de motive întemeiate, iar apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de

la începerea executării pedepsei. În corespundere cu art. 404 alin. (1) Cod de procedură

penală, participantul la proces care a lipsit atât la judecarea, cât și la pronunțarea

sentinței și nu a fost informat despre adoptarea sentinței, poate declara apel și peste

termen, dar nu mai târziu de 15 zile de la data începerii executării pedepsei.

Potrivit jurisprudenței naționale, conform art. 403 CPP repunerea în termen a

apelului reprezintă mijlocul procesual prin care titularul dreptului de apel, care nu a

putut declara apel din cauze independente de voința lui, este repus în dreptul din care

fusese decăzut după expirarea termenului de apel. Repunerea în termen se operează

doar având prezente două condiții cumulative: a) întârzierea a fost determinată de

motive întemeiate: calamitate naturală, accident, boală ș.a., pe care apreciindu-le,

instanța de apel va constata dacă situația invocată de apelant constituie în mod efectiv

o cauză de împiedicare a declarării apelului; b) apelul a fost declarat în cel mult 15 zile

de la începerea executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale. Prin

începerea executării pedepsei se înțelege prima zi de reținere a persoanei în cazul

pedepsei privative de libertate. Admiterea repunerii în termen produce efectul apelului

declarat în termen. În caz contrar, apelul va fi respins. Potrivit art. 404 CPP, apelul

peste termen poate fi declarat de către participantul care a lipsit atît la judecată, cât și

la pronunțarea sentinței. Pentru exercitarea apelului peste termen, ca și în cazul

repunerii în termen, este necesară prezența cumulativă a două condiții: a) partea care

dorește să atace hotărârea cu apel să fie absentă atât la judecată, cât și la pronunțarea

sentinței; b) cererea de apel să fie înaintată nu mai târziu de 15 zile de la începerea

executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale. Repunerea în termen este o

prerogativă a instanței de apel, care urmează să se pronunțe cu motivația respectivă în

textul deciziei (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica

judecării cauzelor penale în ordine de apel, pct. 7. - 8.).

8

Conform jurisprudenței CtEDO, exigența de publicitate a deciziilor nu trebuie

neapărat să ia forma unei lecturi în voce a hotărârii în cazul când hotărârea este

publicată, înmânată sau expediată părților. De la data pronunțării hotărârii începe a

curge termenul de exercitare a căii de atac. Același fapt este prevăzut și de legislația

autohtonă (Hotărârea în cauza Sutter vs. Elveția).

Deci, termenul de exercitare a căii de atac începe a curge de la data pronunțării

sentinței (Recomandarea Curții Supreme de Justiție, nr. 37, cu privire la pronunțarea hotărârilor

judecătorești în procesul penal).

În această consecutivitate se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de

judecată, sentința integrală a fost pronunțată la 10 septembrie 2018, în lipsa

inculpatului, dar care a participat la începutul judecării cauzei (f.d. 170, vol. II).

Astfel, termenul de 15 zile de declarare a apelului a expirat la sfârșitul zilei de

25 septembrie 2018.

Totodată, apelul inculpatului a fost semnat și înregistrat la Judecătoria Chișinău,

potrivit ștampilei, pe 02 septembrie 2021, adică peste termenul prevăzut de lege și

instanța de apel întemeiat l-a respins ca fiind tardiv (pct. 3., 4. din decizie).

Se observă că instanța de apel în mod argumentat, just și conform jurisprudenței

naționale, a constatat că întârzierea menționată nu a fost determinată de motive

întemeiate, cum ar fi calamitate naturală, accident, boală ș.a., că apelul nu a fost

declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei, prin începerea executării

pedepsei înțelegându-se prima zi de reținere a inculpatului – 26 iulie 2021 (f.d. 239), iar

repunerea în termen fiind prerogativa doar a instanței de apel (Hotărârea Plenului CSJ a RM

din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel, pct. 7. - 8.).

Prin urmare, referirea recurentului la prevederile art. 403 Cod de procedură

penală nu este întemeiată, deoarece în speță nu sunt întrunite condițiile prescrise în

această normă procesuală, adică întârzierea ar fi fost determinată de motive întemeiate,

iar apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei.

Astfel, în cererea de recurs lipsesc careva motive ce ar fi confirmat omiterea

termenului de atac de către inculpat în vederea circumstanțelor de ordin obiectiv, a

căror producere nu depinde de voința titularului dreptului de apel (calamitate naturală,

accident, boală, etc.).

Mai mult, potrivit art. 404 alin. (1) Cod de procedură penală, participantul la

proces care a lipsit atât la judecarea, cât și la pronunțarea sentinței și nu a fost informat

despre adoptarea sentinței poate declara apel și peste termen, dar nu mai târziu de 15

zile de la data începerii executării pedepsei.

Însă, conform procesului-verbal, inculpatul și avocatul au participat în ședințele

de judecată, lipsind doar la pronunțarea sentinței, apelul nu a fost declarat în cel mult

15 zile de la începerea executării pedepsei, prin începerea executării pedepsei

înțelegându-se prima zi de reținere a inculpatului – 26 iulie 2021 (f.d. 239), deci

prevederile enunțate nu sunt aplicabile speței.

Este de menționat că art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală prescrie expres

că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit

termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen.

9

Prin urmare, termenul de apel este un termen legal și imperativ, astfel încât

nerespectarea lui atrage decăderea din exercițiul dreptului de a declara apel și nulitatea

oricărei cereri de apel înaintate după expirarea acestui termen (Hotărârea Plenului CSJ nr.

22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”, pct. 6.).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea instanței de apel

cuprinde motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul ordinar este

vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Igor Dorfman,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 februarie 2022,

în privința inculpatului Rebeja Sergiu XXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 29 iulie 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Victor Boico

10

11