1ra-81/21 — art. 264 alin. 3 lit. b si art. 266 CP

1ra-81/21 — art. 264 alin. 3 lit. b si art. 266 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1667/2020

1ra-81/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Victor Boico, Anatolie Țurcan

judecând, în lipsa părților, recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău Vladislav Harti și de către avocatul Ion

Dodon în numele succesorului părții vătămate Nina Antoceanu, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 decembrie 2019, în

cauza penală prindu-l pe

Gheciu Sergiu XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

2.instanța de apel: 01.11.2018-20.12.2019;

a c o n s t a t a t

încetat procesul penal privind învinuirea lui Gheciu Sergiu în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 266 Cod penal și s-a liberat de răspundere penală în legătură cu

intervenirea prescripției tragerii la răspundere penală prevăzut de art. 60 alin. 1 lit. a)

Cod penal.

Gheciu Sergiu a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. 3 lit. b) Cod penal și a fost condamnat în baza acestei legi la 3 ani și 6 luni

închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe o perioadă de 2 ani.

Conform art. 90 Cod penal, pedeapsa numită lui Gheciu Sergiu a fost

suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de Antoceanu Nina către Gheciu

Sergiu privind repararea prejudiciului material și moral și s-a încasat din contul lui

1

Gheciu Sergiu în beneficiul lui Antoceanu Nina prejudiciul moral în mărime de 40000

lei, în rest, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

aproximativ la ora 21:46, conducătorul auto Gheciu Sergiu, conducea autoturismul de

model ,,Volvo 740" cu numărul de înmatriculare XXXXX, deplasându-se în mun.

Chișinău, pe str. Mihai Eminescu, din direcția str. Mitropolitul Varlaam spre str.

Columna. În timpul deplasării, în apropierea blocului cu numărul 68, situat pe str.

Mihai Eminescu din mun. Chișinău, conducătorul auto Gheciu Sergiu nu a manifestat

prudență sporită la trafic, a ignorat cerințele pct. 45 din Regulamentul Circulației

Rutiere, care prevede că „1) Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii

factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în

conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a

vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră. 2) În cazul în care în

limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să

reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului",

în consecință lovind pietonul Antoceanu Ion. În rezultatul accidentului rutier

menționat supra, pietonul Antoceanu Ion a decedat, iar conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 1347 din 21 octombrie 2014, s-a stabilit că decesul cet.

Antoceanu Ion a survenit în rezultatul revărsatelor sanguine în trunchiul cerebral ca

consecință a traumei cranio-cerebrale deschise. Ulterior, după comiterea accidentului

rutier respectiv, numitul Gheciu Sergiu, a părăsit locul accidentului rutier.

Prin acțiunile sale intenționate, Gheciu Sergiu a săvârșit infracțiunile prevăzută

de art. 264 alin. (3) lit. b) și art. 266 din Cod penal, pe semnele: încălcarea regulilor de

securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a

cauzat din imprudență decesul unei persoane și părăsirea locului accidentului rutier, de către

persoana care conducea mijlocul de transport, după ce a provocat accidentul rutier soldat cu

decesul persoanei.

3.1. Procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Talpa Radu, prin care a solicitat

admiterea apelului, casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea

unei noi hotărârii conform ordinii stabilite pentru prima instanță și a-l recunoaște

culpabil pe Gheciu Sergiu în baza prevederilor art. 264 alin. 3 lit. b) Cod penal, cu

stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea dreptului de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 4 ani.

În motivarea apelului procurorul a indicat că, instanța de judecată a apreciat

corect probele administrate de organul de urmărire penală, însă nu a luat în

2

considerație gravitatea infracțiunii incriminate și în opinia acuzării, nu a stabilit o

pedeapsă care ar duce la corectarea și reeducarea inculpatului Gheciu Sergiu, precum

și restabilirea echității.

Totodată, acuzarea a menționat că de la comiterea accidentului soldat cu

decesul pietonului, inculpatul Gheciu Sergiu până în prezent, nu a manifestat careva

dorință și nu a reparat succesorului părții vătămate prejudiciul material și moral,

precum și faptul că de la momentul de când acesta a comis fapta, avea intenția de a se

eschiva cu rea credință pentru acțiunile comise.

3.2. Succesorul părții vătămate Antoceanu Nina, prin care a solicitat admiterea

apelului, casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărârii conform ordinii stabilite pentru prima instanță și stabilirea unei pedepse

penale echitabile inculpatului Gheciu Sergiu, cu admiterea integrală a acțiunii civile

înaintate.

În motivarea apelului, succesorul părții vătămate a indicat că, nu a existat motiv

pentru aplicarea de către instanța de fond a art. 90 Cod penal, or, inculpatul urmează

să execute pedeapsa cu închisoare reală.

Suma de 40000 lei acordată de prima instanță cu titlu de prejudiciu moral, nu

este echitabilă în raport cu acțiunile ilicite ale inculpatului și prejudiciul moral cauzat

de acesta, mai mult decât atât, aceasta nu constituie o despăgubire adecvată pentru

încălcarea de către inculpat al dreptului la viață al soțului Antoceanu Ion, garantat de

art. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților

fundamentale.

3.3. Avocatul Lozan Oleg în numele inculpatului Gheciu Sergiu, prin care a

solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin

care inculpatul să fie achitat de sub învinuirea înaintată.

În motivarea apelului declarat, apelantul a menționat că, nici o probă din cele

enumerate de instanța de fond nu confirmă vinovăția lui Gheciu Sergiu în comiterea

infracțiunilor imputate. La examinarea fondului, s-a încălcat dreptul inculpatului la

apărare, or, instanța a respins cererea apărătorului la refuzul reprezentantului

acuzării de proba cu martorul Bivol Mariana, la cererea de preluarea probei acuzării

declarații Bivol Mariana care a fost audiată la urmărirea penală (f.d.14 VI și f.d.

142,143, V2) și care a relatat la urmărirea penală că nu Gheciu și nu automobilul de

marca „VOLVO 740” a fost implicat în accident, ci o rutieră de culoare albă, încălcînd

flagrant cerințele art. 328 pct. 1, 2 Cod de procedură penală, motivînd că cauza penală

se află în instanța de fond pe rol din anul 2014. Prin aceeași decizie, instanța a respins

proba apărării - declarațiile martorului Radu Railean, la fel prin aceeași motivare.

În opinia apărării, prin acțiunile enunțate, instanța de fond a încălcat vădit

principiul „egalității armelor în proces", încălcînd cu rea credință dreptul inculpatului

3

de a prezenta probe care ar elucida nevinovăția sa de cele imputate de organul de

urmărire penală. Ca urmare, cumulul de probe prezentate de către acuzare nu denotă

vinovăția lui Gheciu Sergiu, poartă un caracter declarativ, de presupuneri si fapte care

pun la dubii serioase vinovăția inculpatului.

La fel, a indicat că acuzarea nu a prezentat instanței probe pertinente și

concludente, cum ar fi raport de expertiză care ar fi demonstrat faptul că cioburile de

culoare oranj și străveziu ridicate de la locul accidentului fiind suprapuse la

avertizorul de stînga a autoturismului „Volvo 740” cu numărul de înmatriculare

XXXXX coincid, și sunt parte componentă a acestui avertizor. Un raport de expertiză

care ar confirma faptul că pe hainele defunctului există particule componente ale

autoturismului „Volvo 740” cu numărul de înmatriculare XXXXX, ca particule de

plastic în vopsea. Un raport de expertiză care ar demonstra că pe autoturismul cu

numărul de înmatriculare XXXXX, ar fi fost depistate particule din hainele

defunctului sau urme de sînge care ar fi coincis cu grupa sanguină a defunctului.

Imprimări de la camerele de luat vederi pe traseul str. M. Eminescu, mun. Chișinău si

sat. Măgdăcești unde locuiește inculpatul, în seara de 07.07.2014, necătînd la faptul că

sunt o mulțime de camere care ar demonstra că autoturismul „Volvo 740” cu numărul

de înmatriculare XXXXX”, pe parcursul traseului a fost fixat cu avertizorul de stânga

avariat și cu alte deteriorări. Cu atât mai mult, în ședința de judecată s-a stabilit cu

certitudine faptul că autoturismul „Volvo 740” cu numărul de înmatriculare XXXXX

pe parcursul anilor de folosire de Gheciu Sergiu a fost implicat în mai multe accidente

rutiere în urma cărora la autoturism a fost accidentată fara stîngă și avertizorul stîng.

2019, au fost respinse apelurile procurorului în Procuratura mun. Chișinău, Talpa

Radu, și succesorului părții vătămate Antoceanu Nina.

Prin aceeași decizie, s-a dispus admiterea apelului declarat de către avocatul

Lozan Oleg în numele inculpatului Gheciuc Sergiu, casată total sentința și pronunțată

o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Gheciu

Sergiu, învinuit de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) și art.

266 Cod penal, a fost achitat, pe motiv că fapta nu a fost comisă de către inculpat.

La fel, a fost respinsă acțiunea civilă înaintată de către Antoceanu Nina

împotriva lui Gheciu Sergiu, privind repararea prejudiciului material și moral cauzat

prin infracțiune.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, Gheciu

Sergiu este învinuit de organul de urmărire penală de comiterea unui accident rutier,

care s-a soldat cu decesul persoanei și după care a părăsit locul accidentului rutier

care a avut loc pe data de 07 iulie 2014, aproximativ la ora 21:46, în mun. Chișinău, str.

Mihai Eminescu nr. 68, însă partea acuzării nu a prezentat probe pertinente și

4

concludente care ar confirma cu certitudine că anume accidentul rutier care a avut loc

pe data de 07 iulie 2014, aproximativ la ora 21:46, în mun. Chișinău, str. Mihai

Eminescu nr.68, ar fi fost produs cu automobilul de model ”Volvo 740” cu numărul de

înmatriculare XXXXX, la volanul căruia se afla Gheciu Sergiu, iar cioburile de sticlă

care au fost ridicate de la fața locului nu confirmă cu certitudine că acestea au fost de

la automobilul de model ”Volvo 740” cu numărul de înmatriculare XXXXX, or, însăși

din rapoartele de expertiză judiciară nr. 874/956/885/103 CML din 01.07.2015, nr. 7194

din 28.07.2015, 6721 din 28.07.2014, se confirmă că cioburile de masă plastică ridicate

în timpul cercetării la fața locului din 07.07.2014, constituie fragmente de la

semnalizatorul de viraj din partea stîngă pentru automobilele de model ,,Volvo

740/760” produs în anul 1990.

Mai mult ca atât, reieșind din informația prezentată de Agenția Servicii publice

din 05.06.2019, se constată că în Republica Moldova sunt înmatriculate automobilele

de model ,, Volvo 740/760”, conform Registrului de stat al Transporturilor la data de

01.06.2019 - ,,Volvo 740” în număr de 368, iar de model „Volvo 760” în număr de 93.

De asemenea, Colegiul penal a reținut că, automobilul de model „Volvo-740" cu

numărul de înmatriculare XXXXX anterior a fost implicat în accidente rutiere, fapt

confirmat prin dosarul de daună nr. R/11/179 din 26.05.2011. În acest context, instanța

de apel a reținut și declarațiile martorului Răilean Radion, care a declarat că anterior

pînă la 2014 a reparat automobilul de model „Volvo-740", cu numărul de

înmatriculare XXXXX.

Totodată, Colegiul penal a constatat că, partea acuzării nu a prezentat probe

care ar indica direct că anume Gheciu Sergiu a comis accidentul rutier care s-a soldat

cu decesul persoanei, or, accidentul rutier s-a produs la data de 07.07.2014,

aproximativ la ora 21:46, în mun. Chișinău, str. Mihai Eminescu nr.68, adică în centrul

orașului unde sunt instalate mai multe camere care înregistrează video, limitându-se

numai la ridicarea de la Rebeca Vadim înregistrările video de la camerele de

supraveghere a SRL ,,Cerex-R", care nu confirmă vinovăția inculpatului, fapt care a

fost omis de organul de urmărire penală în vederea acumulării probatoriului, or

organul de urmărire penală este obligat să ia toate măsurile prevăzute de lege pentru

cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă a circumstanțelor cauzei pentru

stabilirea adevărului.

La caz, instanța de apel a constatat că, din declarațiile martorului Cavcaliuc

Gheorghe care a declarat că „(...) la fața locului erau două doamne, din care o doamnă

i-a spus că victima a fost tamponată de un microbuz de culoare albă, care a fugit de la

fața locului (...)", declarații care colaborează cu declarațiile martorului Bivol Mariana

care a declarat că „(...) a văzut cum victima a fost tamponată de un microbuz de

culoare albă (...)". Astfel, se constată că organul de urmărire penală nu a verificat

5

această versiune și prin urmare nu a cercetat sub toate aspectele, complet și obiectiv,

circumstanțele cauzei pentru stabilirea adevărului.

Referitor la informația privind apelurile efectuate de pe numărul de telefon

XXXXX, a medicului Vlad Ion, prin care s-a stabilit că ultimul a fost telefonat la data

de 08.07.2014, la orele 07:49, 08:35 și 09:02, de pe numărul de telefon XXXXX, care

aparține lui Gheciu Sergiu, Colegiul penal a constatat că, din această informație nu

rezultă faptul că inculpatul s-ar fi interesat de soarta victimei, or însăși din raportul

lui Neculai Stanislav, prin care s-a stabilit că la 07.07.2014, de către medicul Vlad Ion

s-a apropiat o persoană necunoscută, rugându-l să acorde ajutor părții vătămate

pentru a-i salva viața. Mai mult, din materialele cauzei rezultă că inculpatul Gheciu

Sergiu era cunoscut cu medicul Vlad Ion pînă la producerea accidentului rutier din

07.07.2014.

Prin urmare, în opinia instanței de apel, probele prezentate de partea acuzării,

în principal, declarațiile succesorului victimei, a martorilor Batrîncea Sergiu, Roșca

Valentin, Marian Octavian, Neculai Stanislav, Gheciu Victor, Rusu Vitalie, Cavcaliuc

Gheorghe, rapoartele de expertiză judiciară nr. 874/956/885/103 CML din 01.07.2015,

nr. 7194 din 28.07.2015, 6721 din 28.07.2014 etc., nu indică la faptul că Gheciu Sergiu la

data de 07.07.2014, aproximativ la ora 21:46, în mun. Chișinău, str. Mihai Eminescu

nr.68, ar fi condus automobilul de model „Volvo 740”, care a produs un accident

rutier, în urma căruia a decedat victima Antonceanu Ion.

Probatoriul prezentat nu permite a concluziona că inculpatul a fost implicat în

comiterea faptelor de care este învinuit. Cu referire la principiul prezumției

nevinovăției, instanța de judecată, în astfel de cazuri, este obligată să stabilească

versiunea favorabilă inculpatului, deoarece probatoriul prezentat de partea acuzării

nu înlătură dubiul rezonabil că inculpatul nu a comis fapta respectivă.

În asemenea condiții, luînd în considerare probele care indică că automobilul

inculpatului a participat anterior într-un alt accident și a fost reparat pînă la data

producerii accidentului, luînd în considerare faptul că nu sunt martori oculari al

momentului tamponării (chiar martorul acuzării nu a observat momentul impactului,

fiind convinsă, în baza percepției proprii, că victima a fost tamponată de un alt

vehicul), Colegiul penal a considerat că nu au fost prezentate suficiente probe ce ar

răsturna prezumția nevinovăției.

Astfel, istanța de apel a conchis că, concluziile primei instanțe cu privire la

condamnarea inculpatului Gheciu Sergiu în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

264 alin. 3 lit. b) Codul penal și art.266 Codul penal, sunt pripite și contradictorii

analizei acțiunilor inculpatului, raportate la situația de fapt și de drept, astfel că în

cazul de față instanța de fond a făcut o interpretare greșită a acțiunilor inculpatului,

ignorând probatoriul administrat la caz.

6

Prin cumul probelor cercetate în cauza dată, Colegiul penal a concluzionat că în

ședința de judecată nu și-a găsit confirmarea vinovăția inculpatului Gheciu Sergiu

astfel, se constată că faptele nu au fost comise de inculpat. În susținerea acestei

concluzii, Colegiul penal a reitarat că potrivit art. 8, 26 alin. (3), 27 alin. (2), 389 alin.

(2) Cod de procedură penală, judecătorul nu este în drept să fie predispus să accepte

concluziile date de organul de urmărire penală în defavoarea inculpatului sau să

înceapă o judecată de la ideea preconcepută că acesta a comis o infracțiune ce

constituie obiectul învinuirii și nici o dovadă nu are putere probantă dinainte stabilită.

Sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri, iar toate dubiile în

probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate se interpretează în favoarea inculpatului.

5.1. În temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală de către

procuror, prin care solicită casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel, de către un alt complet de judecată.

În motivarea celor solicitate, procurorul susține că, instanța de apel a dat o

apreciere incorectă probelor prezentate de acuzare și nu a apreciat multilateral și

obiectiv probele administrate, care în cumul dovedesc cu certitudine vinovăția

inculpatului Gheciu Sergiu în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 264 alin. 3 lit.

b) Codul penal și art.266 Codul penal, or, pe lângă declarațiile martorilor audiați,

vinovăția inculpatului rezultă și din procesul verbal de examinare 14.07.2014, prin

care a fost examinat automobilul ridicat la 11 iulie 2014, de model „Volvo740" cu

numărul de înmatriculare XXXXX, ce aparține cu drept de proprietate inculpatului

Gheciu Sergiu și s-a stabilit că pe bara de protecție a automobilului sunt urme de

vopsea, pe semnalizatorul din partea dreapta la fel, din tabelul fotografic se observă

că fara stângă si semnalizatorul stâng diferă de cel drept, semnalizatorul stâng fiind

mai deschis la culoare decât cel drept. Pe bara de protecție sunt semne de deteriorare,

la fel și pe capotă este o îndoitură. S-a stabilit că și grila radiatorului are fisuri.

Recurentul susține că, vinovăția inculpatului a fost confirmată în ședință de

judecată și prin declarațiile martorilor Marian Octavian și Neculai Stanislav care au

menționat că în rezultatul examinării au depistat că sistemul de semnalizare era

schimbat. A menționat că, vizual se observa că sistemul de semnalizare din partea

stîngă era vădit mai nou decât cel din partea dreaptă. La fel, aceștia au notat că farul

din partea stîngă a fost înlocuit cu unul nou. Totodată, martorii Neculai Stanislav si

Rusu Vitalie au declarat că în urma producerii accidentului rutier au stabilit că

cioburile de sticlă depistate la fata locului aparțin automobilului de model „Volvo

740”.

La fel, vinovăția inculpatului rezultă din concluziile raportului de expertiză

judiciară nr. 874/956/885/103 CML din 01.07.2015 în care s-a relevat că, pe automobilul

7

de model „Volvo-74" cu numărul de înmatriculare XXXXX de asemenea sunt prezente

deteriorări caracteristice ale accidentului rutier care au fost înlăturate prin reparație.

Același fapt a fost confirmat și prin raportul de expertiză nr. 7194 din 28 iulie

2015, prin care s-a concluzionat că sectoarele incolore și portocalii ale

semnalizatoarelor, ridicate împreună cu farul-bloc stânga și dreapta de la automobilul

de model „Volvo 740" se aseamănă respectiv între ele și cu fragmentele de masă

plastică incolore și portocalii, ridicate în rezultatul cercetării la fața locului, după

componența chimică moleculară a părții organice (vol. III, f.d. 74-76).

În opinia recurentului, decizia instanței de apel de respingere a apelului

declarat de către acuzare și achitare a inculpatului, este una neîntemeiată si pasibilă

de a fi casată, deoarece este contrară stării de fapt stabilite în baza probelor examinate

în cadrul cercetării judecătorești, contravine și prevederilor art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală care stipulează expres că „fiecare probă urmează să fie apreciată din

punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor”.

5.2. Împotriva deciziei instanței de apel declară recurs ordinar avocatul Dodon

Ion în numele succesorului părții vătămate Antoceanu Nina, care în temeiul art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea integrală a deciziei,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care Gheciu Sergiu să fie

recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal, cu stabilirea unei pedepse penale echitabile și cu admiterea integrală a acțiunii

civile înaintată de către succesorul părții vătămate.

În motivarea cerințelor sale, recurentul indică că, în esență Curtea de Apel

Chișinău a constatat că urmărirea penală nu a fost una pe deplin eficientă și completă.

Cu referire la acest aspect, consideră recurentul că organul de urmărire penală a avut

într-adevăr obligația și posibilitatea de a acumula mai multe probe și să întreprindă

acțiuni de urmărire penală mai complete și într-un termen mai restrâns, totuși,

consideră că și din cumul de probe administrate la etapa urmării penale și al cercetării

judecătorești vinovăția inculpatului Gheciu Sergiu în comiterea infracțiunilor impute

a fost dovedită.

Apărarea consideră că, instanța de apel prin decizia contestată, a constatat că de

către organul de urmărire penală nu au fost ridicate înregistrările video de la camerele

de filmat de pe obiectivele amplasate pe str. Eminescu mun. Chișinău și pe străzile

adiacente, or, Curtea de Apel Chișinău a indicat că organul de urmărire penală a

ridicat doar înregistrările video de la SRL"Cerex-R", dar urma să le ridice și de la alte

obiective (infracțiunea fiind comisă în centrul orașului Chișinău).

Cu referire la acest aspect, menționează că, chiar și în această situație, din

înregistrarea video ridicată de la S.R.L."CereX-R" se constată că la 07.07.2014,

8

aproximativ la ora 21:45 pe str. Emincscu, în imediata apropiere a locului comiterii

infracțiunii, se deplasa un automobil care este de model „Volvo 740” asemănător cu

cel ce aparține inculpatului.

Susține recurentul că, Colegiul penal al Curții de Apel a indicat în decizia

contestată că, de către organul de urmărire penală nu a fost verificată la etapa urmării

penale așa-zisa versiune precum că, accidentul rutier ar fi fost comis posibil de o

persoană care se afla la volanul unui microbuz de culoare albă, deși instanța de apel a

indicat că nu a fost verificată această versiune, totuși decizia instanței de apel este

contradictorie la acest capitol, deoarece din rapoartele de expertiză administrate la

dosar reiese cu certitudine că cioburile de sticlă și plastic ridicate de la locul

infracțiunii sunt de la un automobil de model „Volvo740/760 ” și deci nu de la

microbuz de culoare albă. La fel și din înregistrarea video ridicată de la SRL "Cerex-R"

se constată că în timpul imediat înainte de comiterea infracțiunii în imediata

apropiere a locului comiterii accidentului rutier, se deplasa un autoturism de model

„Volvo 740” și nu un microbuz de culoare albă. Printre altele, însăși instanța de apel a

constatat că a fost comisă o infracțiune cu ajutorul unui autoturism „Volvo 740” și nu

cu un microbuz.

Recurentul mai indică că, la baza deciziei contestate, instanța de apel a pus

probele cercetate în prima instanță și probele suplimentare cercetate în instanța de

apel, printre care declarațiile martorului Bivol Mariana, care a declarat că a văzut o

rutieră albă care a lovit pe un om pe str. Hminescu. Or, aceste declarații nu pot fi

considerate veridice, ele contravin faptei constatate atât de prima instanță, cât și de

însăși instanța de apel și anume că accidentul rutier din 07.07.2014. ora 21:46 de pe str.

Eminescu din mun.Chișinău a fost comis cu un autoturism de model Volvo (a se

vedea înregistrările video ridicate de la SRL„Cerex-R" și rapoartele de expertiză

administrate la dosar). Mai mult ca atât, acest martor fiind audiat la etapa urmăririi

penale a declarat că nu a văzut momentul impactului propriu-zis și că a văzut imediat

după impact un autoturism cu botul ascuțit (posibil Volvo 740).

Totodată, în opinia apărării există și probe indirecte care demonstrează că fapta

infracțională a fost comisă anume de Gheciu Sergiu. Din materialele dosarului reiese

că urmare a impactului, victima Antoceanu Ion a fost transportat la Institutul de

Medicină Urgentă, anume acolo unde activează medicul Vlad Ion, care (din

declarațiile inculpatului) se cunoaște cu Gheciu Sergiu încă de prin anul 2003. Nu este

o coincidență faptul că a doua zi după comiterea infracțiunii și anume la 08.07.2014

dimineața devreme la ora 07:49. 08:35 și 09:02, inculpatul Gheciu Sergiu 1-a telefonat

anume pe medicul Vlad Ion, deși Gheciu Sergiu menționează că l-a sunat pe medicul

Vlad Ion nu ca să se intereseze de soarta victimei Antoceanu Ion, ci de mama șefului

său Cavcaliuc Gheorghe (care la momentul faptelor era în funcția de șef adjunct al

9

Inspectoratului General de Poliție al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova), acest lucru este total neverosimil.

Imediat după accidentul rutier din seara zile de 07.07.2014, medicul în grija

căruia urma să se afle victima Antoceanu Ion, este contactat telefonic de persoana care

ulterior s-a dovedit că este implicată în accidentul rutier, să întrebe dacă mama

superiorului său Gheorghe Cavcaliuc are nevoie de ceva. Și acest lucru îl face de 3 ori

la rând (07:49, 08:35, 09:02) înainte și după această dată Gheciu Sergiu nu s-a mai

interesat de starea mamei lui Gheorghe Cavcaliuc, însăși Gheorghe Cavcaliuc nu l-a

telefonat pe medicul Vlad Ion să întrebe care este starea de sănătate a mamei sale și

dacă are nevoie de ceva.

penal lărgit consideră că acestea urmează a fi admise în conformitate cu prevederile

art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând

recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a

dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată verificând dacă s-a aplicat corect legea

la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit practicii cu privire la judecarea cauzelor penale în ordine de apel și

conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra

cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se

transmit instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a

fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări

a fost comisă, în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui participant,

dacă există circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au fost apreciate,

dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de

probe anexate la dosar, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură

penală.

10

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost

corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de

drept procesual sau penal, au fost corect aplicate.

Statuând asupra principiului respectării normelor de drept menționate,

Colegiul penal lărgit verificând și analizând per ansamblu decizia instanței de apel,

raportată la criticele recurenților constată că, instanța de apel la adoptarea soluției nu

a respectat întocmai prevederile legale, ignorând exigențele legii procesual-penale în

partea motivării hotărârii, or, în cazul în care se constată încălcări ale prevederilor

legale referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de apel urmează a fi

desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare, dacă eroarea constatată nu poate fi

corectată de instanța de recurs.

Potrivit jurisprudenței constante a CtEDO, chiar dacă dispozițiile art. 6§1 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale impun instanțele naționale să-și motiveze deciziile (hotărârea Boldea

versus România), această obligație nu presupune existența unor răspunsuri detaliate la

fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele

esențiale care au fost supuse spre judecată instanței, iar în considerentele hotărârii

trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia.

În continuarea aceluiași gând, CtEDO a consemnat în repetate rânduri că, la

judecarea cauzei de către instanța de apel și la adoptarea deciziei, aceasta nu se poate

limita la preluarea totală sau parțială a motivării formulate de instanța de fond, ci

trebuie să analizeze din nou cauza, în fapt și în drept, cu atât mai mult când este în

situația pronunțării unei noi hotărâri, și să răspundă argumentat la criticile invocate

de părți, or doar astfel se demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul examinării

acestei cauze penale.

Astfel, Colegiul penal lărgit subliniază că, instanța de apel a comis un șir de

erori de drept la examinarea respectivei cauze, după cum urmează:

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit reține că, instanța de apel în motivarea

soluției sale, în pofida faptului că pronunță o decizie prin care inculpatul a fost achitat

de sub învinuirea adusă din motiv că, fapta nu a fost săvârșită de ultimul, constată

fapta conform rechizitoriului, menționând că a fost comisă de către o persoană

necunoscută.

Prin urmare, instanța de apel prin decizia pronunțată nu a ținut cont de

prevederile art. 325 Cod de procedură penală, prin care judecarea cauzei se efectuează

numai în privința persoanei puse sub învinuire și numai în limitele învinuirii

formulate în rechizitoriu.

11

Mai mult decât atât,deși instanța de apel a conchis că inculpatul urmează a fi

achitat din motivul că fapta nu a fost comisă de acesta, în urma sintezei concluziilor

indicate la pct. 15 din decizie, instanța de apel a constatat fapta ca fiind dovedită,

stabilind că „(...) la 07 iulie 2014, aproximativ la ora 21:46, conducătorul unui autoturism de

model „Volvo740”, deplasându-se în mun. Chișinău, str. M. Eminescu (...)”, iar ulterior se

concluzionează că „(...) partea acuzării nu a prezentat probe pertinente și concludente care

ar confirma cu certitudine că anume accidentul rutier ar fi fost produs cu automobilul de

model „Volvo740” (...)”.

În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit semnalează prezența temeiului

pentru recurs „motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii”, care este prevăzută

la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

În consecință, Colegiul penal lărgit conchide că, instanța de apel a pronunțat o

hotărâre nemotivată, contrară prevederilor art. 6 al Convenției europene a drepturilor

omului, or, jurisprudența CtEDO indică faptul că „(…) rolul unei decizii motivate este

să demonstreze părților că ele au fost auzite. Mai mult, o decizie motivată oferă părții

posibilitatea de a o contesta, precum și posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către

o instanță de recurs. Doar prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un

control public al administrării justiției. Dreptul de a fi auzit, prin urmare, include nu

doar posibilitatea de a prezenta argumente instanței, dar de asemenea obligația

corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite

argumente au fost acceptate sau respinse.”(cauza Fomin vs Moldovei din 11 octombrie

2011, nr. 36755/06).

Astfel, se subliniază obligația instanței de a motiva hotărârea, care face parte

din setul de garanții stabilite pentru existența unui proces echitabil, or, potrivit

jurisprudenței constante a Curții de la Strasbourg, expuse în cazurile aplicării art. 6 al

Convenției, s-a conchis că o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite

în cadrul procesului penal (cauza Suominen vs. Finlandei din 2003, cauza Kuznetsov și

alții vs. Rusiei din 2007).

Totodată, Colegiul penal lărgit subliniază că, deși instanța de apel a enumerat

probele cercetate în ședința de judecată la solicitarea procurorului și părții apărării, nu

a verificat minuțios și obiectiv fiecare probă separat sub toate aspectele, prin prisma

pertinenței, concludenței și veridicității, iar în ansamblu, din punct de vedere al

coroborării lor, or, în astfel de circumstanțe, concluziile instanței de apel formulate

poartă un caracter generic asupra operațiunii de cercetare și verificare a probelor, iar

așa cum examinarea probelor constituie elementul-cheie la pronunțarea unei hotărâri

corecte și legale, lăsarea fără apreciere și aprecierea abstractă a acestora duce la

pronunțarea unei hotărâri incomplete, neîntemeiate și cu o doză sporită de

incertitudine asupra calității efectuării actului de justiție.

12

În acest context, Colegiul penal lărgit menționând prevederile art. 100 alin. (4) și

art. 101 alin. (1)-(4) Cod de procedură penală, și invocând doctrina juridică națională,

remarcă faptul că, verificarea probelor este o activitate a instanței privind constatarea

veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba

cu realitatea obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor administrate,

coroborarea lor cu alte probe, verificarea sursei de proveniență a probelor. Verificarea

probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii prevăzute de

Codul de procedură penală și se efectuează la toate fazele procesului penal. Sunt

supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care au fost

obținute.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel nu a pătruns în esența problemei

de fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanță și

conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut drept

consecință pronunțarea unei concluzii contradictorii decriptivului deciziei.

De asemenea, instanța de recurs ordinar atrage atenția asupra faptului că,

instanța de apel casând total dentința contestată, nu formulează o motivare

factologică în vederea desființării acesteia, or, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1)

Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărîrii atacate.

Colegiul penal lărgit indică că eroarea comisă de către instanța de apel nu poate

fi corectată în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu este

abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității hotărârii,

substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor legale.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 414 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele

acesteia, totodată să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apel, să

verifice și să aprecieze profund probele administrate în instanța de fond și cea de apel

în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să elucideze faptele

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei ținând cont de motivele

expuse în pct. 6 al prezentei decizii,să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, care să

corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

13

admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău Vladislav Harti, precum și avocatul Ion Dodon în numele

succesorului părții vătămate Nina Antoceanu, casează total decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 20 decembrie 2019, în cauza penală, în privința lui

Gheciu Sergiu XXXXX, și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 02 martie 2021.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

Victor Boico

Anatolie Țurcan

14