1ra-680/2022 — art. 264/1 alin. 4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264/1 alin. 4 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-680/2022 — art. 264/1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-680/2022
1-21075304-01-1ra-06052022
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
27 iunie 2022 mun. Chișinău
Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președinte Nadejda Toma,
Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,
a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în
principiu a recursului ordinar, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 16 februarie 2022, declarat de avocatul Liviu Capcelea, în numele
inculpatului
Șerban Ion XXXX.
Termenul de examinare,
instanța de fond: 20.05.2021 - 24.08.2021,
instanța de apel: 28.09.2021 - 16.02.2022,
instanța de recurs: 06.05.2022 - 27.06.2022.
Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Orhei din 24 august 2021, cauza fiind judecată
conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Șerban Ion a fost condamnat
în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal la 8 luni închisoare.
În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată
condiționat, pe un termen de probațiune de 2 ani.
Instanța de fond a constatat că inculpatul Șerban Ion, ignorând respectarea
prevederilor Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.
357 din 13.05.2009 și anume pct. 10 subpct. 2) lit. a) care stipulează, că persoana care
conduce un vehicul trebuie să posede permisul de conducere perfectat pe numele său,
valabil pentru categoria (subcategoria) din care face parte autovehiculul condus; pct.
14 lit. a) conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de
ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub influența
preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacției, fiind bolnav,
1
traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de
conducere, la 31 martie 2021, orele 21:30, conducând automobilul „VAZ 2101”, n/î
XXXX, fără a deține permis de conducere a mijloace de transport, în localitatea Budăi,
r-nul Telenești, a fost stopat de către angajații INSP al MAI, pentru verificarea actelor.
Fiindu-i propusă testarea alcoolscopică, cu folosirea mijloacelor tehnice „Drager 8510
RO” și recoltarea probelor biologice pentru stabilirea stării de ebrietate, categoric a
refuzat.
Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele incriminate și a
solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată, prevăzută la art. 3641 Cod de
procedură penală.
Analizând în cumul probele administrate la etapa urmăririi penale, instanța a
conchis că vina este deplin dovedită, iar acțiunile ultimului urmează a fi încadrate
juridic în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, ca refuzul conducătorului mijlocului de
transport de la testarea alcooscopică, de la examenul medical în vederea stabilirii stării
de ebrietate și natura ei, care nu deține permis de conducere a mijloacelor de transport.
La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal,
că infracțiunea face parte din categoria celor ușoare, care se pedepsește cu muncă
neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore, sau cu închisoare de până
la 1 an, că circumstanțe agravante nu au fost stabilite, cele atenuante fiind recunoașterea
vinovăției și căința sinceră, că anterior a mai comis infracțiuni similare, fiind
condamnat la 25.10.2018, prin sentința Judecătoriei Telenești în baza art. 2641 alin. (4)
Cod penal la 160 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, pedeapsa fiind
ispășită, că nu se află la evidența medicilor narcolog și psihiatru, că potrivit art. 3641
alin. (8) Cod de procedură penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de
pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, concluzionând că
corectarea și reeducarea lui este posibilă prin condamnare la închisoare, cu suspendarea
condiționată a executării ei, în temeiul art. 90 Cod penal.
Procurorul în Procuratura raionului Telenești, Petru Zmuncilă a declarat apel,
solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care
inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni,
cu executare în penitenciar de tip semiînchis.
Apelantul a invocat că la stabilirea pedepsei, cu suspendarea executării ei, de
către instanța de fond a fost neechitabilă și nejustificată, una prea blândă, nu s-a acordat
deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal și astfel incorect s-a ajuns la
concluzia privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, suspendând condiționat
executarea pedepsei, cu stabilirea termenului de probațiune de 2 ani.
La fel, instanța de fond nu a luat în considerație faptul că inculpatul anterior a
fost condamnat, iar pedeapsa aplicată anterior nu a atins scopul pedepsei penale de
reeducare a condamnatului și scopul de prevenție, pericolul social ce-l reprezintă
conducătorul auto care nu respectă normele legale ce reglementează securitatea
traficului rutier și obligațiile conducătorilor auto.
Respectiv, corectarea condamnatului, ca scop al pedepsei penale, presupune
conștientizarea de către infractor a celor săvârșite și reîntoarcerea, reîncadrarea lui în
2
activitatea societății. El trebuie convins că respectarea legii penale este o necesitate și
că numai prin respectarea legii el va putea evita aplicarea și executarea altor pedepse.
Însăși modalitatea de comitere a faptei indică la o caracteristică antisocială a
inculpatului. Astfel, stabilirea unei pedepse de altă categorie nu va fi capabilă să
realizeze scopul legii penale și anume restabilirea echității sociale, precum și
prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor
persoane.
Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 februarie
2022, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.
Lui Șerban Ion i-a fost exclusă aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, urmând
să execute pedeapsa cu închisoare în penitenciar de tip semiînchis, din momentul
reținerii.
În rest, sentința a fost menținută.
Instanța de apel a statuat că instanța de fond, nu a acordat deplină eficiență
prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, nu a ținut cont de gravitatea
infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele
care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra
corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei
acesteia.
Ori, inculpatul anterior a mai comis infracțiuni similare, fiind condamnat la
25.10.2018, prin sentința Judecătoriei Telenești în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal la
160 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, pedeapsa fiind ispășită, însă
pedeapsa aplicată anterior nu a atins scopul pedepsei penale de reeducare a
condamnatului și scopul de prevenție.
În această ordine de idei, nu pot fi reținute ca fiind pertinente concluziile
instanței de fond, că aplicarea pedepsei cu închisoarea față de inculpat trebuie să fie
susținută de motive „verosimile”, dar asemenea motive lipsesc la inculpat pentru a fi
privat de libertate, deoarece aceste concluzii sunt contrare scopului pedepsei penale,
care urmărește corectarea și resocializarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi
infracțiuni din partea inculpatului, dânsul nu a conștientizat gradul de pericol social al
faptelor comise, că pedepsele penale aplicate anterior, au fost ineficiente și nu au
realizat scopul de corectare a inculpatului și prevenția săvârșirii de noi infracțiuni.
În ansamblul lor, activitatea infracțională pentru inculpat ar putea deveni o
îndeletnicire, iar pedeapsa închisorii cu executarea ei reală este aptă să conducă la
realizarea scopurilor pedepsei, contribuind la corijarea și reeducarea inculpatului, la
formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de faptele comise.
Cu atât mai mult, atitudinea delăsătoare a inculpatului, de persistență în
comiterea infracțiunilor în general, îl face incompatibil cu clemența conținută de
suspendarea condiționată a executării pedepsei, altfel spus, ar fi, oarecum și în extremis
chiar o agravantă.
Astfel, nu este oportun de a menține soluția instanței de fond privind suspendarea
condiționată a executării pedepsei în conformitate cu art. 90 Cod penal, or,
3
condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei nu va duce la atingerea
scopului stabilit prin pedeapsa aplicată.
Având în vedere personalitatea inculpatului de a se corecta și reeduca, de a
preveni săvârșirea de noi infracțiuni, se atestă că scopul pedepsei se poate atinge doar
prin izolare a acestuia de societate, ceea ce va constitui o pedeapsă echitabilă, de natură
să aducă atingere scopului pedepsei penale prevăzut de art. 61 Cod penal.
Avocatul Liviu Capcelea declară recurs ordinar, solicitând casarea deciziei
menționate și menținerea sentinței.
Recurentul invocă că infracțiunea săvârșită face parte din categoria celor ușoare,
nu aduce pericol pentru sănătatea și securitatea publică pe care îl generează această
categorie de infracțiuni, ținând cont de faptul că inculpatul se căiește de fapta comisă,
totodată apreciind comportamentul acestuia după săvârșirea infracțiunii și în ședința de
judecată, precum și indicarea temeiurilor care fundamentează proporționalitatea între
scopul reeducării infractorului, prin caracterul retributiv al pedepsei aplicate și
așteptările societății față de actul de justiție realizat sub aspectul restabilirii ordinii de
drept încălcate, aplicând prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, în
privința inculpatului este echitabil stabilirea pedepsei sub formă de închisoare, cu
suspendarea condiționată a acesteia.
În drept, recursul, este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură
penală – s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar nominalizat pe
baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal
concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele
considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței
de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această
instanță, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute
prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor
de drept formal și material.
În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar (pct. 5.
din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii atacate,
inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că
instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de
drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu
prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținând
corect cont de prevederile art. 61, 75, Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură
penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul
prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele
cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop
restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii
de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei
recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în
4
limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și
termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,
de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de
influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de
condițiile de viață ale familiei acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor
indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate
în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă
prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.
În consecutivitatea enunțată, instanța de apel just a concluzionat că în
împrejurările în care inculpatul a solicitat judecarea cauzei conform prevederilor art.
3641 alin. (8) Cod de procedură penală, că infracțiunea face parte din categoria celor
ușoare, dar anterior a mai comis o infracțiune similară, fiind condamnat la 25.10.2018,
prin sentința Judecătoriei Telenești în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal la 160 ore de
muncă neremunerată în folosul comunității, însă, nu și-a făcut concluziile de rigoare,
pedepsele penale aplicate anterior nu au realizat scopul de corectare a inculpatului și
prevenția săvârșirii de noi infracțiuni, suspendarea condiționată a executării pedepsei
în baza art. 90 Cod penal reprezentă o soluție de pedeapsă penală prea blândă,
inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al
infracțiunii săvârșite, persoana inculpatului și a scopului pedepsei penale sub aspectul
restabilirii echității sociale, corectării acestuia, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni
atât din partea lui, cât și a altor persoane.
Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată
inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului
proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a acestuia,
precum și prevenirii de săvârșire de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor
persoane (pct. 4. din decizie).
Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în
pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța de
apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei penale.
Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură
penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată
în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,
verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima
instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate
instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea
instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor
cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl propune avocatul este o
competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept
separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,
invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.
Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în
instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 4., 5. din decizie),
iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza
5
sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru
reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).
Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis
erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că s-au aplicat inculpatului
pedepse individualizate conform prevederilor legale și că recursul ordinar este unul
vădit neîntemeiat.
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide
inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit
neîntemeiat.
Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi
declarat inadmisibil.
În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de
procedură penală, Colegiul Penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Liviu Capcelea,
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2022,
în privința lui Șerban Ion XXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 29 iulie 2022.
Președinte Nadejda Toma
Judecători Iurie Diaconu
Victor Boico
Dosarul nr. 1ra-680/2022
1-21075304-01-1ra-06052022
6
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
D I S P O Z I T I V
27 iunie 2022 mun. Chișinău
Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președinte Nadejda Toma,
Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,
a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în
principiu a recursului ordinar, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 16 februarie 2022, declarat de avocatul Liviu Capcelea, în numele
inculpatului
Șerban Ion Gheorghe, născut la
02 iunie 1996, originar și locuitor al s. Budăi, r-nul
Telenești, cetățean al R. Moldova, „anterior supus
răspunderii penale”.
În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de
procedură penală, Colegiul Penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Liviu Capcelea,
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2022,
în privința lui Șerban Ion Gheorghe, pe motiv că este vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată va fi pronunțată la 29 iulie 2022.
Președinte Nadejda Toma
Judecători Iurie Diaconu
Victor Boico
7
8