1re-63/2022 — art. 264/1 alin. 3 CP

1re-63/2022 — art. 264/1 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1re-63/2022

1-20050400-01-1r/e-12052022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului în anulare împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 29

noiembrie 2021 și deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 02

februarie 2022, declarat de avocatul Gheorghița Igor, în numele condamnatului

Garabișcă Sergiu XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 21.05.2020 - 29.11.2021,

instanța de recurs: 21.01.2022 - 02.02.2022,

instanța de recurs

în anulare: 12.05.2022 - 15.06.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

c o n s t a t ă:

Sergiu a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (3) Cod penal, la 220 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității, cu anularea dreptului de conduce mijloace de

transport.

inculpatul Garabișcă Sergiu, aflându-se la volan și conducând automobilul „BMW

E-39”, n.î. XXXXXX, a fost stopat de către colaboratorii INP al IGP pe str.

Tatarbunar 16, mun. Chișinău. În cadrul verificării actelor, conducătorul mijlocului

de transport Garabișcă Sergiu, fiind suspectat în conducerea mijlocului de transport

în stare de ebrietate alcoolică, a fost condus la sediul IMSP Dispensarul

Republican de Narcologie, str. Petru Rareș 32, mun. Chișinău.

În continuare, pe 22 noiembrie 2019, ora 14.10, conducătorul mijlocului de

transport Garabișcă Sergiu, contrar prevederilor pct. 11 lit. i), j) din Regulamentul

circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009,

conform căror, conducătorului de vehicul este obligat, după oprirea vehiculului la

1

semnalul altui reprezentant al organului de control, să îndeplinească necondiționat

dispozițiile legale ale acestei persoane și să se supună, la solicitarea polițistului,

procedurii de testare a aerului expirat sau, după caz, examenului medical de

recoltare a probelor biologice în vederea constatării alcoolemiei, consumului de

droguri ori de alte substanțe psihotrope sau de medicamente cu efecte similare,

cerințelor art. 23 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 131 din 07.06.2007 privind siguranța

traficului rutier, potrivit căruia conducătorul de autovehicul este obligat să

cunoască și să respecte Regulamentul circulației rutiere și, contrar prevederilor pct.

21 din Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală

pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr. 296 din 16.04.2009, conform cărui, în cazul în care în urma examinării

medicale se stabilește stare de ebrietate, recoltarea probelor biologice pentru

determinarea concentrației alcoolului în sânge și a prezenței substanțelor

stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora în sânge și/sau urină

este obligatorie, aflându-se în sediul IMSP Dispensarul Republican de Narcologie,

a refuzat examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei,

refuzul fiind consemnat în procesul-verbal nr. 6967 din 22.11.2019 al examinării

medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și

naturii ei.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că la

cerințele colaboratorilor de poliție de a prezenta permisul de conducere nu s-a

conformat, deoarece nu se afla la volanul automobilului. Totodată, a refuzat să

treacă alcooltestul ,,Drager” pentru stabilirea stării de ebrietate alcoolice, însă a

fost de acord ca să-i fie efectuat la Dispensarul Republican Narcologic, unde au

fost prelevate probele biologice. Într-adevăr era în stare de ebrietate, însă în

momentul când s-au apropiat inspectorii de poliție, el nu se afla la volanul

automobilului și nu a fost stopat de aceștia.

În același timp, vinovăția acestuia a fost confirmată integral prin probele

administrate, inclusiv:

declarațiile martorului Ceban Alexei, că fiind implicat în serviciu, a primit o

chemare de la 112, conform căreia un automobil ,,BMW”, se deplasa neadecvat.

Mergând cu colegul Bundiuc Dorin la fața locului, au văzut cum automobilul se

deplasa încet, apoi a oprit. Când s-au apropiat, motorul era pornit și semnalizatorul

în partea stângă funcționa, iar la volanul automobilului se afla inculpatul, care era

vizibil era în stare de ebrietate. Pe scaunul de alături erau două sticle de bere și un

pachet de țigări. Inculpatul a fost rugat să coboare din automobil și să prezinte

actele pentru a fi supus testului ,,Drager” pentru stabilirea stării de ebrietate

alcoolică, iar acesta a refuzat, însă a acceptat prelevarea probelor la Dispensarul

Republican Narcologic;

sesizarea 112, și anume, raportul privind înregistrarea contravenției,

procesele-verbale privind constatarea faptei de conducere a mijlocului de transport

în stare de ebrietate alcoolică, de înlăturare de la conducerea vehiculului, privind

consemnarea celor constatate din 22.11.2019, că conducătorul auto Garabișcă

Sergiu la 22.11.2019 a condus mijlocul de transport, fiind suspectat că este în stare

de ebrietate. A refuzat să treacă testarea alcoolscopică cu alcotester „Drager” și a

fost înlăturat de la conducerea vehiculului;

2

procesul-verbal al examinării medicale de constatare a faptului de

consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei nr. 6967 din 22.11.2019,

potrivit cărui conducătorul auto Garabișcă Sergiu la 22.11.2019, ora 14.00, a

refuzat trecerea examenului medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a

naturii ei, dar i-a fost stabilită concentrația alcoolului în sânge de 1,05 g/1;

procesul-verbal de consemnare a contravenției din 22.11.2019;

ordonanțele de recunoaștere și atașare a mijloacelor materiale de probă din

care rezultă că la cauza penală a fost atașat în calitate de mijloc de probă materială:

1) permisul de conducere nr. 115700377, eliberat pe numele lui Garabișcă Sergiu;

2) un disc CD-R cu secvențe video, care confirmă faptul conducerii automobilului

de model „BMW E-39”, cu n.î. XXXXXX de către Garabișcă Sergiu și refuzul

acestuia de la examenul medical în incinta Dispensarului Republican de

Narcologic;

procesul-verbal de examinare a înregistrării video din 10.01.2020;

revendicare a DIEO a MAI RM, prin care se confirmă că Garabișcă Sergiu

nu a fost tras la răspundere penală.

Astfel, conform procesului-verbal al examinării medicale de constatare a

faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei nr. 6967 din

22.11.2019, declarațiilor martorului Ceban Alexei și inculpatului, acesta a fost

condus la Dispensarul Republican Narcologic, unde i s-a propus să fie supus

procedurii de testare cu alcootestul testul ,,Drager”, însă a refuzat și i-au fost

prelevate doar probe biologice sanguine.

Potrivit procesului-verbal al examinării stării de ebrietate, conducătorul auto

Garabișcă Sergiu, la 22.11.2019 a refuzat să fie suspus examenului medical în

vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei, dar i-a fost stabilită concentrația

alcoolului în sânge de 1,05 g/1.

Infracțiunea comisă este una formală și se consideră consumată din

momentul săvârșirii faptei prejudiciabile, în oricare din modalitățile sale

normative.

Totodată, este declarativă și lipsită de suport probator poziția apărării că nu a

fost constatată vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

2641 alin. (3) Cod penal, deoarece nu s-a demonstrat existența faptei infracțiunii,

or, cerința esențială pentru întregirea faptei prejudiciabile prevăzute la art. 2641

Cod penal este ca, în timpul conducerii mijlocului de transport, la caz conducătorul

fiind găsit în timp ce staționa cu mijlocul de transport, iar, din probele administrate

rezultă că înainte de a fi oprit, el a condus mijlocul de transport în acele condiții.

Or, a fost stabilită cu certitudine o situație contrară decât cea invocată de

apărare, și anume, din declarațiile martorului Ceban Alexei, precum și, conținutul

procesului-verbal de examinare a înregistrărilor video din 10.01.2020, rezultă că

inculpatul conducea automobilului de model ,,BMW”, cu n.î. XXXXXX.

Conform procesului de examinare din 10.01.2020 a înregistrării video din

22.11.2019, efectuată în jurul orei 11.14 de către angajatul INP inspector superior

Ceban Alexei, în privința conducerii unității de transport de către inculpatul

Garabișcă Sergiu, în înregistrare se vede că echipajul de poliție se deplasează în

urma unui automobil. Automobilul de model ,,BMW” cu n.î. XXXXXX a fost

3

stopat și este în stare funcțională, pe stânga fiind conectat semnalul de întoarcere.

Totodată, se aude cum funcționează motorul la unitatea de transport.

La fel, conform declarațiilor martorului Cebanu Alexei, în coroborare cu

procesul-verbal de examinare din 10.01.2021 și conținutul sesizării 112 cu raportul

privind înregistrarea contravenției, procesele-verbale privind constatarea faptei de

conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică, de înlăturare de

la conducerea vehiculul, privind consemnarea celor constatate din 22.11.2019,

rezultă că inculpatul conducea automobilul model BMW cu n.î. XXXXXX,

indicând că vizibil a observat momentul când automobilul de model ,,BMW” se

deplasa încet și s-a oprit după ce a văzut echipajul de poliție.

Urmează a fi respinse și argumentele apărării că declarațiile martorului

Alexei Ceban nu pot fi luate în considerare, deoarece acesta este persoană

interesată, or, ultimul nu este în careva relații cu inculpatul, nu este în conflict cu

acesta și a dat declarații sub jurământ, fiind preîntâmpinat de răspundere penală.

Prin urmare, fiind apreciate probele prezentate, prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor, precum și din punct de vedere al coroborării lor, vinovăția

inculpatului a fost confirmată dincolo de orice dubiu rezonabil, iar acțiunile lui au

fost încadrate în baza art. 2641 alin. (3) Cod penal, ca refuzul conducătorului

mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, de la examenul medical în

vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, că inculpatul a comis o infracțiune ușoară, care se pedepsește cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore, în ambele cazuri cu

anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, că circumstanțe agravante

nu au fost stabilite, cea atenuantă fiind săvârșirea pentru prima dată a unei

infracțiuni ușoare, că nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, nu este

angajat în câmpul muncii, are doi copii minori la întreținere, se află pentru prima

dată pe banca acuzaților, concluzionând că corectarea și reeducarea acestuia este

posibilă prin aplicarea pedepsei cu muncă neremunerată, cu anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport, pedeapsa stabilită urmând să ducă la atingerea

scopului de restabilire a echității sociale, de corectare a inculpatului, precum și de

prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui cât și a altor persoane, să

dezvolte anumite calități de persoană ce ar respecta legea și ar ocroti sănătatea

personală și publică.

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Recurentul a invocat că declarațiile martorului Cebanu Alexei și procesul-

verbal al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului,

stării de ebrietate și naturii ei nr. 6967 din 22.11.2019, nu confirmă vinovăția

inculpatului în comiterea faptei incriminate și nu demonstrează existența

infracțiunii, dimpotrivă, aceste probe nu au legătură cauză-efect cu esența

învinuirii înaintate.

Or, în lipsa unor probe concrete privind intenția directă a inculpatului la

săvârșirea infracțiunii, când nu există alte probe, îndoielile care nu pot fi înlăturate,

urmează a fi interpretate în favoarea acestuia.

4

Instanța de judecată urma să-și bazeze concluziile pe procesele-verbale de

audiere a martorilor, inculpatului și analiza faptului dacă acuzarea este bine

justificată standardului de dovadă al dubiilor rezonabile, fiind atestată lipsa

motivării sentinței.

februarie 2022, recursul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de recurs a reținut că instanța de fond, cercetând probele

administrate, prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și

veridicității, a stabilit corect situația de fapt și a dat faptelor reținute în sarcina

inculpatului încadrarea juridică corespunzătoare, și anume, în baza art. 2641 alin.

(3) Cod penal, ca refuzul conducătorului mijlocului de transport de la testarea

alcoolscopică, de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a

naturii ei.

Astfel, fapta comisă constă în refuzul conducătorului mijlocului de transport

Garabișcă Sergiu de la solicitarea agentului de circulație de a se supune procedurii

de testare a aerului expirat, împrejurări ce rezultă inclusiv din declarațiile

martorului Ceban Alexei că inculpatul a refuzat să fie supus alcootestului

,,Drager”, indicând că nu are dorință.

Mai mult, inculpatul a declarat că a refuzat să fie supus procedurii de testare

cu alcootestul ,,Drager” de către colaboratorii de poliție, indicând că este dispus să-

i fie prelevate probe biologice și să fie supus testării cu testul ,,Drager” doar la

Dispensarul Republican Narcologic.

Or, sunt nefondate alegațiile apărării că fapta infracțională imputată

inculpatului nu poate fi constatată doar în baza declarațiilor martorului Cebanu

Alexei, deoarece din probele administrate, și anume, procesul-verbal al examinării

medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și

naturii ei nr. 6967 din 22.11.2019, declarațiile martorului Ceban Alexei, precum și,

declarațiile inculpatului, rezultă că acesta a fost condus la Dispensarul Republican

Narcologic, unde i s-a propus să fie supus procedurii de testare cu alcootestul

,,Drager”, însă a refuzat și i-au fost prelevate doar probe biologice sanguine.

Potrivit procesului-verbal al examinării stării de ebrietate, conducătorul auto

Garabișcă Sergiu, la 22.11.2019 a refuzat să fie supus examenului medical în

vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei, dar i-a fost stabilită concentrația

alcoolului în sânge de 1,05 g/1.

Infracțiunea în cauză este una formală și se consideră consumată din

momentul săvârșirii faptei prejudiciabile, în oricare din modalitățile sale

normative.

Deci, este nefondată poziția apărării că nu a fost constatată vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal,

deoarece nu s-a demonstrat existența faptei infracțiunii, or, cerința esențială pentru

întregirea faptei prejudiciabile prevăzute la art. 2641 Cod penal este ca, în timpul

conducerii mijlocului de transport, conducătorul fiind găsit în timp ce staționa cu

mijlocul de transport, însă din probele administrate rezultă că, înainte de a fi oprit,

el a condus mijlocul de transport în acele condiții, considerând-o drept una

declarativă și lipsită de suport probator.

5

Or, din probele administrate a fost stabilită o situație contrară decât cea

invocată de apărare, și anume, conform declarațiilor martorului Ceban Alexei și

procesului-verbal de examinare a înregistrărilor video din 10.01.2020, inculpatul

conducea automobilului de model ,,BMW”, cu n.î. XXXXXX.

Potrivit procesului-verbal de examinare din 10.01.2020 a înregistrării video

din 22.11.2019, efectuată jurul orelor 11.14 de către angajatul INP inspector

superior Cebanu Alexei în privința conducerii unității de transport de către

inculpatul Garabișcă Sergiu, echipajul de poliție s-a deplasat în urma unui

automobil. La stopare, se vede că automobilul de model ,,BMW”, cu n.î.

XXXXXX este în stare funcțională, pe stânga este conectat semnalul de întoarcere

și se aude că funcționează motorul la unitatea de transport.

Totodată, din declarațiile martorului Cebanu Alexei, în coroborare cu

procesul-verbal de examinare din 10.01.2021 și conținutul sesizării 112, și anume,

raportul privind înregistrarea contravenției, procesele-verbale privind constatarea

faptei de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică, de

înlăturare de la conducerea vehiculul privind consemnarea celor constatate din

22.11.2019 rezultă că inculpatul conducea automobilul model „BMW”, cu n.î.

XXXXXX, indicând că vizibil a observat momentul când automobilul se deplasa

încet și s-a oprit după ce a văzut echipajul de poliție.

La fel, sunt nefondate și argumentele apărării că declarațiile martorului

Cebanu Alexei nu pot fi luate în considerare, deoarece acesta este persoană

interesată, or, ultimul nu este în careva relații cu inculpatul, nu este în conflict cu

acesta și a dat declarații sub jurământ, fiind preîntâmpinat de răspundere penală.

Deci, fiind apreciate probele administrate, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor, a fost respinsă solicitarea apărării privind achitarea

inculpatului, or, în cursul judecării cauzei, au fost administrate probe care confirmă

cu certitudine vina acestuia în cele incriminate, iar cele invocate de apărare în acest

sens, au fost estimate drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare,

urmărindu-se scopul evitării răspunderii penale.

Prin urmare, a fost confirmată în totalitate vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal, iar apărarea nu a

prezentat probe pertinente și concludente sau argumente verosimile care să

combată probele acuzării.

Dezacordul apărării cu sentința instanței de fond a fost întemeiat doar pe

critica modului în care instanța de judecată a apreciat probele și circumstanțele

cauzei, însă, împrejurările stabilite denotă, în mod concludent, că instanța de fond

nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea

atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, că a avut loc fapta de

săvârșirea căreia a fost învinuit inculpatul, că această faptă a fost săvârșită de

inculpat, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, fiind constatată

vinovăția lui în săvârșirea infracțiunii, iar solicitarea formulată prin cererea de

recurs nu poate fi admisă.

Totodată, cererea apărării privind încetarea procesului penal în legătură cu

expirarea termenului de prescripție este nefondată, fiind stabilit că infracțiunea

comisă pe 22.11.2019 este una ușoară și, conform art. 16 alin. (2), 60 alin. (1) lit.

6

a) Cod penal, termenul de prescripție expiră pe 22.11.2021, însă, din materialele

cauzei penale rezultă că termenul de prescripție a fost suspendat.

Potrivit art. 60 alin. (5) Cod penal, curgerea prescripției se suspendă dacă

persoana care a săvârșit infracțiunea se sustrage de la urmărirea penală sau de la

judecată. În aceste cazuri, curgerea prescripției se reia din momentul reținerii

persoanei sau din momentul autodenunțării.

Astfel, prin ordonanța din 24.01.2020 s-a dispus anunțarea în căutare a

învinuitului, în privința acestuia fiind pornit dosarul de căutare nr. 2020020029 din

31.01.2020. Prin ordonanța din 12.02.2020 s-a dispus suspendarea urmăririi penale

în temeiul art. 2871 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, inculpatul fiind

reținut la 04.05.2020, conform procesului-verbal.

Respectiv, la data judecării recursului - 02.02.2022, termenul de prescripție

nu a expirat, inculpatul fiind pasibil de pedeapsă penală pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal, or, termenul de prescripție a

fost suspendat în legătură cu sustragerea de la urmărirea penală, în perioada

24.01.2020 - 04.05.2020 (3 luni și 11 zile), termenul de prescripție urmând a expira

la 05.03.2022.

Deci, în afara oricăror dubii rezonabile, acțiunile inculpatului întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 2641 alin. (3) Cod penal, ca

refuzul conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, de la

examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei.

judecătorești au devenit irevocabile.

hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care condamnatul să fie

achitat.

Recurentul invocă că, a fost adusă atingere art. 6 din CEDO, or, hotărârile

adoptate nu cuprind circumstanțele constatate, probele pe care se întemeiază

concluzia, norma în baza căreia este adoptată soluția și argumentele de respingere

sau admitere a obiecțiilor apărării, iar instanța de recurs a interpretat eronat legea și

a dat o interpretare greșită împrejurărilor cauzei.

Or, declarațiile martorului Cebanu Alexei, procesul-verbal al examinării

medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și

naturii ei nr. 6967 din 22.11.2019, nu confirmă vinovăția condamnatului în

comiterea faptei incriminate și nu demonstrează existența infracțiunii, dimpotrivă,

aceste probe nu au legătură cauză-efect cu esența învinuirii înaintate.

În lipsa unor probe concrete privind intenția directă a condamnatului la

săvârșirea infracțiunii, când nu există alte probe, îndoielile care nu pot fi înlăturate,

urmează a fi interpretate în favoarea acestuia.

Instanța de judecată urma să-și bazeze concluziile pe procesele-verbale de

audiere a martorilor, condamnatului și analiza faptului dacă acuzarea este bine

justificată standardului de dovadă al dubiilor rezonabile.

materialului din dosarul cauzei și a motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

7

Potrivit art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot

fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la

judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente a afectat hotărârea atacată. Conform art. 6 pct. 44) Cod de procedură

penală, viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea

pronunțată, se consideră încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de

alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi

naționale.

Dar, conform art. 453 alin. (2) Cod de procedură penală, recursul în anulare

este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în art. 453 Cod de

procedură penală. Potrivit art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală,

cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă conținutul și motivele recursului în

anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea

ilegalității hotărârii atacate.

Totodată, în pofida acestor prevederi legale, cu toate că recurentul a făcut

referire la art. 6 CEDO, în recursul vizat nu sunt invocate circumstanțe concrete,

considerate a fi un viciu fundamental, raportate la circumstanțele de fapt și de drept

conținute în hotărârile contestate, cu indicarea normelor legale care prevăd

drepturile și libertățile pretinse a fi esențial încălcate, denumirea acestor drepturi și

libertăți, esența încălcărilor respective raportată la normele procesual penale și la

alte legi naționale, convenții și tratate internaționale, la jurisprudența națională și a

CtEDO, modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat hotărârile

atacate, astfel încât acestea să obțină natura unui viciu fundamental capabil să

genereze temeiul desființării hotărârii irevocabile atacate, omițându-se totalmente

indicarea unor concrete erori de drept la capitolul dat (pct. 6. din decizie).

Ori, simpla trimitere la art. 6 CEDO, dar fără a fundamenta contrarietatea

relevanțelor din hotărârile contestate cu dispozițiile normei citate, nu identifică, în

mod rezonabil, nicio critică în aspectul viciului fundamental.

Rezultă, că recursul în anulare nu întrunește condițiile de conținut prevăzute

în articolele specificate, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din

oficiu recursul în anulare a avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar

justifica, și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de

recurent.

În același timp, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Pe lângă aceasta, recursul în anulare, conform argumentelor reproduse la

pct. 6. din decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele au

apreciat circumstanțele și probele cauzei.

Însă, descriptivul hotărârilor instanțelor de fond și de recurs, în sensul vizat,

inclusiv împrejurările reproduse la pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că acestea corect au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept privind vinovăția formulată condamnatului și încadrarea juridică a acțiunilor

acestuia în baza art. 2641 alin. (3) Cod penal, cât și pedeapsa aplicată, adoptând

hotărâri legale, întemeiate și motivate în strictă conformitate cu prevederile

8

normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, în corespundere cu

prescripțiile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, art. 7, 61, 75 Cod penal,

instanțele de fond și de recurs ordinar, pronunțându-se în mod detaliat și

argumentat asupra tuturor motivelor, versiunilor și probelor invocate de apărare,

inclusiv în recursul declarat.

În același timp, potrivit art. 27 alin. (1), 448 Cod de procedură penală,

judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în

urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de recurs verifică legalitatea

hotărârii atacate pe baza materialului din dosarul cauzei.

Deci, activitatea privind aprecierea sau reaprecierea probelor și a

circumstanțelor cauzei, este o competență și prerogativă legală a instanței

judecătorești, și invocarea în cadrul unui recurs în anulare doar a aprecierii

probelor și circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea,

este una lipsită de orice suport juridic, și nu constituie în sine un viciu fundamental

de natură să afecteze o hotărâre irevocabilă.

Circumstanțele nominalizate relevă că, în raport cu motivele invocate de

recurent, instanțele nu au comis erori de drept de natura unui viciu fundamental, și

că recursul în anulare este unul vădit neîntemeiat (pct. 2., 4., 6., 7. din decizie).

Conform art. 456, 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

decide inadmisibilitatea recursului în anulare, dacă se constată că acesta este vădit

neîntemeiat.

Astfel, dat fiind că este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul Penal,

d e c i d e:

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Gheorghița Igor,

împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 02 februarie

2022, în privința condamnatului Garabișcă Sergiu XXXXXX, deoarece este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 22 iulie 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Victor Boico

9