1ra-347/2022 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-347/2022 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-347/2022

1-17192642-01-1ra-10032022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

25 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Guzun Ion,

examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 septembrie 2021, în cauza

penală în privința lui,

Cotelea Veronica ……………………………..

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 05.09.2017 – 18.04.2019;

Instanța de apel: 20.04.2021 – 20.09.2021;

Instanța de recurs: 10.03.2022 – 25.05.2022.

A C O N S T A T A T :

Cotelea Veronica a fost recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal și i-a fost stabilită pedeapsa cu

închisoare pe un termen de 8 (opt) ani cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip închis pentru femei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

administrare a bunurilor altor persoane și de a exercita activitatea de

antreprenoriat pe un termen de 5 (cinci) ani.

A fost admisă în principiu, acțiunea civilă înaintată de partea vătămată și

civilă Todos Viorica prin care se solicită încasarea de la Cotelea Veronica în

beneficiul său a prejudiciului material contravaloarea devalorizării

automobilului și uzurii acestuia și cheltuieli suportate pentru păstrarea la

parcarea auto a automobilului pe parcursul urmăririi penale și înmatricularea

automobilului pe numele acesteia, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor solicitate să hotărască instanța civilă.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

că Cotelea Veronica, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor ce nu-i

aparțin, prin inducerea în eroare a persoanei, prin prezentarea ca adevărată a

unei fapte mincinoase în privința calității substanțiale a obiectului, dându-și

1

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor

prejudiciabile, dorind și admițând în mod conștient, survenirea acestor urmări,

a comis fapta prejudiciabilă, incriminată de legea penală și pasibilă de

răspundere penală, în următoarele circumstanțe:

La 19 noiembrie 2013, Cotelea Veronica, activând în calitate de

administrator al SRL „Immobiliare Corporation”, a încheiat cu Tudos Viorica,

contractul autentificat notarial cu nr. 9367, cu privire la investirea în construcția

imobilului, conform căruia ultima, urma să dobândească în proprietate bunul

viitor, apartamentul nr. xx, din blocul de locuit din str. X.Xxxx xxX/X-x, mun.

Chișinău, iar conform pct. 4.1 al contractului menționat, costul total al

apartamentului, constituia suma de 23 122 euro (conform ratelor oficiale a

BNM, constituia 461 977,55 lei), achitată în valoarea dată, prin transmiterea de

către Tudos Viorica, în proprietatea SRL „Immobiliare Corporation”, a

automobilului de model Mercedes ML320 CDI, cu n/î XXXXXXX.

Astfel în aceiași zi, partea vătămată Tudos Viorica, în scopul transmiterii

în proprietate a automobilului de model Mercedes ML320 CDL cu n/î

XXXXXXX, către SRL „Immobiliare Corporation”, la solicitarea lui Cotelea

Veronica, administrator al SRL „Immobiliare Corporation”, care acționa cu

certitudinea că, nu va respecta promisiunile acordate, și care a invocat pretextul

simplificării procedurilor de înregistrare, a eliberat lui Cotelea Veronica,

procura nr. 936S din 19.11.2013, autentificată notarial, prin care îi acordă ultimei

dreptul de înstrăinare a automobilului.

În continuare, la 24 aprilie 2015, acționând cu intenție directă în vederea

realizării scopului infracțional, prin inducerea în eroare a persoanei, prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase în privința calității

substanțiale a obiectului, contrar obligațiunilor asumate, Cotelea Veronica,

administrator al SRL „Immobiliare Corporation”, în temeiul procurii nr. 936S,

și în baza contractului de vânzare-cumpărare din 24.04.2015, a înstrăinat

automobilul de model Mercedes ML320 CDI, cu n/î XXXXXXX, lui Burduja

Irina, astfel, însușind ilicit costul bunului mobil, valoarea acestuia, nefiind

trecută la balanța și în contabilitatea SRL „Immobiliare Corporation”, cauzând

părții vătămate Tudos Viorica, o daună în proporții deosebit de mari.

Acțiunile lui Cotelea Veronica, au fost încadrate în baza art. 190 alin. (5) Cod

penal - escrocheria adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în

eroare a persoanei prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în privința

naturii, calităților substanțiale ale obiectului și părților, actului juridic nul sau anulabil

ori dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean,

acțiuni săvârșite în proporții deosebit de mari.

declarat avocatul Cernicov Andrei și avocatul Cernolev Ion în numele

inculpatei Cotelea Veronica.

3.1 Avocatul Cernicov Andrei în numele inculpatei Cotelea Veronica prin

2

apelul declarat a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei conform

modului stabilit pentru prima instanță cu adoptarea decizii de achitare a lui

Cotelea Veronica pe motiv că nu există faptul infracțiunii.

În motivarea cererii de apel nominalizate s-au invocat următoarele motive:

- din materialele cauzei prima instanță a constatat că la 19.11.2013 a fost

semnat contractul de investiție în spațiul locativ dintre Tudos Viorica având

calitatea de beneficiar și SRL „Immobiliare Corporation” în calitate de executor,

reprezentată prin administratorul Cotelea Veronica. Contractul respectiv a

avut ca obiect investirea în bunul imobil viitor și anume apartamentul nr.14 din

str. X.Xxxx xxX/X-x mun. Chișinău (nr. cadastral ……………….), iar aportul

beneficiarului Tudos Viorica în investiția respectivă a fost automobilul

Mercedes ML320 CDI, cu n/î XXXXXXX evaluat la prețul de 23122 euro,

transmis administratorului în natură cu eliberarea unei procuri generale pe

acest automobil. Atât contractul de investiție în spațiul locativ, cât și procura

pe automobilul indicat au fost autentificate în modul prevăzut de lege și ÎS

Cadastru, iar procura a fost autentificată la notarul public;

- legalitatea acestor tranzacții a fost confirmată în instanță atât de către

părțile contractante, a trecut verificările necesare la notar, ÎS Cadastru și urmare

a examinării contestațiilor depuse de solicitantul Tudos Viorica împotriva

tabelului definitiv al creanței în cadrul procesului de insolvabilitate al SRL

„Immobiliare Corporation”, care a avut loc în lipsa lui Cotelea Veronica;

- prin încheierea instanței de insolvabilitate din 14.12.2018, a fost admisă

contestația numitei împotriva tabelului definitiv al creanțelor și s-a oferit

dreptul părții vătămate de a intenta un proces separat de confirmare a creanței

în sumă de 23122 euro împotriva patrimoniului „Immobiliare Corporation”

SRL. Actul juridic indicat în rechizitoriu este absolut legal, luat la baza adoptării

hotărârii instanței de insolvabilitate în folosul creditorului Tudos Viorica

privind revendicarea creanței în sumă de 23122 euro;

- consideră că în aceste împrejurări, nu putea fi vorba despre careva

inducere în eroare a părții vătămate prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase, în privința naturii, substanțiale ale obiectului și părților, deoarece

asemenea fapte nu s-au produs, iar relațiile juridice care s-au produs între părți

au fost înțelese clar și executate conform convenției semnate, astfel neexistând

careva vicii de consimțământ sau împrejurări ascunse sau înșelătoare;

- potrivit procurii din 19 noiembrie 2013, anexate la materialele cauzei

(f.d.134), în fața notarului, Tudos Viorica i-a oferit lui Cotelea Veronica dreptul

absolut de administrare și dispoziție asupra automobilului indicat pe un

termen de 3 ani, fără a fi indicate careva restricții sau sarcini suplimentare,

inclusiv să înstrăineze automobilul indicat la prețul și condițiile dorite de ea în

termenul oferit în procură, cu depunerea ulterioară a banilor în casieria

întreprinderii;

- la faza urmăririi penale apărarea a prezentat proba contrară și anume

3

Dispoziția de încasare nr. 37 din 24.04.2015 a sumei de 461779,53 lei din

vânzarea automobilului Mercedes, cu ștampila întreprinderii ”Immobiliare

Corporation” SRL și cu semnătura contabilului-șef, care a fost ignorată de

procuratură și trecută sub tăcere, de parcă nici nu ar fi existat un asemenea

document;

- reprezentantul părții vătămate a invocat că pentru a fi valabile, aceste

dispoziții urmau să aibă un bon de casă, însă este important că personalul

companiei nu este consumator pentru a-i fi eliberat bon de casă, și aceste

creanțe față de personal sunt contabilizate doar în baza dispoziției de încasare.

Suma de 461779,53 lei exact corespunde prețului investiției stabilite în

contractul nr. 9367 din 19.11.2013, deci aportul beneficiarului Tudos Viorica a

fost transmis companiei ”Immobiliare Corporation” SRL la 24.04.2015, ceea ce

se confirmă prin actele contabile emise de către executant;

- Cotelea Veronica nu a însușit careva bani din vânzarea automobilului

Mercedes ML320 CDI, cu n/î XXXXXXX, dar i-a transmis în casieria

întreprinderii administrate în aceeași zi după vânzare, or interesele companiei

la acel moment cereau acumularea de lichidități pentru desfășurarea lucrărilor

de construcție și asumarea altor angajamente și nu procurarea de automobile;

- conform pct. 15 al HP CSJ nr. 23 din 28.06.2004 „Cu privire la practica

judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor”, cu modificările

ulterioare, primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii unui angajament poate fi

calificată ca escrocherie doar în cazul în care făptuitorul, încă la momentul

intrării în stăpânire asupra acestora, urmărea scopul sustragerii lor și nu avea

intenția să-și execute angajamentul asumat;

- până la începerea urmăririi penale, partea contractantă administratorul

„Immobiliare Corporation” SRL Cotelea Veronica a acționat conform

convenției și a introdus echivalentul aportului social al beneficiarului Tudos

Viorica în casieria întreprinderii ceea ce perfect se încadrează în sensul

contractului și obligațiilor asumate, or beneficiarului nu i s-a cauzat careva

daune prin introducerea echivalentului bănesc în casieria întreprinderii în locul

automobilului, având în continuare aceiași creanță conform contractului;

- din momentul constatării insolvabilității, obligațiile „Immobiliare

Corporation” SRL s-au păstrat și creanțele față de debitor, care urmau a fi

recuperate în cadrul procesului de insolvabilitate din contul patrimoniului

persoanei juridice insolvabile. Însă, în cazul dedus judecății, Tudos Viorica deși

a depus o cerere privind validarea creanțelor, a mai depus una și la organul de

urmărire penală în privința lui Cotelea Veronica, astfel solicitând recuperarea

aceleiași creanțe conform contractului de investiții în spațiul locativ;

- potrivit prevederilor art. 500 (315) alin. (1) Cod civil, proprietarul

”Immobiliare Corporation” SRL are dreptul de posesie, dispoziție și folosință,

drept dobândit asupra automobilului în temeiul contractului de investiție în

spațiu locativ și acest drept este perpetuu;

4

- partea vătămată în mod eronat a indicat că nu are careva pretenții față

de ”Immobiliare Corporation” SRL, dar are pretenții față de Cotelea Veronica

și față de administratorul insolvabilității, însă din înscrisurile prezentate și

anume din cererea de validare a creanțelor din 28.04.2017, dar și din

dispozitivul încheierii instanței de insolvabilitate din 14.12.2018, se constată că

pretențiile vătămate Tudos Viorica sunt făcute anume împotriva patrimoniului

”Immobiliare Corporation” SRL și anume în sumă de 23122 euro, fiind bazate

pe contractul de investiție în spațiu locativ care reprezintă obiect al acuzației

penale;

- protocolul 4 art.1 din CEDO indică că nimeni nu poate fi privat de

libertatea sa singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligație

contractuală;

- problematica acestui dosar constă în aceia că Cotelea Veronica de fapt

nu datorează nimic lui Tudos Viorica, deoarece obligațiile asumate de persoană

juridică sunt distincte de cele ale persoanei fizice, iar părțile contractante, au

indicat în ședințele judecată că contractul nr. XXXX din 19.11.2013 este valabil,

iar certitudinea creanței a fost confirmată de către instanța de judecată

competentă după exercitarea controlului judecătoresc asupra tabelului

definitiv al creanțelor;

- observând retrospectiva evenimentelor ce s-au petrecut din anul 2013 și

până în prezent, apărarea a indicat că cu suportul organului de urmărire penală

Tudos Viorica și-a restituit în proprietate propriul său aport la contractul de

investiție din 19.11.2013 și anume automobilul Mercedes ML320 CDI, cu n/î

XXXXXXX, iar în rezultatul încheierii instanței de insolvabilitate din 14.12.2018,

a contractului în litigiu și a dispoziției de încasare nr. 37 din 24.04.2015 anexate

la dosar (f.d.207-208), Tudos Veronica va putea obține cu ușurință și creanța

garantată în valoare de 23122 euro fără careva investiții suplimentare, adică pe

gratis partea vătămată va obține și un apartament la preț preferențial;

- totodată, partea vătămată mai solicită de la Cotelea Veronica diferența

de valoare în mărime de 11000 euro între prețul aceluiași automobil în anul

2013 și anul 2018, deși potrivit recipisei eliberate lui OUP Ermicioi Mihail din

17.08.2017, Tudos Viorica nu avea pretenții față de starea automobilului;

- raportul de evaluare prezentat de partea adversă, a fost întocmit contrar

rigorilor procesual-penale și anume cu ignorarea principiului nemijlocirii, fără

acordarea posibilității de a pune apărării întrebări specialistului (evaluatorului)

și cu omiterea faptului de preîntâmpinare a acestuia pentru concluzia falsă, așa

cum se cere în cadrul procesului penal;

- în pofida celor enunțate de apărare, instanța de fond s-a axat exclusiv

pe rațiunile juridice ce s-au produs cu automobilul Mercedes ML320 CDI, cu

n/î XXXXXXX, când acesta, conform prevederilor contractuale deja nu se afla în

proprietatea beneficiarului Tudos Viorica și ultima putea pretinde la acest bun

decât doar în cazul în care ar fi cerut rezilierea contractului de investiție în

5

spațiu locativ;

- nici o prevedere contractuală sau legală nu a prevăzut comportamentul

ulterior, al executorului, fie al persoanei ce administra bunul ce i-a revenit în

folosință și dispoziție;

- totodată, nici o normă nu a prevăzut obligativitatea punerii imediate

automobilului la balanța executorului - persoanei juridice. Această opțiune

putea fi decisă de administrator unipersonal, în limitele împuternicirilor

stabilite, iar administrația SRL „Immobiliare Corporation” a decis în timpul

potrivit cum ar fi mai bine pentru executor să dispună de bunurile sale;

- prima instanță și-a motivat decizia privind constatarea faptei de

escrocheriei prin existența înșelăciunii și a abuzului de încredere, fără a clarifica

care date din contract sau procura au avut un conținut înșelător, inter alia, nici

înșelăciunea și nici abuzul de încredere nu au constituit elemente ale acuzației

penale, iar instanța și-a contrazis propria sa apreciere statuând că conform

deciziei Curții Constituționale la examinarea sesizării nr.152g/2018 noțiunea de

înșelăciune și abuz de încredere este o formulă ce este interpretată extensiv

defavorabil;

- prima instanță a apreciat ordonanța din 28.11.2018, emisă conform art.

325 alin. (1) Cod de procedură penală, drept detaliere a laturii obiective a

infracțiunii și pe cale de consecință a constatat că nu au fost încălcate careva

drepturi sau libertăți ale inculpatei. Această apreciere asupra recalificării

faptelor conform modificărilor legislative în art. 190 Cod penal s-a făcut printr-

o modalitate extensiv-defavorabilă și potrivit art. 10 alin. (2) Cod penal, nu

putea să se răsfrângă retroactiv asupra unor situații care s-au produs anterior

adoptării legii;

- prima instanță a soluționat inechitabil cererea înaintată de apărare,

apreciind noua acuzație ca fiind o detaliere a actului de acuzare și nu drept o

nouă acuzație în baza unei legi ce nu a existat la momentul comiterii faptei;

- în cadrul judecării cauzei apărarea a invocat ilegalitatea procedurii de

transmitere de către organul de urmărire penală a automobilului Mercedes

ML320 CDI, cu n/î XXXXXXX pentru păstrare părții vătămate Tudos Viorica, or

acest automobil a fost transmis pentru păstrare la parcarea de pe str. Otovasca

19A mun. Chișinău,

- contrar prevederilor art. 159 alin. (7) Cod de procedură penală, la

17.08.2017 ofițerul de urmărire penală Ermicioi Mihail a luat corpul delict de la

parcarea unde se păstra și l-a adus pe teritoriul Oficiului de înregistrare și

înmatriculare auto, unde a impus-o pe Cotelea Veronica să semneze un contract

de vânzare-cumpărare fictiv asupra automobilului indicat în beneficiul

cumpărătorului Tudos Viorica, contra sumei de 10000 lei;

- faptele invocate se confirmă prin declarațiile părții vătămate Tudos

Viorica din 06.02.2019, declarațiile martorului Burduja Irina din 01.03.2018,

recipisa emisă de Burduja Irina și declarațiile inculpatei Cotelea Veronica, or

6

aceste proceduri juridice asupra automobilului s-au efectuat cu participarea

organului de urmărire penală și aveau drept scop „restituirea prejudiciului

cauzat prin infracțiune”. Astfel Burduja Irina fiind reprezentată prin procură

de Cotelea Veronica, a fost deposedată de propriul automobil pe care anterior

l-a procurat în mod legal cu doi ani în urmă, iar prețul integral acestui

automobil a fost perceput la 24.04.2015 de contabilitatea ”Immobiliare

Corporation” SRL, ceea ce se confirmă prin actele contabile corespunzătoare;

- aspectul abordat în cerere cu privire la procedura de trecere a

proprietarului asupra corpului delict a fost trecut sub tăcere și ignorat de către

instanța de fond, deși a fost invocat printr-o cerere separată de către apărare.

3.2 Avocatul Cernolev Ion în numele inculpatei Cotelea Veronica, prin

apelul suplimentar declarat a solicitat casarea totală a sentinței, rejudecarea

cauzei cu pronunțarea unei noi deciziei prin care Cotelea Veronica să fie

achitată conform dispozițiilor art. 390 alin. (1) Cod de procedură penală,

deoarece fapta acesteia nu întrunește elementele infracțiuni.

În motivarea cererii de apel nominalizate, s-au invocat următoarele motive:

- prima instanță a încadrat acțiunile în baza legii penale noi, în vigoare

din 17.08.2018, art. 190 Cod penal fiind modificat prin Legea pentru

modificarea unor acte legislative nr. 179 din 26.07 2018, în temeiul căreia

„înșelăciune sau abuz de încredere” au fost substituite cu textul „inducerea în

eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei

fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii,

calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea

acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic) actului juridic

nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată de

comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune considerabile”;

- pe de altă parte faptele reținute de instanța de fond au avut loc la 19

noiembrie 2013, când Cotelea Veronica activând în calitate de administrator al

SRL „Immobiliare Corporation”, a încheiat cu Tudos Viorica contractul

autentificat notarial cu nr. 9367, cu privire la investirea în construcția

imobilului;

- la adoptarea sentinței prima instanță a neglijat prevederile art. 385 pct.

3 Cod de procedură penală și art. 8 Cod penal, în partea motivată nu a clarificat

care sunt elementele laturii obiective a componenței de infracțiune incriminate

inculpatei, fie acțiunile de dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune sau abuz de încredere sau dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin inducerea în eroare a persoanei prin prezentarea ca adevărată a

unei fapte mincinoase, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului

și părților, actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este

determinată de comportamentul dolosiv sau viclean, acțiuni săvârșite în

proporții deosebit de mari;

- prima instanță nu a indicat și nu a motivat care sunt faptele concrete de

7

inducerea în eroare a părții vătămate Tudos Viorica prin prezentarea ca

adevărată a unei fapte mincinoase, în privința naturii, calităților substanțiale

ale obiectului și părților, precum și care este actul juridic nul sau anulabil, or

contractul de vânzare-cumpărare din 19.11.2013, autentificat notarial cu nr.

9367, cu privire la investirea în construcția imobilului, nu este unul nul sau

anulabil, la moment produce efecte juridice, în temeiul căruia părții vătămate

Tudos Viorica i-a fost admisă contestația prin încheierea din 14.12.2018. La fel

nu este nulă nici anulabilă procura nr. 9368 din 19.11.2013 autentificată notarial

eliberată de partea vătămată Tudos Viorica;

- potrivit materialelor dosarului debitorul „Immobiliare Corporation”

SRL se află în procedură de restructurare;

- partea vătămată Tudos Viorica în temeiul încheierii din 14.12.2018, de

validare în calitate de creditor, păstrează dreptul de a și recunoaște în cadrul

unui proces pendinte în temeiul contractului vânzare-cumpărare din

19.11.2013, autentificat notarial cu nr. 9367, cu privire la investirea în

construcția imobilului, care este înregistrat în Registrul Bunurilor Imobile de a

căpăta în proprietate apartamentul cu nr. XX, cu două odăi, cu suprafața totală

de 72,65 m2, etajul 3, conform planului general al proiectului din mun.

Chișinău, str. X.Xxxx xxX/X-x, numărul cadastral 0100424.545.01.014;

- partea vătămată, Tudos Viorica a redobândit încă la faza de urmărire

penală, în proprietate automobilul de marcă MERCEDES ML320 CDI, dar nu a

reziliat și nici nu a solicitat anularea contractului vânzare-cumpărare din

19.11.2013;

- atrage atenția că anterior în baza plângerii părții vătămate Tudos Viorica

ofițerul de urmărire penală din cadrul SUP a IP Buiucani, Mihail Ermicioi, prin

ordonanța din 04.08.2017, a dispus ridicarea automobilului de marcă

MERCEDES ML320 CDI și aplicarea sechestrului;

- la data de 07.08.2017, ofițerul de urmărire penală din cadrul SUP a IP

Buiucani, Mihail Ermicioi, emite ordonanța de recunoaștere automobilul de

marcă MERCEDES ML320 CDI, în calitate de corp delict;

- tot ofițerul de urmărire penală din cadrul SUP a IP Buiucani, Mihail

Ermicioi, la data de 17.08.2017 prezintă automobilul de marcă MERCEDES

ML320 CDI, pe care anterior l-a recunoscut în calitate de corp delict și a aplicat

sechestru, la SÎT nr. 10 Chișinău, pentru a face posibil încheierea contractului

de vânzare cumpărare dintre Tudos Viorica, Burduja Irina și Cotelea Veronica

în calitate de vânzător;

- contrar dispozițiilor art. 161 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală,

ofițerul de urmărire penală din cadrul SUP a IP Buiucani, Mihail Ermicioi, la

data de 17.08.2017 emite ordonanța de restituire a corpului delict către

proprietar, prin care în lipsa încuviințării procurorului de caz transmite corpul

delict automobilul de marcă MERCEDES ML320 CDI către Tudos Viorica, care

a prezentat o cerere, la care a anexat certificatul de înmatriculare provizorie tot

8

din data de 17.08.2017;

- consideră că prin acțiunile indicate, se confirmă că OUP s-a preocupat

de deposedarea automobilului, prin ridicarea automobilului de marcă

MERCEDES ML320 CDI de la Cotelea Veronica și transmiterea acestuia către

partea vătămată Tudos Viorica, transformându-se în reprezentatul acestuia;

- nici procurorul prin actul de învinuire, nici instanța de judecată prin

sentința din 18.04.2019 nu au elucidat și nu au indicat care manopere

frauduloase care au fost utilizate de Cotele Veronica față de partea vătămată

Tudos Viorica, pentru a o determina la încheierea contractul de vânzare-

cumpărare din 19.11.2013 autentificat notarial cu nr. 9367, cu privire la

investirea în construcția imobilului;

- toate acuzațiile se rezumă la faptul că după intentarea procesului de

insolvabilitate față de debitorul ÎM „Immobiliare Corporation” SRL partea

vătămată nu ar fi fost validată ca creditor la suma de 23122 euro, fără însă să fie

prezentată în acest sens o careva probă concludentă, pertinentă, utilă. Iar

răspunsul administratorului de insolvabilitate prin care părții vătămate Tudos

Viorica nu i-a fost admisă cererea de validare a creanței în mărime de 23122

Euro față de ÎM „Immobiliare Corporation” SRL nu este unul definitiv și

irevocabil;

- prin urmare, atât la data depunerii plângerii de către Tudos Viorica, cât

și la data pronunțării sentinței din 18.04.2019 nu a existat nici o încheiere

irevocabilă a instanței de insolvabilitate, prin care contestația depusă de

pretinsa parte vătămată, privind admiterea cererii de validare a creanței în

mărime de 23 122 euro să fi fost respinsă;

- potrivit punct. 25 din Decizia Curții Constituționale de inadmisibilitate

a sesizării nr. 152g/2018 se explică că totuși, escrocheria, așa cum este

reglementată în articolul 190 alin. (1) Cod penal, prezintă similitudini cu

instituția dolului civil, care presupune, de asemenea, o inducere în eroare.

Diferența constă în faptul că, în cazul escrocheriei, autorul urmărește obținerea

unui profit în dauna patrimoniului altei persoane, iar nu simpla viciere a

consimțământului pentru a determina o persoană să încheie un act juridic;

- inducerea în eroare se exprimă în amăgire, în surprinderea încrederii

unei persoane care are în deținere un bun. De asemenea, prin „inducere în

eroare” se înțelege „ înșelarea unei persoane prin crearea unei imagini false

asupra realității, prin prezentarea denaturată a realității”. Prin prisma

circumstanțelor expuse supra, se atestă că a fost exclusă posibilitatea comiterii

infracțiunii de excrocherie prin abuz de încredere. Astfel, eventuala reținere la

caz a elementului „abuz de încredere”, după modificările operate prin Legea

nr. 179/2018, ar reprezenta o încălcare a prevederilor art. 7 și 14 din Convenția

Europeană fiindcă, prin legea nominalizată, a avut loc de criminalizarea formei

de excrocherie manifestată prin abuz de încredere;

- menționează, prevederile Deciziei Curții Constituționale nr. 126 din

9

15.11.2018, care indică asupra faptului că, „..deși ține de competența instanțelor

de judecată să interpreteze și să clarifice normele legale, acestea nu sunt

îndreptățite să recurgă la o interpretare extensivă defavorabilă a legii penale”.

Menținerea elementului abuz de încredere, la prezenta speță este contrară

prevederilor art. 22 din Constituția Republicii Moldova, ce reglementează

neretroactivitatea legii. Prin urmare, prin prisma celor reținute supra urmează

a fi exclus ca semn al laturii obiective „abuzul de încredere” la prezenta cauză,

dar care a fost reținut de prima instanță;

- prin intermediul înșelăciunii făptuitorul trebuie să exercite o influență

psihică asupra conștiinței și voinței victimei, care să o determine de a ceda

bunurile făptuitorului. Din materialele cauzei penale, se atestă că partea

vătămată Tudos Viorica, până la momentul încheierii contractului de investiție

nu se cunoștea cu Cotelea Veronica, iar careva acțiuni de influență asupra

acesteia din partea inculpatei nu au fost atestate;

- conform infracțiunii incriminate, inculpatei Cotelea Veronica i se invocă

elementul înșelăciune, ori acest element trebuie să aibă forma de inducere în

eroare. Astfel, se reține că inducerea în eroare implică nu doar profitarea de

eroarea victimei. Această condiție este necesară, dar nu și suficientă. O altă

condiție, care conferă suficiență conceptului de inducere în eroare este ca

făptuitorul însuși să provoace eroarea victimei. Eroarea victimei Tudos Viorica

generată de către inculpata Cotelea Veronica, la încheierea contractului de

vânzare-cumpărare nr. 9367 din 19.11.2013, cu privire la investirea în

construcția imobilului, se constată că este lipsă. Faptul că automobilul de marcă

MERCEDES ML320 CD1, nu a trecut imediat în proprietatea ÎM „Immobiliare

Corporation” SRL, după cum este indicat în punctul 4.1 din contractul de

vânzare-cumpărare din 19.11.2013 autentificat notarial cu nr. 9367, cu privire la

investirea în construcția imobilului, nu afectează drepturile părții vătămate, ori

aceasta în schimbul automobilului a primit contraprestația - dreptul de

proprietate asupra bunului viitor apartamentul cu nr. 14, cu două odăi, cu

suprafața totală de 72,65 m 2, etajul 3, conform planului general al proiectului

din mun. Chișinău, str. X.Xxxx xxX/X-x, numărul cadastral …………………….;

- potrivit ordonanței de punere sub învinuire din 28.11.2018 prin care a

avut loc modificarea învinuirii înaintate în ședința de judecată se menționează

că la 24.04.2015, acționând cu intenție directă în vederea realizării scopului

infracțional, prin inducerea în eroare a persoanei, prin prezentarea ca adevărată

a unei fapte mincinoase în privința calității substanțiale a obiectului, contrar

obligațiunilor asumate, Cotelea Veronica, administrator al SRL „Immobiliare

Corporation”, în temeiul procurii nr. 9368, și în baza contractului de vânzare -

cumpărare din 24.04.2015, a înstrăinat automobilul de model Mercedes ML320

CDÎ, cu n î XXXXXXX, cel. Burduja bina, astfel, însușind ilicit costul bunului

mobil, valoarea acestuia nefiind trecută la balanța și în contabilitatea SRL

„Immobiliare Corporation„, cauzând părții vătămate Tudos Viorica, o daună

10

în proporții deosebit de mari;

- a menționat că, IM „Immobiliare Corporation” SRL, a primit în

patrimoniu suma de 461 779,53 lei, fapt confirmat prin Chitanța la dispoziția de

încasare din 24.04.2015 și Dispoziția de încasare nr. 37 prin care de la Cotelea

Veronica s-a încasat în folosul persoanei juridice suma sus menționată. Aceste

acte contabile au fost semnate de contabila de ÎM „Immobiliare Corporation”

SRL și ștampilate cu ștampila întreprinderii;

- primirea banilor este confirmată printr-o chitanța semnată de

contabilul-șef sau de o altă persoană împuternicită de acesta, certificată de

ștampila casierului sau imprimanta aparatului de casă. Potrivit Formularului

interdepartamental tipizat Aprobat prin hotărârea Departament Statistică al

Republicii Moldova nr. 08 din 12.04.1995, prevede că dispoziția de încasare este

un formular tipizat reglementat pentru încasări în cont conform prevederilor

legale;

- de asemenea, dispoziția de încasare servește ca document justificativ de

înregistrare în registrul de casă, în borderoul cumulativ și în contabilitate

potrivit dispozițiilor legale. În ceea ce privește răspunsul inspectoratului fiscal

că SRL „Immobiliare Corporation” potrivit căruia Serviciul Fiscal de Stat a

stabilit neprezentarea la prima cerere a documentelor de evidență, dărilor de

seamă fiscale și altor documente și informații privind desfășurarea activității

de întreprinzător necesare pentru efectuarea controlului fiscal, precum și lipsa

totală a evidenței contabile pentru perioada 01.01.2013 - 28.02.2017, acesta nu

este un temei pentru atragerea la răspundere penale pentru comiterea

infracțiunii de escrocherie. Ori neprezentarea documentelor de evidență,

dărilor de seamă fiscale atragere la răspundere fiscală sau contravențională. De

către acuzare nu au fost prezentate careva probe care să confirme sancționarea

lui Cotelea Veronica pentru neprezentarea documentelor de evidență, dărilor

de seamă fiscale. Potrivit foaie din Registrul de casă din data de 24.04.2015 IM

„Immobiliare Corporation” SRL, a primit în patrimoniu pe lângă suma de 461

779,53 lei, din contul vânzării automobilului, dar și suma de 214 832 lei de cet.

Storirici Igor în temeiul contractului de investiție nr. 3717 din 24.04.2015. Suma

214 832 lei primită de la cet. Storirici Igor la fel nu este reținută în răspunsul

inspectoratului fiscal, care indică că pentru perioada anului 2015 potrivit

Declarației cu privire la impozitul pe venit (Forma VEN12), suma venitului

obținut în această perioada este zero;

- informația prezentată de Serviciul Fiscal de Stat este una incompletă.

Respectiv învinuirea formulată că banii obținuți în urma vânzării

automobilului prin contractului de vânzare-cumpărare din 24.04.2015, nu ar fi

fost trecuți la balanța și în contabilitatea SRL „Immobiliare Corporation” este

una neîntemeiată;

- prima instanță nici nu a dat nici o apreciere chitanței la dispoziția de

încasare din 24 aprilie 2015 ( f.d.207 vol.1) și dispoziția de încasare nr. 37, ceea

11

ce reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabile prin nemotivarea

hotărârii adoptate contrar art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului și Libertăților Fundamentale, care prevede următoarele în partea sa

relevantă: „Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod

public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță

independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî (...) asupra

temeiniciei oricărei acuzații în materie penată îndreptate împotriva sa (...)”;

- din conținutul actului de învinuire nu este clar care este fapta

mincinoasă prezentată ca adevărată de Cotelea Veronica în privința calității

substanțiale ale obiectului actului juridic civil. Care este totuși actul juridic nul

sau anulabil în cazul din speță la care se referă procurorul în ordonanța de

punere sub învinuire care anume bunuri, care nu îi aparțin lui Cotelea Veronica

au fost dobândite de aceasta în urma încheierii contractul autentificat notarial,

cu privire la investirea în construcția imobilului, dintre ÎM „Immobiliare

Corporation” SRL și Tudos Viorica;

- automobilul de model Mercedes ML320 CD1 a fost vândut cet. Burduja

Irina iar suma de 461 779,53 lei, prin chitanța la dispoziția de încasare din

24.04.2015 și dispoziția de încasare nr. 37 a fost transferată în balanța ÎM

„Immobiliare Corporation” SRL, care este legătura cauzală între netrecerea la

balanța și în contabilitatea SRL a mijloacelor obținute în urma vânzării

automobilului și cauzarea prejudiciului părții vătămate Tudos Viorica. Or,

patrimoniul părții vătămate Tudos Viorica este unul distinct față de

patrimoniul ÎM „Immobiliare Corporation” SRL. Iar, Tudos Viorica în schimbul

automobilului de model Mercedes ML320 CDI, cu n/î XXXXXXX a obținut

dreptul de proprietate asupra bunului viitor apartamentului nr. XX, cu două

odăi, cu suprafața totală de 72,65 m 2, etajul 3, eventual netransferarea banilor

obținuți din vânzarea automobilului la balanța și în contabilitatea SRL

„Immobiliare Corporation”, ar cauza un prejudiciu persoanei juridice, dar

nicidecum persoanei fizice Tudos Viorica;

- partea vătămată Tudos Viorica nu are dreptul să pretindă concomitent

la automobil, atâta timp cât este valabil contractul de vânzare-cumpărare nr.

9367 din 19.11.2013 și nu a fost reziliat sau anulat. Cu toate acestea la momentul

de față, Tudos Viorica deține dreptul de proprietate asupra automobilului, la

materiale cauzei fiind anexat certificatul de înmatriculare provizorie pe numele

acesteia precum și dreptul de proprietate asupra bunului viitor apartamentului

cu nr. 14, cu două odăi, cu suprafața totală de 72,65 m2, etajul 3, în baza

contractul de vânzare-cumpărare nr. 9367 din 19.11.2013, a cărui drept de

proprietate este grevat în registrul bunurilor imobile;

- în cazul neexecutării obligațiilor asumate de ÎM „Immobiliare

Corporation” SRL, privând darea în exploatare în termenul stabilit a

apartamentului cu nr. 14, partea vătămată Tudos Viorica putea și urma să

înainteze o acțiune de rezoluțiune a contractul de vânzare-cumpărare nr. 9367

12

din 19.11.2013 cu repunerea părților în poziția inițială lucru pe care până la

moment nu l-a făcut;

- pretențiile părții vătămată Tudos Viorica de a încasa de la Cotelea

Veronica a contraprestației din contractul de vânzare-cumpărare nr. 9367 din

19.11.2013, sunt absolut ilegale și contravin dispozițiilor art. 68 alin. (2) Cod

Civil;

- potrivit descriptivului sentinței prima instanță nu a apreciat fiecare

probă separat, în special instanța a reprodus declarațiile părții vătămate,

precum și plângerea acesteia, ale martorilor fără a le analiza din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele

în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, neindicând motivele

pentru care a respins dovezile și versiunile apărării;

- pronunțând o sentință de condamnare în privința inculpatei Cotelea

Veronica, instanța nu a analizat și nu a indicat care probe concrete confirmă

vina inculpatei în comiterea infracțiunilor încriminate, operând cu noțiuni

abstracte precum că partea vătămată și martorii menționați au depus declarații

cu privire la constatarea faptei prejudiciale, identificarea făptuitorului, și nu au

fost stabilite careva împrejurări pentru a da apreciere critică depozițiilor

martorilor, odată ce nu a fost dovedită existenta a careva relații ostile intre

inculpata martori. ”

- prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care

se întemeiază soluția, fapt ce contravine obligativității motivării hotărârii

judecătorești, care reprezintă o condiție obligatorie a procesului echitabil,

exigență prevăzută de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (art. 6

paragraf 1);

- la baza adoptării sentinței de condamnare instanța de fond menționează

în calitate de probă directă ce demonstrează vinovăția inculpatei Cotelea

Veronica, plângerea lui Tudos Viorica, conform căreia menționează că a depus

o cerere de validare a creanțelor;

- prima instanță indică că nu a depistat careva divergente esențiale între

declarațiile părții vătămate și a martorilor, ele fiind în concordantă cu

circumstanțele de fapt ale cauzei, fiind veridice și consecvente pe tot parcursul

procesului penal;

- conform depozițiilor date în ședința de judecată, partea vătămată Tudos

Viorica, la întrebarea procurorului indică că ” inițiativa de a încheia procura a

fost a lui Cotelea Veronica care urma să treacă automobilul în proprietatea

întreprinderii. Nu cunosc cu ce s-a finisat procedura de insolvabilitate,

creanțele mele în calitatea de creditor au fost respinse. Pe doamna Burduja Irina

nu o cunoaște și în ce relații se află cu Cotelea Veronica de asemenea nu

cunoaște. Cu Cotelea Veronica nu a discutat care au fost motivele de ce a fost

trecut automobilul la balanța întreprinderii.”;

13

- la întrebările de concretizare adresate de avocatul Verebceanu Sergiu,

partea vătămată Tudos Viorica a declarat ”Nu pot să cunosc dacă în momentul

încheierii contractului Cotelea Veronica avea intenția de înșelăciune. Nu

cunosc despre alte cazuri similare. Cu careva acțiuni civile nu m-am adresat

față de Cotelea Veronica sau „Immobiliare Corporation” SRL. Personal am citit

procura încheiată la notar în momentul semnării. Era o procură generală cu

drepturi depline de a trece automobilul în posesia și proprietatea

întreprinderii....” Aceste depoziții vin în contradicție cu probele anexate de

partea apărării și anume cererea de validarea creanțelor depusă la 28.04.2017,

de partea vătămată Tudos Viorica. Prin încheierea din 14.12.2018 s-a admis

contestația depusă de creditorul Tudos Viorica, fiind explicat lui Tudos Viorica

dreptul de a solicita intentarea unui proces separat de confirmare a creanței în

sumă de 23 122 euro împotriva patrimoniului debitorului ÎM „Immobiliare

Corporation” SRL în proces de insolvabilitate;

- în opinia sa aceste două probe confirmă că partea vătămată Tudos

Viorica a depus declarații false fiind sub jurământ în cadrul audierii din

14.11.2017, fapt pe care instanța de judecată l-a trecut cu vederea;

- declarațiile martorului Buligac Serghei confirmă declarațiile inculpatei

Cotelea Veronica că automobilul a fost folosit ca gaj în interesele ÎM

„Immobiliare Corporation” SRL pentru procurarea materialelor de construcție

în vederea ridicării blocului de locuit, dar nu folosiți în interes personal după

cum indică instanța de judecată;

- fiind audiat în ședința de judecată martorul Burduja Irina, a confirmat

declarațiile depuse de Cotelea Veronica, confirmând restituirea către partea

vătămată a automobilului, în baza unui contract de vânzare-cumpărare din

17.08.2017, semnat între Burduja Irina și Tudos Viorica;

- semnând contractul de vânzare cumpărare din 17.08.2017 a

automobilului cu Burduja Irina, partea vătămată a recunoscut valabilitatea

tuturor tranzacțiilor civile anterioare în baza cărora Burduja Irina a dobândit

dreptul de proprietate asupra automobilului, inclusiv a procurii nr. 9368 din

19.11.2013 eliberată de aceasta pe numele Cotelea Veronica precum și a

contractului de vânzare-cumpărare nr. 9367 din 19.11.2013, cu privire la

investirea în construcția imobilului;

- partea vătămată Tudos Viorica prin acțiunea civilă concretizată a

solicitat încasarea sumei de 11000 euro, rezultată din devalorizare și uzura

automobilului fața de valoarea acestuia din anului 2013, dar nu a venit cu nici

o acțiune privind recunoașterea nulității actului juridic, la fel și prima instanță

nu a reflectat în sentința sa existența unor temeiuri de nulitate a cărorva acte

civile. Pe de altă parte Tudos Viorica solicită aceiași sumă de 23122 euro care

rezultă tot din contractul de vânzare-cumpărare nr. 9367 din 19 noiembrie 2013

deja de la IM „Immobiliare Corporation” SRL, fapt confirmat prin Cererea de

validarea creanțelor depusă la 28.04.2017.

14

2021, a fost admis apelul declarat de către avocatul Cernicov Andrei și apelul

suplimentar al avocatului Cernolev Ion, în interesele inculpatei, casată sentința

și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Cotelea Veronica a fost achitată pe învinuirea adusă în baza art.190

alin. (5) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatei nu întrunește elementele

infracțiunii.

A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă depusă de Tudos Viorica

prin care se solicită încasarea de la Cotelea Veronica în beneficiul său a

prejudiciului material contravaloarea devalorizării automobilului și uzurii

acestuia și cheltuieli suportate pentru păstrarea la parcarea auto a

automobilului pe parcursul urmăririi penale și înmatricularea automobilului

pe numele acesteia.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

4.1 Instanța de apel urmare a examinării probatoriului administrat și a

argumentelor invocate a reținut că, norma art. 190 Cod penal, prin Legea nr.

179 din 26.07.2018, publicată în MO la data de 17.08.2018, a suferit modificări,

iar instanța de fond a încadrat acțiunile în baza legii penale noi, în vigoare din

17.08.2018, art. 190 Cod penal fiind modificat prin Legea pentru modificarea

unor acte legislative nr. 179 din 26.07 2018, în temeiul căreia „înșelăciune sau

abuz de încredere” au fost substituite cu textul „inducerea în eroare a unei sau

a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase

sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților

substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este

motivul determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau

anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul

dolosiv sau viclean care a produs daune considerabile”.

Totodată faptele reținute de prima instanță au avut loc, la 19 noiembrie

2013, când Cotelea Veronica activând în calitate de administrator al SRL

„Immobiliare Corporation”, a încheiat cu Tudos Viorica contractul autentificat

notarial cu nr. 9367, cu privire la investirea în construcția imobilului.

Instanța de apel a atestat că, prima instanță la adoptarea sentinței din 18

aprilie 2019 a neglijat prevederile art. 385 alin. 1) p. 3) CPP care prevăd că, la

adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează următoarele chestiuni în

următoarea consecutivitate: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de

care anume lege penală este prevăzuta ea. S-a indicat că, nu este clar care sunt

elementele laturii obiective a componenței de infracțiune incriminate inculpatei

Cotelea Veronica, fie acțiunile de dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin înșelăciune sau abuz de încredere sau dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin inducerea în eroare a persoanei prin prezentarea ca adevărată a

unei fapte mincinoase, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului

și părților, actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este

15

determinată de comportamentul dolosiv sau viclean, acțiuni săvârșite în

proporții deosebit de mari.

În continuare a constatat că, prima instanță la adoptarea sentinței din 18

aprilie 2019, în privința lui Cotelea Veronica nu a indicat și nu a motivat care

sunt faptele concrete de inducerea în eroare a părții vătămate Tudos Viorica,

prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în privința naturii,

calităților substanțiale ale obiectului și părților, precum și care este actul juridic

nul sau anulabil. Or, s-a reținut că din materialele cauzei penale, contractul de

vânzare-cumpărare din 19 noiembrie 2013, autentificat notarial cu nr. 9367, cu

privire la investirea în construcția imobilului, nu este unul nul sau anulabil, ba

din contra la moment produce efecte juridice, în temeiul căruia părții vătămate

Tudos Viorica i-a fost admisă contestația depusă împotriva tabelului definitiv

al creanțelor întocmit în cadrul procesului de insolvabilitate a debitorului ÎM

„Immobiliare Corporation” SRL prin încheierea Judecătoriei Chișinău (sediul

Centru) din 14 decembrie 2018 (f.d.58 Vol.2)

La fel a reținut că, potrivi încheierii judecătorești menționate supra a fost

explicat lui Tudos Viorica despre dreptul de a solicita intentarea unui proces

separat de confirmare a creanței în sumă de 23 122 euro împotriva

patrimoniului debitorului ÎM „Immobiliare Corporation” SRL în proces de

insolvabilitate. Și a constatat că, nu este nulă și nici anulabilă procura nr. 9368

din 19.11.2013 autentificată notarial eliberată de partea vătămată Tudos Viorica.

Iar, potrivit materialelor dosarului, debitorul IM „Immobiliare Corporation”

SRL se află în procedură de restructurare.

În acest contextul dat, instanța de apel a reiterat că, partea vătămată

Tudos Viorica în temeiul încheierii judecătorești din 14 decembrie 2018, de

validare a creanței în calitate de creditor, păstrează dreptul de a-și recunoaște

în cadrul unui proces pendinte în temeiul contractului vânzare-cumpărare din

19 noiembrie 2013, autentificat notarial cu nr. 9367, cu privire la investirea în

construcția imobilului, care este înregistrat în Registrul Bunurilor Imobile, de a

căpăta în proprietate apartamentul cu nr. XX, cu două odăi, cu suprafața totală

de 72,65 m2, etajul 3, conform planului general al proiectului din mun.

Chișinău, str. X.Xxxx xxX/X-x, numărul cadastral ………………..

În asemenea circumstanțe, instanța de apel a notat că, prima instanță la

adoptarea sentinței din 18 aprilie 2019, a ignorat în totalitate faptul că aplicarea

articolului 190 Cod penal este condiționată de existența unui act juridic lovit de

nulitate, încheiat prin vicierea consimțământului părții vătămate. Iar, la cazul

dedus judecății, partea vătămată, Tudos Viorica a redobândit încă la faza de

urmărire penală, în proprietate automobilul de marcă MERCEDES ML320 CDI,

anul producerii 2008, caroseria XXXXXXXXXXXX, motorul XXXXXXXXXXX,

nu a reziliat și nici nu a solicitat anularea contractului vânzare-cumpărare din

19 noiembrie 2013.

În context, partea vătămată Tudos Viorica a redobândit dreptul de

16

proprietate asupra automobilului de marcă MERCEDES ML320 CDI în baza

contractului de vânzare-cumpărare din 17 august 2017, încheiat în calitate de

cumpărător și Burduja Irina și Cotelea Veronica în calitate de vânzător.

Anterior în baza plângerii părții vătămate Tudos Viorica, ofițerul de urmărire

penală din cadrul SUP a IP Buiucani Mihail Ermicioi, prin ordonanța din 4

august 2017, a dispus ridicarea automobilului de marcă MERCEDES ML320

CDI și aplicarea sechestrului. Iar, la data de 07 august 2017, ofițerul de urmărire

penală din cadrul SUP a IP Buiucani, Mihail Ermicioi emite ordonanța de

recunoaștere automobilul nominalizat, în calitate de corp delict. Tot ofițerul de

urmărire penală, din cadrul SUP a IP Buiucani, Mihail Ermicioi la data de 17

august 2017, prezintă automobilul de marcă MERCEDES ML320 CDI, pe care

anterior l-a recunoscut în calitate de corp delict și a aplicat sechestru, la SÎT nr.

10 Chișinău, pentru a face posibil încheierea contractului de vânzare cumpărare

dintre Tudos Viorica și Burduja Irina și Cotelea Veronica în calitate de vânzător.

Tot ofițerul de urmărire penală din cadrul SUP a IP Buiucani, Ermicioi Mihail

la data de 17 august 2017, emite ordonanța de restituire a corpului delict către

proprietar, prin care transmite corpul delict automobilul de marcă MERCEDES

ML320 CDI către Tudos Viorica, care a prezentat o cerere, la care a anexat

certificatul de înmatriculare provizorie tot din data de 17 august 2017.

Reieșind din dispozițiile art.161 alin. (1) punct. 4 Cod de procedură penal,

instanța de apel a constatat că, de către instanța de fond au fost ignorate

circumstanțele enunțate supra și cererea formulată de avocatul A. Cernicov în

interesele inculpatei privind nulitatea ordonanței emise de SUP a IP Buiucani

Mihail Ermicioi la data de 17 august 2017, de restituire a corpului delict către

proprietar.

Reiterând prevederile pct. 25 din Decizia Curții Constituționale de

inadmisibilitate a sesizării nr 152g/2018 privind excepția de

neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 190 alin. (1) Cod penal,

instanța de apel a constatat că: „Neexecutarea obligațiilor care derivă dintr-un

contract încheiat nu poate fi calificată ca infracțiune de escrocherie dacă nu s-a

stabilit, că sau folosit manopere frauduloase față de creditorul obligației până

la și pentru încheierea contractului. La caz nici procurorul prin actul de

învinuire, nici instanța de judecată prin sentința din 18 aprilie 2019 nu au

elucidat și nu au indicat care totuși au fost acțiunile frauduloase care au fost

utilizate de Cotelea Veronica față de partea vătămată Tudos Viorica, pentru a o

determina la încheierea contractul de vânzare-cumpărare din 19 noiembrie

2013 autentificat notarial cu nr. 9367, cu privire la investirea în construcția

imobilului.

Instanța de apel a constatat că, toate acuzațiile se rezumă la faptul că după

intentarea procesului de insolvabilitate față de debitorul ÎM „Immobiliare

Corporation” SRL partea vătămată nu ar fi fost validată ca creditor la suma de

23 122 Euro, fără însă să fie prezentată în acest sens o careva probă admisibilă,

17

concludentă și pertinentă, reținând astfel, că răspunsul administratorului de

insolvabilitate prin care părții vătămate Tudos Viorica nu i-a fost admisă

cererea de validare a creanței în mărime de 23 122 Euro față de ÎM „Immobiliare

Corporation” SRL nu este unul definitiv și irevocabil.

În context a reținut și faptul, că potrivit obiecțiilor administratorului

insolvabilității, formulate față de creanțele creditorilor acceptate parțial sau

neacceptate în tabelul definitiv al creanțelor creditorilor împotriva

patrimoniului debitorului s-a stabilit, că mai multe creanțe a persoanelor nu au

fost validate, majoritatea din motivul neprezentării documentelor confirmative

de achitare a mijloacelor bănești, făcându-se trimitere la Legea insolvabilității.

Reieșind din prevederile legale enunțate, instanța de apel a reținut că, atât

la data depunerii plângerii de către partea vătămată Tudos Viorica, cât și la data

pronunțării sentinței din 18 aprilie 2019, nu a existat nici o încheiere irevocabilă

a instanței de insolvabilitate, prin care contestația depusă de parte vătămată,

privind admiterea cererii de validare a creanței în mărime de 23 122 Euro să fi

fost respinsă. Astfel, la cazul dedus judecății nu există nici un prejudiciu al

părții vătămate Tudos Viorica, ori refuzul administratorului de insolvabilitate

de validare a creanței în tabelul definitiv este unul contestabil, având prioritate

încheierea irevocabilă a instanței de insolvabilitate, astfel partea vătămată la

caz nu a epuizat căile de adresare în instanța de judecată, care nicidecum nu

poartă caracter penal.

La fel a reiterat că, pentru a exista componența de infracțiune prevăzută

de art. 190 Cod penal, care este una materială urmează în mod obligatoriu de

stabilit survenirea prejudiciului pentru partea vătămată, cauzat prin acțiunile

dolosive ale inculpatului a cărui patrimoniu se mărește proporțional pagubei

cauzate victimei.

Menționând prevederile pct. 25 din Decizia Curții Constituționale de

inadmisibilitate a sesizării nr. 152g/2018 , a explicat că, escrocheria, așa cum este

reglementată în articolul 190 alin. (1), prezintă similitudini cu instituția dolului

civil, care presupune, de asemenea, o inducere în eroare. Diferența constă în

faptul că, în cazul escrocheriei, autorul urmărește obținerea unui profit în

dauna patrimoniului altei persoane, iar nu simpla viciere a consimțământului

pentru a determina o persoană să încheie un act juridic. Prin prisma

circumstanțelor expuse supra, s-a atestat că a fost exclusă posibilitatea comiterii

infracțiunii de excrocherie prin abuz de încredere. Astfel, eventuala reținere la

caz a elementului „abuz de încredere”, după modificările operate prin Legea

nr. 179/2018, ar reprezenta o încălcare a prevederilor articolelor 7 și 14 a

Convenției Europene fiindcă, prin legea nominalizată, a avut loc de

criminalizarea formei de excrocherie manifestată prin abuz de încredere.

Menținerea elementului abuz de încredere, la prezenta speță este contrară

prevederilor art. 22 din Constituția Republicii Moldova, ce reglementează

neretroactivitatea legii. Prin urmare, prin prisma celor reținute supra urmează

18

a fi exclus ca semn al laturii obiective „abuzul de încredere” la prezenta cauză,

dar care a fost reținut de prima instanță.

Din materialele cauzei penale, instanța de apel a constatat că partea

vătămată Tudos Viorica, până la momentul încheierii contractului de investiție

nu se cunoștea cu Cotelea Veronica, iar careva acțiuni de influență asupra

acesteia din partea inculpatei nu au fost atestate. Conform infracțiunii

incriminate, inculpatei Cotelea Veronica i se invocă elementul de înșelăciune,

ori acest element trebuie să aibă forma de inducere în eroare. Or la caz eroarea

victimei Tudos Viorica generată de către inculpata Cotelea Veronica, la

încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 9367 din 19 noiembrie 2013,

cu privire la investirea în construcția imobilului, nu a fost constatată.

La fel, a conchis că, deși automobilul de marcă MERCEDES ML320 CD1,

nu a trecut imediat în proprietatea ÎM „Immobiliare Corporation” SRL, după

cum este indicat în punctul 4.1 din contractul de vânzare-cumpărare din

19 noiembrie 2013 autentificat notarial cu nr. 9367, cu privire la investirea în

construcția imobilului, acest fapt nu afectează drepturile părții vătămate, or

aceasta în schimbul automobilului a primit contraprestația - dreptul de

proprietate asupra bunului viitor apartamentul cu nr. 14, cu două odăi, cu

suprafața totală de 72,65 m 2, etajul 3, conform planului general al proiectului

din mun. Chișinău, str. X.Xxxx xxX/X-x, numărul cadastral …………………...

Potrivit ordonanței de punere sub învinuire din 28 noiembrie 2018, prin

care a avut loc modificarea învinuirii înaintate în ședința de judecată, se

menționează că la 24 aprilie 2015, acționând cu intenție directă în vederea

realizării scopului infracțional, prin inducerea în eroare a persoanei, prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase în privința calității

substanțiale a obiectului, contrar obligațiunilor asumate, Cotelea Veronica,

administrator al SRL „Immobiliare Corporation”, în temeiul procurii nr. 9368,

și în baza contractului de vânzare - cumpărare din 24.04.2015, a înstrăinat

automobilul de model Mercedes ML320 CDÎ, cu n î XXXXXXX, cet. Burduja

bina, astfel, însușind ilicit costul bunului mobil, valoarea acestuia nefiind

trecută la balanța și în contabilitatea SRL „Immobiliare Corporation”, cauzând

părții vătămate Tudos Viorica, o daună în proporții deosebit de mari.

În contextul expus, a constatat că, ÎM „Immobiliare Corporation” SRL, a

primit în patrimoniu suma de 461 779,53 lei, fapt confirmat prin Chitanța la

dispoziția de încasare din 24 aprilie 2015 (f.d.207 vol. I) și Dispoziția de încasare

nr. 37 (f.d.208 vol. I) prin care de la Cotelea Veronica s-a încasat în folosul

persoanei juridice suma sus menționată. Aceste acte contabile au fost semnate

de contabila ÎM „Immobiliare Corporation” SRL și ștampilate cu ștampila

întreprinderii.

Instanța de apel a apreciat, referitor la răspunsul inspectoratului fiscal că

SRL „Immobiliare Corporation” potrivit căruia Serviciul Fiscal de Stat a stabilit

neprezentarea la prima cerere a documentelor de evidență, dărilor de seamă

19

fiscale și altor documente și informații privind desfășurarea activității de

întreprinzător necesare pentru efectuarea controlului fiscal, precum și lipsa

totală a evidenței contabile pentru perioada 01.01.2013 - 28.02.2017, că acesta nu

este un temei pentru atragerea la răspundere penale pentru comiterea

infracțiunii de escrocherie. Or, neprezentarea documentelor de evidență,

dărilor de seamă fiscale atrage la răspundere fiscală sau contravențională.

De către acuzare nu au fost prezentate careva probe care să confirme

sancționarea lui Cotelea Veronica pentru neprezentarea documentelor de

evidență, dărilor de seamă fiscale. Potrivit filei din Registrul de casă din data

de 24.04.2015 ÎM „Immobiliare Corporation” SRL, a primit în patrimoniu pe

lângă suma de 461 779,53 lei, din contul vânzării automobilului, dar și suma de

214 832 lei de la cet. Sorici Igor în temeiul contractului de investiție nr.3717 din

24.04.2015. Suma de 214 832 lei primită de la Sorici Igor la fel nu este reținută

în răspunsul inspectoratului fiscal, care indică că pentru perioada anului 2015

potrivit Declarației cu privire la impozitul pe venit (Forma VEN12), suma

venitului obținut în această perioada este zero /acte anexate la cererea de apel/.

Prin urmare informația prezentată de Serviciul Fiscal de Stat este una

incompletă. Respectiv învinuirea formulată că banii obținuți în urma vânzării

automobilului prin contractului de vânzare-cumpărare din 24.04.2015, nu ar fi

fost trecuți la balanța și în contabilitatea SRL „Immobiliare Corporation” este

una neîntemeiată. De altfel prima instanță nu a dat nici o apreciere chitanței la

dispoziția de încasare din 24 aprilie 2015 (f.d.207 vol. I) și Dispoziția de încasare

nr.37 (f.d.208 vol. I), ceea ce reprezintă o încălcare a dreptului la un proces

echitabil prin nemotivarea hotărârii adoptate contrar art. 6 alin. 1 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

A mai reținut instanța de apel că, în ordonanța de modificarea învinuirii

din 28 noiembrie 2018 cât și în sentința din 19 aprilie 2019, nu este clar, care este

fapta mincinoasă prezentată ca adevărată de Cotelea Veronica în privința

calității substanțiale ale obiectului actului juridic civil, adică, Tudos Viorica

credea că nu încheie un contractului de vânzare-cumpărare a unui bun viitor,

dar un alt act juridic civil. În continuare procurorul utilizează sintagma

„dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

urmările lor prejudiciabile, dorind și admițând în mod conștient, survenirea

acestor urmări, a comis fapta prejudiciabilă, incriminată de legea penală”, care

nici nu se regăsește în actuala componență a art. 190 alin. (1) Cod penal în

redacția Legii nr. 179 din 26.07.2018, în vigoare din 17.08.2018.

În continuare a reiterat că, la caz nu a fost constatat care este totuși actul

juridic nul sau anulabil în cazul din speță la care se referă procurorul în

ordonanța de punere sub învinuire care anume bunuri, care nu îi aparțin lui

Cotelea Veronica au fost dobândite de aceasta în urma încheierii contractului

autentificat notarial, cu privire la investirea în construcția imobilului, dintre ÎM

„Immobiliare Corporation” SRL și Tudos Viorica. Automobilul de model

20

Mercedes ML320 CD1, cu n/î XXXXXXX a fost vândut cet. Burduja Irina iar

suma de 461 779,53 lei, prin Chitanța la dispoziția de încasare din 24 aprilie

2015 / f.d.207 vol. I/ și Dispoziția de încasare nr.37 / f.d.208 vol. I/ a fost

transferată în balanța ÎM „Immobiliare Corporation” SRL. Nu este clar care este

legătura cauzală între netrecerea la balanța și în contabilitatea SRL

„Immobiliare Corporation” a mijloacelor obținute în urma vânzării

automobilului de model Mercedes ML320 CDI, cu n/î XXXXXXX și cauzarea

prejudiciului părții vătămate Tudos Viorica. Or, patrimoniul părții vătămate

Tudos Viorica este unul distinct față de patrimoniul ÎM „Immobiliare

Corporation” SRL. Iar, Tudos Viorica în schimbul automobilului de model

Mercedes ML320 CDI, cu n/î XXXXXXX a obținut dreptul de proprietate asupra

bunului viitor apartamentului nr. XX, cu două odăi, cu suprafața totală de 72,65

m 2, etajul 3.

Prin urmare, a dedus că, eventual netransferarea banilor obținuți din

vânzarea automobilului la balanța și în contabilitatea SRL „Immobiliare

Corporation”, ar cauza un prejudiciu persoanei juridice, dar nicidecum

persoanei fizice Tudos Viorica. Și a reținut că, deși contractul de vânzare-

cumpărare nr. 9367 din 19 noiembrie 2013 nu a fost reziliat sau anulat, la

momentul de față Tudos Viorica deține dreptul de proprietate asupra

automobilului, la materiale cauzei fiind anexat certificatul de înmatriculare

provizorie pe numele acesteia (f.d.171 vol. I), precum și dreptul asupra bunului

viitor apartamentului cu nr. XX, cu două odăi, cu suprafața totală de 72,65 m 2,

etajul 3, în baza contractul de vânzare-cumpărare nr. 9367 din 19 noiembrie

2013, a cărui drept de proprietate este grevat în registrul bunurilor imobile.

A considerat că, în cazul neexecutării obligațiilor asumate de ÎM

„Immobiliare Corporation” SRL, partea vătămată Tudos Viorica putea și urma

să înainteze o acțiune de rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare nr.

9367 din 19 noiembrie 2013 cu repunerea părților în poziția inițială, acțiuni care

până la moment nu au fost efectuate. Iar pretențiile părții vătămată Tudos

Viorica de a încasa de la Cotelea Veronica a contraprestației din contractul de

vânzare-cumpărare nr. 9367 din 19 noiembrie 2013, sunt absolut ilegale și

contravin dispozițiilor art. 68 alin. (2) Cod Civil.

Reieșind din cele enunțate, instanța de apel a considerat că, pronunțând

o sentință de condamnare în privința inculpatei Cotelea Veronica, instanța de

fond nu a analizat și nu a indicat care probe concrete confirmă vina inculpatei

în comiterea infracțiunii încriminate, operând cu noțiuni abstracte precum că

partea vătămată și martorii menționați au depus declarații cu privire la

constatarea faptei prejudiciale, identificarea făptuitorului, și nu au fost stabilite

careva împrejurări pentru a da apreciere critică depozițiilor martorilor, odată

ce nu a fost dovedită existenta a careva relații ostile între inculpată și martori.

La baza adoptării sentinței de condamnare prima instanță a apreciat în

calitate de probă directă ce demonstrează vinovăția inculpatei Cotelea

21

Veronica, plângerea Vioricăi Tudos conform căreia ultima menționează, că a

depus o cerere de validare a creanțelor. Această afirmație ale instanței de

judecată vine în contradicție cu dispozițiile art. 94 alin. (4) Cod de procedură

penală, care indică expres că plângerile depuse în cursul procesului și hotărârile

procesuale adoptate nu constituie probe ale unor circumstanțe care au

importanță în cauza respectivă, ele fiind doar o dovadă a faptului, că a fost

depusă o plângere și a fost adoptată o hotărâre.

La fel a reținut că, conform depozițiilor date în, ședința de judecată de

partea vătămată Tudos Viorica (f.d. 18-20 vol.2) la întrebarea procurorului

indică că:” inițiativa de a încheia procura a fost a lui Cotelea Veronica care urma

să treacă automobilul în proprietatea întreprinderii. Nu cunosc cu ce s-a finisat

procedura de insolvabilitate, creanțele mele în calitatea de creditor au fost

respinse. Pe doamna Burduja Irina nu o cunoaște și în ce relații se află cu

Cotelea Veronica de asemenea nu cunoaște. Cu Cotelea Veronica nu a discutat

care au fost motivele de ce a fost trecut automobilul la balanța întreprinderii,,.

De asemenea, la întrebările de concretizare adresate de avocatul Sergiu

Verebceanu, partea vătămată Tudos Viorica a declarat „Nu pot să cunosc dacă

în momentul încheierii contractului Cotelea Veronica avea intenția de

înșelăciune. Nu cunosc despre alte cazuri similare. Cu careva acțiuni civile nu

m-am adresat față de Cotelea Veronica sau SRL Immobiliare. Personal am citit

procura încheiată la notar în momentul semnării. Era o procură generală cu

drepturi depline de a trece automobilul în posesia și proprietatea

întreprinderii...”.

A constatat, că aceste depoziții ale părții vătămate vin în contradicție cu

probele anexate de partea apărării și anume: cererea de validarea creanțelor

depusă la 28.04.2017 (f.d.56-57 vol.2) de partea vătămată Tudos Viorica și

încheierea judecătorească din 14 decembrie 2018 emisă de Judecătoria

Chișinău, sediul Centru, (f.d.58 vol. II) prin care s-a admis contestația depusă

de creditorul Tudos Viorica, fiind explicat Vioricăi Tudos dreptul de a solicita

intentarea unui proces separat de confirmare a creanței în sumă de 23 122 euro

împotriva patrimoniului debitorului ÎM „Immobiliare Corporation” SRL în

proces de insolvabilitate.

Instanța de apel a mai considerat că, prima instanță a ignorat și nu a dat

nici o apreciere probelor prezentate de partea apărării și anume, chitanței la

dispoziția de încasare din 24 aprilie 2015 (f.d.207 vol. I) și Dispoziției de

încasare nr.37(f.d.208 vol. I) prin care se confirmă încasarea sumei de 461 779,53

lei de la Cotelea Veronica în folosul ÎM „Immobiliare Corporation” SRL în urma

vânzării automobilului de model MERCEDES ML320 CDI. Iar, prin aceste

probe se confirmă cu certitudine și declarațiile Veronicăi Cotelea date în ședința

de judecată și la faza de urmărire penală precum, că aceasta nu a însușit nici

automobilul de model ,,MERCEDES ML320 CDI,, și nici banii obținuți în urma

vânzării acestuia.

22

Referitor la declarațiile martorului Morgos Galina, care a comunicat

instanței de fond că, „cu inculpata Cotelea Veronica nu este cunoscută personal

o cunoaște de din motiv că soțul Buligac Serghei lucra la întreprinderea ÎM

Immobiliare Corporation” SRL în calitatea de aprovizionator. La el s-a adresat

Cotelea Veronica pentru a-i împrumuta niște bani pentru necesitățile

întreprinderii, cu condiția că îi vor lăsa gaj în locul împrumutului, în gaj a fost

pus un automobil de model Mercedes. Buligac Serghei i-a împrumutat suma

de mai mult de 10 000 euro, suma exactă nu o ține minte și a gajat automobilul

de model Mercedes, automobilul a fost înregistrat pe numele ei, din motiv că

ea are cetățenia Republicii Moldova, iar soțul nu deține cetățenia Republicii

Moldova. Banii au fost restituiți și ei au reîntors automobilul, a fost în posesia

sa aproximativ jumătate de an”, instanța de apel a apreciat că declarațiile

acestui martor confirmă declarațiile inculpatei Cotelea Veronica, precum că,

automobilul ,,MERCEDES ML320 CDI,, a fost folosit ca gaj în interesele ÎM

„Immobiliare Corporation” SRL pentru a procura materialele de construcție în

vederea ridicării blocului de locuit.

Conform declarațiilor date în ședința de judecată de martorul Buligac

Serghei, a comunicat că, este cunoscut cu inculpata, a activat în calitate de

manager la ÎM „Immobiliare Corporation” SRL în perioada 2013-2016, cu

partea vătămată Tudos Viorica nu este cunoscut. Inculpata Cotelea Veronica

activa în calitate de administrator la ÎM ,,Immobiliare Corporation” SRL. Cu

Morgos Galina este cunoscut, ea este concubina sa. Întreprinderea ÎM

„Immobiliare Corporation” SRL avea nevoie de bani pentru a procura

materiale de construcție, Cotelea Veronica i-a rugat să o ajute la procurarea

materialelor de construcție, ca persoană fizică, era vorba de suma de 19 000

euro. S-a consultat cu soția și a căzut de acord de a împrumuta suma de 19 000

euro, dar a cerut ceva în gaj, din motiv că este domiciliat în Transnistria, a

înregistrat automobilul pe numele concubinei sale Morgos Galina.... Cu banii

împrumutați de ei în aceiași și în zilele următoare, se are în vedere ziua în care

a fost încheiată convenția, au plecat împreună cu Cotelea Veronica și a procurat

materiale de construcție, toți banii au fost cheltuiți pentru materiale de

construcție. Se achita pentru materiale de construcție cu bani cheș și prin

virament bancar.... ”;

A conchis că, declarațiile și acestui martor confirmă declarațiile inculpatei

Cotelea Veronica că automobilul ,,MERCEDES ML320 CDI,, a fost folosit gaj în

interesele ÎM „Immobiliare Corporation” SRL pentru a procura materialele de

construcție în vederea ridicării blocului de locuit, dar nu folosiți în interes

personal de către ultima după cum indică instanța de judecată.

Fiind audiată în ședința de judecată martorul Burduja Irina a confirmat

declarațiile depuse de Cotelea Veronica precum că „în primăvara anului 2015

automobilul de model Mercedes ML 320, într-o discuție cu familia, Cotelea

Veronica a spus că vrea să vândă un automobil proprietatea companiei,

23

respectiv împreună cu soțul, având această sumă de bani, a acceptat să procure

acest automobil. În momentul când a achiziționat automobilul era înregistrat

după întreprindere. Suma de 24 500 euro i-a transmis-o lui Cotelea Veronica,

au fost bani cash. Cotelea Veronica nu i-a eliberat vreun careva act, precum că

banii au fost depuși pe contul întreprinderii IM „Immobiliare Corporation”

SRL. Concretizează că între ea și Cotelea Veronica a fost încheiat un contract de

comodat. Nu își amintește cu exactitate, dacă a fost întocmit un contract de

vânzare-cumpărare sau de comodat. După ce a intrat automobilul dat în

proprietatea sa, el a fost gajat, a fost gajat de către ea, unei alte persoane, din

motiv că Cotelea Veronica avea nevoie de o sumă de bani, respectiv a găsit o

persoană de la care poate împrumuta această sumă, dar neavând nici un imobil

în proprietatea sa, a rugat-o să pună ca gaj acest automobil, fiind în relații de

rudenie și destul de bune, a acceptat să o ajute. Cotelea Veronica avea nevoie

de bani ca administrator a întreprinderii IM „Immobiliare Corporation” SRL

concretizează că în momentul de față nu cunoaște dacă ea deține vreo funcție

la vreo campanie, dar în perioada anului 2015 știe că deținea funcția de

administrator la întreprinderea IM ,,Immobiliare Corporation” SRL.

Instanța de apel a conchis că prin declarațiile acestui martor se confirmă

restituirea de către partea vătămată a automobilului Mercedes ML 320 în baza

unui contract de vânzare-cumpărare din 17.08.2017 (f.d.172 vol. I) semnat între

Burduja Irina și Tudos Viorica. Prin semnarea contractului de vânzare-

cumpărare din 17.08.2017 a automobilului de model Mercedes ML 320, între

Tudos Viorica și Burduja Irina, partea vătămată a recunoscut valabilitatea

tuturor tranzacțiilor civile anterioare în baza cărora ultima a dobândit dreptul

de proprietate asupra automobilului.

Însă, contrar acestui fapt, Tudos Viorica depune o acțiune civilă în cadrul

procesului penal, prin care solicită doar încasarea de la Cotelea Veronica a

deferenței de depreciere a valorii automobilului de model Mercedes ML 320 în

mărime de 11000 euro, dar nu solicită și constatarea nulității procurii nr. 9368

din 19.11.2013 și a contractului de vânzare-cumpărare nr. 9367 din 19 noiembrie

2013.

Pe de altă parte Tudos Viorica solicită aceiași sumă de 23 122 euro care

rezultă tot din contractul de vânzare-cumpărare nr. 9367 din 19 noiembrie 2013

deja de la IM „Immobiliare Corporation” SRL, fapt confirmat prin Cererea de

validarea creanțelor depusă la 28.04.2017 (f.d.56-57 vol. II) de partea vătămată

Tudos Viorica prin care solicită: Validarea creanței garantate de 23 122 euro

deținute de creditorul Tudos Viorica față de patrimoniul debitorului ÎM

„Immobiliare Corporation” SRL; Includerea în tabelul creanțelor al debitorului

ÎM „Immobiliare Corporation” SRL a creanței garantate de 23 122 euro deținute

de creditorul Tudos Viorica față de patrimoniul debitorului ÎM Immobiliare

Corporation SRL.

În acest contextul expus, a reținut că, în prezent pe rolul instanțelor de

24

judecată se află două acțiuni depuse de aceiași persoană Tudos Viorica, prin

care se revendică aceiași sumă de 23 122 euro, o dată de la Cotelea Veronica și

a doua oară de la ÎM „Immobiliare Corporation” SRL, fapt care a fost ignorat

atât de procuror în procesul instrumentării cauzei penale cât și de instanța de

judecată care a pronunțat o sentință de condamnare.

Reieșind din cele enunțate supra, instanța de apel a constatat că în

acțiunile lui Cotelea Veronica lipsește și latura subiectivă, deoarece acțiunile

inculpatei n-au fost îndreptate în mod direct sau indirect la comiterea unei

infracțiuni, în special a escrocheriei, respectiv nu a dobândit ilicit bani de la

partea vătămată.

În final, instanța de apel a apreciat că relațiile apărute între Cotelea

Veronica și Tudos Viorica poartă un caracter de ordin civil, care urmau a fi

soluționate în instanța de drept civil.

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, care

invocând incidența pct. 6) a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală, a

solicitat casarea totală a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 20 septembrie 2021, cu menținerea sentinței primei instanțe fără modificări.

În motivarea recursului ordinar declarat a invocat următoarele argumente:

- probele denotă că inculpata Cotelea Veronica a comis infracțiunea

imputată, iar acțiunile corect au fost încadrate în baza în baza art. 190 alin. (5)

Cod penal;

- concluziile privind vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii date

au fost bazate pe plângerea lui Tudos Viorica față de patrimoniul debitorului

ÎM „Immobiliare Corporation” SRL;

- conform procedurii de insolvabilitate administratorul insolvabilității

urma să depună tabelul definitiv pe marginea procedurii de insolvabilitate, la

Curtea de Apel Chișinău unde creditorii să facă cunoștință cu acesta. Abia la

data de 23.05.2017 de către judecătorul din cadrul Curții de Apel Chișinău,

Traciuc Nina a fost adus la cunoștința tuturor creditorilor tabelul definitiv al

creanțelor în privința ÎM „Immobiliare Corporation” SRL, care a fost întocmit

de administratorul insolvabilității Popa Lilian. La fel, abia la data de 23.05.2017

a fost adus la cunoștința creditorilor obiecțiile administratorului insolvabilității

Popa Lilian, privitor la motivele neadmiterii sau admiterii parțiale a creanțelor

în tabelul definitiv. Astfel, a constatat că Tudos Viorica a fost inclusă în tabelul

definitiv al creanțelor față de ÎM „Immobiliare Corporation” SRL, însă nu i-au

fost admise creanțele sale în sumă de 23 122,00 euro, deoarece, din pct. 4.1 al

Contractului de investire în construcția imobilului nr.9367 din 19.11.2013 se

deduce, că prețul contractului în sumă de 23122 Euro a fost achitat debitorului

prin transmiterea în proprietate a automobilului de marcă MERCEDES ML320

CDI;

- în lipsa documentelor contabile administratorul insolvabilității având la

25

bază prevederile art. 108 alin. (4) Legii insolvabilități, că potrivit comunicatului

informativ nr.03/1-1600 am 24.03.2017 prezentat de ÎS CRIS Registru Direcția

identificare și înmatriculare a mijloacelor de transport, după debitorul ÎM

”Immobiliare Corporation” SRL nu sunt înregistrate unități de transport. La

prezenta plângere anexează și răspunsul ÎS CRIS registru Direcția identificare

și înmatriculare a mijloacelor de transport prin care din conținutul căruia

rezultă expres că automobilul Mercedes ML320 CDI a trecut cu drept de

proprietate primară după Tudos Viorica la data de 12.05.2010. Prin urmare, la

data de 24.04.2015 a trecut cu drept de proprietate după Burduja Irina, pe când

conform contractului din 19.11.2013 cu privire la investirea în construcția

imobilului încheiat între Tudos Viorica și ÎM „Immobiliare Corporation” SRL,

automobilul de model Mercedes ML320 CDI trebuia să treacă în proprietatea

ÎM ”Immobiliare Corporation” SRL. Or, la data de 19.11.2013, între

investitorul/creditorul Tudos Viorica și antreprenorul/debitorul ÎM

„Immobiliare Corporation” SRL, a fost încheiat Contractul cu privire la

investirea în construcția imobilului, în baza căruia debitorului i-a fost achitată

suma de 23 122,00 euro, achitată în valoarea sus-numită cu transmiterea în

proprietate a automobilului de model MERCEDES ML320 CDI;

- conform contractului de investiții nominalizat, obiectul contractului

constituie apartamentul nr. 14, amplasat la etajul 3, nr. cadastral

100424.545.01.014, cu suprafața de 76,65 m2, din blocul locativ amplasat în

mun. Chișinău, str. X.Xxxx xxX/X-x, autentificat notarial și notat la OCT

Chișinău la 21.11.2013 și care urma a fi remis conform actului de primire-

predare în trimestrul II al anului 2014;

- susține că din cauza că automobilul nu a fost trecut în contabilitatea

firmei ÎM „Immobiliare Corporation” SRL și nu a fost înregistrat la ÎS CRIS

Registru ca proprietar al acestui automobil, administratorul insolvabilității nu

i-a admis creanțele lui Tudos Viorica, în atare circumstanțe rezultă că Tudos

Viorica rămâne a fi deposedată de automobilul nominalizat prin înșelăciune,

or, potrivit contractului menționat părțile au convenit că automobilul se

transmite în contul executării lucrărilor de construcție, fapt care nu rezultă a fi

realizat. Mai mult ca atât, intențiile meschine ale administratorului ÎM

„Immobiliare Corporation” SRL de a o deposeda pe Tudos Viorica de

automobil, rezultă și din extrasul eliberat de ÎS CRIS Registru Direcția

identificare și înmatriculare a mijloacelor de transport, potrivit căruia după

Tudos Viorica, automobilul a fost reînregistrat după Burduja Irina, apoi după

Morgos Galina, apoi iarăși după Burduja Irina. Iar toată această perioadă

Cotelea Veronica care este și administratorul ÎM „Immobiliare Corporation”

SRL a deținut comodat asupra automobilului;

- în calitate de probă directă ce demonstrează vinovăția inculpatei Cotelea

Veronica sunt și declarațiile părții vătămate Todos Viorica, martorului Buligac

Serghei, martorului Popa Lilian, martorului Burduja Irina, martorului Morgos

26

Galina, care sunt apreciate ca fiind veridice, întrucât au fost depuse de către

aceștia sub jurământ și susținute pe deplin de către celelalte probe indirecte,

care demonstrează cert că inculpata Cotelea Veronica a comis infracțiunea

prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal;

- declarațiile inculpatei Cotelea Veronica, precum că chitanța de încasare

nr. 37 de la f.d 207-208, demonstrează faptul că banii obținuți de la vânzarea

automobilului de model Mercedes ML cu nr. de înmatriculare XXXXXXX au

fost introduși în casa întreprinderii, suma acestei chitanțe reprezintă 461 779,53

lei, confirmarea că a introdus banii servește dispoziția de încasare a acestor bani

de către contabilul șef și casierul întreprinderii de la ea personal, baza acestei

dispoziții de încasare este contractul de vânzare-cumpărare a automobilului de

model Mercedes ML, Tudos Viorica nu s-a prezentat cu o cerere să fie

recunoscută ca creditor, dumneaei anterior nu s-a adresat în instanță să-și apere

dreptul de proprietate față de acest bun, nu era stipulat în contract faptul de

trecere a automobilului în contul întreprinderii, urmează a fi apreciate critic,

deoarece acestea sunt făcute în vederea evitării de a fi atrasă la răspundere

penală, fapt care reiese și declarațiile părții vătămate, martorilor și a

materialelor anexate la dosar.

- potrivit termenului de dare în exploatare, executorul se obligă să

transmită apartamentul beneficiarului în posesie și folosință conform actului

de primire-predare în trimestrul II al anului 2014 cu condiția respectării de către

beneficiar a termenului de finanțare (f.d 10-19);

- nu au fost depistate careva divergențe esențiale între declarațiile părții

vătămate și a martorilor, ele fiind în concordanță cu circumstanțele de fapt ale

cauzei, fiind veridice și consecvente pe tot parcursul procesului penal.

- menționând pct. 23 din Decizia Curții Constituționale de

inadmisibilitate a sesizării nr. 152g/2018 privind excepția de

neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 190 alin. (1) Cod penal din

15 noiembrie 2018, consideră că invocarea ilegalității modificării acuzării în

privința inculpatului pe motiv că au fost introduse modificări în dispoziția art.

190 alin. (1) Cod penal prin detalierea laturii obiective a infracțiunii de

escrocherie, urmărind scopul eliminării interpretării extensive defavorabile

inculpatului, nu au fost aduse atingere drepturilor inculpatului, deoarece

acțiunile infracționale imputate de către acuzare au rămas aceleași;

- instanța de apel nu a motivat întemeiat soluția sa privind achitarea

inculpatei Cotelea Veronica, iar prin neaprecierea obiectivă a probelor cercetate

în ședința judiciară, instanța de apel la adoptarea deciziei a admis o eroare de

drept, fără a acorda o valoare primară probelor care în opinia acuzării

demonstrează vinovăția inculpatului, astfel încât concluzia instanței de apel

este inacceptabilă, deoarece probele acuzării au fost supuse unei minuțioase

cercetări în ambele instanțe, făcându-se referire la declarațiile detaliate ale

participanților la proces, iar în astfel de condiții, colegiului penal, îi rămânea

27

doar să aprecieze aceste probe, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor.

Cernolev Ion în numele inculpatei, a prezentat referință pe marginea recursului

declarat, pledând pentru netemeinicia recursului ca inadmisibil.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din considerentele ce urmează.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu,

este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

După cum rezultă din conținutul cererii de recurs, procurorul invocă în

calitate de temei pentru casarea deciziei instanței de apel prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, deoarece hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii sau acesta este expus neclar.

Cu referire la temeiul indicat de către recurent, precum că decizia

instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, Colegiul

constată că, acest temei de casare nu și-a găsit confirmarea la judecarea

recursului declarat, deoarece instanța de apel, a motivat cu suficientă

amplitudine soluția de casare a sentinței primei instanțe.

Colegiul penal reține că, instanța de apel investită cu o situație de fapt, ca

urmare a efectuării cercetării judecătorești, s-a expus argumentat prin prisma

prevederilor legale, astfel, concluziile expuse conțin raționamente întemeiate

asupra soluției de casare a sentinței prin care inculpata Cotelea Veronica a fost

recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la

pedeapsa cu închisoare pe un termen de 8 (opt) ani, cu privarea de dreptul de

a ocupa funcții de administrare a bunurilor altor persoane și de a exercita

activitatea de antreprenoriat pe un termen de 5 (cinci) ani.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

28

Prevederile art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, stabilesc că decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Prin urmare, Colegiul penal notează că motivarea unei hotărâri

reprezintă un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care

nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât

timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere

probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a

hotărârii penale, așa cum s-a procedat în speță.

Analizând conținutul recursului declarat, Colegiul penal constată că

procurorul critică modalitatea de apreciere a probelor de către instanța de apel,

însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi

invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează, că

motivele de reapreciere a probelor, nu constituie temei de casare prevăzut la

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală. Instanța de recurs nu analizează

conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator

și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond,

aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor respective.

Opozant criticilor invocate de recurent privitor la aprecierea declarațiilor

inculpatei, părții vătămate, a martorilor cât și constatarea unor stări de fapt de

către instanța de apel, Colegiul penal notează că dezacordul cu aprecierea

probelor a servit obiect de examinare și în instanța de apel.

Aprecierea probelor reprezintă o prerogativă exclusivă a instanțelor ce

judecă fondul cauzei și în acest sens Colegiul evidențiază că, instanța de recurs

verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Critica aprecierii probelor, care la caz comportă o solicitare de reapreciere

a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa examinării cauzei în ordine de

recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată de a se pronunța

asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter procedural sau

material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de

judecarea fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța de

recurs.

În contextul dat, Colegiul penal reiterează că instanța de recurs verifică

legalitatea și temeinicia hotărârilor judecătorești atacate, exclusiv prin prisma

prezenței sau absenței temeiurilor pentru recurs, prevăzute la art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală.

Astfel, Colegiul apreciază critic argumentele procurorului recurent,

deoarece acestea nu confirmă că soluția emisă de instanța de apel ar contravine

aprecierilor expuse în motivarea acesteia.

29

Lecturând conținutul deciziei, Colegiul penal a stabilit că concluziile

instanței de apel privind casarea sentinței prin care Cotelea Veronica a fost

recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, sunt

bazate pe analiza detaliată și aprecierea tuturor probelor administrate în cauză.

Sub acest aspect fiind expusă argumentat concluzia conform căreia în acțiunile

inculpatei Cotelea Veronica lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii de

escrocherie. (pct. 4.1 al deciziei)

La fel urmează de menționat că instanța de apel a examinat și s-a

pronunțat asupra a toate chestiunile de fapt și de drept, corect aplicând normele

de drept procesual penal.

Reieșind din prevederile art. 51 alin. (1) Cod penal, temeiul real al

răspunderii penale îl constituie fapta prejudiciabilă săvârșită, iar componența

de infracțiune stipulată în legea penală reprezintă temeiul juridic al răspunderii

penale. Iar potrivit art. 52 Cod penal, se consideră componență a infracțiunii

totalitatea semnelor obiective și subiective, stabilite de legea penală ce califică

o faptă prejudiciabilă drept infracțiune concretă, precum obiectul, latura

obiectivă, subiectul și latura subiectivă.

În sensul normelor enunțate, se apreciază ca fiind întemeiate mențiunile

instanței de apel potrivit cărora nu este clar care sunt elementele laturii

obiective a componenței de infracțiune incriminate inculpatei Cotelea

Veronica, fie acțiunile de dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune sau abuz de încredere sau dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin inducerea în eroare a persoanei prin prezentarea ca adevărată a

unei fapte mincinoase, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului

și părților, actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este

determinată de comportamentul dolosiv sau viclean.

Colegiul penal notează că instanța de apel a stabilit că prima instanță la

adoptarea sentinței, în privința lui Cotelea Veronica nu a indicat și nu a motivat

care sunt faptele concrete de inducerea în eroare a părții vătămate Tudos

Viorica, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în privința

naturii, calităților substanțiale ale obiectului și părților, precum și care este actul

juridic nul sau anulabil. Or, din materialele cauzei penale, contractul de

vânzare-cumpărare din 19.11.2013, autentificat notarial cu nr. 9367, cu privire

la investirea în construcția imobilului, nu este unul nul sau anulabil, ba din

contra la moment produce efecte juridice, în temeiul căruia părții vătămate

Tudos Viorica i-a fost admisă contestația depusă împotriva tabelului definitiv

al creanțelor întocmit în cadrul procesului de insolvabilitate a debitorului ÎM

„Immobiliare Corporation” SRL, prin încheierea Judecătoriei Chișinău (sediul

Centru) din 14 decembrie 2018.

Instanța de recurs ordinar mențiojnează că latura obiectivă a infracțiunii

de escrocherie în varianta de incriminare prin rechizitoriu este diferită de cea

din ordonanță de modificare a învinuirii din 28.11.2018, or acțiunile adiacente

30

prevăzute de redacția anterioară de cea actuală a legii penale a art. 190 Cod

penal sunt diferite. În asemenea împrejurări, modificarea învinuirii în instanța

de judecată a fost una neîntemeiată, or, efectul legii în timp este ghidat de

principiul acțiunii legii, potrivit căruia legea penală se aplică tuturor faptelor în

timpul în care se află în vigoare, are eficiență deplină și continuă din momentul

intrării în vigoare și până la abrogarea ei. Legea penală nu se aplică faptelor

săvârșite înainte de intrarea ei în vigoare, adică nu are efect retroactiv. Ea

dispune numai pentru prezent, viitor și nu are efecte juridice pentru trecut,

deoarece principala valoare a ordinii de drept constă în posibilitatea oferită

fiecăruia de a-și conforma comportamentul regulilor dinainte stabilite.

În speță, învinuirea a fost modificată nu din cauza că probele cercetate în

ședința de judecată ar fi demonstrat că Cotelea Veronica ar fi comis o

infracțiune mai gravă, dar pe motivul modificării art. 190 Cod penal, nefiind

întrunite condițiile care i-ar fi permis procurorului să modifice învinuirea în

sensul agravării, circumstanță care periclitează nejustificat predictibilitatea

procesului penal.

În sensul dat, Colegiul notează că potrivit practicii CEDO acuzatul

trebuie să fie informat în mod corespunzător și pe deplin cu privire la orice

modificare a acuzației, inclusiv modificările care au legătură cu „cauza”

acesteia, și trebuie să dispună de timpul și înlesnirile necesare pentru a

reacționa la aceste modificări și pentru a-și organiza apărarea pe baza oricărei

noi informații sau afirmații. (cauza Mattoccia împotriva Italiei; cauza Bäckström și

Andersson împotriva Suediei)

Informațiile referitoare la acuzațiile aduse, inclusiv încadrarea juridică

care ar putea fi reținută de instanță în materie, trebuie să fie furnizată fie înainte

de proces, în actul de inculpare, fie cel puțin în cursul procesului, prin alte

mijloace, precum extinderea formală sau implicită a acuzațiilor. Simpla

menționare a posibilității teoretice ca instanța să ajungă la o concluzie diferită

de cea a parchetului în ceea ce privește încadrarea infracțiunii este, în mod

evident, insuficientă. (cauza I.H. și alții împotriva Austriei)

Totodată, verificând și analizând per ansamblu decizia instanței de apel,

raportată la criticile procurorului, Colegiul penal constată că una din criticile

acestuia se referă la faptul că automobilul de marcă MERCEDES ML320 CDI,

nu a trecut imediat în proprietatea ÎM „Immobiliare Corporation” SRL, după

cum este indicat în punctul 4.1 din contractul de vânzare-cumpărare din

19.11.2013, autentificat notarial cu nr. 9367, însă acest fapt nu afectează

drepturile părții vătămate, ori aceasta în schimbul automobilului a primit

contraprestația - dreptul de proprietate asupra bunului viitor apartamentul cu

nr. XX, cu două odăi, cu suprafața totală de 72,65 m 2, etajul 3, conform planului

general al proiectului din mun. Chișinău, str. X.Xxxx xxX/X-x, numărul

cadastral ……………..

Colegiul penal mai menționează că totuși, ÎM „Immobiliare Corporation”

31

SRL, a primit în patrimoniu suma de 461 779,53 lei, fapt confirmat prin chitanța

la dispoziția de încasare din 24.04.2015 (f.d.207 vol. I) și dispoziția de încasare

nr. 37 (f.d. 208 vol. I) prin care de la Cotelea Veronica s-a încasat în folosul

persoanei juridice suma sus menționată. Aceste acte contabile au fost semnate

de contabila de ÎM „Immobiliare Corporation” SRL și ștampilate cu ștampila

întreprinderii.

Potrivit procurorului, instanța de apel a acordat prioritate declarațiilor

inculpatei Cotelea Veronica în detrimentul celorlalte probe existente la dosar,

afirmație ce nu corespunde lucrărilor dosarului și părții descriptive ale decizie,

potrivit căreia instanța de apel a reverificat sub toate aspectele, complet și

obiectiv probele la care a avut acces și care au fost prezentate de părți,

apreciindu-le cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală,

fapt ce a determinat instanța de a concluziona că din probele administrate la

materialele cauzei, în acțiunile inculpatei Cotelea Veronica nu s-au confirmat

elementele constitutive ale infracțiunii de escrocherie, sau învinuirea formulată

nu deslușește clar care sunt acțiunile ilegale ale inculpatei întreprinse pentru a

înșela sau a abuza de încrederea părții vătămate, fie a prezenta ca adevărată o

faptă mincinoasă sau ca mincinoasă o faptă adevărată, în timpul negocierii

condițiilor contractului autentificat notarial cu nr. 9367, cu privire la investirea

în construcția imobilului, conform căruia partea vătămată Tudos Viorica, urma

să dobândească în proprietate bunul viitor, apartamentul nr. XX, din blocul de

locuit din str. X.Xxxx xxX/X-x, mun. Chișinău, iar conform pct. 4.1 al

contractului menționat, costul total al apartamentului, constituia suma de 23

122 euro (conform ratelor oficiale a BNM, constituia 461 977,55 lei), achitată în

valoarea dată, prin transmiterea de către Tudos Viorica, în proprietatea SRL

„Immobiliare Corporation”, a automobilului de model Mercedes ML320 CDI,

cu n/î XXXXXXX.

Instanța de recurs respinge alegațiile precum că instanța de apel nu a

depus efort pentru aprecierea și evaluarea probelor prezente la materialele

cauzei penale, deoarece, după cum rezultă din lucrările dosarului, instanța de

apel a examinat toate probele din dosar și nu a dat prioritate celor în favoarea

achitării inculpatei, așa cum susține recurentul, fiind analizate în ansamblul

toate probele, din punct de vedere al coroborării acestora, corect ajungând la

concluzia că ele nu sunt suficiente pentru a fundamenta o acuzație penală în

privința inculpatei Cotelea Veronica.

Cât privește critica asupra catalogării relațiilor dintre inculpată și partea

vătămată drept relații civile, Colegiul penal observă că potrivit constatărilor

instanței de apel acuzarea nu a prezentat careva probe care ar atesta fără

echivoc că Tudos Viorica, până la momentul încheierii contractului de investiție

ar fi fost influențată de către Cotelea Veronica, ca să încheie acest contract. De

altfel, pentru calificarea faptei ca infracțiune de escrocherie, este important ca

înșelăciunea, abuzul de încredere/prezentarea ca adevărată a unei fapte

32

mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, să fie prezentă la

momentul încheierii contractului și să influențeze nemijlocit voința părții

vătămate.

Mai mult, deși contractul de vânzare-cumpărare nr. 9367 din 19.11.2013

nu a fost reziliat sau anulat, la momentul de față, Tudos Viorica, deține dreptul

de proprietate asupra automobilului, precum și dreptul asupra bunului viitor,

apartamentul cu nr. XX, cu două odăi, cu suprafața totală de 72,65 m 2, etajul 3,

în baza contractul de vânzare-cumpărare nr. 9367 din 19 noiembrie 2013, a cărui

drept este grevat în registrul bunurilor imobile.

Totodată, Colegiul penal constată că motivele esențiale care au fost

expuse de către procuror în cererea de recurs, au primit aprecierea instanței de

apel în contextul prevederilor art. 8, art. 6 CEDO, astfel invocările recurentului

privind faptul că decizia nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

sunt neîntemeiate.

Colegiul penal atestă că, din conținutul deciziei atacate, nu poate fi

desprinsă concluzia privind examinarea unilaterală a probatoriului administrat

în această cauză, odată ce instanța a respectat procedura de cercetare a probelor

per ansamblu, atât cele din partea acuzării, cât și cele ale apărării.

Rezumând cele expuse, Colegiul penal statuează că criticele expuse în

recursul declarat, nu constituie erori în sensul art. 427 Cod de procedură

penală, deoarece instanța de apel a analizat obiectiv circumstanțele cauzei și a

dat răspuns la toate chestiunile de fapt și de drept, fiind expuse în coraport cu

poziția părților și a argumentelor de motivare a soluției emise de prima

instanță, astfel fiind atestat că decizia instanței de apel corespunde normelor

procesual-penale, este legală și întemeiată.

La fel, Colegiul penal stabilește, că în speță, nu a fost comisă careva

eroare de drept, așa precum se susține de către recurent, or, pentru a constitui

caz de casare, eroarea de fapt trebuie pe de o parte, să fi influențat asupra

soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.

Față de lucrul judecat de instanța de apel, Colegiul penal constată

motivarea amplă și temeinică a hotărârii pronunțate prin prisma procesului de

evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu faptele reținute

în sarcina inculpatei Cotelea Veronica, astfel Colegiul penal conchide asupra

faptului că hotărârea atacată este în corespundere cu exigențele art. 6 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În esență, Colegiul penal observă că, instanța de apel a dat o apreciere

clară circumstanțelor cauzei, adoptând concluzii motivate, concluzii pe care

instanța de recurs și le însușește, din motivul temeiniciei acestora, fiind

inoportună repetarea acestora, fapt ce este în corespundere și cu practica

constantă a CtEDO, expusă în pct. 37 din hotărârea Albert vs România din

16.02.2010, potrivit cărei art. 6 §1 deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile,

nu poate fi interpretat ca impunere de a da un răspuns detaliat pentru fiecare

33

argument (cauza Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie printr-un alt mod, să examineze

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor invocate de

recurent ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub aspectele

contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și

întemeiată, iar recursul ordinar declarat de către procuror este inadmisibil,

fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 septembrie 2021, în cauza

penală în privința lui Cotelea Veronica XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată este pronunțată la 21 iulie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Guzun Ion

34