1r-arest-3/2022 — art. 189 alin. 3 lit. e CP

1r-arest-3/2022 — art. 189 alin. 3 lit. e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1r-arest-3/2022

1-18030835-01-1r/arest-05072022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Victor Boico, Ghenadie Plămădeală,

cu participarea:

procurorului Sergiu Crijanovschi,

avocatei Tatiana Dicusar,

inculpatei Edu Maria,

a judecat, în ședință închisă, recursul declarat de avocatul Constantin Rusu

împotriva încheierii Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 08 iunie 2022, în

privința inculpatei

Edu Maria XXXXXX.

Termenul de examinare:

în instanța de recurs: 05.07.2022 - 15.07.2022.

Avocata a susținut recursul în sensul declarat.

Procurorul s-a pronunțat pentru respingerea recursului și menținerea încheierii

contestate.

Asupra recursului nominalizat, Colegiul Penal,

c o n s t a t ă:

condamnată în baza art. 189 alin. (3) lit. e) Cod penal la 7 ani închisoare, cu amendă în

mărime de 1850 unități convenționale, ce constituie 92.500 lei, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, pentru femei, de la reținerea inculpatei și punerea în

executare a sentinței.

1

Totodată, instanța a decis: „Se aplică în privința lui Edu Maria măsura

preventivă - obligațiunea de nepărăsire a țării, care se menține până la intrarea

sentinței în vigoare”.

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care ultima să fie achitată.

circumscripție Bălți, Lilia Prisacari, a înaintat un demers, solicitând aplicarea față de

inculpată a măsurii preventive - arestul preventiv, cu eliberarea mandatului de arest pe

un termen de 30 zile și anunțarea ei în căutare.

Procurorul a invocat că: „Prin sentința Judecătoriei Bălți din 24.12.2019, Edu Maria a

fost condamnată în baza art. 189 alin. (3) lit. e) Cod penal la 7 ani închisoare, cu amendă în mărime

de 1850 unități convenționale, ce constituie 92.500 lei, cu executare din momentul reținerii

inculpatei și punerii în executare a sentinței.

În privința inculpatei a fost aplicată în măsura preventivă - obligațiunea de nepărăsire a

țării, care se menține până la intrarea sentinței în vigoare.

Sentința a fost contestată cu apeluri de către avocata Corina Movilă și inculpata, solicitând

emiterea unei hotărâri noi, prin care ultima să fie achitată.

Cauza penală a parvenit la rejudecare de la CSJ la data de 25.02.2022 cu dispunerea citării

legale a inculpatei care nu s-a prezentat și nu a comunicat motivul neprezentării în instanță. Fiind

dispuse de instanța de apel aduceri silită, a fost prezentată informația că, inculpata nu se află la

domiciliu.

Fiind verificați prin sistemul informațional ACCES, a fost stabilit că inculpata nu a părăsit

teritoriul Republicii Moldova.

Cele invocate supra, atestă despre imposibilitatea examinării apelurilor împotriva sentinței

și imposibilitatea asigurării prezenței inculpatei în ședința instanței de apel, ca consecință întru

asigurarea executării sentinței este aparentă necesitatea aplicării măsurii preventive în privința

inculpatei - arestul preventiv pe termen de 30 zile, cu eliberarea mandatului de arest și anunțarea ei

în căutare”.

demersul a fost admis și aplicată față de inculpata Edu Maria măsura preventivă sub

formă de arestare preventivă pe un termen de 30 de zile, cu emiterea mandatului de

arestare și anunțarea inculpatei în căutare, cu calcularea termenului din data reținerii.

Instanța de apel a statuat că: „Prin sentința Judecătoriei Bălți din 24.12.2019, Edu Maria

a fost condamnată în baza art. 189 alin. (3) lit. e) Cod penal la 7 ani închisoare, cu amendă în mărime

de 1850 unități convenționale, ce constituie 92.500 lei, cu executare din momentul reținerii

inculpatei și punerii în executare a sentinței.

A fost aplicată în privința lui Edu Maria măsura preventivă - obligațiunea de nepărăsire a

țării, care se menține până la intrarea sentinței în vigoare.

Sentința a fost contestată cu apeluri de către avocata Corina Movilă și inculpata, solicitând

emiterea unei hotărâri noi, prin care ultima să fie achitată.

Astfel, prima ședință de judecată a fost fixată pentru data de 04.05.2022, cu citarea

participanților la proces, dar a fost amânată în legătură cu lipsa inculpatei, fiind dispusă aducerea

ei forțată pentru ulterioara ședință din 01.06.2022.

În ședința din 01.06.2022, din nou s-a considerat imposibilă examinarea apelurilor în lipsa

inculpatei, fiind amânată examinarea cauzei pentru data de 08.06.2022, cu punerea în sarcina

acuzatorului de stat a obligațiunii de prezentare a informației din baza de date ACCES cu privire la

traversarea frontierei de stat de către Edu Maria.

2

Totodată, potrivit materialelor acumulate întru executarea încheierii protocolare de aducere

silită a inculpatei, se atestă că, fiind verificată la domiciliu, aceasta nu a fost găsită, iar vecinul ei a

comunicat că apartamentul inculpatei este dat în chirie unor persoane străine.

Acuzarea a prezentat informația din baza de date ACCES, potrivit căreia inculpata nu a

părăsit teritoriul Republicii Moldova.

Reieșind din circumstanțele descrise, care arată o tendința de eschivare și tergiversare a

examinării cauzei penale din partea inculpatei, Colegiul penal consideră necesară aplicarea

măsurii preventive - arestarea preventivă, cu anunțarea inculpatei în căutare, în cazul dat măsură

care va fi oportună pentru a asigura examinarea cauzei în termeni rezonabili și a exclude

împiedicarea bunei desfășurări a justiției”.

încheierii, cu aplicarea față de inculpată a măsurii preventive – obligarea de a nu părăsi

țara.

Recurentul a invocat că, prin încheierea din 04.04.2022, prima ședință de

judecată în cauza penală în privința inculpatei a fost numită pentru data de 04.05.2022

cu citarea părților în proces, ședința fiind amânată pe motivul neprezentării inculpatei,

totodată, fiind dispusă aducerea forțată a ultimei, pentru ședința din 01.06.2022.

Ședința din 01.06.2022 nu a avut loc din aceleași motive - lipsa inculpatei, cu

punerea în sarcina acuzării a obligațiunii prezentării informației din baza de date

ACCES cu privire la traversarea frontierei de stat de către Edu Maria.

Potrivit materialelor prezentate de către poliție, apartamentul în care locuia

inculpata era dat în chirie, acolo locuind persoane străine.

Iar, în ședința de judecată din 08.06.2022, acuzarea a prezentat informația din

baza de date ACCES, care confirma faptul că inculpata nu a părăsit teritoriul Republicii

Moldova.

Cu toate acestea, instanța a admis demersul procurorului, aplicând în privința

inculpatei măsura preventivă - arestarea preventivă pe un termen de 30 zile.

Or, inculpata s-a aflat tot timpul în țară, niciodată nu a avut intenția de a se

sustrage de la examinarea cauzei, fiind în așteptarea citării pentru a se prezenta în

ședințele de judecată, fiind și ea interesată în pronunțarea unei sentințe.

Pe parcursul examinării cauzei, tot timpul s-a prezentat în ședințele de judecată,

niciodată nu a dat temei că ar dori tergiversarea examinării cauzei sau să se eschiveze

de la prezentarea în fața instanței, fiind conștientă de consecințele care pot surveni.

Inculpata nu a cunoscut despre ședințele de judecată în instanța de apel, nefiind

informată în niciun mod despre acest fapt.

Mai mult, imediat după ce a fost anunțată în căutare, inculpata a fost depistată la

domiciliu, ea nu s-a ascuns și, fiind reținută a comunicat despre faptul că nu a cunoscut

despre ședințele de judecată de la Curtea de Apel Bălți.

În asemenea împrejurări, procurorul, cunoscând localitatea în care a fost născută

inculpata și unde locuiau membrii familiei acesteia, urma întâi să verifice dacă ea nu

se afla în XXXXXX, XXXXXX, apoi să purceadă la alte acțiuni de ordinul

necesității aplicării măsurilor preventive.

Deci, inculpata sub nicio formă nu a întreprins acțiuni de eschivare, de a nu se

prezenta în fața instanței sau să se ascundă, iar măsurile întreprinse de procuror pentru

asigurarea prezentării acesteia în fața instanței au fost insuficiente, or, un, simplu apel

3

telefonic către reprezentanții IP Rîșcani pentru a verifica aflarea acesteia la locul de

baștină, putea rezolva toată chestiunea cu prezența ei în fața instanței.

motivelor invocate, Colegiul Penal concluzionează că acesta urmează a fi admis din

următoarele considerente.

Conform art. 311, 312, 329, 416 Cod de procedură penală, instanța de apel,

deliberând asupra apelului, este în drept să dispună aplicarea, înlocuirea sau revocarea

măsurii preventive aplicate inculpatului. Hotărârea instanței poate fi atacată, în termen

de 3 zile, în instanța ierarhic superioară cu recurs, pentru efectuarea controlului judiciar

al legalității deciziei respective.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Sub acest aspect se reține că, potrivit art. 176 alin. (1) Cod de procedură penală

- măsurile preventive pot fi aplicate de către instanța de judecată numai în cazurile în care există

suficiente temeiuri rezonabile, susținute prin probe, de a presupune că inculpatul ar putea să se

ascundă de instanță, să exercite presiune asupra martorilor, să nimicească sau să deterioreze

mijloacele de probă sau să împiedice într-un alt mod stabilirea adevărului în procesul penal, să

săvârșească alte infracțiuni ori că punerea în libertate a acestuia va cauza dezordine publică. De

asemenea, ele pot fi aplicate de către instanță pentru asigurarea executării sentinței. Potrivit art.

185 alin. (1), (2) pct. 3), alin. (3) și (4) Cod de procedură penală, arestarea preventivă constituie o

măsură excepțională și se dispune doar atunci când se demonstrează că alte măsuri nu sunt

suficiente pentru a înlătura riscurile care justifică aplicarea arestării. Arestarea preventivă poate

fi aplicată în cazurile și în condițiile prevăzute în art.176, luând în considerare și dacă învinuitul,

inculpatul a încălcat condițiile altor măsuri preventive aplicate în privința sa. La soluționarea

chestiunii privind arestarea preventivă, instanța de judecată are obligația să examineze prioritar

oportunitatea aplicării altor măsuri preventive, neprivative de libertate, apoi a celor alternative

arestului preventiv, și să respingă demersul privind aplicarea arestării preventive atunci când

acesta nu este motivat suficient sau dacă motivele invocate nu sunt susținute prin probe care

confirmă temeiurile rezonabile de aplicare. În încheierea privind arestarea preventivă se vor indica

motivele care justifică insuficiența altor măsuri preventive pentru înlăturarea riscurilor ce au

servit ca temei pentru aplicarea arestării preventive.

Conform jurisprudenței naționale - nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția

cazurilor și în conformitate cu procedura prevăzută de lege. Articolul 5 CEDO nu poate fi interpretat

ca o autorizare a aplicării necondiționate a arestării preventive, care să dureze nu mai mult de o

anumită perioadă. Justificarea pentru orice perioadă de detenție, indiferent de cât e de scurtă, trebuie

să fie, în mod convingător, demonstrată de autorități (hot. Șarban c. Moldovei, 4 octombrie 2005,

instanțele judecătorești și organele de urmărire penală sunt obligate să-și desfășoare activitatea astfel

încât nicio persoană să nu fie lipsită de libertate în mod arbitrar sau fără ca acest lucru să fie absolut

necesar. Arestarea preventivă poate fi dispusă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții:

a) Legislația procesual-penală permite aplicarea acestor măsuri; b) Există o bănuială rezonabilă că

persoana a comis infracțiunea de care este acuzată; c) Există riscurile prevăzute de Codul de

procedură penală care justifică aplicarea arestului și d) Alte măsuri preventive nu pot înlătura riscurile

menționate la lit. c). Existența unei bănuieli rezonabile nu este suficientă pentru arestare. Art.5 alin.(1)

c) din Convenție mai cere existența motivelor “temeinice ale necesității de a-l împiedica [persoana]

să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia”. Interpretând această prevedere,

Curtea Europeană a distins patru riscuri (temeiuri) care pot justifica arestarea: - riscul eschivării;

- riscul de a împiedica buna desfășurare a justiției; - prevenirea săvârșirii de către persoană a unei

noi infracțiuni; și - riscul că punerea în libertate a persoanei va cauza dezordine publică (a se

4

vedea hot. Smirnova c. Rusiei, 24 iulie 2003, §59). Temeiurile prevăzute de art.176 alin.(1) Cod de

procedură penală rezultă din jurisprudența CtEDO și urmează a fi interpretate în lumina acesteia.

Pentru arestarea persoanei este suficientă existența cel puțin a unuia din cele 4 riscuri. În cazul în

care nu poate fi identificat nici unul din aceste patru riscuri indicate mai sus, persoana urmează a

fi pusă în libertate în virtutea art.5 alin.(3) din Convenție. Conform art.5 §1 CEDO, “nimeni nu poate

fi lipsit de libertatea sa, cu excepția ...”. Din această normă rezultă prezumția potrivit căreia persoana

trebuie să fie liberă decât dacă autoritățile statului pot dovedi că există temeiuri relevante și

suficiente care să justifice detenția (a se vedea hot. Becciev c. Moldovei, 4 octombrie 2005, §53).

Astfel, îi revine procurorului să dovedească în fiecare caz existența și seriozitatea riscurilor

menționat. Argumentele nu trebuie să fie “generale și abstracte” și trebuie să se refere la fapte

concrete și personalitatea acuzatului (hot. Panchenko c. Rusiei, 8 februarie 2005, §107). Acestea

trebuie să rezulte din probele prezentate judecătorului. În cazul în care procurorul nu va dovedi

existența cel puțin a unuia din riscurile menționate, demersul de arestare urmează a fi respins.

Chiar dacă procurorul a dovedit existența bănuielii rezonabile că persoana a săvârșit o infracțiune

care justifică aplicarea arestului și, cel puțin existența unuia din cele patru riscuri, menționate,

demersul de aplicare a arestului urmează a fi respins dacă procurorul nu dovedește că măsurile

preventive mai ușoare decât arestul stipulate în art.175 alin.(3) Cod de procedură penală, nu pot

înlătura riscurile invocate (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 15.04.2013, nr.1 - Despre aplicarea de către

instanțele judecătorești a unor prevederi ale legislației de procedură penală privind arestarea preventivă și

arestarea la domiciliu, pct. 1., 2., 6., 7., 12.).

Însă, în pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

încheierii contestate, instanța de apel (pct. 4. din decizie):

a) nu și-a fondat soluția privind arestarea preventivă a inculpatei pe niciun temei

de drept din categoria celor prevăzute de lege, pentru înlăturarea riscurilor care justifică

aplicarea arestării (art. 176 al. (1), 185 al. (1), (2) pct. 3), alin. (3) și (4) CPP).

Ori, în descriptivul încheierii lipsește cu desăvârșire argumentarea instanței

bazată pe probe concrete, că inculpata ar putea să se ascundă de instanță, să exercite

presiune asupra martorilor, să nimicească sau să deterioreze mijloacele de probă, să

împiedice într-un alt mod stabilirea adevărului în procesul penal, să săvârșească alte

infracțiuni, că punerea în libertate a acesteia va cauza dezordine publică, sau că sunt

aplicate pentru asigurarea executării sentinței.

Pe lângă aceasta, instanța nu a examinat prioritar oportunitatea aplicării

inculpatei altor măsuri preventive, neprivative de libertate, apoi a celor alternative

arestului preventiv, iar concluzia că: „Reieșind din circumstanțele descrise, care arată o

tendința de eschivare și tergiversare a examinării cauzei penale din partea inculpatei, Colegiul

penal consideră necesară aplicarea măsurii preventive - arestarea preventivă, cu anunțarea

inculpatei în căutare, în cazul dat măsură care va fi oportună pentru a asigura examinarea cauzei

în termeni rezonabili și a exclude împiedicarea bunei desfășurări a justiției”, este una sumară,

neclară și neprevăzută de lege pentru aplicarea arestării preventive, care constituie o

măsură excepțională și se dispune doar atunci când se demonstrează că alte măsuri

nu sunt suficiente pentru a înlătura riscurile care justifică aplicarea arestării.

Mai mult, nici în demersul procurorului nu se regăsesc probe care să

dovedească existența cel puțin a unuia din riscurile menționate, acestea nefiind

invocate în genere, iar instanța a omis prescripțiile legale, conform căror urmează să

respingă demersul privind aplicarea arestării preventive atunci când acesta nu este

motivat suficient sau dacă motivele invocate nu sunt susținute prin probe care confirmă

temeiurile rezonabile de aplicare (pct. 3. din decizie);

b) soluția instanței de apel privind arestarea preventivă a inculpatei contravine

5

măsurii preventive - obligațiunea de nepărăsire a țării, aplicată ultimei prin

dispozitivului sentinței din 24.12.2019, prima instanță dispunând și menținerea

acesteia până la intrarea în vigoare a sentinței, adică până la soluționarea apelului și

pronunțarea deciziei definitive (pct. 1., 4. din decizie).

Ori, această măsură, nefiind înlocuită sau revocată, continue să producă efecte

juridice.

Astfel, inculpata urmează să execute concomitent două măsuri preventive -

obligarea de a nu părăsi țara și arestarea preventivă, care se exclud reciproc și

reprezintă o soluție judiciară neprevăzută de lege.

Mai mult, atât în demersul procurorului cât și în descriptivul încheierii

contestate, este menționat că instanța de fond a decis: „Se aplică în privința lui Edu Maria

măsura preventivă - obligațiunea de nepărăsire a țării, care se menține până la intrarea sentinței

în vigoare”, care, de altfel, conform art. 178 alin. (2) Cod de procedură penală, constă

în îndatorirea impusă inculpatului de instanța de judecată de a nu părăsi țara fără

încuviințarea organului care a dispus această măsură, Aceste constatări, însă, au fost

sfidate ulterior, fiind urmate argumentări absolut divergente și neclare, că: „Fiind

verificată prin sistemul informațional ACCES, a fost stabilit că inculpata nu a părăsit teritoriul

Republicii Moldova”, adică că condiția obligării de a nu părăsi țara nici nu a fost încălcată

de inculpată (pct. 3., 4. din decizie).

Totodată, atât în demersul procurorului cât și în descriptivul încheierii

contestate, este menționat, sumar, că: „...fiind verificată la domiciliu, aceasta nu a fost găsită,

iar vecinul ei a comunicat că apartamentul inculpatei este dat în chirie unor persoane străine...”

(pct. 3., 4. din decizie). Însă, această informație neclară nu are nicio relevanță pentru speță,

deoarece nu conține adresa concretă a domiciliului verificat.

Ori, potrivit raportului din 01.06.2022 (f.d. 231), inculpata ar fi fost verificată la

XXXX XXXXXXX, XXXXXX, însă instanța de apel, în partea introductivă a

încheierii atacare, a indicat că inculpata este domiciliată în altă parte - XXXXXX,

XXXXXX.

Împrejurările nominalizate denotă în mod concludent că încheierea contestată nu

cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția în partea aplicării inculpatei a

arestării preventive, iar recursul declarat este întemeiat în acest sens.

Potrivit art. 312 alin. (5) pct. 1) Cod de procedură penală, în urma controlului

judiciar efectuat, instanța admite recursul, dacă acesta este întemeiat.

Prin urmare, se impune soluția admiterii recursului declarat și casării încheierii

contestate în partea privind aplicarea față de inculpata Edu Maria a măsurii preventive

sub formă de arestare preventivă pe un termen de 30 de zile, cu emiterea mandatului

de arestare, și cu calcularea termenului din data reținerii.

În rest, încheierea atacată necesită a fi menținută, deoarece soluția căutării

inculpatei nu poate fi, de drept, atacată cu recurs în Curtea Supremă de Justiție.

Deci, recursul menționat, în care lipsește cu desăvârșire critica soluției

respective, în aspectul vizat este inadmisibil.

6

d e c i d e:

Admite recursul declarat de avocatul Constantin Rusu, casează încheierea

Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 08 iunie 2022 în partea privind aplicarea

față de inculpata Edu Maria XXXXXX a măsurii preventive sub formă de arestare

preventivă pe un termen de 30 de zile, cu emiterea mandatului de arestare, cu calcularea

termenului din data reținerii.

În rest, încheierea atacată se menține.

Edu Maria XXXXXX urmează a fi eliberată din penitenciar dacă nu execută alte

hotărâri judiciare.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, fiind pronunțată integral la 20 iulie

2022.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Victor Boico

Ghenadie Plămădeală

7