1ra-872/2022 — art. 42 al. 5, 361 alin. 2 lit. b, 264/1 alin. 4

1ra-872/2022 — art. 42 al. 5, 361 alin. 2 lit. b, 264/1 alin. 4 (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-872/2022

1-21044423-01-1ra-09062022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 11

ianuarie 2022 și deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 09 martie

2022, declarat de avocata Pruteanu Natalia, în numele inculpatului

Platon Edgar XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 26.03.2021 - 11.01.2022,

instanța de apel: 01.02.2022 - 09.03.2022,

instanța de recurs: 09.06.2022 - 29.07.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

c o n s t a t ă:

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Platon

Edgar a fost condamnat în baza art. 42 alin. (5), 361 alin. (2) lit. b) Cod penal la 2

ani închisoare și art. 2641 alin. (4) Cod penal la 6 luni închisoare.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-

a fost stabilită pedeapsă definitivă de 2 ani și 1 lună închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit art. 901 Cod penal, urmând să execute pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 9 luni în penitenciar de tip semiînchis, iar termenul de

pedeapsă sub formă de închisoare rămas de 1 an și 3 luni, fiindu-i suspendat

condiționat pe o perioadă de probațiune de 4 ani, pedeapsa urmând a fi pusă în

executare de la definitivarea sentinței și reținerea inculpatului.

1

De la inculpat s-au încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă

de 2100 lei.

dreptul de a conduce mijloace de transport prin anularea dreptului, pedeapsă aplicată

prin sentința Judecătoriei Chișinău din 27.12.2019, contrar art. 211 alin. (2) din

Legea 131 din 07.06.2007 privind siguranța traficului rutier, care prevede că dreptul

de conducere anulat poate fi redobândit, în condiții generale, după decăderea

temeiurilor de anulare a acestuia, la prezentarea unei dovezi în acest sens, și

susținerea de către solicitant a examenului de calificare pentru obținerea permisului

de conducere la autoritatea competentă, pe categorii și subcategorii de mijloace de

transport solicitate. Suplimentar, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) dreptul de

conducere anulat poate fi redobândit după frecventarea programului probațional

antialcoolic și antidrog și expirarea termenului de 4 ani din momentul condamnării,

a găsit și a solicitat de la persoane necunoscute organului de urmărire penală

falsificarea permisului de conducere nr. 189403156 pe numele său, acordându-le

mijloace bănești în sumă de 300 euro și, solicitându-le includerea în permis datele

sale de identitate și dreptul de a conduce mijloace de transport cu categoria Al, A2,

A, Bl, B, CI, și C.

În continuarea acțiunilor sale criminale, după ce a falsificat în complicitate cu

alte persoane necunoscute permisul pe numele său cu nr. 189403156, l-a deținut și

folosit până la data de 08.01.2021, când a fost ridicat de către colaboratorii INSP a

IGP.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 42 alin. (5), 361 alin. (2)

lit. b) Cod penal, ca complicitatea la confecționarea, definirea și folosirea

documentelor oficiale false, exprimată prin contribuirea prin indicații și acordarea

de mijloace pentru confecționarea, deținerea și folosirea documentelor oficiale false,

care acordă drepturi și eliberează de obligații, acțiuni săvârșite de două sau mai multe

persoane.

Tot el, la 7 ianuarie 2021, aproximativ la ora 23.30, fiind privat de dreptul de

a conduce mijloace de transport prin anularea dreptului, pedeapsă aplicată prin

sentința Judecătoriei Chișinău din 27.12.2019 și conducând automobilul ,,Ford”, n.î.

XXXXXXX , pe str. Alba Iulia 75/25, mun. Chișinău, a fost stopat de echipajul INSP

care, având suspiciuni că șoferul a consumat băuturi alcoolice, l-au condus la

Dispensarul Republican de Narcologie, unde a fost supus examenului medical cu

prelevarea probelor biologice.

Conform procesului-verbal nr. 22 din 08.012021 al examinării medicale de

constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, Platon

Edgar s-a dovedit a fi în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, cu concentrația

vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,77 mg/l și concentrația de alcool în sânge de

l,45 g/1.

Astfel, Platon Edgar a încălcat cerințele art. 14 lit. a) al Regulamentului

circulației rutiere, care indică că conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă

vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe

contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea

reacției.

2

La fel, Platon Edgar a încălcat prevederile art. 10 alin. (2) lit. a) din

Regulamentul circulației rutiere, care indică că persoana care conduce un

autovehicul trebuie să posede și, la cererea lucrătorului de poliție, polițistului de

frontieră, ofițerului echipei mobile Serviciului Vamal, este obligată să înmâneze

pentru control, permisul de conducere perfecta pe numele său.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal,

ca conducere mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat,

săvârșit de către o persoană care este privată de dreptul de a conduce mijloace de

transport.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și a solicitat examinarea cauzei în baza probelor administrate în cadrul

urmăririi penale.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, reținând că inculpatul a comis o infracțiune ușoară și una mai puțin gravă, că

art. 2641 alin. (4) Cod penal prevede pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității de la 200 la 240 de ore sau închisoare de până la 1 an, cu anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport, iar art. 42 alin. (5), 361 alin. (2) lit. b)

Cod penal prevede pedeapsa cu amendă de la 550 la 950 unități convenționale sau

cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu

închisoare de până la 5 ani, că inculpatul se caracterizează pozitiv, este căsătorit,

întreține doi copii minori, este încadrat în câmpul muncii, a recunoscut integral

vinovăția, la evidența medicului psihiatru și medicului narcolog nu se află,

circumstanțe atenuante nu au fost stabilite, ca circumstanță agravantă fiind reținută

săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru

comiterea unei infracțiuni similare.

Or, prin sentința Judecătoriei Chișinău din 27.12.2019, inculpatul a fost

condamnat în baza art. 2641 alin. (1), 84 Cod penal, la 170 ore muncă neremunerată

în folosul comunității, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport. În

același an - 2019, inculpatul, în privința căruia a fost dispusă anularea dreptului de

a conduce mijloace de transport, a săvârșit cu intenție directă infracțiunea prevăzută

de art. 42 alin. (5), 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, iar la 07.01.2021, repetat, a condus

automobilului în stare de ebrietate cu grad avansat, deținând asupra sa permis de

conducere fals, ce a fost probat prin raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-

244 din 29.01.2021.

Pe lângă aceasta, potrivit cazierului contravențional în perioada 2009-2021,

în privința inculpatului au fost înregistrate 4 contravenții cu 5 puncte de penalizare

acumulate, fiind sancționat în baza art. 240 alin. (1) Cod contravențional, art. 233

alin. (1) Cod contravențional, art. 232 alin. (2) Cod contravențional - anul 2019.

Astfel, cu toate că inculpatul cunoștea că este interzisă conducerea

automobilului în stare de ebrietate și, fiindu-i anulat dreptul de conducerea

mijloacelor de transport, conștientizând faptul că conducerea în stare de ebrietate ar

putea pune în pericol viața sa și a altor persoane, a urcat la volanul automobilului

fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, conform procesul-verbal nr. 22

al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de

ebrietate și naturii ei, din 08.01.2021 constituia 0,77 g/l și, dispunând asupra sa a

permisul de conducere a mijloacelor de transport care l-a prezentat colaboratorilor

3

de poliție, potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-244 din 29.01.2021

permisul de conducere nr. 18943156 eliberat pe numele lui Platon Edgar, fiind

confecționat din materie polimerică, cu folosirea aparatelor computerizate

multiplicative cu imprimantă InkJet color, nu la întreprinderea poligrafică

specializată în confecționarea blanchetelor de documente.

În aceste împrejurări, având în vedere gradul de pericol social pe care îl

reprezintă inculpatul, gravitatea și consecințele infracțiunilor săvârșite corectarea și

reeducarea acestuia este posibilă doar cu izolarea lui de societate, urmând a-i fi

stabilită o pedeapsă cu închisoare, or, fiind condamnat anterior prin sentința

Judecătoriei Chișinău din 27.12.2019 în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, la

pedeapsă nonprivativă de libertate, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de

transport, pentru două epizoade consecutive, acesta nu și-a făcut concluziile

respective și la 07.01.2021 repetat a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 2641 Cod

penal.

Mai mult, inculpatul, cunoscând că i-a fost anulat dreptul de a conduce

mijloace de transport, a găsit și solicitat falsificarea permisului de conducere contra

plată, de care s-a folosit și în baza acestui act a condus mijloace de transport până la

08.01.2021.

Prin urmare, la stabilirea pedepsei în privința inculpatului urmează a fi

aplicate prevederile art. 901 alin. (2) Cod penal, potrivit căror în cazul infracțiunilor

ușoare sau mai puțin grave, partea de pedeapsă ce trebuie executată în penitenciar

poate fi coborâtă până la minimul prevăzut de prezentul cod.

Conform art. 901 alin. (1) Cod penal, în cazul în care instanța de judecată,

ținând cont de circumstanțele cauzei și de personalitatea vinovatului, ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute întreaga pedeapsă cu închisoare în

penitenciar, aceasta poate dispune suspendarea parțială a executării pedepsei

aplicate vinovatului, indicând în hotărâre perioada de executare a pedepsei în

închisoare și perioada de probațiune, precum și motivele condamnării cu

suspendarea parțială a executării pedepsei. Prima parte a pedepsei se execută în

penitenciar, iar restul pedepsei se suspendă.

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care în privința inculpatului să fie

aplicate prevederile Legii nr. 243 din 24.12.2021, sau aplicarea prevederilor art. 96

Cod penal, sau o pedeapsa mai blândă - nonprivativă de libertate.

Apelantul a invocat că la 24.12. 2021 a fost adoptată, iar la 31.12.2021 a intrat

in vigoare Legea nr. 243 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova.

Totodată, instanța de fond era în drept sa aplice pedeapsa alternativă sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității, or, inculpatul, fiind angajat în

câmpul muncii, este unicul întreținător al familiei, iar în cazul privării acestuia de

libertate, soția și doi copii minori rămân fără surse de existență.

Mai mult, cheltuielile suportate la efectuarea expertizelor urmează a fi trecute

în contul statului, reieșind din obligația pozitivă asumată prin ratificarea CEDO de

a examina orice faptă penală cu care a fost sesizată.

2022, apelul a fost respins, ca nefondat.

4

Instanța de apel a reținut că la stabilirea pedepsei, instanța de fond a ținut cont

de faptul că inculpatul se caracterizează pozitiv, este căsătorit, la întreținere are doi

copii minori, este încadrat în câmpul muncii, a recunoscut integral vinovăția, nu se

află la evidența medicului psihiatru și medicului narcolog, anterior a fost condamnat

inclusiv pentru săvârșirea infracțiunilor similare.

Astfel, prima instanță corect i-a aplicat inculpatului pentru comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 42 alin. (5), 361 alin. (2) lit. b), 2641 alin. (4), 84 alin.

(1) Cod penal, pedeapsă definitivă de 2 ani și 1 lună închisoare cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, reținând și faptul că acesta a recunoscut

faptele indicate în rechizitoriu și a solicitat examinarea cauzei pe baza probelor

administrate în fază de urmărire penală.

Totodată, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16.10.2012, inculpatul a

fost condamnat în baza art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, la 8 ani închisoare.

Potrivit art.6 din Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a

de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 243 din 24.12.2021,

prevederile art. 1-5 nu se aplică persoanei: a1) bănuite, învinuite, inculpate sau

condamnate care a fost condamnată anterior pentru săvârșirea cu intenție a unei

infracțiuni grave, deosebit de grave sau excepțional de grave, executând în tot sau în

parte pedeapsa cu închisoare. Deci, în privința inculpatului nu sunt aplicabile

prevederile Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova nr.243 din 24.12.2021.

Pe lângă aceasta, sunt nefondate și argumentele apărării privind aplicarea

prevederilor art. 96 Cod penal în privința inculpatului, or, o pedeapsa stabilită cu

amânarea executării pedepsei, nu este echitabilă, întrucât nu este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât de către condamnat, precum și de alte persoane.

Prin urmare, instanța de fond a emis o sentință legală și întemeiată, aplicându-

i inculpatului o pedeapsă echitabilă, care va duce la atingerea scopului legii penale,

va restabili echitatea socială, va corecta condamnatul și va preveni săvârșirea de noi

infracțiuni, împrejurări care, fiind în raport cu motivele invocate în apel,

demonstrează că acestea nu și-au găsit confirmarea la judecarea apelului declarat,

nefiind stabilite motive temeinice de implicare a instanței de apel în sensul casării

hotărârii contestate în partea individualizării și stabilirii pedepsei.

Potrivit art. 229 alin. (1)-(2) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare

sânt suportate de condamnat sau sânt trecute în contul statului. Instanța de judecată

poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciar.

Or, instanța de fond a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul

statului cheltuielile judiciare pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară nr.

34/12/1-R-244 din 29.01.2021 în mărime de 2100 lei.

parțială a hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care în privința

inculpatului să fie aplicate prevederile art. 96 Cod penal, sau o pedeapsa mai blândă

- nonprivativă de libertate.

Recurenta invocă că instanța de fond era în drept sa aplice pedeapsa

alternativă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, or, inculpatul,

5

fiind angajat în câmpul muncii, este unicul întreținător al familiei, iar în cazul

privării acestuia de libertate, soția și doi copii minori rămân fără surse de existență.

Totodată, în speță sunt aplicabile prevederile art. 96 Cod penal

La fel, neîntemeiat au fost încasate din contul inculpatului cheltuielile

judiciare în sumă de 2100 lei, deoarece aceste nu se încadrează în cele prevăzute

expres la art. 227 Cod de procedură penală.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală - s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din decizie), se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor atacate, inclusiv

cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, ținând corect cont de prevederile art. 7, 61, 75, 84 alin. (1), 901 alin. (1),

(2), Cod penal, 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform căror la aplicarea

legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate

cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia. În cazul alternativelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea

săvârșită, pedeapsa cu închisoare are un caracter excepțional și se aplică atunci când

gravitatea infracțiunii și personalitatea infractorului fac necesară aplicarea pedepsei

cu închisoare, iar o altă pedeapsă este insuficientă și nu și-ar atinge scopul. O

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul

celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Caracterul excepțional

6

la aplicarea pedepsei cu închisoare urmează a fi argumentat de către instanța de

judecată. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a

solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de

lege în cazul pedepsei cu închisoare. Dacă o persoană este declarată vinovată de

săvârșirea a două sau mai multor infracțiuni fără să fi fost condamnată pentru vreuna

din ele, instanța de judecată, pronunțând pedeapsa pentru fiecare infracțiune aparte,

stabilește pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni prin cumul, total sau

parțial, al pedepselor aplicate. În cazul în care instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de personalitatea vinovatului, ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute întreaga pedeapsă cu închisoare în penitenciar, aceasta

poate dispune suspendarea parțială a executării pedepsei aplicate vinovatului,

indicând în hotărâre perioada de executare a pedepsei în închisoare și perioada de

probațiune sau, după caz, termenul de probă, precum și motivele condamnării cu

suspendarea parțială a executării pedepsei. Prima parte a pedepsei se execută în

penitenciar, iar restul pedepsei se suspendă.

În consecutivitatea enunțată, instanțele de fond și de apel just au concluzionat

că în situația în care inculpatul a recunoscut vina și s-a căit, a solicitat examinarea

cauzei în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, este caracterizat

pozitiv, întreține doi copii minori, dar a comis o infracțiune ușoară și una mai puțin

gravă, anterior a mai fost condamnat pentru comiterea unei infracțiuni similare și,

fiindu-i anulat dreptul de a conduce mijloace de transport, a condus automobilul în

stare de ebrietate, deținând asupra sa un permis de conducere fals, împrejurări ce

dovedesc că nu s-a corectat și a continuat comiterea faptelor infracționale, iar

pedepsele aplicate s-au dovedit a fi ineficiente, chiar și în prezența circumstanțelor

atenuante invocate de recurentă, aplicarea prevederilor art. 96 Cod penal sau a unei

pedepse atenuate, ar reprezenta o soluție de pedeapsă penală prea blândă,

inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, persoana inculpatului și a scopului pedepsei penale sub

aspectul restabilirii echității sociale, corectării ultimului, prevenirii săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane, caracterul excepțional al

aplicării pedepsei cu închisoare fiind argumentat de către instanțele de judecată.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 2., 4. din decizie).

Totodată, instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind soluția încasării cheltuielilor

judiciare din contul inculpatului în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală.

Ori, conform art. 227 alin. (2) pct. 5) și alin. (3) Cod de procedură penală,

cheltuielile judiciare cuprind sumele cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor

procesuale în cauza penală și se plătesc din sumele alocate de stat, dacă legea nu

prevede altă modalitate.

În același timp, potrivit art. 385 alin. (1) pct. 14) Cod de procedură penală, la

adoptarea sentinței, instanța de judecată este obligată să soluționeze cine și în ce

proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile judiciare.

7

Conform art. 229 alin. (1) - (3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare

sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Instanța de judecată

poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor

plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării

inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când

aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare.

Instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul

dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale

a persoanelor care se află la întreținerea lui.

Astfel, instanțele de fond și apel just, argumentat și în limitele competenței

legale, prevăzute de normele enunțate supra, au statuat că, în speță, cheltuielile

judiciare urmează a fi recuperate de la inculpat, având în vedere că statul a fost pus

în situația de a suporta cheltuieli pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului

penal, corect ținând cont de particularitățile cazului dat, cheltuielile încasate

neconstituind sumele plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în

cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat,

nefiind constatat că plata lor poate influența substanțial situația materială a

persoanelor care, eventual, se află la întreținerea inculpatului.

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei

aplicate inculpatului și a cheltuielilor judiciare.

Însă, pornind de la relevanțele art. 96 alin. (1) Cod penal, art. 229 alin. (1) și

(3), 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură penală, persoanelor care au copii

în vârstă de până la 8 ani, instanța de judecată le poate amâna executarea pedepsei

până la atingerea de către copil a vârstei de 8 ani, instanța de judecată poate obliga

condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de plata

cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul, judecătorul apreciază probele

în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate

da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de

apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în

latura pedepsei penale și a cheltuielilor judiciare în alt sens decât cel pe care îl

propune apărarea, este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este

lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul nominalizat au constituit deja obiect

de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2. - 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

8

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile atacate cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat

inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul

ordinar este vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul Penal,

d e c i d e:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Pruteanu Natalia,

împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2022,

în privința inculpatului Platon Edgar XXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 26 august 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Victor Boico

9