1ra-954/2022 — art. 186 alin. 2 lit. d CP

1ra-954/2022 — art. 186 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-954/2022

1-20117162-01-1ra-04072022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

Victor Boico,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul ordinar

declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Casir Alexandru,

împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie 2022,

în privința inculpatului

Golovețchi Eugeniu XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 23.09.2020 - 26.02.2021,

instanța de apel: 24.03.2021 - 05.04.2022,

instanța de recurs: 04.07.2022 - 17.10.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal lărgit,

c o n s t a t ă:

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Golovețchi

Eugeniu a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la 8 luni

închisoare.

În temeiul art. 85 Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei neexecutate

conform sentinței Judecătoriei Edineț din 21.05.2018, i-a fost stabilită definitiv

pedeapsa definitivă de 5 ani și 2 luni închisoare.

Conform art. 901 Cod penal, cu executarea pedepsei de 3 ani în penitenciar de

tip semiînchis, iar restul pedepsei de 2 ani și 2 luni a fost suspendată condiționat pe

1

o perioadă de probațiune de 2 ani, termenul de executare a pedepsei urmând a fi

calculat din data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.

Totodată, instanța a hotărât că partea vătămată este în drept să se adreseze cu

acțiune în judecată în procedură contencioasă împotriva condamnatului despre

repararea prejudiciilor materiale cauzate, dacă va considera de cuviință.

15.00, inculpatul Golovețchi Eugeniu, urmărind scopul de profit și sustragere a

bunurilor altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

în timp ce se afla în magazinul „Virginia” amplasat în XXXXXX, XXXXXX, a

sustras pe ascuns de pe masă un telefon mobil de model „Samsung Galaxy S10+”,

cu numerele IMEI: 356261108812189 și 356262108812187, în care activau

cartelele SIM nr. XXXXXX și XXXXXX, cu valoarea de 22.500 lei, ce aparține lui

Chirița Grigore, prin ce i-a cauzat o daună materială în proporții considerabile.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate vinovăția în săvârșirea

faptelor indicate în rechizitoriu și probele administrate, solicitând examinarea cauzei

în procedură simplificată.

Astfel, acțiunile lui urmează a fi încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod

penal, ca furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea

de daune în proporții considerabile.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75-77

Cod penal.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatului să-i fie aplicată pedeapsa în temeiul art. 186 alin. (2) lit. d), 85 Cod

penal de 6 ani și 8 luni închisoare.

Apelanta a invocat că în privința inculpatului a fost aplicată pedeapsa cu

suspendarea condiționată a executării, încă acesta nu a dat dovadă de încrederea

acordată de instanța de judecată și a săvârșit din nou o infracțiune cu intenție,

nerespectând în acest sens condițiile probațiunii, demonstrând că pedeapsa

anterioară a fost insuficientă pentru corectarea lui.

3.1. A declarat apel și avocatul Macovei Alexandru, solicitând casarea parțială

a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată

amenda în mărime de 600 unități convenționale sau 140 ore de muncă neremunerată

în folosul comunității, cu executarea de sine stătătoare a pedepsei stabilite prin

sentința Judecătoriei Edineț din 21.05.2018.

Apelantul a indicat că inculpatul se caracterizează pozitiv, este sociabil, nu a

încălcat regulile conviețuirii, se bucură de stima sătenilor, nu a încălcat ordinea

publică, nu a făcut abuz de băuturi alcoolice, în privința acestuia nu au parvenit

careva plângeri de comportare nedemnă, s-a căit sincer, întreține trei copii minori, a

recuperat benevol paguba cauzată prin infracțiune, a contribuit la aflarea adevărului

în cauză.

2022, apelurile au fost admise, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Procesul penal de învinuirea lui Eugeniu Golovețchi în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. d) Cod penal al RM a fost încetat în conformitate

cu art. 2 din Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova.

2

Instanța de apel a constatat că este întemeiată cererea apărării privind încetarea

procesului penal din cauza intervenirii actului de amnistie.

Astfel, inculpatul a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, infracțiunea fiind comisă la 04 septembrie 2020,

până la adoptarea Legii nr. 243 din 24.12.2021, privind amnistia în legătură cu

aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, iar

sancțiunea art. 186 alin. (2) Cod penal stabilește pedeapsa cu închisoare de până la

4 ani, conform art. 16 Cod penal, fiind o infracțiune mai puțin gravă.

În cursul judecării cauzei, la orice etapă a procedurilor, inculpatul este în

drept, prin acord scris, să solicite încetarea procesului penal, în privința sa, în temeiul

art. 2 din Legea nr. 243 din 24.12.2021, privind amnistia în legătură cu aniversarea

a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, coroborat

corespunzător cu prevederile art. 275 pct. 4), art. 285 alin. (2), (3), art. 332 alin.

(1),(5) Cod de procedură penală.

declară recurs ordinar, în care solicită casarea parțială a deciziei și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care inculpatul să fie liberat de executarea pedepsei, în baza art. 2

din Legea nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia.

Recurentul invocă că consecințele produse de actul de amnistie, conduc la

înlăturarea cu liberarea inculpatului de răspundere penală, a executării pedepsei sau

după caz alte consecințe ale condamnării, pentru faptele săvârșite anterior apariției

actului de clemență.

Amnistia dobândește un caracter mixt, ea operând numai în rem (cu privire la

anumite infracțiuni) și în personam (relativ doar la persoanele care întrunesc

condițiile legii).

Secțiunea I a Capitolului III al Titlului II al Părții Speciale al Codului de

procedură penală, identifică doar trei categorii de sentințe ce urmează a fi adoptată

de către instanțele de judecată la finalizarea examinării unei cauze penale, și anume,

sentințe de condamnare (art. 389 Cod de procedură penală), sentințe de achitare (art.

390 Cod de procedură penală), sentințe de încetare a procesului penal (art. 391 Cod

de procedură penală).

Ignorând cazurile de adoptare a sentințelor de achitare, emiterea cărora poale

avea loc chiar și în cazul solicitării aplicării amnistiei de către inculpat, se atestă că

una din soluțiile, care poate fi adoptată în cazul aplicării prevederilor Legii nr. 243,

o reprezintă sentința de condamnare, acest fapt fiind expres prevăzut la art. 389 alin.

(4) pct. 2) Cod de procedură penală - cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de

executarea ei în cazul amnistiei conform art. 107 din Codul penal.

Or, adoptarea unei sentințe de încetare a procesului pe motivul intervenirii

amnistiei, situație masiv întâlnită datorită practicii judiciare existente la aplicarea

legii anterioare cu privire la amnistie din 29.07.2016, aplicarea amnistiei cu emiterea

unei hotărâri de încetare a procesului penal nu se regăsește în conținutul art. 391 Cod

de procedură penală.

Emiterea unei hotărâri de încetare a procesului penal pe motivul aplicării

amnistiei este exclusă de următoarele acte normative:

prevederile art. 396 pct.4) Cod de procedură penală, care stabilește că, în cazul

încetării procesului penal, urmează a fi revocate măsurile de asigurare a acțiunii

civile și a eventualei confiscări speciale, fapt care nu poate fi acceptat în cazul

3

aplicării amnistiei, or, prevederile amnistiei se răsfrâng doar asupra pedepselor și

măsurilor de constrângere cu caracter educativ, nu și asupra bunurilor ce urmează a

fi confiscate, acțiunii civile, măsurilor de siguranță...;

art. 107 alin. (1) Cod penal, care stabilește că amnistia este actul ce are ca

efect: înlăturarea pedepsei, astfel, pe caz urmând a fi constată vinovăția persoanei în

comiterea faptei incriminate cu absolvirea de la executarea pedepsei, fapt care nu

este posibil in cazul încetării procesului penal;

Legea nr. 243 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la I

proclamarea independenței Republicii Moldova, prevede doar absolvirea de

pedeapsa j penală a inculpatului, nu și respingerea pretențiilor materiale ale victimei

față de I inculpat, confiscarea sau distrugerea obiectelor infracțiunii;

art. 389 Cod de procedură penală, unica normă procesuală care permite a

recunoaște persoana culpabilă de comiterea unei infracțiuni (art. 285 alin. (2), 275

pct. 4) Cod de procedură penală).

Astfel soluția instanței de apel privind încetarea procesului penal în baza

actului de amnistie, nu este acceptabilă, fiind contrară normelor procesuale în

vigoare.

Adoptând o soluție de încetare a procesului penal instanța de judecată nu poate

determina și constata din punct de vedere juridic corespunderea exactă între semnele

faptei prejudiciabile săvârșite de către inculpat și semnele componenței infracțiunii,

prevăzute de norma penală, fapt ce contravine prevederilor art. 107 Cod penal, 285

alin. (2), 275 pct. 4) Cod de procedură penală și Legii nr. 243.

Aplicarea oricărei modalități de liberare de pedeapsă penală, prevăzute de

prezenta lege, poate avea loc doar în condițiile în care organul de urmărire penală,

instanța de judecată sau judecătorul de instrucție constată întrunirea cerințelor

stipulate la alin. (1).

Însă, instanța de apel nu a ținut cont de aceste prevederi, iar decizia adoptată

este motivată inadecvat și pasibilă casării, fiind greșit interpretată aplicarea actului

de amnistie.

Or, pentru aplicarea amnistiei față de persoanele inculpate, acestea urmează

să fie liberate/absolvite de executarea pedepsei, iar adoptarea unei soluții de încetare

a procesului penal este contrară situației prevăzute la art. 8 al Legii privind amnistia

în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, care prevede posibilitatea absolvirii inculpatului de la executarea pedepsei

principale, însă nu și a pedepsei secundare - dacă sancțiunea normei prevede și

pedeapsa complementară care urmează a fi aplicată inculpatului și poate fi făcută

doar la emiterea unei sentințe de condamnare.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală.

argumentelor invocate, Colegiul Penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 2) și 6) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv în temeiul când instanța nu a fost compusă potrivit legii,

fiind încălcate prevederile art. 31, când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale

4

pe care se întemeiază soluția, când motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, când acesta este expus neclar.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul Penal lărgit atestă că instanța de apel a comis

următoarele erori de drept.

Potrivit art. 413 alin. (1) Cod de procedură penală, la judecarea apelului se

aplică regulile generale pentru judecarea cauzelor în primă instanță, cu excepțiile

prevăzute în Partea specială titlul II capitolul IV secțiunea 1. Conform art. 415 alin.

(1) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând cauza în ordine de

apel, admite apelul, casând sentința parțial sau total, inclusiv din oficiu, în baza art.

409 alin. (2), și pronunță o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima

instanță. În corespundere cu art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,

verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor.

Potrivit art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de

apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă

instanță. În corespundere cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus

la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Totodată, conform art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) – (8) Cod de procedură

penală, procesul penal reprezintă activitatea organelor de urmărire penală și a

instanțelor judecătorești desfășurată în conformitate cu prevederile prezentului cod,

exceptând doar situațiile când prioritate au reglementările internaționale sau

când unele prevederi legale sunt declarate neconstituționale. Potrivit art. 2 alin.

(4) Cod de procedură penală, normele juridice cu caracter procesual din alte legi

naționale pot fi aplicate numai cu condiția includerii lor în prezentul cod.

Astfel, în corespundere cu art. 107 alin. (1) Cod penal, amnistia este actul ce

are ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei

aplicate sau comutarea ei. Potrivit art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală,

urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și

va fi încetată în cazurile în care a intervenit amnistia. Conform art. 285 alin. (2) și

(7) Cod de procedură penală, încetarea urmăririi penale are loc în cazurile de

nereabilitare a persoanei, prevăzute la art. 275 pct. 4)–9) din prezentul cod. Încetarea

urmăririi penale și liberarea persoanei de răspundere penală nu pot avea loc contrar

voinței acesteia. În acest caz, urmărirea penală continuă. Potrivit art. 350 alin. (1)

Cod de procedură penală, dacă în ședința preliminară s-au constatat temeiurile

prevăzute în art. 332, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în

cauza respectivă. Conform art. 332 alin. (1) și (5) Cod de procedură penală, în cazul

în care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute

în art. 285 alin. (2), instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza

respectivă. În cazul prevăzut la art. 275 pct. 4), încetarea procesului penal nu se

admite fără acordul inculpatului. În acest caz, procedura continuă în mod

obișnuit. Potrivit art. 384 alin. (1), (3) și (4) Cod de procedură penală, instanța

hotărăște asupra învinuirii înaintate inculpatului prin adoptarea sentinței de

5

condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal. Sentința instanței de

judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Instanța își întemeiază sentința

numai pe probele care au fost cercetate în ședința de judecată. Conform art. 389 alin.

(1) și (4) pct. 2) Cod de procedură penală, sentința de condamnare se adoptă numai

în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța

de judecată. Sentința de condamnare se adoptă cu stabilirea pedepsei și cu liberarea

de executarea ei în cazul amnistiei conform art. 107 din Codul penal. Potrivit art.

394 alin. (1) pct. 1), 2) și 5), alin. (4) Cod de procedură penală, partea descriptivă a

sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată

ca fiind dovedită, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și

motivele pentru care instanța a respins alte probe, încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului. Partea descriptivă a sentinței de încetare a procesului penal trebuie să

conțină descrierea și motivarea temeiurilor pentru încetarea procesului penal.

Conform art. 395 alin. (1) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală, în dispozitivul

sentinței de condamnare trebuie să fie arătate constatarea că inculpatul este vinovat

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală, categoria și mărimea

pedepsei aplicate inculpatului. În caz dacă instanța îl găsește pe inculpat vinovat,

dar îl liberează de pedeapsă pe baza prevederilor respective ale Codului penal, ea

este datoare să menționeze aceasta în dispozitivul sentinței. Potrivit art. 396 pct. 2)

Cod de procedură penală, dispozitivul sentinței de încetare a procesului penal trebuie

să cuprindă dispoziția de încetare a procesului penal și motivul pe care se întemeiază

încetarea procesului.

În corespundere cu art. 1 alin. (4) din Legea nr. 243 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, aplicarea amnistiei față de persoanele inculpate se decide de instanța de

judecată, la faza de judecare a cauzei. Art. 2 alin. (1) și (4) prescriu că, procesele

penale în privința infracțiunilor săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru

care Codul penal nr.985/2002 prevede drept pedeapsă principală maximă o pedeapsă

nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează la faza

de judecare a cauzei, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege. În privința persoanei

care refuză încetarea procesului penal, conform alin. (1) din prezentul articol,

instanța de judecată, la pronunțarea sentinței, poate hotărî încetarea procesului penal

dacă, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

a fost confirmată, inculpatul întrunește criteriile stabilite la art.1 și nu cade sub

incidența art.6.

În același timp, conform art. 6§1, 2 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 19 alin. (1), 25 alin. (4) Cod de

procedură penală, orice persoană are dreptul la examinarea și soluționarea cauzei

sale de către o instanță legal constituită, care va acționa în conformitate cu prezentul

cod. Nimeni nu poate fi lipsit de dreptul de a-i fi judecată cauza de acea instanță și

de acel judecător în competența cărora ea este dată prin lege. Potrivit art. 30 alin.

(5), 31 alin. (1), (3) Cod de procedură penală, apelul se judecă în complet format din

3 judecători, care trebuie să rămână același în tot cursul judecării cauzei. În cazul în

care cauza se judecă de un complet format din 3 judecători și unul din aceștia nu

poate participa în continuare la judecarea cauzei din motiv de boală îndelungată,

deces sau din motivul eliberării din funcție în condițiile legii, acest judecător este

6

înlocuit de un alt judecător și cauza se judecă în continuare. În corespundere cu art.

61 alin. (11) și (2) din Legea privind organizarea judecătorească, schimbarea

membrilor completului se face în cazuri excepționale, în baza unei încheieri motivate

a președintelui Curții de Apel și potrivit criteriilor obiective stabilite de regulamentul

elaborat de Consiliul Superior al Magistraturii. Cauzele repartizate unui complet de

judecată nu pot fi trecute altui complet decât în condițiile prevăzute de lege. Potrivit

pct. 14 din Regulamentul privind modul de constituire a completelor de judecată și

schimbarea membrelor acestora, schimbarea membrilor completului de judecată se

impune în cazurile în care există unul din următoarele temeiuri: boală îndelungată,

deces, eliberare din funcție, abținere, recuzare, detașare, transferare, promovare,

suspendare din funcție, incompatibilități.

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate

deoarece, potrivit descriptivului și dispozitivului deciziei contestate (pct. 4. din decizie):

a) dispunând în dispozitiv că: „„Procesul penal de învinuirea lui Eugeniu Golovețchi în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. d) Cod penal al RM se încetează în conformitate

cu art. 2 din Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova (nr.243 din 24.12.2021, Monitorul Oficial nr.325-333 din 31.12.2021).”, nu a

indicat aliniatul respectiv al art. 2 din Legea menționată și nu a respectat procedura

de aplicare a actului de amnistie prevăzută de normele Codului de procedură penală,

enunțate supra.

Ori, art. 2 alin. (4) Cod de procedură penală prevede clar că normele juridice

cu caracter procesual din alte legi naționale pot fi aplicate numai cu condiția

includerii lor în prezentul cod.

Prin urmare, normele cu caracter procesual din respectiva Lege cu privire la

amnistie, sunt aplicabile doar în măsura în care nu contravin Codului de procedură

penală.

Astfel, consecutivitatea prescripțiilor din art. 1 alin. (1), 7 alin. (1) – (8) , 2

alin. (4), 275 pct. 4), 285 alin. (2) și (7), 350 alin. (1), 332 alin. (1) și (5), 384 alin.

(1), (3) și (4), 389 alin. (1) și (4) pct. 2), 394 alin. (1) pct. 1), 2) și 5), 395 alin. (1)

pct. 2) și 3) Cod de procedură penală, atestă clar și concludent că încetarea procesului

penal în cazul amnistiei poate fi dispusă doar de instanța de fond, și doar la faza

ședinței preliminare, când inculpatul consimte (art. 350 alin. (1), 332 alin. (1) CPP).

Ulterior, însă, dat fiind că procedura continuă în mod obișnuit (art. 332 alin. (5)

CPP), instanțele de fond și de apel (art. 413 al. (1), art. 415 al. (1) pct. 2), 419 CPP), hotărăsc

asupra învinuirii înaintate inculpatului și aplicarea actului de amnistie doar prin

adoptarea sentinței sau deciziei de condamnare, când vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța

de judecată, iar în dispozitiv - cu constatarea că inculpatul este vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală, cu stabilirea pedepsei și cu

liberarea de executarea ei (art. 384, 389 alin. (1) și (4) pct. 2), 394, 395 CPP).

În același timp, art. 391 Cod de procedură penală (

Sentința de încetare a procesului

), nu prevede că, după ce procedura continuă în mod obișnuit și instanța

penal

hotărăște asupra învinuirii înaintate inculpatului, ea va adopta o sentință de încetare

a procesului penal în cazul aplicării actului amnistiei, cât, de altfel, și a prescripției.

Ori, aceste două cazuri de nereabilitare a persoanei, spre deosebire de celelalte

situații similare, regăsite în art. 391 Cod de procedură penală, sunt soluționate, după

faza ședinței preliminare (art. 332 al. (5), 384 CPP), doar în cadrul adoptării unei sentințe

7

sau deciziei (instanței de apel) de condamnare, în virtutea esenței sale procedurale și a

specificului de a hotărî asupra învinuirii formulate inculpatului în condițiile

prescrise la art. 389, 394 alin. (1) și (2) și 395 Cod de procedură penală, spre

deosebire de cele prevăzute în art. 394 alin. (4) și 396 Cod de procedură penală,

adică cele proprii unei sentințe de încetare.

Mai mult, prevederile de drept enunțate nu sunt declarate neconstituționale și

nici nu contravin reglementărilor internaționale, pentru a fi exceptate și omise, deci

urmează a fi aplicate întocmai (art. 1 al. (1), art. 7 al. (1) – (8) CPP);

b) a decis în dispozitiv absolut sumar inițial că se casează sentința, deci total,

apoi că procesul penal ... se încetează., nefiind indicat că se menține sentința în vreo

parte.

Prin urmare, în situația divergentă când este casată sentința total, adică lipsind

soluția privitor la fapta infracțională, vinovăția inculpatului și încadrare juridică a

acțiunilor lui, ori, sentința a fost casată total, este absolut neclar ce fel de hotărâre a

pronunțat instanța – de condamnare sau de încetare, pe motive de reabilitare sau

nereabilitare, în descriptivul și dispozitivul deciziei fiind prezente elemente proprii

ambelor soluții;

c) potrivit fișei PIGD, dosarul a fost repartizat completului format din

judecătorii Denis Băbălău, Silvia Gîrbu și Oxana Robu, însă, a început examinarea

completul format din judecătorii Denis Băbălău, Silvia Gîrbu și Ala Malîi, apoi a

continuat completul format din judecătorii Denis Băbălău, Silvia Gîrbu și Galina

Moscalciuc, ulterior - completul format din judecătorii Sergiu Daguța, Silvia Gîrbu

și Oxana Robu, însă a pronunțat decizia contestată judecătorii Silvia Cecan, Sergiu

Daguța și Silvia Gîrbu (vol. I., f.d. 173, 179, 191, 224, 234, 239).

Totodată, în materialele cauzei lipsesc încheierile președintelui instanței,

motivată pe criteriile prescrise în art. 31 alin. (3) Cod de procedură penală și pct. 14

din Regulamentul privind modul de constituire a completelor de judecată și

schimbarea membrilor acestora, despre schimbarea judecătorilor Oxana Robu, Ala

Malîi, Galina Moscalciuc și Denis Băbălău.

Ori, potrivit art. 251 alin. (2) și (3) Cod de procedură penală, încălcarea

prevederilor legale referitoare la compunerea instanței atrage nulitatea actului

procedural. Nulitatea respectivă nu se înlătură în nici un mod, poate fi invocată în

orice etapă a procesului și se ia în considerare de instanță, inclusiv din oficiu. Deci,

încălcările nominalizate a normelor procesuale-penale au lezat dreptul inculpatului

la un proces echitabil, garantat de art. 6 CEDO.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanța de apel nu au judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprinde

motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând

dispozitivul hotărârii, acesta fiind expus neclar, că instanța de apel nu a fost compusă

potrivit legii, fiind încălcate prevederile art. 31 Cod de procedură penală, și că

recursul ordinar este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 2) și 6)

8

Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se

impune soluția admiterii recursului ordinar declarat, casării totale a deciziei

contestate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, și să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul Penal lărgit,

d e c i d e:

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Casir Alexandru, casează total decizia Colegiului Penal al

Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie 2022, în privința inculpatului Golovețchi

Eugeniu XXX, și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, fiind pronunțată integral la 28

octombrie 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Boico

9